Obligația de a face(mutare rețele aeriene)

Cod ECLI ECLI:RO:JDBRV:2021:001. #########

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BRAŞOV

DOSAR NR. #########

Sentinţa civilă nr. #########

Şedinţa publică din 12.10.2021

Preşedinte ######### - judecător

Grefier #########

  Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile având ca obiect “obligaţia de a face” formulată de reclamanta  ######### în contradictoriu cu pârâta  ######### SA, SUCURSALA BRAŞOV. 

La apelul nominal facut in sedinta publica, se constata lipsa partilor.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 10.09.2021,  când părţile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ( incheiere care face corp comun cu prezenta sentinţă), iar instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 alin. 1  C.pr.civ.  a amânat pronunţarea pentru data de 27.09.2021 şi ulterior, pentru data de 12.10.2021.

Instanţa, în urma deliberării a pronunţat sentinţa de mai jos.

JUDECĂTORIA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, se reţin următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanţe la data de 02.07.2020 sub nr. ######### reclamanta ######### în contradictoriu cu pârâta ######### SA BRAŞOV – ######### BRAŞOV, a solicitat instanţei ca prin hotărârea care se va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la ridicarea şi mutarea stâlpilor şi liniilor electrice aeriene  amplasate pe imobilul teren proprietatea reclamantei situat în loc. Zărneşti, înscris în CF nr. ######### Zărneşti şi amplasarea reţelei de distribuţie a curentului electric la marginea terenului reclamantei sub forma unei reţele subterane, fie sub forma unei reţele aeriene, pe cheltuiala pârâtei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului de mai sus iar în vecinătatea sa se află Staţia de transformare a curentului electric Tohan şi diverse terenuri arabile. Pe terenul reclamantei se află amplasaţi stâlpi şi linii electrice aeriene, aparţinând societăţii #########, pentru distribuţia curentului electric, respectiv ######### 20K şi ######### 4k, având loc chiar şi o extindere a reţelei de distribuţie, fără acordul reclamantei şi fără plata unor juste şi prealabile despăgubiri. Amplasarea reţelelor şi stâlpilor cauzează o reducere a utilităţii terenului, cauzând reclamantei un prejudiciu. În 13.02.2020 a notificat-o pe ######### solicitând ridicarea stâlpilor pentru a soluţiona această chestiune amiabil.

Reclamantul a arătat că i se încalcă în mod grav dreptul de proprietate privată, iar pentru ca limita legală să fie necesară trebuie îndeplinite 2 condiţii: reţelele edilitare să deservească fonduri învecinate sau din aceeaşi zonă şi trecerea acestora prin altă parte să fie imposibilă, periculoasă ori foarte costisitoare. A arătat că aceste condiţii nu sunt îndeplinite.

În drept, au fost invocate art. 555, art. 621, art. 1349 şi urm. C.civ., art. 44 alin. 2, art. 136 alin. 5 din Constituţie şi art. 1 din Primul Protocol Adiţional la CEDO.

În probaţiune, au fost ataşate înscrisuri justificative şi s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi expertiza electroenergetică.

Acţiunea a fost legal timbrată  cu 20 lei (f. 26).

Pârâta a formulat întâmpinare la data de 06.08.2020 prin care a solicitat respingerea acţiunii, invocând excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului, cu cheltuieli de judecată.

În apărare, a arătat că linia aeriană a fost edificată anterior anului 1990 înainte ca reclamanta să devină proprietar iar punerea în funcţiune s-a făcut între anii 1936-1956. Terenul aferent ######### constituie proprietate publică de la data realizării în 1936 iar servitutea a fost instituită cu titlu gratuit, reclamanta preluând sarcini odată cu dobândirea imobilului. Reţeaua electrică de 20 kv dublu circuit alimentează mai mult de 2 consumatori fiind de utilitate publică.

În cauza de faţă se aplică normele speciale prevăzute de art. 44 alin. 4, art. 12 alin. 3, art. 15 alin. 3, art. 441 din Legea nr. 123/2012, art. 16 alin. 4 din Legea nr. 13/2007. A mai arătat că aceste prevederi au fost supuse controlului de constituţionalitate iar prin decizia nr. 163/2007 , Curtea Constituţională a reţinut că textul de lege criticat, potrivit căruia "terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului", nu contravine dreptului de proprietate. S-a reţinut prin deciziile anterioare nr. #########/2004 şi nr. #########/2005 că potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, condiţiile şi limitele, precum şi caracterul inviolabil ale dreptului de proprietate sunt consacrate prin lege. Curtea a mai arătat că "exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora, deşi are ca efect lipsirea celor interesaţi de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală şi nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii private. Este ceea ce a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Mellacher şi alţii împotriva Austriei, 1989, o speţă referitoare la reglementarea folosirii bunurilor. De asemenea, în cauza Sporrong şi Lonnroth împotriva Suediei, 1982, aceeaşi Curie a arătat că, întrucât autorităţile nu au trecut la exproprierea imobilelor petiţionarilor, aceştia puteau să-şi folosească bunurile, să le vândă, sa le lase moştenire, să le doneze sau să le ipotecheze".

De asemenea, prin decizia nr. 324/23.03.2010 Curtea Constituţională a stabilit că Dispoziţiile art. 16 alin. (5) şi (6) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 prevăd posibilitatea ca, urmare încheierii unor convenţii, proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz şi de servitute de către titularii de licenţe şi autorizaţii, datorită capacităţilor energetice realizate după intrarea în vigoare a legii criticate, să primească indemnizaţii si despăgubiri.

În legătură cu reglementarea dreptului la indemnizaţii şi despăgubiri pentru acei titulari ai proprietăţilor afectate de capacităţile energetice realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007, Curtea constată că aceasta transpune voinţa legiuitorului în materia despăgubirilor acordate pentru instituirea dreptului de uz şi servitute în favoarea utilizării capacităţilor energetice. Totodată, Curtea reţine că cele două categorii de titulari ai dreptului de proprietate privată, şi anume cei pe ale căror terenuri existau deja capacităţi energetice, respectiv cei pe ale căror terenuri urmează să se realizeze capacităţi energetice după intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007, se diferenţiază prin momentul obiectiv al realizării acelor capacităţi energetice, în raport cu data intrării în vigoare a legii ce reglementează dreptul la indemnizaţii şi la despăgubiri. Legea nr. 13/2007 are în vedere capacităţile energetice realizabile după intrarea ei in vigoare şi nu se referă la cele deja realizate la momentul intrării sale in vigoare în condiţii aparte în timp şi într-un alt cadru legislativ, astfel că titularilor dreptului de proprietate privată asupra terenurilor afectate de capacităţile energetice li se aplică un tratament diferenţiat.

De asemenea, dreptul de uz şi de servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal iar conţinutul acestora este prevăzut la art. 14 şi se exercită fără înscriere în Cartea Funciară pe toată durata existenţei capacităţii energetice, sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacităţi în funcţiune, reparaţiei, reviziei, lucrărilor de intervenţie în caz de avarie. În zonele de protecţie şi de siguranţă se stabileşte dreptul de servitute legală asupra terenului.

În probaţiune, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului, expertiza electroenergetică depunând la dosar un set de înscrisuri.

La data de 22.09.2020 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare.

În cauză, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi expertiza electroenergetică pentru ambele părţi şi a respins proba cu interogatoriul reclamantei.

Expertul #########, desemnat în cauză, a depus la dosar raportul de expertiză electroenergetică, refăcut, (f. 109 şi urm.), pentru care părţile au achitat onorariul în valoare de 2.400 lei, fiecare câte 1.700 lei. Obiecţiunile formulate de reclamantă la raport au fost respinse de instanţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa retine următoarea situaţie de fapt:

Reclamanta deţine dreptul de proprietate asupra imobilului teren situat în Zărneşti, Jud. Braşov, înscris în CF nr. ######### a localităţii Zărneşti, identificat la Al sub nr. cad. #########, în suprafaţă de 10.700 mp din acte şi 10.701 mp măsurată (f. 10-12).

Reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra unei cote de 2/4 prin moştenire în  aprilie 2009, asupra cotei de ¼ prin cumpărare în septembrie 2009 şi asupra cotei de ¼ prin schimb imobiliar în februarie 2012.

Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară, terenul reclamantei este afectat de 4 reţele electrice aeriene ######### 20kV, de 2 reţele electrice subterane (#########), iar pe stâlpii de susţinere ale ######### sunt montate 2 cabluri de fibră optică. Pe terenul reclamantei sunt situaţi 4 stâlpi de susţinere ale #######.  Reţelele identificate au fost puse în funcţiune în 1964, 1970 şi respectiv 2008 (f. 175-176).

Conform art. 3 pct. 63-65 din Legea nr. 123/2012 Legea energiei electrice şi a gazelor naturale

63. reţea electrică - ansamblul de linii, inclusiv elementele de susţinere şi de protecţie a acestora, staţiile electrice şi alte echipamente electroenergetice conectate între ele prin care se transmite energie electrică de la o capacitate energetică de producere a energiei electrice la un utilizator; reţeaua electrică poate fi reţea de transport sau reţea de distribuţie;

64. reţea electrică de distribuţie - reţeaua electrică cu tensiunea de linie nominală până la 110 kV inclusiv;

65. reţea electrică de interes public - reţeaua electrică la care sunt racordaţi cel puţin 2 utilizatori;

Potrivit expertizei efectuate în cauză, toate reţelele electrice de distribuţie ce afectează terenul reclamantei sunt de interes public, fiind racordaţi mai mult de 2 utilizatori la fiecare reţea (f.  173-174).

Prin prezentul demers judiciar, reclamanta solicită ca pârâta, în calitate de operator de distribuţie, să ridice şi să mute stâlpi şi liniile electrice aeriene amplasate pe terenul său şi să amplaseze reţeaua de distribuţie la marginea terenului sun forma unei reţele subterane ori aeriene, pe cheltuiala pârâtei.

În drept, reclamanta invocă art. 1 din Primul Protocol Adiţional al CEDO, arătând că se încalculă dreptul la proprietate printr-o limită legală care nu îndeplineşte condiţia necesităţii.

Conform art.44 alin.(4) din Legea nr.123/2012  Terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului (text preluat din legislaţia precedentă: art. 41 alin. 4 din Legea nr. 13/2007 şi art. 37 alin. 4 din Legea nr. 318/2003). De asemenea, conform pct. 14 din Anexa Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică, reţelele de transport al energiei electrice fac parte din domeniul public.

Potrivit art. 15 din Legea nr. 123/2012

(1) Pentru protecţia şi funcţionarea normală a capacităţilor energetice şi a anexelor acestora, precum şi pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor şi mediului se instituie zone de protecţie şi de siguranţă.

(2) Zonele de protecţie şi de siguranţă se determină pentru fiecare capacitate, în conformitate cu normele tehnice elaborate de autoritatea competentă.

(3) Asupra terenurilor aflate în proprietatea terţilor, cuprinse în zonele de protecţie şi de siguranţă, se stabileşte drept de servitute legală.

Prin urmare, legea a stabilit un drept de servitute legală şi gratuită asupra terenurilor pe care se regăsesc reţelele electrice de utilitate publică, cu toate componentele sale, şi care rămân în proprietate publică a statului.

Exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile  energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora, deşi are ca efect lipsirea celor interesaţi de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală şi nici în una de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine principiului garantării şi ocrotirii proprietăţii private.

Aceste argumente se regăsesc în considerentele Deciziei nr. 232/21.04.2005 a Curţii Constituţionale,  privind respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a art.37 alin.(4) din Legea nr.318/2003 a energiei electrice, în vigoare la pronunţarea Curţii, prevedere care azi se regăseşte la art.44 alin (4) din Legea nr.123/2012.

În Decizia nr. 878/10.07.2008 a Curţii Constituţionale se regăsesc aceleaşi considerente, la care se adaugă argumentaţia că exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile  energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora, prin lege, nu reprezintă o expropriere formală sau de  fapt, ci o restricţie privind bunurile private în interes naţional, în conformitate cu art.1 paragraful al doilea din Protocolul nr.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea a reţinut într-o altă decizie, nr. 17/2012, că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

De asemenea, prin Decizia nr. 89 din 20 ianuarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2009, Curtea a stabilit că înfiinţarea instalaţiilor şi executarea lucrărilor la capacităţile energetice pentru buna funcţionare a acestora reprezintă un interes general major şi, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească condiţiile exercitării dreptului de proprietate.

De altfel, şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că "drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la funcţia lor în societate. Aceasta înseamnă că restricţiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport cu scopul urmărit, o intervenţie nemăsurată şi intolerabilă care ar aduce atingere însăşi substanţei dreptului garantat". Analizând şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, se observă că se lasă statului o marja de apreciere, în funcţie de nevoia reala a comunităţii în adoptarea măsurii de privare de proprietate.

Astfel, prin Hotărârea din data de 31 mai 2011, pronunţată în cauza Mirela Cernea şi alţii împotriva României, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a arătat că, "într-un domeniu atât de complex si de delicat ca cel al strategiei naţionale în domeniul energetic, statul dispune de o marja largă de apreciere pentru a-şi desfăşura politicile sale de interes general." Prin decizia pronunţată în această cauză, instanţa europeană a reţinut că unul dintre principalele argumente prezentate de către toţi reclamanţii în sprijinul tezei conform căreia restricţiile aduse exercitării dreptului lor de proprietate ar fi disproporţionate se bazează pe faptul că nu au primit nicio despăgubire care să compenseze drepturile de uz şi de servitute concesionate titularei autorizaţiei de exploatare a capacităţii energetice amplasate pe terenul lor. Curtea europeana reţine că atunci când este vorba de o măsură de reglementare a folosirii bunurilor, ca în cazul de faţă, lipsa despăgubirii este unul dintre factorii care trebuie luaţi în considerare pentru a stabili dacă a fost respectat un just echilibru, dar acesta nu poate, ca atare, să reprezinte o încălcare a art.1 din Protocolul 1. Caracterul proporţional al unei atingeri aduse dreptului la respectarea bunurilor poate să depindă, de asemenea, de existenţa unor garanţii de procedură care să asigure că punerea în aplicare a sistemului şi impactul său asupra proprietarului nu sunt nici  arbitrare, nici imprevizibile.

Curtea Europeană a mai constatat că legile naţionale adoptate în domeniul energetic conţin asemenea garanţii, având în vedere atât legislaţia anterioară Legii nr. 13/2007, cât şi dispoziţiile acestei legi, care se regăsesc şi în Legea nr.123/2012.

Reclamanta nu a solicitate despăgubiri pentru lipsa de folosinţă, ci mutarea stâlpilor şi  a liniilor electrice, însă modificarea amplasamentelor capacităţilor energetice se poate conform art. 44 alin. 9 din Legea nr. 123/2012 şi  art.17, 18 şi 38 din Ordinl ANRDE nr. 59/2013, pe cheltuiala celui care a generat modificarea.

Ori, reclamanta nu şi-a manifestat optiunea de a suporta cheltuielile.

Mai mult, la momentul la care reclamanta a devenit proprietar asupra imobilului, cunoştea că terenul este traversat de aceste reţele de energie electrică. Terenul este folosit  conform destinaţiei sale, fiind cultivat, astfel cum reiese din planşele foto depuse la dosar.

Devierea reţelelor electrice se poate realiza prin acordul exclusiv al pârâtei, ca urmare a unui studiu de soluţie şi prin încheierea unei convenţii în acest sens, toate cheltuielile rămânând în sarcina reclamantei, ca solicitant, pârâta neputând fi obligată de instanţă în mod direct, prin acest demers judiciar al reclamantei.

În consecinţă, instanţa apreciază că nu este întemeiată cererea reclamantei, motiv pentru care va respinge întreaga acţiune ca neîntemeiată.

Potrivit art. 453 alin. 1 C.pr.civ., având în vedere că reclamanta a căzut în pretenţii, instanţa va dispune obligarea acesteia la plata către pârâtă a sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariul de expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea formulată de reclamanta #########, cu dom. ales la #########& Asociaţii, în Bucureşti, #########, sector 1, în contradictoriu cu pârâta ######### ROMANIA SA cu sediul ales la sucursala situată în mun. Braşov, str. #########, jud. Braşov, ca neîntemeiată.

Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariul de expert.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Braşov.

Pronunţată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 12.10.2021.

PREŞEDINTEGREFIER

#########  #########

Domenii speta

Spete similare