Ucidere din culpă, prev. şi ped. de art. 192 alin. 1 şi 2 Cod penal

Prin rechizitoriul nr. -, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila a dispus trimiterea în judecată a inculpatului PI pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 al 1,2 Cod penal.

 În fapt, s-a reținut în esenţă  că inculpatul  PI la data de 21.12.2018, ora 15:44, în calitate de conducător al autoturismul marca  Peugeot, cu nr. de înmatriculare -, în timp ce rula pe drumul public Calea Călăraşilor din mun. Brăila ,  nu a respectat dispoziţiile legale în domeniul circulaţiei rutiere, respectiv nu a adaptat viteza de deplasare până la evitarea oricărui pericol, în condiţiile apariţiei succesive a indicatoarelor de presemnalizare şi semnalizare trecere de pietoni,  decizie în urma căreia a rezultat  producerea unui accident de circulaţie soldat ulterior cu decesul victimei BM.

 În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului, fotografii judiciare, declaraţii părţi civile, raport medico-legal  de necropsie; înscrisuri; declaraţie inculpat ( f. 45),declaraţie suspect ( f.  43),buletin de analiză toxicologică; raport de expertiză tehnică ( f. 56-60),înscrisuri, cazier judiciar inculpat.

...Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 23.07.2020, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

La termenul de judecată din data de 22.02.2021, (....) inculpatul a arătat că recunoaşte fapta şi a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi a înscrisurilor depuse la instanţă.

Instanţa a apreciat admisibilă cererea inculpatului cu privire la procedura simplificată prevăzută de art. 375 Cod procedură penală.

Analizând  probatoriul administrat în faza de urmărire penală, conform procedurii prevăzute de art. 374 alin. 4 şi art. 375 din Codul de procedură penală, rezultă în esenţă aceeaşi stare de fapt ca şi cea descrisă în  actul de sesizare, astfel:

În data de -, ora 15:44, lucrătorii de poliţie din cadru Serviciului Rutier au fost sesizaţi despre producerea unui accident de circulaţie pe str. -, la intersecţia cu str. - din mun. Brăila, soldat cu vătămarea corporală a unei persoane de sex feminin.

La  faţa locului s-a deplasat un echipaj de poliţie în vederea constatării infracţiunii şi efectuării unei cercetări la faţa locului pentru clarificarea  împrejurărilor în care a avut loc evenimentul rutier ( f. 11-18).Urmare a efectuării procedeului probatoriu  s-au constatat următoarele:

-accidentul a avut loc pe str. -, la intersecţia cu str. - din mun. Brăila, zonă în care lăţimea străzii măsoară 20,20 m., circulaţia desfăşurându-se pe ambele sensuri de deplasare, ce sunt separate prin marcaj dublu discontinuu; fiecare sens are trei benzi de circulaţie, unde sensul ascendent de deplasare, str. - – str. - are lăţimea de 10,10 m., banda 1 are lăţimea de 3,4 m., banda 2 are lăţimea de 3,6 m. iar banda nr.3 este prevăzută cu linie de tramvai şi are 3,3 m.;

-în intersecţia cu str. - este prevăzută cu un marcaj pietonal, în lăţime de 7 m., întreţinut corespunzător, ce este semnalizat cu indicator „Trecere de pietoni” prevăzut cu semnale luminoase intermitente şi bandă fluorescentă pe a creşte gradul de vizibilitate al acestuia; pe acelaşi sens de deplasare a fost identificat şi un indicator de presemnalizare a trecerii de pietoni la o distanţă de 25 m. de marcajul pietonal unde s-a produs evenimentul rutier;

- în accident a fost implicat  autoturismul marca  Peugeot , cu nr. de înmatriculare -, condus de  inculpatul PI, care a fost identificat pe banda nr. 1 cu faţa către str. - la o distanţă de cc. 50 m. de marcajul pietonal unde avusese loc accidentul;

-s-au clarificat circumstanţele locului accidentului, respectiv faptul că existau, şi erau vizibile pe tronsonul de drum menţionat, marcajele rutiere, conform normelor rutiere în vigoare,  iar  carosabilul era uscat şi vizibilitatea bună;

-s-a constatat că la faţa locului a sosit  o ambulanţă în care a fost identificată victima, BM, care din cauza leziunilor nu a putut fi verificată cu aparatul alcooltest;

-s-au verificat documentele  prezentate de inculpat constatându-se legalitatea acestora;

-inculpatul, în calitate de conducător auto, a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind negativ;

-s-au evaluat avariile autoturismului implicat în evenimentul rutier;

-s-au făcut fotografii judiciare;

-s-a efectuat schiţa locului accidentului şi a celor constatate cu ocazia efectuării cercetărilor ( f. 19)

-cercetarea s-a efectuat în prezenţa inculpatului  PI ( f.12)

La data de 05.01.2019 s-a constatat decesul victimei BM . 

Conform procedurilor, în cauză s-a efectuat un raport de constatare medico-legal pentru stabilirea cauzelor decesului şi a legăturii de cauzalitate dintre leziunile suferite de victimă în urma accidentului,  şi decesul acesteia.

Concluziile raportului au subliniat faptul că moartea victimei BM a fost violentă, datorându-se insuficienţei cardio-respiratorie acute determinată de un politraumatism multiplu. Totodată,  s-a stabilit că între leziunile suferite şi deces există legătura de cauzalitate directă şi necondiţionată. Concluziile raportului se încheie cu constatarea faptului că leziunile victimei s-au putut produce în cadrul accidentului rutier din -. (f. 30-34)

Urmărirea penală a continuat cu audierea,  la data de -, a inculpatului care a relatat că, în calitate de conducător auto, la data de -, se deplasa cu autoturismul personal pe -, către -, iar la apariţia marcajului pietonal ar fi oprit autoturismul, pentru că autoturismul aflat în faţa lui, pe banda nr. 2,  oprise la rândul său, pentru a permite traversarea străzii, pe marcaj, a unui grup de  pietoni. După ce autoturismul din faţă s-a pus în mişcare, inculpatul s-a pus în mişcare la rândul său, moment în care nu a observat că pe marcajul pietonal se angajase în traversarea străzii un alt pieton, pe care l-a lovit cu autoturismul.

În raport de datele de la dosar, cele relatate de inculpat la  momentul  audierii în cursul urmăririi penale, s-a apreciat că nu corespund realităţii, acesta eschivându-se de la asumarea responsabilităţii rezultatului acţiunii sale ilicite.

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice care să clarifice în totalitate, în raport de probele administrate până la acel moment, circumstanţele producerii accidentului rutier.

La data de - raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei. ( f. 56- 60),  din care au rezultat următoarele:

- viteza autoturismului condus de inculpat la momentul impactului era de 50 km./h.,  viteză ce înlătură susţinerea acestuia că iniţial a oprit în spatele unui alt auto.,  iar la reluarea deplasării ar fi accidentat victima, pentru că nu avea cum să ajungă la 50 km./h. în 10 m. plecând de pe loc cu un auto. diesel şi nici să mai continue să ruleze mai mult de 50 m. după impact; în plus victima nu ar fi suferit leziunile ce au condus la decesul acesteia în circumstanţele indicate de inculpat;

- starea de pericol a fost creată nemijlocit de circulaţia autoturismului condus de inculpatul PI, prin aceea că nu a respectat semnificaţia indicatoarelor  de presemnalizare şi semnalizare a trecerii de pietoni, de a reduce viteza până la limita evitării oricărui pericol, şi a ignorat faptul  că ceilalţi participanţi la trafic, pe acelaşi sens de deplasare, erau opriţi la trecerea de pietoni, semn că existau pietoni angajaţi în traversare, context în care are loc accidentarea victimei şi ulterior, datorită leziunilor suferite, decesul acesteia;

- modalitatea de a  acţiona în trafic a inculpatului reprezintă cauza directă în apariţia pericolului efectiv şi iminent care a condus la producerea accidentului şi decesul victimei, şi care nu ar fi avut loc dacă inculpatul ar fi oprit autoturismul, obligaţie pe care acesta nu a respectat-o şi pe care nici nu şi-o asumă;

- victima nu a încălcat nicio obligaţie şi nu avea cum să evite accidentul, de vreme ce a fost lovită în plin de autoturismul  condus de inculpat care nu a oprit la apariţia marcajului pietonal;

- culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului ce a condus la decesul victimei BM.

În raport de probele administrate în cauză, inculpatul PI a încălcat următoarele dispoziţii legale prevăzute în domeniul circulaţiei rutiere pe drumurile publice, norme care au fost instituite în scopul asigurării siguranţei participanţilor la  traficul rutier:

-art. 35 alin.1 din OUG 195/2002 „ participanţii la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluenţa şi siguranţa circulaţiei, să nu pună în pericol viaţa şi integritatea corporală a persoanelor…”

-art. 48 OUG 195/2002  „ conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă”

-art. 72 alin. 2  din OUG 195/2002 „ pietonii au prioritate de trecere faţă de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajaţi în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate şi semnalizate corespunzător… ”

-art. 135  lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 „ conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător…”

Între activitatea ilicită şi decesul victimei există rezultat de cauzalitate, în condiţiile în care inculpatul a circulat cu o viteză medie de 50 km./h la momentul trecerii peste marcajul pietonal, care s-a suprapus peste starea de pericol iniţială dată de neadaptarea vitezei până la limita evitării oricărui pericol cu ocazia apariţiei pe drumul public a indicatorului de presemnalizare de trecerii de pietoni,  context factual  care a declanşat pericolul iminent ce a condus la decesul victimei BM.

Numitele  ZCD (fiica victimei), ITC (soră), UA (soră),  Spitalul de Urgență ”Sf.Apostol Andrei” Galați  şi Serviciul de Ambulanţă Brăila s-au constituit părţi civile în cauză.

Prin ordonanţa din 25.09.2019 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de persoană responsabilă civilmente, a S.C. CITY INSURANCE S.A din Bucureşti.

În drept, fapta inculpatului PI care la data de -, ora 15:44, în calitate de conducător al autoturismul marca  -, cu nr. de înmatriculare -, în timp ce rula pe drumul public - din mun. Brăila ,  nu a respectat dispoziţiile legale în domeniul circulaţiei rutiere, respectiv nu a adaptat viteza de deplasare până la evitarea oricărui pericol, în condiţiile apariţiei succesive a indicatoarelor de presemnalizare şi semnalizare trecere de pietoni,  decizie în urma căreia a rezultat  producerea unui accident de circulaţie soldat ulterior cu decesul victimei BM,  întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. 1 şi 2 Cod penal.

Analizând actele şi lucrările dosarului, materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, instanţa constată că s-a probat neîndoielnic săvârşirea infracţiunii de către inculpat, declaraţia sa de recunoaştere coroborându-se cu toate celelalte probe aflate la dosar, şi anume: proces verbal de cercetare la faţa locului, fotografii judiciare, declaraţii părţi civile, raport medico-legal  de necropsie; înscrisuri; declaraţie inculpat ( f. 45), declaraţie suspect ( f.  43),buletin de analiză toxicologică; raport de expertiză tehnică ( f. 56-60),înscrisuri, cazier judiciar inculpat.

 Sub aspectul laturii obiective, elementul material este constituit de uciderea din culpă a victimei  BM, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor  legislației privind circulația pe drumurile publice, și anume dispozițiile  art. 35 alin.1, 48, 72 al.1 din OUG 195/2002 și art. 135 lit.h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.

Urmarea imediată este reprezentată de decesul victimei BM.

Legătura de cauzalitate este reprezentată de raportul cauză-efect ce există între elementul material şi decesul victimei.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăţia îmbracă forma culpei cu prevedere, având în vedere că  inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, pe care însă nu l-a urmărit şi nici acceptat, socotind în mod uşuratic că el nu se va produce.

 Având în vedere aceste aspecte, instanţa reţine că fapta dedusă judecăţii a fost dovedită, fiind dovedită şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea acesteia,  constatându-se astfel, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat.

La individualizarea pedepsei la care urmează să fie condamnat inculpatul, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal,  respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, pe de o parte, instanţa reţine că inculpatul se află la primul conflict cu legea penala, are vârsta de -, are studii medii și posibilităţi reale de îndreptare, este bine integrat în familie şi comunitate  şi a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa.

Pe de altă parte, instanţa are în vedere starea de pericol creată pentru valorile ocrotite de legea penală – generată de nerespectarea dispoziţiilor legale privind relaţiile sociale referitoare la respectarea dreptului la viaţă al persoanei şi cele referitoare la conceptul de siguranţă a traficului rutier, reliefată de împrejurările şi modalitatea concretă de comitere a faptelor, urmarea produsă, respectiv gravitatea rezultatului produs – decesul unei persoane.

Având în vedere toate argumentele expuse mai sus, urmează ca în baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală să se dispună condamnarea inculpatului PI pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prev. şi ped. de art. 192 alin. 1, 2 din Codul penal, la pedeapsa închisorii, aceasta fiind de natură să realizeze scopul educativ şi preventiv al pedepsei.

Raportat la  poziția procesuală a  inculpatului, respectiv  recunoaşterea de către acesta  a faptei reţinute în sarcina sa,  instanța va face în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, în sensul că limitele de pedeapsă se vor reduse cu o treime.

Cu respectarea limitelor astfel stabilite şi ţinând cont de considerentele anterior expuse, instanţa apreciază că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată către minimul prevăzut de lege, aceasta  fiind  de natură a conduce la îndeplinirea scopului preventiv-educativ al pedepsei.

Având în vedere vârsta şi lipsa antecedentelor penale, instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi realizat şi fără privare de liberate, pedeapsa în sine reprezentând un avertisment serios pentru ca inculpatul să conştientizeze pericolul social al conduitei sale.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanţa va reţine dispoziţiile art.  91 Cod penal, conform cărora se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o anumită durată cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei lui pentru o perioadă determinată.

Instanţa consideră că în prezenta cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legiuitor, condamnarea din prezenta sentinţă fiind de  1 an și 4 luni închisoare iar inculpatul nu are antecedente penale, nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului și şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, astfel încât instanţa are convingerea că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea de către acesta a pedepsei aplicate.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare în cauza de faţă, în urma analizării naturii şi gravităţii infracţiunii de ucidere din culpă, împrejurărilor cauzei şi persoanei inculpatului, instanţa apreciază că nu se impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzută de dispoziţiile art. 66 din Codul penal pe lângă pedeapsa  principală stabilită pentru infracţiunea de ucidere din culpă.

Pentru aceste motive, în baza art. 192 alin. 1,2 din Codul penal cu aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. 10 din Codul de procedură penală, va condamna pe inculpatul PI la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 91 din Codul penal va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi va stabili un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din Codul penal, care se calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunţat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere rămâne definitivă.

În baza art. 93 alin. 1 din Codul penal va obliga inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune -, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 al. 2 lit. b  Cod penal pe durata termenului de supraveghere se va impune inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 al. 3 Cod penal va  obliga  inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul uneia dintre următoarele entităţi din comunitate...  pe o perioadă de 60 zile.

În temeiul art. 91 al. 4 Cod  penal instanţa va atenţiona inculpatul asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va comite alte infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că persoana vătămată ZC s-a constituit parte civilă cu suma de 300.000  euro daune morale și  5507 lei daune materiale  (la termenul de judecată din data de  -, fila 65 dosar instanță).

Numitele IT și UA s-au constituit părți civile în cauză  (la termenul de judecată din data de -)  cu suma de câte 60.000 lei fiecare, reprezentând daune morale.

Spitalul Judeţean de Urgenţă ”Sf.Apostol Andrei” Galați s-a  constituit parte civilă  cu suma de 11781,88 lei  pentru îngrijirile medicale acordate victimei, iar Serviciul de Ambulanţă Judeţean Brăila s-a  constituit parte civilă  cu suma de 946,97  lei, reprezentând serviciile medicale de transport.

În privinţa despăgubirilor acordate pentru infracţiunea de ucidere din culpă, instanţa va avea în vedere  dispoziţiile art. 86 Cod procedură penală conform cărora persoana care, potrivit legii civile, are obligaţia legală sau convenţională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat prin infracţiune şi care este chemată să răspundă în proces este parte în procesul penal şi se numeşte parte responsabilă civilmente.

Aşa cum a rezultat din verificările efectuate în cauză, din polița de asigurare RCA nr.- a rezultat că autoturismul condus de inculpatul PI era asigurat la S.C. CITY INSURANCE S.A  Bucureşti

În raport de răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, o răspundere generală şi legală (în baza art. 1357 şi urm. Cod civil), răspunderea asiguratorului este o răspundere contractuală care intervine numai în baza poliţei de asigurare şi numai în limita plafonului prevăzut de lege (fiind vorba despre răspunderea civilă pentru daunele produse de autovehicule asigurate conform asigurării civile auto obligatorii).

Răspunderea asiguratorului este una obiectivă, asiguratorul fiind un garant care este pus în situaţia de a răspunde civil pentru fapta altei persoane, în vederea acoperirii prejudiciilor cauzate victimelor de către vehiculul asigurat şi totodată operează în baza unei convenţii civile (poliţa de asigurare) în vederea protejării patrimoniului persoanei care s-a asigurat în acest fel şi care ar fi responsabilă de prejudiciul cauzat prin fapta proprie.

La angajarea răspunderii civile şi la stabilirea în concret a modalităţii de plată a despăgubirilor se va avea în vedere şi art. 22 din Legea nr. 132/2017 privind asigurările şi reasigurările în România conform căruia:  în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.

La rândul lor dispoziţiile art. 2223 alin 1 şi 2 Cod civil prevăd că în cazul asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde potrivit legii faţă de terţele persoane prejudiciate şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, iar asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligaţiilor ce îi revin acestuia din contractul de asigurare.

Văzând cele mai sus analizate, instanţa va obliga în primul rând pe asiguratorul de răspundere civilă, în limita asigurată de acesta, în limita plafonului legal, conform contractului de asigurare, urmând ca numai pentru ce depăşeşte limita asigurată, să fie obligat inculpatul singur.

Astfel fiind, la plata despăgubirilor civile în legătură cu infracţiunea de ucidere din culpă, urmează a fi obligat în prezentul proces penal numai asiguratorul singur, în limita plafonului legal.

În măsura în care despăgubirea a fost plătită de către societatea de asigurări către partea civilă şi aceasta nu acoperă integral prejudiciul suferit, pentru diferenţă aceasta are dreptul să obţină despăgubiri de la autorul prejudiciului, potrivit dreptului comun în materie.

Cu privire la pretenţiile de ordin material solicitate de către partea civilă  YC, se constată că acestea  au fost dovedite, instanța urmând  să dispună obligarea asigurătorului  la plata acestei sume cu  titlu de despăgubiri materiale.

Astfel, potrivit înscrisurilor aflate la dosar  (filele 41-56), dar și  potrivit  declarațiilor martorilor  - audiate  în cauză la termenul de judecată din - - instanţa constată că acestea au fost dovedite în cuantumul solicitat, de 5507 lei.

În privinţa daunelor morale solicitate de părțile civile ZC, IT  și UA , instanţa reține că  în principiu, dauna morală este definită ca fiind orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributele personalităţii (Rene Savatier, La theorie des obligations, Dalloz, 1967, pag. 344).

Jurisprudenţa a lăsat locul unor aprecieri rezonabile şi echitabile de natură să ofere o anumită satisfacţie compensatorie pentru prejudiciul moral suferit.

 Cuantificarea prejudiciului moral nu este supus unor criterii legale de determinare, ci este apreciat de instanţe în raport de consecinţele negative suferite de către cei implicaţi, de valorile morale lezate şi măsura în care le-a fost afectată situaţia familială sau profesională. Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor strâns legate de fiinţa umană, cum sunt sănătatea, integritatea fizică, demnitatea, intimitatea vieţii private şi a oricăror alte drepturi cu caracter nepatrimonial.

 Însă, cuantificarea prejudiciului moral, este subordonată condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs părţii lezate, reglementată prin art. 41 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 

În analiza cererii de acordare a daunelor, titularul unei astfel de cereri nu trebuie să dovedească prejudiciul moral sub aspect valoric, ci doar să aducă un minim de argumente şi indicii din care să rezulte afectarea sa de natură a conduce la concluzia prejudicierii sale morale.

Dreptul la integritatea fizică şi psihică a persoanei se înscrie în sfera drepturilor şi libertăţilor ce sunt garantate prin art. 15 pct.1 , art. 22 şi art. 23 din Constituţia României, iar atingerile aduse acestor drepturi şi libertăţi fundamentale pot cauza atât prejudicii materiale cât şi prejudicii morale ce trebuie remediate tocmai ca o garanţie a faptului că autorităţile statului prin care se înfăptuieşte actul de justiţie, constrâng la respectarea acestor drepturi şi libertăţi fundamentale.

Stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudicii aduse integrităţii fizice şi onoarei unei persoane presupune o apreciere subiectivă din partea judecătorului care, însă, trebuie să aibă în vedere anumite criterii obiective rezultând din cazul concret dedus judecăţii, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite și să aprecieze intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

Toate aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale.

Instanţa constată că suma de 300.000 euro solicitată de partea civilă  ZC cu titlu de daune morale - apare ca fiind o sumă disproporţionată și nerezonabilă și, față de toate cele ce preced, statuând în echitate, în lipsa unor criterii legale, instanţa apreciază  că suma de 75.000  euro reprezintă o justă satisfacţie acordată părţii civile  ZC cu titlu de daune morale. Totodată, se vor admite pretențiile civile  solicitate de părțile civile IT și UA , urmând a dispune obligarea părții  responsabile civilmente S.C. CITY INSURANCE S.A Bucureşti să achite acestora câte o sumă 60.000 lei de cu titlu de daune morale.

În ceea ce priveşte unităţile spitaliceşti instanţa constată că acestea sunt întemeiate având în vedere înscrisurile depuse dosarul de urmărire penală.

Astfel, în  baza art. 25 Cod procedură penală, art. 397 Cod procedură penală şi art. 1357, 1392 Cod civil  va  admite  acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Apostol Andrei” Galați şi va obliga partea responsabilă civilmente S.C. CITY INSURANCE S.A din Bucureşti la plata sumei de  11781,88 lei.

În baza art. 25 Cod procedură penală, art. 397 Cod procedură penală şi art. 1357, 1392 Cod civil  va admite  acţiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Brăila  şi va obliga partea responsabilă civilmente S.C. CITY INSURANCE S.A  Bucureşti la plata sumei de 946,97  lei reprezentând serviciile medicale de transport.

În temeiul art. 276 alin 4 Cod procedură penală, va obliga partea responsabilă civilmente S.C. CITY INSURANCE S.A Bucureşti să achite, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 5000 lei către partea civilă ZC și  suma de 4000 lei către părțile civile  ITC și  UA.

.

În baza art. 274 al. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de  400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

Domenii speta

Spete similare