3.Ordonanţă preşedinţială

HOT.

02.06.2021

Respinge cererea formulata pe cale de ordonanţă preşedinţială de către reclamantul ______________în contradictoriu cu pârâta ______________. .

Cu apel în termen de 5 zile de la pronunţare.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Brăila.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 02.06.2021.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15.04.2021 pe rolul Judecătoriei Brăila sub nr. ______________, reclamantul ______________a solicitat instanţei pe calea ordonanţei preşedinţiale în contradictoriu cu pârâta ______________stabilirea judiciară a termenului, respectiv a datei  de la care se plătește chiria contractuală, ca fiind 01.10.2020.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că prin contractul de închiriere  nr. 12/13.07.2020  a pus la dispoziția pârâtei  imobilul situat în ______________, închirierea imobilului făcându-se împreună cu toate utilajele și dotările necesare funcționării unui abator.

A mai arătat că  de la momentul semnării contractului și până la sfârșitul  anului 2020 pârâta nu a achitat nicio  sumă de bani cu titlu de chirie, deși obligația contractuală de plată a chiriei era în vigoare.

În continuare a arătat că la data de 07.01.2021, la propunerea pârâtei s-a semnat un act adițional la contractul de închiriere în care s-a menționat că momentul de la care se plătește chirie este cel al obținerii autorizației sanitar -veterinare, pârâta înmânând reclamantului suma de 10000 euro cu titlu de avans chirie, ce va fi scăzută din valoarea chiriei pe parcursul derulării contractului. 

A susținut că a solicitat informații de la Direcția sanitar- veterinară cu privire la autorizația sanitar – veterinară ce ar trebui eliberată pârâtei, comunicându-i-se că aceasta a fost solicitată la data de  23.07.2020, însă după depunerea mai multor înscrisuri  la data de  01.10.2020 autoritatea  sanitar veterinară a întocmit o fisă de evaluare, iar la data de 07.10.2020 o Notă de control, prin intermediul acestora fiind impuse remedieri pentru a se emite autorizația.

A reliefat că pârâta nu a efectuat remedierile solicitate, dând dovadă de dezinteres în îndeplinirea condițiilor necesare obținerii autorizației sanitar -veterinare. Mai mult, la momentul  semnării actului adițional pârâta nu a comunicat reclamantului că nu a efectuat  remediile solicitate de autoritatea sanitar – veterinară și nu a comunicat nici un termen în care va efectua remedierile în vederea obținerii autorizației.

Totodată, a evidențiat că a fost introdusă cu viclenie clauza de la pct. 4 din actul adițional, cu scopul de a nu plăti chiria contractuală, deși folosința bunului închiriat aparține în totalitate pârâtei.

De asemenea, a precizat că nu ar fi semnat actul adițional la contractul de închiriere dacă ar fi cunoscut  că  autoritatea sanitar – veterinară a solicitat efectuarea de remedii iar pârâta nu le-a efectuat și nu arată interes în efectuarea acestora. 

A susținut reclamantul că pârâta prelungește nejustificat și în mod voit momentul obținerii autorizației sanitar veterinare deși de la momentul semnării contractului de închiriere au trecut mai mult de 9 luni, aceasta folosind bunul închiriat fără a plăti vreo sumă de bani.

În drept au fost invocate disp. art.  194 și urm. C. pr. civ, art. 1415 C. civil.

În susținere, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă la data de 02.06.2021, a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

În fapt, la data de 13.07.2020, între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 12/13.07.2020, prin art. 1.4 din contract stabilindu-se că proprietarul predă chiriașului bunul închiriat la data de 01.10.2020, dată la care se încasează chiria lunară.

La data de 07.01.2021 s-a încheiat actul adițional nr. 2/07.01.2021, prin art. 3 stabilindu-se că art. 1.4 din contractul de închiriere va fi eliminat.

Potrivit art. 4 din actul adițional la contractul de închiriere, începând cu luna în care se obține autorizația sanitar- veterinară de funcționare se va achita și chiria.

Instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 997 alin. 1 C.pr.civ. instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Din analiza dispoziţiilor art. 997 C.pr.civ. rezultă astfel cele patru condiţii de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, ce se cer a fi întrunite cumulativ, respectiv afirmarea de către reclamant a unei aparenţe de drept, urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului.

Potrivit dispozițiilor art. 1415  alin. 1 din Codul civil,  atunci când părțile convin să amâne stabilirea termenului sau lasă uneia dintre ele sarcina de a-l stabili și când, după o durată rezonabilă de timp, termenul nu a fost încă stabilit, instanța poate, la cererea uneia dintre părți, să fixeze termenul ținând seama de natura obligației, de situația părților și de orice alte împrejurări. Alineatul 2 al aceluiași articol statuează  că instanța poate, de asemenea, să fixeze termenul atunci când, prin natura sa, obligația presupune un termen și nu există nicio convenție prin care acesta să poată fi determinat.

În acord cu dispozițiile alin. 3, cererea pentru stabilirea termenului se soluționează potrivit regulilor aplicabile ordonanței președințiale, fiind supusă prescripției, care începe să curgă de la data încheierii contractului.”

În speță, având în vedere că legea face trimitere expresă la regulile acestei proceduri speciale, instanța nu mai trebuie să verifice îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a ordonanței președințiale. 

Prin raportare la dispozițiile legale menționate, instanța reține că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute la alineatul 1 pentru ca reclamantul să poată cere stabilirea judiciară a termenului în condițiile în care părțile nu au convenit să amâne stabilirea termenului și nici nu au lăsat uneia dintre părți sarcina de a-l stabili.

De asemenea, instanța reține că nu este incidentă nici cea de-a doua situație, respectiv cea prevăzută la alineatul 2, atunci când, prin natura sa, obligația presupune un termen și nu există nicio convenție prin care acesta să poată fi determinat.

Instanța constată că respectiva convenție încheiată între părți este un act adițional la contractul de închiriere, care este un veritabil contract sinalagmatic, așa cum acesta este definit de art.1171 din Codul civil, în care părțile au obligații reciproce și interdependente. Astfel, obligația principală a locatorului este aceea de a asigura locatarului folosința bunului, în vreme ce obligația principală a locatarului este aceea de a plăti chiria pentru bunul respectiv.

Deși, în  contractul de închiriere încheiat între părți, s-a prevăzut că proprietarul predă chiriașului bunul închiriat la data de 01.10.2020, dată la care se încasează chiria lunară,  iar ulterior, prin actul adițional părțile au convenit de comun acord la data de 07.01.2021 să procedeze la plata  chiriei începând cu luna în care se obține autorizația sanitar- veterinară de funcționare, instanța reține că în actul adițional nu s-a prevăzut expres o dată până la care pârâta trebuie să obțină autorizația.

Raportat la aceste aspecte instanța reține că potrivit dispozițiilor art.1413 din Codul civil, termenul profită debitorului.

Prin urmare, nu se poate reține că, în actul adițional încheiat de părți, nu s-a prevăzut un termen de la care pârâta trebuie să-și îndeplinească obligațiile de plată a chiriei, acest termen fiind termenul prevăzut pentru obținerea autorizației, însă în interiorul acestui termen obligația de plată a chiriei a fost suspendată prin voința părților.

În plus, instanța are în vedere și faptul că la dosar au fost depuse înscrisuri din care rezultă că pârâta a făcut demersuri în vederea obținerii autorizației, în acest sens fiind emisă de către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor,  Nota de constatare  din 07.10.2020 (Anexă la Fișa de evaluare nr. 13971/01.10.2020). De asemenea, din adresa aflată la fila 24 dosar  reiese că pârâta a efectuat demersuri și la data de 08.02.2020, adresa și documentația depusă de aceasta fiind înregistrată sub nr. 17593/08.12.2020.

În ce privește susținerea  reclamantului  în sensul că a fost introdusă cu viclenie clauza de la pct. 4 din actul adițional, cu scopul de a nu plăti chiria contractuală și că nu ar fi semnat actul adițional la contractul de închiriere dacă ar fi cunoscut  că  autoritatea sanitar – veterinară a solicitat efectuarea de remedii iar pârâta nu le-a efectuat și nu arată interes în efectuarea acestora, instanța notează că,  învestită cu soluționarea unei cereri întemeiată pe dispozițiile  art. 997 Cod procedură civilă, aceasta face un examen sumar al actelor și titlurilor prezentate, astfel că în aceasta procedură nu poate să analizeze dacă au fost respectate cerințele ce țin de valabilitatea contractului, fără să prejudece fondul.

Față de argumentele expuse, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare