Pretentii - Raspundere civila contractuala

Sentinţa civila  nr. 4869/19.07.2019

Dosar nr. __________

HOT.

19.07.2019

Disjunge cererea formulată de pârâta ______________, privind  invocarea excepţiei de nelegalitatea Deciziei nr. 10/II/2013/2016  a Curţii de Conturi.

Dispune formarea unui nou dosar, prin fotocopierea şi anexarea cererii de chemare în judecată, vol. I, întâmpinării – filele 97-129, vol. III, cererea depusă la data de 21.06.2019, având ca obiect „anulare act – litigiu Curtea de Conturi”, urmând a fi citată, în calitate de reclamantă, ______________., cu sediul în ______________, iar, în calitate de pârâtă, ______________, cu sediul în ______________.

Dispune repartizarea manuală a dosarului nou format la acelaşi complet de judecată, C16, cu termen de judecată la data de 13.09.2019, ora: 09, sala 3.

Se vor cita părţile, cu menţiunea de a formula concluzii asupra competenţei instanţei.

Se va comunica ______________cererea depusă de ______________ şi un exemplar al întâmpinării.

Cu cale de atac odată cu fondul cauzei.

Respinge cererea formulată de pârâta ______________cu sediul în ______________, privind de sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Fără cale de atac.

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru suma de 2100 Euro, echivalentul în lei la data plăţii, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de pârâtă, excepţie invocată de pârâta ______________.

Respinge, ca prescrisă, acţiunea formulată de reclamanta ______________ cu sediul în ______________, în contradictoriu cu pârâta ______________,  cu sediul în ______________.

Respinge cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta ______________., cu sediul în ______________, în contradictoriu cu chemata în garanţie ______________, cu sediul în ______________.

Cu drept de apel, în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Brăila.

Pronunţată astăzi, 19.07.2019, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE,

Prin cererea de chemare înregistrată la data de __________pe rolul Judecătoriei Brăila, sub nr. de dosar __________, reclamanta ______________a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ______________, obligarea acesteia la restituirea sumei de 1400 euro, reprezentând contravaloarea serviciilor de evaluare prestate necorespunzător de către pârât, urmând a fi calculată în echivalentul în lei, la cursul de schimb la data restituirii şi actualizată de la data efectuării plăţii până la data scadenţei.

În motivarea cererii, sintetizând, reclamanta a arătat că, între ______________ şi societatea pârâtă, evaluator autorizat ANEVAR, a intervenit contractul de prestări servicii nr. 58/2007, având ca obiect prestarea de servicii de evaluare solicitate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în aplicarea Titlului VII din Lg. nr. 247/2005, servicii care presupuneau executarea de către prestator a evaluării imobilelor identificate în Anexa contractului.

Contractul – cadru şi onorariile acordate evaluatorilor autorizaţi – persoane fizice şi juridice – au fost stabilite prin H.G. 527/206.

Prin art. 13 din Lg. 247/2005, a fost înfiinţată entitatea învestită de lege cu acordarea despăgubirilor în procesul de retrocedare a imobilelor preluate abuziv de stat în perioada regimului comunist, în acest sens, fiind constituită Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Comisia Centrală are la dispoziţie o listă de evaluatori autorizaţi, iar înscrierea acestora în listă se stabilesc tot de Comisia Centrală, prin decizie, fiind desemnaţi aleatoriu de aceeaşi entitate.

S-a redat, de către reclamantă, procedura, arătându-se că rapoartele întocmite se comunicau Comisiei Centrale şi persoanelor îndreptăţite la despăgubiri. Rapoartele erau aprobate de Comisia Centrală care proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire iar acceptarea rapoartelor era comunicată evaluatorului care, în termen de 15 zile de la primirea comunicării, emitea factura aferentă rapoartelor de evaluare aprobate. S-a arătat că prestatorul avea obligaţia de a asigura serviciile de evaluare conform Standardelor Internaţionale de Evaluare, iar beneficiarul trebuia să achite preţul prestaţiei pentru fiecare tip de imobil conform art. 7.

A arătat reclamanta că, în anul 2013, Curtea de Conturi a desfăşurat un control ce a vizat perioada 01.01.2007-31.12.2011, constatându-se nereguli în urma cărora a emis Decizia 10 din 10.10.2013, întrucât nu au fost respectate cerinţele Standardelor Internaţionale de Evaluare privind estimarea valorii de piaţă a proprietăţilor imobiliare supuse evaluării. Pentru remediere, s-a dispus în sarcina conducătorului instituţiei, luarea unor măsuri de expertizare şi evaluare a imobilelor cu valoare mai mare de 500 000 lei, termenul de realizare fiind 31.04.2014, urmând ca, în urma reevaluării, să fie stabilit prejudiciul cauzat bugetului de stat prin plata unor despăgubiri supraevaluate, termenul de realizare fiind 30.04.2014.

S-a arătat că a fost contestată Decizia Curţii de Conturi nr. 10 din 10.10.2013, majoritatea măsurilor fiind menţinute, astfel încât, s-a formulat contestaţie împotriva încheierii nr. 18/10.03.2014 şi a Deciziei nr. 10/10.10.2013 înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, sub nr. __________. Prin Sentinţa civilă nr. 2767/17.10.2014, definitivă prin nerecurare, instanţa a respins acţiunea formulată de ______________ în contradictoriu cu______________ , ca nefondată, astfel încât, urmau a fi implementate măsurile dispuse.

În urma rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a contestat Decizia Curţii de Conturi, reclamanta a demarat procedurile de achiziţie publică pentru stabilirea valorilor serviciilor de consultanţă constând în verificarea unui raport de evaluare iar, ca urmare a nereuşitei acestora, Curtea de Conturi a emis Decizia nr. 10/II/2013/2016, dispunându-se de prin Ordinul preşedintelui A.N.R.P. achiziţionarea de servicii de consultanţă în domeniul evaluării pentru verificarea rapoartelor , perioada 2007-2011. Un număr de 1915 rapoarte aferente anilor 2009-2011 au fost atribuite către ____________care a stabilit că 6 rapoarte de evaluare sunt neconforme şi trebuie refăcute. S-au identificat – filele 7-8.

În raport cu aceste motive, a apreciat reclamanta că sunt îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii civile contractuale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1350 din Codul civil, Lg. 247/2005, H.G. 572/2013, O.U.G. 80/2013, contractul de prestări servicii.

În susţinerea cererii formulate, au fost ataşate înscrisuri certificate, pentru conformitate cu originalul.

Prin cererea adiţională depusă la data de 29.03.2019, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei totale de 2100 euro, completându-se acţiunea cu suma de 700 euro întrucât încă 4 rapoarte de evaluare neconforme ar fi fost identificate.

Pârâta ______________a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii. S-a invocat, pe cale de excepţie, prescripţia dreptului la acţiune al reclamantei.

Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că evaluarea efectuată de ____________ a fost o verificare cu „obiectiv simplu” privind identificarea sau nu a unor neconformităţi, cu prezentarea argumentelor şi motivaţia concluziilor. S-a arătat că verificarea nu putea avea ca obiect identificarea unor eventuale supraevaluări întrucât ar fi fost necesară o altă evaluare a imobilelor.  A susţinut pârâta că realizarea rapoartelor a fost făcută fără a se solicita informaţii şi fără a se permite exprimarea poziţiei.

S-a argumentat excepţia invocată, arătându-se că termenul în care putea fi formulată acţiunea era 30.04.2013 (data acordată de Curtea de Conturi pentru remedieri), întrucât executarea măsurii dispuse de Curtea de Conturi nu a fost suspendată – pe parcursul contestării acestei Decizii. De asemenea, s-a arătat că nu poate fi avută în vedere nici o eventuală prelungire a termenului, invocându-se dispoziţiile art. 234 lit. c din Regulamentul Curţii de Conturi. 

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a înţeles să invoce excepţia de nelegalitate a Deciziei Curţii de Conturi nr. 10/II/2013/2016, solicitând introducerea în cauză a ____________

S-a invocat excepţia de nelegalitate a contractului de achiziţie publică dintre ______________ şi prestatorul ____________.

În privinţa fondului cauzei, s-a invocat neîncălcarea obligaţiilor contractuale, detaliindu-se observaţiile şi concluziile prestatorului în raport cu lucrările întocmite de pârâtă.

De asemenea, pârâta a argumentat neîndeplinirea condiţiilor privind antrenarea răspunderii civile contractuale.

Prin cererea depusă la data de 04.01.2019, pârâta ______________ a formulat cerere de chemare în garanţie a ____________, arătând că rapoartele de evaluare au fost realizate în anii 2008-2009, fiind în vigoare două poliţe de asigurare.

Prin întâmpinarea depusă de ____________a arătat că asigurarea pârâtei, pentru anul 2008, are valabilitate de la data de 01.02.2008 până la 31.01.2008 iar, pentru anul 2009 – asigurarea are valabilitate pentru 01.02.2009 până la 31.12.2009. A arătat că este admisibilă în principiu cererea de chemare în garanţie, că achiesează la poziţia procesuală a pârâtei privind excepţiile invocate, solicitând respingerea acţiunii, în privinţa fondului acesteia. S-au depus înscrisuri certificate, pentru conformitate cu originalul.

În şedinţa publică din data de 29.03.2019, instanţa a respins excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată. A fost admisă, în principiu, cererea de chemare în garanţie. S-a constatat că excepţia de nelegalitate a contractului de achiziţie publică reprezintă o apărare şi nu o excepţie propriu-zisă. Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a fost unită cu probele, în temeiul dispoziţiilor art. 248 din Codul de procedură civilă, urmând a fi soluţionată după depunerea tuturor înscrisurilor, de către părţi.

Prin „completările la întâmpinare” depuse de chemata în garanţie, s-au detaliat şi au fost argumentate apărările privind prescripţia dreptului material la acţiune, neîndeplinirea şi lipsa probelor privind  condiţiile răspunderii civile contractuale.

S-a arătat că presupusul prejudiciu produs nu este acoperit prin contractul de asigurare, invocându-se dispoziţiile 11.2 din Condiţiile de asigurare.

Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea adiţională a reclamantei. În şedinţa publică din data de 17.05.2019, reclamanta a formulat cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, întemeiată pe dispoziţiile art. 267 din T.F.U.E. şi dispoziţiile art. 2 alin. 1 din Lg. nr. 340/2009 (filele 329 şi urm., vol. V).

În şedinţa publică din data de 21.06.2019, pârâta a depus cerere prin care a arătat că invocă nelegalitatea Deciziei nr. 10/II/2013/2016 a Curţii de Conturi şi introducerea în cauză a ____________.

 În aceeaşi şedinţă de judecată, instanţa a pus în discuţie şi a rămas în pronunţare asupra disjungerii cererii privind excepţia de nelegalitatea Deciziei nr. 10/II/2013/2016 a Curţii de Conturi, cererea pârâtei privind sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei.

Analizând, prioritar, cererile şi excepţiile  formulate, prin raportare la normele legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Asupra excepţiei de nelegalitatea Deciziei nr. 10/II/2013/2016 a Curţii de Conturi, instanţa, constată:

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a arătat că, în raport cu modul de soluţionare privind excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, va înţelege să conteste şi decizia Curţii de Conturi. Instanţa a apreciat că această susţinere a pârâtei reprezintă o apărare, având în vedere modul în care a fost formulată (condiţionat de soluţionarea unei excepţii). La solicitarea instanţei, în sensul de a se preciza dacă se formulează o astfel de cerere, la data de 21.06.2019, pârâta ____________ a depus în scris cererea, solicitând introducerea în cauză şi citarea ____________

În raport cu obiectul cauzei cu care instanţa a fost învestită, apreciind că, pentru o mai bună administrare a cauzei, se impune soluţionarea separată a cererii privind nelegalitatea Deciziei Curţii de Conturi, instanţa va dispune disjungerea acestei cereri, cu consecinţa formării unui nou dosar ce va fi repartizat manual aceluiaşi complet de judecată, cadrul procesual privind pe ____________, în calitate de reclamantă, în contradictoriu cu ____________. Se va comunica ____________un exemplar al întâmpinării şi al cererii depuse la data de 21.06.2019, cu solicitarea de a formulat concluzii asupra competenţei instanţei şi de a depune întâmpinare, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publice, şi de a propune probe.

În ceea ce priveşte cererea pârâtei privind sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene prin intermediul procedurii întrebării preliminare, instanţa reţine:

Prin cererea depusă la data de 17.05.2019, pârâta ____________, în temeiul dispoziţiilor art. 267 din T.F.U.E. şi în a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 din Lg. nr. 340/2009, a solicitat sesizarea Curţii pentru interpretarea problemei juridice: dreptul Uniunii Europene, în speţă, dispoziţiile art. 7 şi 8 din Carta drepturilor fundamentale ale U.E. şi ale art. 5, 6 şi 7 ale Directivei nr. 95/46, aplicabilă la data comiterii pretinselor fapte, se opune unei prelucrări de date cu caracter personal precum cea din cauză.

A motivat societatea necesitatea sesizării C.J.U.E., precum şi îndeplinirea condiţiilor, constând în: întrebarea este ridicată în faţa unei instanţe de judecată, întrebarea se referă la interpretarea dreptului Uniunii Europene în materia protecţiei datelor cu caracter personal, având o formulare utilizată de C.J.U.E. în peste 80% din hotărâri; o decizie a C.J.U.E. este necesară în cauză, având în vedere faptul că reclamanta susţine că utilizarea contractelor în rapoartele de evaluare ar fi fost obligatorie, lucru în privinţa căruia se susţine că utilizarea contractelor în rapoartele de evaluare este interzisă de legislaţia Uniunii Europene.  A fost depusă şi detaliată cererea de sesizare.

Analizând cererea formulată de pârâtă, instanţa apreciază că opinia preliminară solicită nu este utilă şi pertinentă în prezenta cauză.

Prin cererea formulată la data de 17.05.2019,  filele 329 şi urm, vol. V,  ____________. solicită instanţei sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pentru interpretarea problemei juridice constând în: dreptul Uniunii Europene, în speţă, dispoziţiile art. 7 şi 8 din Carta drepturilor fundamentale ale U.E. şi ale art. 5, 6 şi 7 ale Directivei nr. 95/46, aplicabilă la data comiterii pretinselor fapte, se opune unei prelucrări de date cu caracter personal precum cea din cauză?

În conformitate cu dispoziţiile art. 267 paragraf 1 lit. (a) şi (b) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe, cu titlu preliminar, cu privire la: interpretarea tratatelor, respectiv, validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii.

Aşadar, o cerere de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene se face în situaţia în care, în cursul unul litigiu aflat pe rol, se pune problema interpretării sau validităţii unei norme comunitare. Instanţa naţională este cea care stabileşte relevanţa dreptului comunitar pentru soluţionarea litigiului aflat pe rol şi dacă cererea de adresare a unei întrebări preliminare este sau nu necesară.

Această procedură este considerată utilă când, într-o cauză supusă soluţionării instanţei naţionale, se ridică o chestiune de interpretare care prezintă un interes general pentru aplicarea uniformă a dreptului U.E. sau atunci când jurisprudenţa existentă nu pare să furnizeze clarificarea necesară pentru abordarea unei situaţii  juridice noi. Rezultă cu claritate că trimiterea trebuie să vizeze interpretarea sau validitatea dreptului U.E., nu a dreptului național și nici aspecte de fapt invocate în cadrul litigiului principal;

Având în vedere obiectul litigiului şi solicitarea pârâtei, instanţa apreciază că formularea solicitării de către societatea pârâtă tinde la obţinerea unei decizii de îndrumare  în soluţionarea cauzei de către instanţa naţională, aspecte ce exced competenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Instanţei naţionale îi revine obligaţia de a înainta o cerere preliminară doar atunci când consideră că există dubii în legătură cu aplicarea sau interpretarea unei norme comunitare, iar întrebarea ce se poate adresa de instanţa naţională vizează exclusiv probleme de interpretare, validitate sau aplicare a dreptului comunitar, iar nu aspecte legate de dreptul naţional sau elemente particulare ale speţei deduse judecăţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa apreciază că cererea formulată de pârâtă nu este utilă şi pertinentă în cauză şi, în consecinţă, va respinge cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, formulată de pârâta ____________.

Asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţie invocată de pârâtă, unită cu administrarea probelor (înscrisuri), instanţa reţine următoarele:

Prin decizia R.I.L. nr. 1/2014, Î.C.C.J. a statuat că „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, prescripţiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeaşi dată, rămân supuse dispoziţiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, astfel încât atât instanţele de judecată, din oficiu, cât şi părţile interesate pot invoca excepţia prescripţiei extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”.

Conform art. 1 din Decretul 167/1958, dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii. Potrivit  art. 3,  termenul prescripţiei este de 3 ani.

În speţă, între reclamanta ______________ şi pârâta ______________, a intervenit contractul de prestări servicii nr. 58/2007, având ca obiect efectuarea de către prestator a serviciilor de evaluare solicitate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Preţul prestaţiei pentru fiecare tip de imobil este cel stabilit prin H.G. şi prevăzut în Anexa contractului, iar convenţia a fost încheiată pe durată nedeterminată.

În perioada 2007-2011, prestatorul a realizat şi a transmis reclamantei, la date diferite, rapoartele de evaluare întocmite.

Conform art. 13 ind. 1 din Legea nr. 247/2005 (forma în vigoare la momentul contractului), Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor coordonează procesul de acordare a despăgubirilor, realizând activităţile prevăzute în acte normative speciale, precum şi activităţile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie în acţiuni şi achitarea despăgubirilor în numerar.

În baza Legii 247/2005, Comisia Centrală a fost constituită pentru analizarea şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor ce se acordă, entitate în subordinea Cancelariei Primului Ministru.

Rapoartele de evaluare întocmite de prestator şi transmise în perioada 2007-2011 sunt aprobate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care, în baza acestor lucrări, procedează la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

În urma controlului efectuat de Curtea de Conturi în anul 2013, privind verificarea modului de formare şi utilizare a fondurilor publice în procesul de restituire a proprietăţilor, cuprinzând perioada 01.01.2007-31.12.2011, a fost emisă Decizia nr. 10 din 10.10.2013, prin care s-a stabilit că nu au fost respectate cerinţele Standardelor Internaţionale de Evaluare cu privire la estimarea valorii de piaţă a proprietăţilor imobiliare supuse evaluării. Au fost dispuse măsuri de expertizare şi reevaluare  a imobilelor, termenul de finalizare fiind 30.04.2014. Aşa cum s-a arătat şi odată cu analiza situaţiei de fapt a speţei, Decizia a fost contestată, măsurile dispuse rămânând valabile, în urma judecării definitive a litigiului. Reclamanta a iniţiat proceduri de achiziţie publică pentru implementarea măsurilor dispuse, un număr de 1915 rapoarte de evaluare aferente anilor 2009-2011 fiind atribuite în vedere expertizării şi reevaluării către ____________, constatându-se că 10 lucrări întocmite de prestatorul ______________ ar fi neconforme şi ar trebui refăcute.

În drept, conform  art. 8 din Decretul nr. 167/1958, prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.

În raport cu dispoziţiile legale incidente privind procesul de acordare a despăgubirilor şi realizarea activităţilor prevăzute în acte normative speciale, constatând că rapoartele de evaluare  întocmite de prestator erau supuse aprobării Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, entitate constituită expres pentru analiza şi stabilirea cuantumului final al despăgubirilor acordate, reţinând că aceste rapoarte au fost comunicate Comisiei Centrale, în conformitate cu prevederile legale, instanţa constată că termenul de prescripţie al dreptului reclamantei la acţiune a început să curgă de la data depunerii, de către prestator, a fiecărui raport de evaluare – respectiv la datele din perioada 2007-2011 – date la care entitatea abilitată legal trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea. Aşadar, instanţa notează că termenul de prescripţie curge de la data când s-a produs prejudiciul în patrimoniul reclamantei şi nu de la data controlului Curţii de Conturi.

Instanţa nu poate reţine că reclamanta se afla în imposibilitate de a cunoaşte producerea unei pagube la momentul comunicării rapoartelor de evaluare  (în raport cu reglementarea unei proceduri speciale, de numire a unor specialişti care să evalueze în conformitate cu toate rigorile legislative imobilele), astfel încât termenul de prescripţie ar începe să curgă de la data emiterii Deciziei Curţii de Conturi din 10.10.2013 ori de la termenele acordate pentru remediere, având în vedere că obiectul cererii reclamantei vizează pretenţii în temeiul executării contractului de către pârâtă, neputând invoca, drept apărare în răspunderea contractuală ce se cere a fi antrenată, propria culpă. Instanţa a apreciat că nu ar putea fi avute în vedere termenele acordate de organul de audit, reţinând şi că aceste termene vizează remedieri, reexpertizări, reevaluări, şi nu identificarea unei eventuale pagube, înseşi constatările Curţii afirmând neregulile, reclamanta cunoscând sau trebuind să cunoască paguba rezultată.

Pentru a statua în acest sens, instanţa a avut în vedere şi opinii exprimate de decizii Î.C.C.J., în speţe similare, nr.  2787/2018, precum şi decizia R.I.L. 19/2019.

În raport cu aceste constatări de fapt şi de drept, instanţa reţine că termenul de prescripţie, de 3 ani de la comunicarea rapoartelor de evaluare întocmite de ______________, către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăburilor, era împlinit la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Având  în vedere cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă, în raport cu soluţionarea litigiului pe calea excepţiei, precum şi cu soluţia  ce urmează a fi pronunţată în cauză, instanţa va respinge cererea de chemare în garanţie, având în vedere că nu a fost stabilită în sarcina pârâtei vreo obligaţie, astfel încât, nu subzistă în sarcina chematei în garanţie obligaţia de a garanta sau de a despăgubi.

Domenii speta

Spete similare