Civil.fond funciar.obligarea la despagubiri

INSTANŢA,

Deliberând asupra prezentei cauze, constată:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.x/200/2020, la data de 03.11.2020, reclamantul Ş.G., a chemat în judecată civilă pe pârâta Ş. A. N. solicitând, în contradictoriu, pronunţarea  unei hotărâri prin care să se dispună, obligarea pârâtei  la plata despăgubirilor în temeiul Legii nr. 18/1991 prevăzută la art. 24 și art. 33 care se referă la despăgubirii, respectiv  a unui pachet de bunuri ale sale care se află, în prezent în posesia pârâtei și anume: a plantațiilor de viță-de-vie hibridă a 600 butuci pe șpalieri din țeavă metalică și din beton, la sârmă întinsă pe șpalieri pentru vie și a pomilor fructiferi la : 3 nuci bătrâni, 4 vișini, 4 piersici, 1 gutui, I măr, 4 corcoduși, 15 pruni și 13 salcâmi existenți pe răzoarele laterale ale terenului de 1600 mp în satul și comuna M., jud. Buzău la casa nr. 13, str. Drum European 85.

În fapt, se arată că, în anul 1988 locuia în orașul Buzău la casă proprietate strada V.I. Lenin, , iar orașul Buzău era în sistematizare și conform legilor în vigoare noi locatari străzii au primit înștiințare pentru demolarea locuințelor, primind locuințe apartament la bloc cu chirie, fapt în care familia sa fiind 4 persoane, au primit apartament cu 3 camere și o garsonieră confort I pentru fiică S.V., aceasta fiind în Buzău existente și astăzi în care locuiește pârâta, fiica sa A.E.

Fiind în timpul demolării locuinței din Buzău în care avea animale și păsări s-a văzut obligat să cumpere o casă de locuit cu animalele și păsările la țară, fapt în care în data de 27.04.1988 a încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat Contract de vânzare-cumpărare (chitanță) cu promitentul vânzător S.C., cumpărând un imobil casă de locuit și terenul aferent în satul și comuna M, jud. Buzău. În speță plantație cu livadă cu pomi și vită de vie pentru care a achitat un preț global de 115.000 lei vechi la acel moment, respectiv 19.000 lei pe casă și diferența pe plantațiile vie și livadă, cumpărarea acestui imobil a făcut-o pentru sine.

Întrucât la acel moment prin lege era interzis să deții două locuințe a procedat la momentul întocmirii actului notariale la substituirea cumpărătorului în sensul că în actul autentic a conferit calitatea de cumpărător fiicei sale minoră Ș. N., pârâta în cauza de față arătându-se în act că el este procurator de fonduri semnând actul.

Totuși la transmiterea proprietății prin actul de vânzare-cumpărare s-a făcut numai cu privire la casă pentru prețul de 19.000 lei, terenul aferent trecând în proprietatea statului. Deși la acel moment a fost o situație impusă de lege el achitase în numele său vânzătorului contravaloarea plantației de vie (600 butuci) și a livezii împreună cu terenul ceea ce îl îndreptățea la proprietatea acestora.

A exercitat și exercita posesia la momentul încheierii actului sub semnătura privată în ce privește posesia acestei plantații, deși pârâta nu locuiește în această casă care a lăsat-o în paragină, dărâmându-se, dar îi opune în față titlul de proprietate obținut în baza Legii nr. 18/1991, cu teren arabil după 15 ani de la cumpărarea acestui imobil, faptul că reconstituirea terenului pârâta a obținut titlul de proprietate conform Legii nr. 18/1991 ce a aparținut imobilului din actul autentic încheiat pe numele pârâtei la data de 20.05.1988, dar terenul care i-a fost reconstituit pârâtei nu este arabil conform titlului de proprietate ci terenul a fost ocupat și este în prezent cu plantațiile ce a avut loc vânzarea-cumpărarea în anul 1988 de către reclamantul Ș. G..

Reclamantul Ș. G. precizează că după opinia sa că atât pârâta în cauza da față cât și instanțele de judecată, trebuie să înțeleagă următoarele: proprietarul acestor plantații este reclamantul Ș. G. conform actului încheiat cu vânzătorul la 27.04.1988 care acțiune în judecată se sprijină pe acest act care evidențiază aceste plantați invocate în acțiunea introductivă și în conformitate cu Legea nr. 18/1991 funciară prevăzută la art. 24 și art. 33 care prevede că persoanele cu titlul de proprietate primește în proprietate terenuri cu plantație de vie și pomi fructiferi care proprietari acestora nu le pot ridica, au dreptul la despăgubire egală cu contravaloarea acestora.

Așadar și pârâta A.N. a primit terenul în condițiile acestei legi, fapt în care trebuie să fie obligată de a plătii despăgubiri reclamantului pentru aceste plantații care le deține în posesie fără să fie proprietara acestora.

Având în vedere excepțiile, precizează că are calitate procesuală activă pentru că are act de vânzare-cumpărare sub semnătură privată și procurator de fonduri în actul autentic — cauza acțiunii pentru despăgubire nu se încadrează la puterea lucrului judecat.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 192 şi 194  Cod pr. civilă, art. 111 şi 112 vechiul Cod  pr. civilă.

În dovedire a depus înscrisurile aflate la filele 6 – 46.

Prin rezoluţia judecătorului din data de 21.01.2021 cererea s-a comunicat pârâtei, pentru ca în termen de 25 zile să formuleze şi să depună întâmpinare.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care invocă prescripţia dreptului material la acţiune.

Arată că, solicitarea de despăgubiri formulata de reclamant are un caracter patrimonial. Este proprietara construcţiilor situate in comuna M., nr. 13, judeţul Buzău conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat la Notariatul Judeţean de Stat sub din 20.05.1988, si a terenului aferent de 1600 mp conform Titlului de proprietate 08.10.2002. De la data perfectării contractului de vânzare - cumpărare a intrat in posesia si folosinţa casei si a terenului aferent. In calitate de proprietar al casei, in baza legilor fondului funciar i-a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1600 mp aferenta casei prin Titlul de proprietate nr. x

Pârâta a invocat autoritatea de lucru judecat:

Arată că, prin acţiunea care a format obiectul dosarului nr. x/200/2017 a Judecătoriei B. reclamantul a chemat-o in judecata si a solicitat revendicarea plantaţiei de vie, respectiv a 600 butuci, pe spalieri din țeavă metalica si sarma si a pomilor fructiferi respectiv 3 nuci, 4 vişini, 4 piersici, 1 gutui, 1 mar, 4 corcoduşi, 15 pruni si a 13 salcâmi existenţi pe răzoarele laterale ale terenului de 1600 metri pătraţi din comuna M., nr. 13 jud. Buzău. Terenul si plantaţiile sunt proprietatea sa conform Titlului de proprietate nr.x/2002. Prin sentinţa civila nr. /02.04.2019 a Judecătoriei B, prin decizia civila nr .x/22.06.2020 a Tribunalului B si prin Decizia Civila nr X/23.11.2020 a Curţii de Apel Ploiești, definitiva acţiunea i-a fost respinsa .

Prin acţiunea care a format obiectul dosarului nr. x/200/2013 a Judecătoriei Buzău reclamantul a chemat-o in judecata si a solicitat contravaloarea bunurilor mobile si imobile aflate in Comuna M., Jud. Buzău si a căror proprietar este conform contractul de vânzare - cumpărare autentificat la Notariatul Judetean de Stat nr.x1/20.05.1988 si Titlului de proprietate nr. x/08.10.2002. In plus reclamantul a solicitat de la aceasta in acest dosar si restituirea contravalorii pe 3 ani ( 2011,2012si 2013) a recoltei obţinute din pomii fructiferi si 600 butuci de vita de vie aflaţi pe acelaşi teren al său. Prin sentinţa civila nr /13.03.2015 a Judecătoriei Buzău si prin Decizia Civila nr X/02.10.2015 a Tribunalului Buzău acţiunea i-a fost respinsa .

Imobilul din comuna M., jud Buzau l-a cumpărat cu fonduri băneşti de la părinţii săi, SG si SI, fiind înzestrată la împlinirea vârstei de 18 ani. Ulterior cumpărării de către ea a acestui imobil, SG si SI, părinţii săi au divorţat iar prin sentinţa civila nr X/30.01.1995 a Judecătoriei B. aceştia au partajat bunurile dobândite in timpul căsătoriei. SG a solicitat prin acţiunea care a format obiectul dosarului nr. X/1991 a Judecătoriei Buzău anularea contractului de vânzare cumpărare al casei sale din comuna M., judeţul Buzău, autentificat la Notariatul Judeţean de Stat sub nr.X/ 20.05.1988 iar acţiunea a fost conexata la cererea de partaj bunuri comune, prin aceeaşi hotărâre judecătorească nr. X/1995 a Judecătoriei Buzău, definitiva conform menţiunii conținută in partea finala a acesteia, fiindu-i atribuite, in calitate de parata in acel dosar, SN prin lot propriu, îmbunătăţirile aduse de către părinţi la imobilului său casa de locuit situat in comuna M.., judeţul Buzău.

Pe fond arată că  cererea este neîntemeiată.

De la data perfectării contractului de vânzare- cumpărare a intrat in posesia si folosinţa casei si a terenului aferent. In calitate de proprietar al casei, in baza legilor fondului funciar i-a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1600 mp aferenta casei prin Titlul de proprietate nr. X/08.10.2002, care drept de proprietate a fost intabulat in Cartea Funciara cu nr X a Comunei M., jud. Buzău si pentru care a achitat impozitele

Prin acţiunea care a format obiectul dosarului nr. X/200/2010 a Judecătoriei B reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute a Titlului de proprietate nr. X/ 08.10.2002 emis pe numele meu pentru terenul de 1600 mp situat in comuna Mărăcineni, nr. 13, judeţul Buzău. Prin sentinţa civila nr.X/17.12.2010 a Judecătoriei Buzău acţiunea i-a fost respinsa .

Prin acţiunea care a format obiectul dosarului nr. X/200/2013 a Judecătoriei Buzău reclamantul a solicitat anularea Titlului de proprietate nr. X | 08.10.2002 emis pe numele său pentru terenul de 1600mp situat in comuna Mărăcineni, judeţul Buzău. Prin sentinţa civila nr. X/01.10.2013 a Judecătoriei Buzău acţiunea i-a fost respinsă.

Solicită respingerea acţiunii.

În dovedire a depus înscrisurile aflate la filele 53 – 88.

Analizând prezenta cauză, retine:

Se observă că reclamantul SG solicită despăgubiri de la pârâta ASN constând contravaloarea anumitor amenajamente pentru dezvoltare agricolă și a unor pomi fructiferi și vită de vie.

Reclamantul susține că în 1988 a achiziționat pe numele fiicei sale o casă și terenul aferent întrucât legislația nu permitea ca o persoană să dețină două locuințe iar ulterior pârâta și-a apropriat imobilul refuzându-i reclamantului orice drept acolo.

Pârâta neagă situația de fapt afirmând că intenția reală a reclamantului a fost să-i facă cadou această locuință dar că ulterior s-a răzgândit.

Instanța va analiza cu prioritate în baza art.248, alin.1 Ncpc, excepţiile de procedură sau de fond care fac de prisos administrarea probelor sau cercetarea în fond a cauzei.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune instanța o va respinge. 

Se constată că reclamantul prin diferite acţiuni a încercat să recupereze ceea ce a considerat acesta ca fiind un prejudiciu pe care l-a suferit, fie prin actiuni având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare în dosarul nr.8330/1991, f56, având ca obiect revendicare imobiliară în dosarul nr.X/200/2017 f61-f65, având ca obiect fond funciar în dosarul nr.X/200/2013 și dosarul nr.X/200/2010 f69-f72, dosarul nr.X/200/2013 având ca obiect pretenții f76.

Pe lângă toate aceste acţiuni în justiţie, reclamantul a făcut nenumărate plângeri administrative la autorităţile publice urmărind aceeaşi finalitate.

Se observă că în dosarul nr.X/200/2013, având ca obiect pretenţii, în care reclamantul solicită aceleaşi despăgubiri precum prezenta cauză, s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune și excepţia autorităţii lucrului judecat.

Instanța retine așadar că până la momentul pronunțării acestei hotărâri civile chestiunea dreptului material la acţiune a reclamantului este intrată sub puterea lucrului judecat. Deci până la data de 13.03.2015, instanța nu va analiza incidenta acestei excepţii.

Mai departe se constată că reclamantul a formulat în 2017 o altă acţiune în justiţie având ca obiect revendicare imobiliară, dar încercând în fapt repararea aceleiași situaţii juridice, acțiune care s-a finalizat prin Decizia civilă nr.X/2020 pronunțată de Tribunalul Buzău.

Pe cale de consecință, retinându-se că nu s-a împlinit termenul legal prevăzut de lege, va respinge excepția prescripției dreptului material la actiune.

În ceea ce privește excepția autorității lucrului judecat, instanța o va admite.

Se constată că prezentul litigiu se poartă între aceleaşi părţi, are acelaşi obiect și aceiaşi cauză precum în dosarul nr.X/200/2013, fiind îndeplinită tripla identitate cerută de lege în acest sens. În ceea ce priveste identitatea de cauză juridică, se observă că reclamantul în mod eronat îsi întemeiază acţiunea pe legea fondului funciar întrucât despăgubirile nu le solicită de la stat ci de la fiica sa, în baza altui raport juridic decât cel prevăzut în Legea nr.18/1991.

Pe cale de consecință, va admite excepția autorității lucrului judecat și va respinge cererea ca fiind intrată sub această incidentă.

Domenii speta

Spete similare