Contestaţie la executare. Instituţia perimării executării silite nu este aplicabilă procedurii de executare prin modalitatea popririi.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 16.04.2020, sub nr. 11546/299/2020, contestatorul BG a formulat, în contradictoriu cu intimata MA, contestaţie la executarea silită demarată în dosarul de executare nr. 26/2013 al BEJ A. și a solicitat şi întoarcerea executării silite.

În motivarea acţiunii, a arătat că executarea silită este perimată, primele adrese de poprire şi notificări către unităţile bancare fiind depuse în anul 2013, iar următoarele în anul 2017, la adresa din cartea sa de identitate expirată din anul 2015. A menţionat că la noua adresă nu a primit nicio notificare, iar următoarele adrese de poprire sunt din anul 2020 (ING Bank).  A solicitat anularea executării şi restituirea sumei poprite.

Cererea nu a fost motivată în drept.

În susţinerea cererii, au fost depuse înscrisuri, în copie.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 344,59 lei + 50 lei

Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare, însă a depus concluzii scrise la termenul de judecată din data de 14.10.2020, solicitând respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, faţă de prevederile art. 390 alin. (1) V. C. proc. civ. A solicitat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

La solicitarea instanţei, a fost ataşată copie de pe dosarul de executare.

În cauză, a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, în baza cererii de executare silită depuse la BEJ AD la data de 30.01.2013, s-a dispus, la data de 11.02.2013, în dosarul nr. 5524/299/2013, încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contactul de împrumut autentificat sub nr. 847/12.06.2012 de notar public C.

În drept, dispoziţiile art. 399 V.C. proc. civ. prevăd că împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte motivul de contestaţie învederat de către debitorul-contestator referitor la perimarea executării silite, instanţa reţine că, potrivit art. 390 alin. (1) V. C. proc. civ. dispoziţiile art. 387 şi 389 C. proc. civ. nu se aplică în cazurile când legea încuviinţează executarea fără somaţie. Conform art. 454 alin. (1) V. C. proc. civ., executarea prin poprire se realizează fără somaţie.

Faţă de cele anterior arătate, instanţa reţine că instituţia perimării executării silite nu este aplicabilă procedurii de executare prin modalitatea popririi.

Având în vedere că executarea silită împotriva contestatorului în cadrul dosarului de executare nr. 26/2013 se realizează prin poprire, instanţa reţine că nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 389 . C. proc. civ. referitoare la perimarea executării.

Referitor la motivul constând nelegala comunicare a actelor de executare către debitor, instanţa observă că acesta nu este un veritabil motiv de contestaţie la executare, nefiind un aspect care să atragă nulitatea actelor de executare. Acest fapt ar fi putut avea relevanţă doar în situaţia în care s-ar fi invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, însă atât timp cât contestatorul a formula contestaţia în termen (faţă de adresa de poprire I. Bank din data de 25.04.2020), nu se poate reţine nelegalitatea executării din perspectiva acestui motiv.

Faţă de toate cele anterior expuse, instanţa va respinge, ca neîntemeiată, contestaţia la executare.

În temeiul art. 274 V. C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a contestatorului, instanţa îl va obliga la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 850 lei, reprezentând onorariu avocat, conform facturii seria TDC nr. 56/10.10.2020 şi chitanţei seria TDC nr. 6/13.10.2020.

Domenii speta

Spete similare