Cerere privind emiterea unui ordin de protectie împotriva unei persoane care nu este considerata membru de familie. Inadmisibilitate

Sentinţă civilă 7836 din 21.07.2014


Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 03.07.2014 sub nr. 21166/212/2014 si precizata la 10.07.2014, reclamanta J.M.A. a solicitat instantei ca, prin hotarârea ce o va pronunta, sa dispuna emiterea unui ordin de protectie împotriva pârâtilor M.S.si M.C..

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta arata ca, începând cu data de 4.12.2013 pârâtii îi terorizeaza pe ea si pe sotul acesteia, amenintându-i cu moartea, batându-le în geam, în usa si perete, lovind-o de asemenea pe mama reclamantei. Mai arata reclamanta ca a fost nevoita sa paraseasca apartamentul în care locuia împreuna cu sotul sau.

În dovedirea pretentiilor, reclamata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu un martori.

Cererea de chemare în judecata este scutita de taxa judiciara de timbru, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 217/ 2003.

Pârâtii, legal citati, nu au formulat întâmpinare, dar s-au prezentat în fata instantei pentru a-si sustine apararile.

În temeiul art. 27 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei în familie, la cererea reclamantei i-a fost asigurata asistenta juridica din oficiu, fiind desemnat avocatul C.M., a carei delegatie se regaseste la fila 16 din dosar. De asemenea, pârâtilor li s-a asigurat asistenta juridica din oficiu de catre avocat B.M.

La termenul de judecata din 21.07.2014, instanta a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii.

Analizând cu prioritate exceptia invocata, instanta va retine urmatoarele considerente:

Potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003, „(1)Persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa în pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, în scopul înlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre urmatoarele masuri - obligatii sau interdictii: a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, în locuinta familiei; c) limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajata încât agresorul sa nu vina în contact cu victima; d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de învatamânt a persoanei protejate; e) interdictia pentru agresor de a se deplasa în anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza ori le viziteaza periodic; f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute; h) încredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora. (2)Prin aceeasi hotarâre, instanta poate dispune si suportarea de catre agresor a chiriei si/sau a întretinerii pentru locuinta temporara unde victima, copiii minori sau alti membri de familie locuiesc ori urmeaza sa locuiasca din cauza imposibilitatii de a ramâne în locuinta familiala. (3)Pe lânga oricare dintre masurile dispuse potrivit alin. (1), instanta poate dispune si obligarea agresorului de a urma consiliere psihologica, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor masuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicarii.

Din dispozitia legala citata rezulta ca un ordin de protectie se poate emite doar daca sunt întrunite urmatoarele conditii: a) sa se constate comiterea unui act de violenta care, conform art. 4 din lege poate fi verbal, psihologic, fizic, sexual, economic, social sau spiritual; b) actul de violenta este de natura sa puna în pericol viata, integritatea sau libertatea victimei; c) actul este unul de violenta în familie.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 217/2003, violenta în familie se manifesta sub urmatoarele forme:

a) violenta verbala - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare;

b) violenta psihologica - impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica în orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum si alte actiuni cu efect similar;

c) violenta fizica - vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de par, întepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, în orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar.

d)violenta sexuala - agresiune sexuala, impunere de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal;

De asemenea, conform art. 5 din aceea?i lege prin membru de familie se întelege: „a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude; b) sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie; c) persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, în cazui în care convietuiesc; d) tutorele sau alta persoana care exercita în fapt ori în drept drepturile fata de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau alta persoana care îngrijeste persoana cu boala psihica, dizabilitate intelectuala ori handicap fizic, cu exceptia celor care îndeplinesc aceste atributii în exercitarea sarcinilor profesionale”.

Având în vedere ca în art. 5 se enumera în mod exhaustiv persoanele care sunt considerate membri de familie iar între reclamanta si pârâti nu exista o astfel de legatura, în sensul celor ocrotite de Legea 217/2003, instanta va constata ca reclamanta nu poate beneficia de garantiile acestei legi, astfel ca va admite excep?ia inadmisibilita?ii ?i va respinge cererea ca fiind inadmisibila.

Având în vedere faptul ca a fost numit în cauza aparator din oficiu, instanta va fixa cuantumul avocatului din oficiu desemnat pentru pârâti la suma de 400 lei, potrivit art.2 alin.1 pct.1 lit. m din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocatilor încheiat între Ministerul Justitiei (nr.113928/2008) si Uniunea Nationala a Barourilor din România (nr.1693/2008) iar pentru avocatul din oficiu desemnat pentru reclamanta –la 200 lei, în temeiul acelorasi prevederi legale.

Domenii speta