Succesiuni

Prin sentinţa civilă nr. 3253 din 30 martie 2020, Judecătoria Iași a admis cererea doamnei av. G.C.P., în calitate de curator special desemnat a reprezenta interesele pârâtei D.E., de majorare a remuneraţiei cuvenite, de la suma de 400 lei la suma de 1000 lei. Obligă pe reclamantul D.P.S. la plata către doamna avocat G.C.P.a sumei de 600 lei, cu titlu de diferenţă de remuneraţie. A admis acţiunea exercitată de către reclamantul D.P.S. în contradictoriu cu pârâtele D.E, D.E şi E.C. A constatat deschisă succesiunea lăsată de către defuncta P.I., decedată la data de 08.12.2016. A constatat  că reclamantul D.P.S. are calitate de unic moștenitori al defunctei P.I.,, decedată la data de 08.12.2016. A constatat că pârâtele D.E şi E.C., în calitate de nepoate de frate predecedat al defunctei P.I., sunt străine de moştenire, prin neexercitarea dreptului de opţiune succesorală. A luat act de faptul că reclamantul a precizat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Pentru a pronunța această sentință civilă, Judecătoria Iași a reținut că, la data de 08.12.2016 a decedat numita P.I., fără a fi căsătorită şi fără a avea descendenți.

Reclamantul D.P.S. a susținut că părțile din prezenta cauză sunt nepoţi de frate ai defunctei, el fiind unicul succesor care a şi acceptat moștenirea lăsată de către defuncta mătuşă.

Pârâtele au contestat calitatea acestuia de unic moștenitori acceptant, pârâta E.C. afirmând că nu a fost chemată în judecată şi numita D.E, mama reclamantului. 

Instanţa a constatat că, prin decizia civilă din 28.02.2019 pronunţată în cauza din 2017, Tribunalul Iaşi a admis apelul declarat de reclamantul D.P.S. împotriva sentinţei civile din 20.03.2018 pronunţate de Judecătoria Iaşi, sentinţă pe care a schimbat-o în tot şi, pe cale de consecinţă, a admis acţiunea, astfel cum a fost completată, formulată de reclamantul D.P.S. în contradictoriu cu pârâtele D.E, D.E şi E.C., a constatat că reclamantul D.P.S. a acceptat tacit moştenirea după tatăl său, D.Z., decedat la data de 01.01.2010 în Iaşi. Tribunalul a constatat nulitatea certificatului de calitate de moştenitor din 02.08.2016 eliberat de Birou Individual Notarial V.P.L. şi a constatat că după defunctul D.Z., decedat la data de 01.01.2010, au rămas ca moştenitori: D.E, în calitate de soţie supravieţuitoare, cu o cotă indiviză de 1 din moştenire,  şi D.P.S., în calitate de fiu, cu o cotă indiviză de 3/4 din moştenire. Totodată, s-a constatat că D.E, în calitate de fiică, este renunţătoare potrivit declaraţiei autentice din 14.04.2010 la BNP S. B., iar E.C., în calitate de fiică, este străină de succesiune prin neacceptare.

Pentru a pronunţa această decizie civilă, instanța de control judiciar a reţinut, referitor la certificatul de calitate de moştenitor, că acesta a fost obţinut prin folosirea de  mijloace frauduloase în scopul însuşirii succesiunii după defunctul D.Z, manoperele constând în declaraţii false ale pârâtei D.E şi defunctei P.I., prin care au omis deliberat că mai există doi copii ai defunctului. Totodată, s-a mai reţinut şi atitudinea de rea-credinţă a pârâtei D.E care, în afară de faptul că a declarat la biroul notarial că nu are copii, nici măcar nu l-a anunţat de decesul tatălui său pe reclamant. Pe de altă parte, instanţa de apel a constatat că reclamantul a făcut dovada exercitării dreptul de opţiune în termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiuni, conform art. 700 alin 1 Cod civil din 1864, prin acceptarea tacită a moştenirii, în conformitate cu prevederile art. 689 Cod civil din 1864. 

Aşadar, prin această decizie civilă, s-a reţinut că numiţii P.I. şi D.Z el erau fraţi. De asemenea, s-a reţinut că succesibilii defunctului D.Z, decedat la 01.01.2010, sunt reclamantul D.P.S. (fiu al defunctului), numita D.E (soţie supravieţuitoare a defunctului) şi numitele D.E şi E.C., în calitate de fiice. Dintre aceşti succesibili, instanţa de apel a reţinut ca având calitate de moştenitori numai pentru reclamantul D.P.S., acestuia revenindu-i o cotă de ¾ din moştenirea defunctului, şi pentru soţia supravieţuitoare, cu o cotă de ¼ din succesiune. 

În prezenta cauză, s-a constatat că, în ciuda demersurilor efectuate de către instanţă şi de reclamant, nu s-a putut reţine că defuncta P.I., decedată la data de 08.12.2016, a avut descendenţi, soţul acesteia fiind decedat din data de 29.11.1979.

Nici pârâta E.C. nu a susţinut că defuncta P.I. ar fi avut copii, ci a afirmat că trebuia chemată în judecată numita D.E, soţia fratelui predecedat al defunctei. 

Instanţa a apreciat că acţiunea este întemeiată pentru următoarele considerente:

Reclamantul D.P.S. a obţinut anexa nr. 24 în vederea dezbaterii moştenirii rămase de pe urma defunctei P.I., la data de 05.01.2017 şi a promovat prezenta acţiune la data de 22.11.2017, finalitatea acestor demersuri fiind, fără îndoială, acceptarea tacită a moştenirii lăsate de defunctă. 

Potrivit art. 1103 alin.1 şi art. 1108 Cod civil, aplicabil în prezenta cauză, dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moştenirii. Acceptarea poate fi expresă sau tacită. Acceptarea este expresă când succesibilul îşi însuşeşte explicit titlul sau calitatea de moştenitor printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată.  Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu ar putea să îl facă decât în calitate de moştenitor.

Prin promovarea prezentei acţiuni, reclamantul şi-a manifestat voinţa de a accepta moştenirea lăsată de către defuncta P.I., cu respectarea termenului de opţiune succesorală arătat mai sus. 

Nu aceeaşi concluzie se poate reţine şi cu privire la pârâtele D.E şi E.C., cât timp acestea nu au făcut niciun act, de acceptare expresă sau tacită, limitându-se doar la a combate afirmaţiile reclamantului. De altfel, pârâta E.C. a formulat tardiv întâmpinarea prin care şi-a exprimat poziţia procesuală, astfel cum s-a reţinut de către instanță prin încheierea din şedinţa publică din 11.06.2019. 

Susţinerea pârâtei E.C., potrivit căreia reclamantul nu ar justifica niciun interes în formularea prezentei acţiuni, este neîntemeiată. 

Potrivit art. 32 alin.1 lit. d şi art. 33 Cod procedură civilă, interesul în promovarea unei acţiuni reprezintă o condiţie de exercitare a acesteia, trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Or, este evident că, prin promovarea acţiunii de faţă, reclamantul urmăreşte să beneficieze de toate drepturile ce ar urma să fie identificate în patrimoniul lăsat de defuncta P.I., condiţiile prevăzute de art. 32 Cod procedură civilă fiind îndeplinite. 

A mai arătat instanța că este corectă apărarea reclamantului potrivit căreia mama sa (şi soţia fratelui predecedat al defunctei P.I.) nu poate avea calitate de succesibil al defunctei şi, implicit, nu justifică nici calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Trebuie amintit că, prin succesibil se înţelege persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a putea moşteni, dar care nu şi-a exercitat încă dreptul de opţiune succesorală (art. 1.100 alin.2 Cod civil).

Pentru a stabili calitatea de moştenitor trebuie amintit că moştenirea se cuvine, în ordinea şi după regulile stabilite în prezentul titlu, soţului supravieţuitor şi rudelor defunctului, şi anume descendenţilor, ascendenţilor şi colateralilor acestuia, după caz (art. 963 alin.1 Cod civil).

Totodată, trebuie analizat dacă părţile chemate în judecată fac parte dintr-una din clasele de moştenitori prevăzute de art. 964 alin.1 Cod civil, şi anume:  a) clasa întâi: descendenţii; b) clasa a doua: ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi; c) clasa a treia: ascendenţii ordinari; d) clasa a patra: colateralii ordinari, cu menţiunea că sunt colaterali privilegiaţi fraţii şi surorile defunctului, precum şi descendenţii acestora, până la al patrulea grad inclusiv cu defunctul (art. 976 alin.2 Cod civil).

Or, părţile din prezenta cauză sunt nepoţi de frate predecedat al defunctei P.I., decedate la data de 08.12.2016.

Având în vedere faptul că numita D.E este soţia supravieţuitoare a fratelui predecedat al defunctei P.I. (D.Z, decedat la 01.01.2010), aceasta nu are calitate de succesibil al defunctei şi, prin urmare, nu poate justifica legitimitate procesuală pasivă în prezenta cauză, astfel încât susţinerea pârâtei E.C. potrivit căreia nu au fost chemaţi în judecată toţi succesibilii defunctei, este neîntemeiată.

Aşadar, având în vedere prevederile art. 967 alin.2 Cod civil (conform cărora pentru a veni prin reprezentare succesorală la moştenirea defunctului, reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale pentru a-l moşteni pe acesta.) şi reţinând că dintre toţi succesibilii defunctei P.I., decedată la data de 08.12.2016, părţi în prezenta cauză, numai reclamantul D.P.S. a săvârşit acte de acceptare tacită a moștenirii, instanţa, în temeiul art. 1.103 alin.1 Cod civil, va admite acțiunea, a admis acţiunea formulată de către reclamantul D.P.S. 

Deliberând asupra cererii curatorului special de majorare a remuneraţiei cuvenite, instanţa a admis-o, în temeiul art. 58 alin.4 Cod procedură civilă (potrivit cărora la cererea curatorului, odată cu încetarea calităţii sale, ţinându-se seama de activitatea desfăşurată, remuneraţia va putea fi majorată.), având în vedere activitatea desfăşurată de către doamna avocat G.C.P., prezenţa curatorului special la fiecare termen de judecată, precum şi durata judecăţii prezentei cauze. Prin urmare, instanţa a majorat remuneraţia curatorului special de la suma de 400 lei la suma de 1.000 lei şi a obligat pe reclamant la plata către curatorul special, doamna av. G.C.P., a diferenţei de 600 lei, reclamantul având posibilitatea recuperării cheltuielilor de judecată suportate cu desfăşurarea prezentei judecăţi, în temeiul art. 48 alin.3 din O.U.G. nr. 80/2013, modificată. Instanţa a avut în vedere şi asigurarea posibilităţii efective a curatorului special de încasarea a sumei cuvenite, cât timp locuinţa pârâtei D.E nu a putut fi identificată, iar pârâta E.C. îşi are reşedinţa în străinătate.

De asemenea, instanţa a luat act de faptul că reclamantul a precizat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Domenii speta

Spete similare