Infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin 2 Cod penal.

Lipsa de diligenţă, indiferenţa faţă de soluţiile date de instanţele judecătoreşti, şi necunoaşterea legii nu constituie motiv de înlăturarea a răspunderii penale, nefiind incidentă în cauză nici eroarea de fapt sau de drept cu privire la o normă extrapenală, nici lipsa intenţiei, astfel cum a reţinut instanţa de fond.

Pe de altă parte, constatând că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale în materia infracţiunilor rutiere, iar în perioada 2016-2019 i-au fost anulate două permise de conduecere, urmare a săvârşirii de infracţiuni la regimul rutier, acesta nu se poate prevala de necunoașterea unei norme extrapenale, având obligația, ca deţinător de permis – până la momentul anulării, şi în calitate de conducător auto care a dobândit două permise de conducere de a cunoaște integral dispoziţiile ce reglementează, general şi special, normele rutiere.

Pe rol judecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu împotriva sentinţei penale nr.399 din 30 martie 2022 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. ……., privind pe inculpatul ………..

Conform art. 405 alin 3 C.p.p., părțile nu se citează la pronunțarea hotărârii.

Prezenţa părţilor şi dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data 24 mai 2022, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 391 alin. 1 Codul de procedură penală, a dispus ca deliberarea, redactarea şi pronunţarea să se facă la data de 24 iunie 2022.

C U R T E A

Asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr.399 din 30 martie 2022 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. ….., în baza art.396 alin.5 C.pr.pen., raportat la art.16 alin.1 lit.b teza II  C.pr.pen. a fost achitat inculpatul ………. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 335 alin.2 C.p.

Cheltuielile judiciare  au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu nr. ….. s-a dispus  trimiterea în judecată  a inculpatului ……. pentru săvârşirea infracţiunii  prev. şi ped. de art. 335 alin.2 Cod Penal.

S-a reţinut, în esenţă, că  inculpatul ……, în data de  13.09.2019, în intervalul orar  17:00 – 18:00, a condus atât autoturismul marca …….înmatriculat sub nr……. (pe ruta ……. – ……), cât şi  autoturismul marca ………, înmatriculat sub nr. ……… ce era tractat de autovehiculul descris mai sus, pe ruta ……. – ……… – ……, având permisul de conducere anulat conform dispoziţiei nr. ……./06.11.2018 a Şefului Serviciului Rutier …….., faptă ce realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 335 alin. 2 C.p.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de constatare, declaraţii suspect/inculpate, declaraţii martori, adresă nr. ……/07.11.2018, IPJ ……… – Serviciul rutier, adresă nr. ………/26.10.2021, IPJ …..-Serviciul rutier, înscrisuri.

Prin încheierea de cameră preliminară nr. 429/15.12.2021 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu cu numărul ……. privind pe inculpatul ……..  trimis în judecată  pentru săvârșirea infracţiunii prev. și ped. de art. 335 alin. 2 C.p , a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei.

În  faţa instanţei, inculpatului a arătat că  nu avea cunoştinţă că  permisul este anulat, precizând că nu contestă probele administrate în cursul urmăririi penale.

Analizând ansamblul materialul probator, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 13.09.2019, în jurul orei 17:00, inculpatul …. a plecat de la domiciliul său situat în com……….., sat ………, jud. ………. la volanul autoturismului marca …… înmatriculat sub nr. ………., pe care l-a condus până la un service auto situat pe strada ……. din mun. ……….

Aici, inculpatul s-a întâlnit cu martorul ……, care își desfășura activitatea ca mecanic unitate și l-a rugat să îl ajute la tractarea unui autoturism marca ……, înmatriculat sub nr. …….până în comuna ………, jud. ……... Întrucât autoturismul macra …….prezenta unele defecțiuni, inculpatul și martorul au stabilit ca acesta să fie tractat de autoturismul marca  …., martorul ……… conducând autoturismului marca …….înmatriculat sub nr. ……,  inculpatul ………..  urcându-se la volanul autoturismului marca ….., înmatriculat sub nr………, ce era tractat de primul.

În momentul în care au ajuns pe raza localității ……… și a virat dreapta pe DJ 672C, au fost oprit de agenții de poliție rutieră din cadrul Secției I de Poliție Rurală …., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

La controlul efectuat, inculpatul ……… a prezentat permisul de conducere seria …. emis la data de 12.07.2018 pentru categoriile AM, Bl și B, în urma efectuării de verificări agenţii de poliţie constatând că acesta figura cu acest permis anulat.

Prima instanţă a constatat că inculpatul nu a negat că a condus atât autoturismul marca ……. înmatriculat sub nr. ……. (pe ruta ………. – ………), cât şi  autoturismul marca …….., înmatriculat sub nr…………. ce era tractat de autovehiculul descris mai sus, pe ruta …… – ……. – ………, apărându-se doar în sensul că nu cunoaştea că se dispusese anularea permisul de conducere.

S-a reţinut că prin dispoziția Șefului Serviciului Rutier … nr. ……../06.11.2018 permisul de conducere  seria ……. emis pe numele inculpatului ……. pentru categoriile AM, Bl și B  a fost  anulat în conformitate cu prevederile art.114 alin.1 lit.f din OUG nr.195/2002.

Prima instanţă a apreciat că dispoziția Șefului Serviciului Rutier ….. nr. ……../06.11.2018  prin care permisul de conducere  seria …….. emis pe numele inculpatului …….. pentru categoriile AM, Bl și B  a fost  anulat  nu a fost comunicată inculpatului, la dosar existând doar  un proces-verbal din data de 21.11.2018  în care tatăl inculpatului menţionează că fiul său este plecat la muncă în Belgia.

Deşi în privinţa măsurilor dispuse potrivit art. 114 OUG 195/2002 nu există prevederi prin comunicarea acestora, standardul de diligenţă al autorităţilor în acest sens trebuie să fie mult mai ridicat, să fie vorba de o comunicare efectivă, mai ales că este vorba de materie penală.

Astfel, instanţa nu poate reţine existenţa unei comunicări efective a dispoziției Șefului Serviciului Rutier …. nr. …………/06.11.2018  la domiciliul inculpatului,  lipsa de diligenţă  a inculpatului neputând acoperi viciul de procedură, neexistând la dosar o comunicare  prin poştă, cu aviz de primire sau prin afişare.

 Având în vedere aceste aspecte, s-a apreciat că, la momentul depistării în trafic, în data de 13.09.2019, inculpatul ……. nu avea cunoştinţă despre măsura anulării permisului de conducere care fusese  dispusă prin dispoziția Șefului Serviciului Rutier ….. nr. ……./06.11.2018 ca urmare a condamnării la pedeapsa amenzii penale, nefiind informat cu privire la această măsură.

În consecinţă, s-a apreciat incident cazul prevăzut de art. 16 alin.1 lit.b teza a II-a C.p., fapta  fiind săvârşită din culpă iar nu cu intenţie.

 Faţă de cele expuse anterior, în baza art.396 alin.5 C.pr.pen., raportat la art.16 alin.1 lit.b teza II  C.pr.pen.  s-a dispus achitarea inculpatului  săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 335 alin.2 C.p.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi condamnarea inculpatului.

În mod netemeinic, instanţa de judecată a dispus achitarea inculpatului …. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., argumentând soluţia adoptată în sensul lipsei formei de vinovăţie a inculpatului şi constatând că fapta a fost săvârşită din culpă de acesta.

Prin sentinţă s-a reţinut aceeaşi situaţie de fapt, precum cea prezentată şi în acuzaţia formulată de către procuror în rechizitoriu, chestiunea juridică asupra căreia instanţa s-a aplecat fiind cea a formei de vinovăţie a inculpatului, mai exact dacă inculpatul a avut sau nu cunoştinţă despre dispoziţia prin care organul abilitat din cadrul Ministerului de Interne a dispus anularea permisului de conducere pe care acesta îl poseda. Desigur că o asemenea discuţie putea fi antamată anterior datei de 06.07.2021, moment în care în Monitorul Oficial al României nr. 664 a fost publicată Decizia 27/2021, hotărâre prin care ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni în materie penală a statuat că poate fi subiect activ al infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. persoana care, după pronunţarea hotărârii definitive de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. şi până la anularea permisului de conducere dispusă de către şeful poliţiei rutiere, conduce un autovehicul pe drumurile publice.

In motivarea hotărârii mai sus amintite, instanţa supremă a reţinut că instituţia anulării permisului de conducere ca urmare a rămânerii definitive a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare este incidenţă de la respectivul moment - cel al rămânerii definitive a unei hotărâri judecătoreşti, neputându-se opune titularului dreptului de a se prezenta la examen pentru obţinerea unui nou permis de conducere o dispoziţie pur administrativă de anulare a permisului de conducere emisă ulterior. Aşadar, efectul juridic al anulării permisului de conducere se produce ope legis, ca urmare a existenţei unei hotărâri judecătoreşti de condamnare. în acest context argumentativ, înalta Curte a subliniat faptul că deţinerea efectivă a permisului de conducere nu conferă titularului acestuia dreptul de a conduce în condiţiile în care instanţa de judecată a dispus, în mod definitiv, condamnarea sa pentru o infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice.

Din actele dosarului rezultă că inculpatului i-a fost anulat permisul de conducere în temeiul art. 114 alin. (1) Ut. f) din OUG 195/2002, deoarece acesta a obţinut permisul de conducere în perioada în care era judecat în cadrul unui proces penal pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, fiind ulterior condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Procurorul admite că situaţia vizată de hotărârea nr. 27/2021 a ÎCC J nu este identică precum cea din prezenta speţă, însă pentru identitate de raţiune argumentele avute în vedere de instanţa supremă sunt valabile şi în acest caz. Astfel, ambele ipoteze presupun o hotărâre de condamnare pentru o infracţiune la regimul circulaţiei publice, însă în una din acestea anularea se dispune pentru că inculpatul, deţinător al permisului de conducere la momentul faptei, a săvârşit o infracţiune pentru care se dispune anularea permisului, iar în cea de a doua, anularea se dispune ca sancţiune împotriva persoanei care, la momentul săvârşirii infracţiunii, nu poseda permisul de conducere, însă 1-a obţinut pe parcursul urmăririi penale ori în cursul judecăţii, dacă este condamnat pentru o infracţiune la regimul circulaţiei.

Ambele ipoteze presupun o măsură administrativă ulterioară rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, respectiv dispoziţia de anulare emisă de şeful poliţiei rutiere, drept pentru care se impune aplicarea considerentelor Deciziei 27/2021, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni în materie penală, efectul juridic al anulării producându-se prin dispoziţia legiuitorului, ca urmare a hotărârii de condamnare, şi nu printr-o dispoziţie cu caracter pur administrativ.

Totodată, desi în dispozitivul Deciziei 27/2021 se face referire doar la condamnarea survenită în urma comiterii infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., acest fapt explicându-se prin limitele învestirii instanţei supreme stabilite de către Curtea de Apel, din considerentele hotărârii evocate se constată că aceasta se va aplica în cazul oricăror infracţiuni pentru care se prevede sancţiunea administrativă a anulării permisului de conducere. Or, potrivit art. 114 alin. (1) lit. b) din OUG 195/2002, anularea permisului de conducere eliberat de autoritatea română se dispune în cazul în care titularul acestuia a fost condamnat definitiv pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., drept pentru care procurorul apreciază relevant să se observe din fişa de cazier a inculpatului faptul că prin sentinţa penală nr. 1295 din 03.07.2018 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin decizia penală nr. 1436 din 25.10.2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, inculpatul …….. a fost condamnat la pedeapsa amenzii în cuantum de 4.000 lei, respectiv 200 zile-amendă, a câte 20 de lei fiecare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen.

In baza acestei hotărâri inculpatului i-a fost anulat permisul de conducere, iar continuând raţionamentul logic expus în cele ce preced, procurorul arată că rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru care legea prevede anularea permisului de conducere este necesară şi suficientă pentru ca inculpatul să fie subiectiv al infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. Pentru a afirma astfel  s-a avut în vedere că, în speţă, chiar a fost emisă o dispoziţie de anulare a permisului de către şeful poliţiei rutiere la data de 06.11.2018, însă având în vedere că inculpatul putea săvârşi infracţiunea prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. şi în lipsa unui astfel de act administrativ, fiind suficientă condamnarea definitivă, a fortiori inculpatul este subiectiv activ al acestei infracţiuni dacă a fost emisă o dispoziţie de anulare a permisului de conducere, indiferent dacă acesta a luat sau nu cunoştinţă de aceasta.

Rezultă din cele mai sus arătate că instanţa, în mod inutil, a realizat analiza poziţiei subiective a inculpatului faţa de dispoziţia şefului serviciului rutier, câtă vreme ceea ce prezintă importanţă este existenţa unei hotărâri de condamnare definitive pentru o infracţiune la regimul circulaţiei pentru care legea prevede anularea permisului de conducere, cum este cazul infracţiunii prev. de art. 335 alin. (2) C. pen. Aşadar, prezintă importanţă eventuala cunoaştere de către inculpat a procesului penal desfăşurat împotriva sa, şi nu a dispoziţiei de anulare emisă de şeful poliţiei rutiere, sub acest aspect urmând a reţine că nu poate fi primită susţinerea inculpatului în sensul că nu a cunoscut procesul penal în urma căreia a fost pronunţată hotărârea care a atras anularea permisului de conducere, deoarece în cuprinsul sentinţei penale nr. 1295 din 03.07.2018 a Judecătoriei Târgu Jiu se menţionează că inculpatul a fost prezent, fiind asistat de avocat ales.

Într-adevăr, la judecarea apelului declarat de procuror împotriva acestei sentinţe, inculpatul a lipsit nejustificat, însă această împrejurare nu poate fi valorificată în niciun caz în favoarea acestuia, fiind mai degrabă un comportament procesual neloial, care putea fi avut în vedere de instanţă la individualizarea pedepsei. A accepta o soluţie contrară ar presupune ca inculpatul să-şi invoce propria culpă în scopul exonerării de răspundere penală, ceea cc este inadmisibil.

Reţinând că fapta inculpatului există, fiind chiar recunoscută de acesta sub aspect material, constituie infracţiune şi a fost săvârşită cu intenţie indirectă de către acesta, procurorul apreciază greşită soluţia de achitare adoptată în cauză, pe fundamentul lipsei intenţiei, întrucât instanţa a făcut abstracţie de Decizia 27/2021 a ÎCCJ, o eventuală analiză a acestei hotărâri fiind de aşteptat că era aptă să schimbe în mod determinant viziunea primei instanţe.

În urma admiterii apelului, s-a solicitat să se aibă în vedere, la individualizarea pedepsei, frecvenţa îngrijorătoare cu care inculpatul comite infracţiuni la regimul rutier, ceea ce dovedeşte că pedepsele neprivative de libertate aplicate inculpatului nu şi-au atins scopul, raţiune pentru care procurorul apreciază nejustificată reiterarea unei clemenţe din partea statului.

În cursul judecăţii apelului, a fost audiat inculpatul, declaraţia fiind consemnată şi ataşată la dosar.

Analizând apelul declarat de parchet, Curtea constată că este fondat, pentru următoarele motive:

Prin rechizitoriul nr. ……….. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului …… pentru săvârşirea infracţiunii  prev. de art. 335 alin. 2 Cod Penal.

În cuprinsul actului de sesizare s-a reţinut în esenţă că la data de  13.09.2019, în intervalul orar  17:00 – 18:00, inculpatul a condus atât autoturismul marca ……..înmatriculat sub nr. ……..(pe ruta ……… – ……….), cât şi  autoturismul marca ……., înmatriculat sub nr……….., ce era tractat de autovehiculul descris mai sus, pe ruta …… – ……… – ……….., având permisul de conducere anulat.

Fiind audiat de instanţa de fond, inculpatul a recunoscut elementul material al infracţiunii, respectiv că a condus autoturismele sus menţionate, invocând, însă, că nu a avut cunoştinţă despre faptul că permisul de conducere era anulat.

Referitor la aspectele invocate de inculpat, Curtea constată că lipsa de diligenţă, indiferenţa faţă de soluţiile date de instanţele judecătoreşti, şi necunoaşterea legii nu constituie motiv de înlăturarea a răspunderii penale, nefiind incidentă în cauză nici eroarea de fapt sau de drept cu privire la o normă extrapenală, nici lipsa intenţiei, astfel cum a reţinut instanţa de fond.

Pe de altă parte, constatând că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale în materia infracţiunilor rutiere, iar în perioada 2016-2019 i-au fost anulate două permise de conduecere, urmare a săvârşirii de infracţiuni la regimul rutier, acesta nu se poate prevala de necunoașterea unei norme extrapenale, având obligația, ca deţinător de permis – până la momentul anulării, şi în calitate de conducător auto care a dobândit două permise de conducere de a cunoaște integral dispoziţiile ce reglementează, general şi special, normele rutiere.

Astfel, se constată că în temeiul prevederilor art. 111 alin. (1), (2) și (3) și art. 97 alin. (2) din OUG nr. 195/2002, precum și art. 190 alin. 1 din HG 1391/2006, la momentul constatării faptei, polițistul rutier sau polițistul de frontieră reține permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia, eliberând totodată o dovadă înlocuitoare fără drept de circulație, în cazul în care titularul permisului a săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute de art. 334 alin. (2) și (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) și (4) din Codul penal.

Ulterior, dacă dosarul penal se finalizează printr-o soluție de clasare, renunțare la urmărire penală, achitare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, titularul permisului își poate exercita din nou dreptul de a conduce, iar dacă permisul de conducere a fost reținut, se va restitui acestuia în temeiul prevederilor art. 219 alin. (2) din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006.

Dacă, însă, procurorul decide trimiterea în judecată a inculpatului cercetat pentru una dintre aceste infracțiuni, iar instanța de judecată dispune condamnarea sa prin hotărâre definitivă, regula este că șeful serviciului poliției rutiere pe raza căruia a fost constatată fapta dispune anularea permisului de conducere al celui condamnat în baza prevederilor art. 203 alin. (1) din regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, raportate la art. 114 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.

Prin urmare, anularea efectivă a permisului de conducere al celui condamnat este plasată într-un cadru de implementare a unor măsuri administrative.

Instituția anulării permisului de conducere ca urmare a rămânerii definitive a unei hotărâri judecătorești de condamnare este incidentă de la respectivul moment - cel al rămânerii definitive a unei hotărâri judecătorești.

Așadar, efectul juridic al anulării permisului de conducere se produce ope legis, ca urmare a existenței unei hotărâri judecătorești de condamnare.

În acest context argumentativ, Înalta Curte, la momentul pronunţării deciziei nr. 27/2021 a subliniat că deținerea efectivă a permisului de conducere nu conferă titularului acestuia dreptul de a conduce în condițiile în care instanța de judecată a dispus, în mod definitiv, condamnarea sa pentru o infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice.

Pe de altă parte, conform art. 114 1 lit. f din OUG nr. 195/2002, se anulează permisul de conducere dacă a fost obţinut în perioada în care titularul era cercetat sau judecat în cadrul unui proces penal pentru săvârşirea unei infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, atunci când acesta a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

În condiţiile în care, la data dobândirii noului permis de conducere – 12.07.2018, inculpatul era judecat în dosarul nr. ………. al Judecătoriei Târgu Jiu, tot pentru conducerea unui autovehicul cu permisul anulat, soluţia rămânând definitivă prin d.p. nr. 1436/25.10.2018, decizie prin care a fost din nou condamnat la pedeapsa de 4.000 lei amendă penală, inculpatul nu poate invoca faptul că nu a avut cunoştinţă de intervenirea anulării permisului de conducere dobândit la 12.07.2018 ca urmare a rămânerii definitive a soluţiei de condamnare.

Pentru motivele expuse, Curtea reţine că fapta ce face obiectul cauzei este infracţiune, a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege şi nu există nicio cauză justificativă, astfel că îl va condamna pe inculpat.

Observând fişa de cazier judiciar, instanţa reţine că fapta ce face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracţiunile prev. de art. 337 C.p. şi art. 335 alin. 2 C.p., infracţiuni pentru care a fost condamnat la 8 luni, respectiv 6 luni închisoare, prin s.p. nr. 339/2020 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin neapelare la 18.03.2020.

În consecinţă, instanţa de apel va face aplicarea tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni.

În procesul de individualizare, instanţa de apel va avea în vedere că realităţile vieţii cotidiene au arătat că vehiculele (mai ales autovehiculele) care circulă pe drumurile publice constituie o sursă importantă de pericole pentru orice persoană. In general autovehiculul este un instrument, deosebit de periculos, prin dimensiunile şi acceleraţia care i se poate imprima si care este apt de a produce consecinţe de o gravitate însemnată: moartea sau vătămarea unei persoane, distrugerea unor bunuri etc. Factorul uman are, însă, o importanţă covârşitoare în producerea accidentelor rutiere, care în proporţie de 90% sunt cauzate prin acţiunea sau inacţiunea umană.

Interzicerea violărilor normelor de circulaţie rutieră are ca scop, de regulă, prevenirea comiterii altor fapte cu urmări mai grave. Respectarea întocmai a regulilor de circulaţie pe drumurile publice şi vegherea de către autorităţi la respectarea acestor norme, previn o circulaţie haotică a vehiculelor şi împiedică crearea acelor condiţii susceptibile să amplifice pericolul implicit pe care-l prezintă circulația unui vehicul pe drumurile publice.

Având în vedere frecvenţa săvârşirii de infracţiuni contra normelor ce reglementează regimul rutier, aspect ce rezultă chiar la o primă citire a fişei de cazier judiciar a inculpatului ………., instanţa consideră că în cauză se impune pedeapsa de 1 an închisoare, urmând ca ulterior efectuării procesului de contopire cf. art. 38-39 C.p., să se dispună executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie.

Prin reeducarea infractorului se urmăresc atât o prevenţie specială, cât şi o prevenţie generală, pentru ceilalţi membrii ai societăţii, care, cunoscând pedeapsa, îşi adaptează conduita.

Prevenţia specială şi cea generală constituie scopul imediat al pedepsei, determinat de aplicarea concretă a ei pentru săvârşirea unei infracţiuni şi care reiese din necesitatea apărării societăţii împotriva infracţiunilor.

Această funcţie decurge din caracterul inevitabil al aplicării unei pedepse atunci când s-a săvârşit o infracţiune, dar nu presupune neapărat maximul pedepsei, ci mai degrabă o fermitate, promptitudine, intransigenţă în aplicarea ei, deoarece survine inevitabilitatea ei. Pedeapsa trebuie să aibă şi un rol de intimidare a celor care ar fi ispitiţi să săvârşească alte infracţiuni.

Pentru motivele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. a C.p.p., se admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, va fi desfiinţată în totalitate s.p. nr. 399/2022 a Judecătoriei Târgu Jiu.

În baza art. 335 alin. 2 C.p., instanţa de apel va condamna pe inculpatul …. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 97 C.p., se va dispune anularea beneficiului suspendării sub supraveghere cu privire la pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 339/2020 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin neapelare la 18.03.2020.

Va fi descontopită pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare în pedepsele componente de 8 luni, respectiv 6 luni închisoare.

În baza art. 38-39 alin. 1 C.p. cu apl. art. 40 C.p., vor fi contopite pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în cauză cu pedepsele de 8 luni, respectiv 6 luni închisoare, aplicate prin s.p. nr. 339/2020 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin neapelare, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care se va adauga 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 4 luni şi 20 zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii de 1 an 4 luni şi 20 zile, în regim de detenţie.

În baza art. 274 C.p.p., va fi obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale şi judecăţii în primă instanţă.

Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu.

Desfiinţează în totalitate s.p. nr. 399/2022 a Judecătoriei Târgu Jiu şi rejudecând,

În baza art. 335 alin. 2 C.p., condamnă pe inculpatul ……, fiul lui …….. şi …….., născut la data de ……… în ………., jud. …….., cu domiciliul în comuna ……., sat ………., str………….., nr…….., jud………, CNP …………., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 97 C.p., anulează beneficiului suspendării sub supraveghere cu privire la pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 339/2020 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin neapelare la 18.03.2020.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare în pedepsele componente de 8 luni, respectiv 6 luni închisoare.

În baza art. 38-39 alin. 1 C.p. cu apl. art. 40 C.p., contopeşte pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în cauză cu pedepsele de 8 luni, respectiv 6 luni închisoare, aplicate prin s.p. nr. 339/2020 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin neapelare, în pedeapsa ce mai grea de 1 an închisoare la care adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 4 luni şi 20 zile, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii de 1 an 4 luni şi 20 zile, în regim de detenţie.

În baza art. 274 C.p.p., obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale şi judecăţii în primă instanţă.

Cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată azi, 24 iunie 2022, prin punerea acesteia la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei.

Domenii speta

Spete similare