Obligarea pârâtului la plata reprezentând „redevență teren concesiune”

Pretenţii

Cuprins pe materii: 

Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, sentinţa civilă  nr. 152/19.02.2020

Prin cererea înregistrată sub nr. ..../2019 la data de 25.07.2019, reclamanta Unitatea Teritorial Administrativă Comuna O, a chemat în judecată pe pârâtul C N, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei  de 16429 lei compusă din: 6448 lei reprezentând „redevență teren concesiune” și 9981 lei penalități de întârziere calculate în baza contractului de concesiune nr. 722/8/17.03.2014 pentru suprafața de teren situată în – V B – 8 ha; obligarea la plata majorărilor de întârziere până la data plății efective; precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Ȋn motivarea cererii, reclamanta a  învederat următoarele:

În data de 17.03.2014 s-a încheiat contractul de concesiune nr. 722/17.03.2014 între  Unitatea Administrativ Teritorială Comuna O în calitate de concedent și C N în calitate de concesionar, pentru o suprafață de teren de 8 ha, urmând ca acesta din urmă să beneficieze de folosința terenului pe o durată de 5 ani, în schimbul unei redevențe anuale.

Cu toate acestea, deși concesionarul a beneficiat de folosința terenului ce a făcut obiectul contractului de concesiune, pe toată perioada stipulată, înțelege să refuze în mod vehement  plata redevențelor restante.

Prin dispozițiile art. IV din contract, s-a stabilit o redevență anuală în cuantum de 3224 lei, cu scadența în două tranșe: 30 % până la data de 30.06. și 70 % până la data de 15.11, potrivit art. IV pct. 3.

Prin redevență se înțelege acea sumă de bani pe care concesionarul o datorează periodic concedentului în schimbul exploatării bunului. Ea  reprezintă principala obligație a concesionarului și constituie un element esențial al contractului de concesiune. Modul de calcul dar și cel de plată al redevenței se stabilesc de către ministerele de resort sau de autoritățile administrației publice locale, după caz.

A mai arătat reclamanta că a încercat soluționarea amiabilă a conflictului derivând din neplata restanțelor, comunicând pârâtului la data de 06.07.2019 o notificare de plată, însă această tentativă a rămas fără rezultat, în condițiile în care pârâtul a refuzat să satisfacă pretențiile solicitate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1350 Cod civil și art. 194 Cod procedură civilă.

Ȋn dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Pârâtul  nu a depus întâmpinare.

Fiind prezent în instanţă la termenul de judecată din data de 04.12.2019 a precizat că nu are posibilități materiale să achite debitul.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

 Prin contractul de concesiune nr. 722/17.03.2014 încheiat între Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Oîn calitate de concedent și C N în calitate de concesionar, s-a stabilit ca pârâtul să beneficieze de folosința terenului de 8 ha pe o durată de 5 ani, în schimbul unei redevențe anuale în sumă de 3224 lei, cu scadența în două tranșe: 30 % până la data de 30.06. și 70 % până la data de 15.11, potrivit art. IV pct. 3.

Potrivit art. IV pct. 4 din contractul de concesiune „întârzierea la plată a redevenței se penalizează că 0,1 % din cuantumul redevenței datorate pentru fiecare zi de întârziere, cuantum ce nu se va modifica pe parcursul derulării contractului”.

Conform punctului 5 din art. III „neplata redevenței până la încheierea anului calendaristic conduce la rezilierea contractului”.

Pârâtul, în calitate de concesionar nu și-a îndeplinit obligația de plată a redevenței stabilită prin contract.

Art. 1350 alin. 1 Cod civil prevede că „orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat”.

Conform alineatului 2 al aceluiași articol „atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii”.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 1270 alin. 1 Cod civil „contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante”.

În speță fiind îndeplinite condițiile răspunderii  civile delictuale, respectiv  existența faptei ilicite a pârâtului care  nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a plăti redevența stabilită, existența unui prejudiciu precum și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat, instanța urmează a admite acțiunea astfel  cum a fost formulată.

Reținând culpa procesuală a pârâtului, instanța urmează a-l obliga și la plata cheltuielilor de judecată către reclamantului.

Domenii speta

Spete similare