Tip : sentinta civila

Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. (...), reclamanta (...) a chemat în judecată pe pârâta (...), solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de (...) – sumă ce reprezintă avansul achitat de către reclamantă în baza contractului de prestări servicii nr. (...); obligarea pârâtei la plata dobanzii legale de la data punerii în întârziere a pârâtei – (...) până la data plății integrale a debitului; cu cheltuieli de judecată.

In motivarea cererii reclamanta arată că la data de (...) a încheiat un contract de prestări servicii cu firma (...) pentru organizarea unui eveniment (botez), la (...) din (...) , firma (...) asigurând prezența artiștilor „(...)”, eveniment care urma sa aiba loc pe data de (...)

Mai mentionează reclamanta că valoarea totală a contractului în cauză era de (...) lei (taxe incluse), sumă ce reprezenta contravaloarea serviciilor artistice prestate de către (...), restul de facilități privind deplasarea, cazarea și mâncare pentru membrii formației urmând să le asigur reclamanta.

Astfel, contractul a fost încheiat pentru perioada (...) iar conform clauzelor din contract a achitat prin virament bancar în data de (...) avansul în suma de (...) lei în baza facturii fiscale (...) din data de (...) emisă de catre (...) .

A urmat din luna martie perioada starii de urgență prin care au fost anulate toate evenimentele din categoria nunților, botezurilor etc. și pe cale de consecință a organizat un eveniment restrâns, acasă, în familie, prin care a botezată fetița conform obiceiului religios cunoscut și practicat. Având în vedere că masurile dispuse în urma pandemiei de COVID-19, s-au prelungit și data botezului a fost depasita cu mult, susține reclamanta că nu putea să-şi boteze fetita după un an de zile sau poate chiar și mai mult, botezulul oricărui copil făcându-se în mod normal conform religiei ortodoxe între 1 și 3 luni de cand s-a născut.

Mai precizează că a adus la cunoștința firmei (...) prin notificarea nr. (...) din (...) că  doreste returnarea sumei de (...) lei – reprezentând avansul achitat în baza contractului de prestări servicii nr. (...), având în vedere faptul că evenimentul din data de (...) a fost anulat datorită unor cauze de forță majoră, respectiv interdicțiile legale impuse de autorități pentru organizarea evenimentelor artistice, dar i s-a transmis că suma nu poate fi returnată.

Mai arată reclamanta prin cele susținute în cerere că nu a încălcat clauzele contractului de prestari servicii nr. (...), deoarece perioada stării de urgență, respectiv prelungirea ei și ulterior toate măsurile impuse de pandemia Covid-19, dispunse de către autoritățile statului, au pus în imposibilitate părțile contractante să-și execute obligațiile și astfel nu se pot imputa motive prin care reclamanta a cerut returnarea avansului achitat pentru un eveniment care nu a mai avut loc, astfel că pentru toate motivele invocate solicită admiterea cererii.

In drept, a invocat dispozițiile art. 1489, art. 1522, art. 1525 Cod civil, art. 193, art. 194, art. 452 și art. 453 Cod procedură civilă, art. 3 pct. 6.2 din contract.

A depus alăturat, în copie, înscrisuri.

La data de (...) pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes și în urma admiterii excepției solicită respingerea cererii ca fiind lipsită de interes. Pe fond, solicită respingerea cererii ca nefondată .

A depus alăturat, în copie, înscrisuri.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând  actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

In fapt, la data de (...) reclamanta, în calitate de beneficiar, și pârâta, în calitate de prestator, au încheiat Contractul de prestări servicii nr. (...) modificat prin Anexa nr. 1 din aceași dată (denumite împreună în continuare „Contractul”), valabil pentru perioada (...) cu precizarea că urma să înceteze de plin drept numai după regularizarea tuturor obligațiilor contractuale (art. 6.3)

Potrivit art. 3.1, obiectul Contractului îl reprezintă „asigurarea de servicii artistice și scenotehnică de către Prestator în favoarea Beneficiarului și coordonarea unui program artistic live [...] în cadrul evenimentului privat ce se va desfășura în (...), locația (...), în data de (...)”. Valoarea întregului Contract a fost stabilită la (...) lei, pe care beneficiarul trebuia să o achite în două tranșe, până la data de (...), cu un avans de 30% la semnarea contractului (conform art. 4 din Anexa la Contract).

La art. 6.1 din Contract s-a prevăzut că „In cazul în care, din motive neimputabile Prestatorului, Beneficiarul va renunța la serviciile acestuia, Beneficiarul va plăti Prestatorului o penalizare în valoare de 30% din valoarea contractului [...]”, iar la art. 6.2 s-a stabilit că „De asemenea, în cazul în care din motive neimputabile Beneficiarului, solistul nu se va prezenta la eveniment din orice alt motiv decât cel stipulat în art. 5.4, Prestatorul va returna integral sumele încasate și va plăti Beneficiarului o penalizare în valoare de 30% din valoarea contractului”. Motivul prevăzut la art. 5.4 se referă la îmbolnăvirea solistului, dovedită printr-un document emis de o instituție medicală.

In conformitate cu art. 8, „Niciuna dintre părțile prezentului contract nu va fi răspunzătoare pentru neexecutarea la termen și/sau în mod necorespunzător total sau parțial al oricăreia din obligațiile care îi incumbă în baza prezentului contract, dacă neexecutarea obligației respective a fost cauzată de un eveniment imprevizibil la data încheierii contractului și ale cărui consecințe sunt de neînlăturat. Sunt considerate asemenea evenimente: războiul, calamitățile naturale, grevele, restricțiile legale și orice alt eveniment care este în afara controlului părții care îl invocă”.

In temeiul Contractului, pârâtul a emis factura seria (...) nr. (...) din data de (...) pentru suma de (...) lei, achitată de reclamantă la data de (...) după cum reiese din print screen-ul efectuat în aplicația de (...)

La data de (...), reclamanta a transmis pârâtei notificarea de plată nr. (...) prin care a solicitat restituirea avansului achitat, până cel târziu la data de (...), motivat de faptul că evenimentul din data de (...) a fost anulat datorită unor cauze de forță majoră, respectiv interdicțiile legale impuse de autorități pentru organizarea evenimentelor artistice.

In drept, potrivit art. 248 alin. (1) C.proc.civ., „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi a celor de fond care fac inutilă, în totul sau în parte, administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei”.

În atare condiţii, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei lipsei interesului, invocată de pârât prin întâmpinare, excepție de fond, absolută și peremptorie.

Pentru exercitarea unui acţiunii în justiţie, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: afirmarea unui drept sau formularea unei pretenţii; interesul; calitate procesuală şi capacitatea procesuală.

Potrivit art. 33 C.proc.civ. „interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut şi actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara”. Din textul de lege rezultă că prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mişcare acţiunea civilă. Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Interesul poate să fie material, patrimonial, sau moral, nepatrimonial.

Pentru a se stabili dacă o parte are interes în exercitarea acţiunii civile, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii acţiunii. Interesul este apreciat la momentul formulării cererii.

Condiţia determinării interesului vizează stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte, în mod concret, în eventualitatea admiterii formei procedurale.

În cauză, instanţa reţine că, prin acţiunea introdusă, reclamanta urmărește să obțină obligarea pârâtei la plata sumei de (...)lei, precum și obligarea acesteia la plata dobânzii legale de la data punerii în întârziere (....) până la data plății integrale a debitului. Astfel, folosul practic urmărit este unul patrimonial, ce nu poate fi realizat pe altă cale.

Prin urmare, instanța urmează să respingă excepția lipsei de interes ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, potrivit art. 1.270 alin. (1) C.civ., „contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante”, în vreme ce art. 1.350 alin. (1) C.civ. stipulează că „orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat”.

Conform art. 1.516 C.civ., „creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei” (alin. 1); „atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin: 1. să ceară sau, după caz, să treacă la executarea silită a obligaţiei; 2. să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligaţii corelative; 3. să folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său” (alin. 2).

Potrivit art. 1.530 C.civ., „creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei”.

Conform art. 1.531 C.civ., „creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării” (alin. 1); „prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se ţine seama şi de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului” (alin. 2); „creditorul are dreptul şi la repararea prejudiciului nepatrimonial” (alin. 3).

Potrivit art. 1.533 C.civ., „debitorul răspunde numai pentru prejudiciile pe care le-a prevăzut sau pe care putea să le prevadă ca urmare a neexecutării la momentul încheierii contractului, afară de cazul în care neexecutarea este intenţionată ori se datorează culpei grave a acestuia. Chiar şi în acest din urmă caz, daunele-interese nu cuprind decât ceea ce este consecinţa directă şi necesară a neexecutării obligaţiei”.

Conform art. 1.535 C.civ., „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic” (alin. 1); „dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă” (alin. 2); „dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit” (alin. 3).

In plus, art. 1.555 alin. (2) C.civ. stabilește că „în măsura în care executarea obligației unei părți necesită o perioadă de timp, acea parte este ținută să execute contractul prima, dacă din convenția părților sau din împrejurări nu rezultă altfel”, iar alin. (1) al art. 1.556 C.civ. instituie excepția de neexecutare: „atunci când obligațiile născute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre părți nu execută sau nu oferă executarea obligației, cealaltă parte poate, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligații, afară de cazul în care din lege, din voința părților sau din uzanțe rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai întâi”.

Cu privire la suma (...) lei plătită în cauză de către reclamanta, instanța reține că aceasta a fost dată cu titlu de arvună confirmatorie, potrivit art. 1.544 alin. (1) C.civ.:„Dacă, la momentul încheierii contractului, o parte dă celeilalte, cu titlu de arvună, o sumă de bani sau alte bunuri fungibile, în caz de executare arvuna trebuie imputată asupra prestației datorate sau, după caz, restituită”. Alin. (2) al aceluiași articol stabilește că „Dacă partea care a dat arvună nu execută obligația fără justificare, cealaltă parte poate declara rezoluțiunea contractului, reținând arvuna. Atunci când neexecutarea provinde de la partea care a primit arvuna, cealaltă parte poate declara rezoluțiunea contractului și poate cere dublul acesteia”. In temeiul art. 1.546 C.civ., „arvuna se restituie când contractul încetează din cauze ce nu atrag răspunderea vreuneia dintre părți”.

De asemenea, potrivit art. 1.351 alin. (1) C.civ., „dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forță majoră sau de caz fortuit”. Același art. 1.351 C.civ. definește forța majoră ca fiind „orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil”, iar cazul fortuit ca „un eveniment ce nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs”.

Potrivit art. 1 pct. 6 din Anexa 3 – Măsuri pentru diminuarea impactului tipului de risc a HG 394/2020 privind declararea stării de alertă şi măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, în vigoare începând din data de 18.05.2020, „Se interzice participarea la evenimente private în spaţii închise, cu excepţia celor care se desfăşoară cu participarea a cel mult 20 de persoane şi cu respectarea regulilor de distanţare socială”.

Aplicând aceste dispoziții legale la speța dedusă judecății, instanța reține că cererea reclamantei urmează a fi analizată prin prisma prevederilor contractuale, astfel cum au fost acestea agreate de către părți. Chiar dacă Contractul pus la dispoziția instanței nu este semnat de către părți, el a fost comunicat pârâtului și, prin întâmpinare, acesta nu i-a contestat valabilitatea, astfel încât prezenta analiza va pleca de la premisa încheierii în mod valabil a Contractului depus la dosarul cauzei.

In speță, după cum ambele părți au recunoscut, evenimentul pentru care a fost încheiat Contractul nu a mai avut loc. Nu prezintă relevanță, sub acest aspect, faptul că reclamanta și-a botezat copilul într-o altă locație, la o altă dată și cu un număr mai mic de invitați, acesta fiind un eveniment distinct față de cel pentru care s-a încheiat Contractul, ce urma să aibă loc la (...) din (...), la data de (...). Totuși, reclamanta l-a înștiințat pe pârât despre anularea acestui eveniment abia ulterior datei de (...), prin notificarea de plată din data de (...).

Pe de altă parte, nici pârâtul nu a susținut sau dovedit faptul că el și-ar fi respectat obligația contractuală de a se prezenta la evenimentul din data de (...), din întâmpinarea sa rezultând doar că ar fi fost dispus să presteze serviciile agreate la o dată ulterioară.

In aceste condiții, instanța reține faptul că niciuna dintre părți nu și-a respectat obligațiile asumate prin Contract, în sensul că reclamanta nu a asigurat pârâtului cazarea, masa și condițiile de desfășurarea a programului artistic, iar pârâtul, la rândul său, nu s-a prezentat la eveniment. Din analiza acestor obligații rezultă faptul că reclamanta este cea care trebuia să-și îndeplinească prima obligațiile, neprezentarea pârâtului la evenimentul ce oricum nu a mai avut loc intrând sub incidența dispozițiilor art. 1.556 alin. (1) C.civ. privind excepția de neexecutare.

Nu poate fi astfel reținută susținerea reclamantei potrivit cu care în speță sunt incidente dispozițiile art. 6.2 din Contract întrucât, astfel cum am arătat anterior, chiar dacă solistul nu s-a prezentat la eveniment, acest lucru a fost urmarea neexecutării obligațiilor contractuale de către reclamanta însăși, neexecutare interpretată de către acesta ca o renunțare la Contract. Sunt astfel incidente clauzele art. 6.1 din Contract, fiind în situația în care reclamanta a renunțat la serviciile pârâtului, din motive neimputabile acestuia, motiv pentru care ar trebui să-i achite acestuia o penalizare de 30% din valoarea contractului.

Totuși, în temeiul art. 8 din Contract, având în vedere și dispozițiile art. 1 pct. 6 din Anexa 3 a HG 394/2020, instanța reține că răspunderea contractuală a reclamantei este înlăturată pe motiv de forță majoră. Din anexa la Contract reiese faptul că pârâtul, în calitate de prestator, urma să asigure un număr de 17 artiști și personal auxiliar, botezul urmând să aibă loc într-un spațiu închis. Este evident faptul că, pe lângă pârât și reclamantă, la acest eveniment urmau să participe și alte persoane, determinând astfel încălcarea prevederilor legale în vigoare la data de 24.05.2020, care interziceau desfășurarea evenimentelor în spații închise într-un număr mai mare de 20 de oameni.

Această modificare legislativă constituie un eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil, prin raportare la data încheierii Contractului (...) când în România nu fusese confirmat nici măcar un caz de infectare cu Covid-19, iar la nivel mondial nu fusese declarată stare de pandemie. De altfel, chiar părțile l-au menționat expres în Contract, cu titlu exemplificativ, în cadrul clauzei ce reglementează forța majoră („restricții legale”).

Nu ne aflăm astfel în situația prevăzută de art. 1.544 alin. (2) C.civ., deoarece neexecutarea obligației reclamantei se datorează forței majore. In lipsa altei prevederi contractuale, devin în speță incidente dispozițiile art. 1.546 C.civ., privind restituirea arvunei în cazul în care contractul încetează din cauze ce nu atrag răspunderea vreuneia dintre părți.

Constatând că prin notificarea de plată din data de (...) reclamanta i-a solicitat pârâtului restituirea sumei de (...) lei până cel târziu la data de (...), instanța reține că, începând cu această dată, pârâtul se află în întârziere, în temeiul art. 1.535 C.civ.

 În privinţa capătului accesoriu de cerere formulat de reclamant, relativ la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere soluţia de admitere a cererii, instanţa apreciază că acesta este parțial întemeiată, urmând a fi admis în parte, pentru considerentele ce succed.

Astfel, potrivit art. 451 alin. (1) C.proc.civ, taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat sunt incluse în categoria cheltuielilor de judecată. În conformitate cu prevederile art. 452, dovada cheltuielilor de judecată trebuie făcută de partea care le pretinde până la închiderea dezbaterilor asupra fondului. De asemenea, conform art. 453 din acelaşi act normativ, obligarea părţii care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată se poate realiza numai la cererea părţii care a câştigat procesul.

În cauză, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale cu privire la taxa judiciară de timbru, cererea reclamantei fiind dovedită cu înscrisurile de la filele (...), din care rezultă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum total de (...) lei.  Pe de altă parte, dovada achitării onorariului de avocat a fost depusă la dosarul cauzei abia la data de (...) (data poștei fiind (...)), deci ulterior închiderii dezbaterilor în fond, cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 452 C.proc.civ.

In această situație, constatând că pârâta este partea căzută în pretenţii în prezenta cauză, aceasta va fi obligată la plata către reclamant, care a câştigat procesul, doar a sumei de (...) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.

Domenii speta

Spete similare