Pretenţii

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanța reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 14.02.2022, sub număr de dosar 2_____, reclamanţii J. V ______ și J.R.A au formulat cerere de chemare în judecată prin intermediul căreia, având în vedere fapta ilicită continuată pârâților P.S. și Pasc.M. de a ocupa în mod nelegal 29 mp din terenul proprietat a reclamanţilor din Bușteni, Str. ______, prin construcția provizorie ridicată de aceștia, solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților la plata sumei de 10.300 lei (echivalentul a 2.088 euro), actualizată la data plății efective, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință asupra unei suprafețe de 29 mp din terenul proprietatea reclamanţilor situat în Bușteni, Str. C______;  în temeiul dispozițiilor 453 Cod procedură civilă, să se dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de soluționarea cauzei, pentru următoarele argumente:

Reclamanţii J.V și J.R.A. arată că sunt proprietarii unei suprafețe de teren de 241 mp situați în intravilanul localității Bușteni, Str. ______, având număr cadastral 26469, astfel cum rezultă din Actul de alipire autentificat sub nr. 247 din 19 aprilie 2018 de către Notar Public Dănescu Petruța din Bușteni.

Terenul menționat a fost dobândit de reclamanţi prin cumpărarea a două terenuri, iar mai apoi alipirea acestora, respectiv: teren în suprafață de 201 mp, situat în Bușteni, Str. ______, identificat cu nr. cadastral 26283, înscris în Cartea Funciară nr. 26283 Bușteni, dobândit prin cumpărare de la B.I. conform Contractulu de vânzare autentificat sub nr. 80 din 31 ianuarie 2018 de către Notar Public Dănescu Petruța di Bușteni; teren în suprafață de 40 mp măsurați (48 mp în acte), situat în Buşteni, Str. ______, identificat cu nr. cadastral 263 8, înscris în Cartea Funciară nr. 26388 Bușteni, dobândit prin cumpărare de la B.I.conform Contractului de vânzare autentificat sub nr. 81 din 31 ianuarie 2018 de către Notar Public Dănescu Petruța din Busteni.

În ceea ce privește terenul în suprafață de 40 mp măsurați, precizează reclamanţii, acesta a fost dobândit de către B.I. prin moștenire de la părinții acestuia, B.S., decedat la data de 18.12 1996, conform certificatului de moștenitor 134/26.09.1997, eliberat în dosar nr. 141/1997 de notar publi Bogasiu Gheorghe cu sediul în Sinaia și B.M., decedată la data de 06.11.2006, conform certificatului de mostenitor nr. 27/18.07.2007, eliberat în dosar nr. 28/2007, de notar public Dănescu Petruța cu sediul în Bușteni, având în vedere și Sentința civilă nr. 610/19.07.2016 pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosarul nr. 2268/310/2014, rămasă definitivă prin respingerea apelului de către Tribunalul Prahova, prin Decizia civilă nr. 1875/21.12.2016.

Menţionează reclamanţii că litigiul înregistrat sub număr de dosar 2268/310/2014 a avut ca obiect acțiune în revendicare promovată de către B.I., autorul reclamanţilor, împotriva pârâților P.S., P.M. și P.S., care, în intervalul 1997-2000, au mutat hotarul dintre cel două proprietăți și au acaparat o suprafață de teren aparținând lui B.I., astfel cum a rezultat din raportul de expertiză efectuat de către expert tehnic judiciar Petcu Claudia. 

Precizează reclamanţii că litigiul s-a finalizat prin admiterea cererii în revendicare promovată de către B.I. și obligarea pârâților la lăsarea în deplină proprietate și posesie a terenului ocupat nelegal, precum și dispunerea grănițuirii proprietăților. Soluția instanței de fond a rămas definitivă prin respingerea apelului de către Tribunalul Prahova, prin intermediul Deciziei civile nr. 1875 din data de 21.12.2016 pronunțată în dosarul cu nr. 2268/310/2014.

Astfel cum reiese din cuprinsul celor două hotărâri judecătorești, precum și din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expert Petcu Claudia în respectivul dosar, pe terenul ocupat în mod nelegal a fost identificată o construcție provizorie, marcată cu x pe planul anexă la expertiză.

Ulterior definitivării hotărârii, arată reclamanţii, Burețea Ion, în lipsa cooperării pârâților, a  solicitat concursul unui executor judecătoresc în vederea ducerii la îndeplinire a dispozițiilor instanței. Cer rea de executare a fost admisă, dispunându-se deschiderea dosarului de executare silită nr. 209/S/2017 p rolul BEJ Pavel Bebi cu sediul în Ploiești.

Cu ocazia prezentării executorului judecătoresc la imobilul în litigiu, acesta a încheiat Procesul-verbal din 02.05.2017 în dosarul execuțional nr. 209/S/2017, în care a consemnat, printre altele:

„Sumele au fost achitate, dar nu a demolat construclia magazie/atelier pt. că i-a spus avocatul să nu demoleze până nu vine executorul să-i arate până unde trebui demolat.

Debitorul solicită un termen de 30 de zile pt. a ridica gardul și construţlia provizorie, creditorul fiind de acord cu acest termen, precizând că în situaţia în care termenul nu va fi respectat va proceda conf. legii, consecinţele fiind suportate de debitori. ” 

Deși se obligase ca până la 02.06.2017 debitorul să demoleze construcția provizorie și gardul, acesta nu a făcut acest lucru. B.I.a agreat cu acesta acordarea unui nou termen de demolare a construcției provizorii până la data de 15.03.2018, astfel cum rezultă din declarația pe proprie răspundere dată de Pascu State în acest sens.

În continuarea conduitei ilicite, arată reclamanţii, P.S. a eliberat doar o parte din terenul ocupat, demolând construcția și reconstruind ulterior, în continuare pe terenul proprietatea reclamanţilor. Astfel, în loc să elibereze întreaga suprafață de 40 mp conform hotărârilor judecătorești menționate, acesta a eliberat doar 11 mp, reconstruind de data aceasta cu ocuparea a „doar” 29 mp. Deși reclamanţii, ulterior achiziționării terenurilor, au încercat să aibe o relație pașnică în ceea ce îi privește pe pârâții din prezenta cauză, devenind vecini, aceștia au refuzat orice formă de cooperare, motiv pentru care au fost constrânși să promoveze acțiune în instanță prin care au solicitat obligarea acestora la demolarea construcției provizorii aflată pe terenul reclamanţilor, în esență solicitând respectarea unei hotărâri judecătorești definitive.

Mai arată reclamanţii că prin Sentința nr. 441/18.06.2021, pronunțată de Judecătoria Sinaia, în dosarul nr. 1446/3 10/2018, instanța de fond a admis acțiunea promovată de reclamanţii, din expertizele efectuate reieșind în mod cert că Pascu State și Pascu Magdalena au edificat în mod nelegal, fără autorizație de construire, o construcție provizorie ce ocupă în continuare 29 mp din terenul reclamanţilor.

Apelul formulat de P.S. și P.M. a fost respins de Tribunalul Prahova prin Decizia nr. 1349/10.1 1,2021, instanța reținând că există o construcție pe terenul reclamanţilor pentru care P.S. și P.M. au titlu de proprietate și pentru care nu există autorizație de construire.

Învederează reclamanţii că se impune obligarea pârâților la plata sumei de 10.300 lei (echivalentul a 2.088 euro), reprezentând contravaloarea lipsei de folosință asupra unei suprafețe de 29 mp din terenul proprietatea reclamanţilor situat în Bușteni, Str ______. În primul rând, arată reclamanţii că există o situație de atragere  răspunderii pe tărâm delictual, pentru săvârșirea unei fapte ilicite prin care se produce prejudicierea continuă a reclamanţilor.

Potrivit dispozițiilor art. 555 alin. (l) din Codul Civil:

„(l) Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, fol si și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege. „

Prin urmare, dreptul de proprietate poate fi definit ca acel drept subiectiv care dă expresie aproprierii unui lucru, permițând titularului său să exercite posesia, să folosească și să dispună de acel lucru, în putere proprie și în interes propriu, în cadrul și cu respectarea dispozițiilor legale.

În cazul de fată, arată reclamanţii că dețin dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de totală de 241 mp situați în intravilanul localității Bușteni, Str. C______, având număr cadastral 26469.

Astfel, menţionează reclamanţii, exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenului este limitată, câtă vreme P.S. si P.M. au edificat în mod nelegal, fără autorizație de construire, o construcție provizorie ce ocupă în continuare 29 mp din terenul subsemnaților, astfel cum s-a arătat prin expertiza tehnică judiciară efectuată în dosarul nr.1446/310/2018 al Judecătoriei Sinaia.

În concret, precizează reclamanţii, această lipsă de folosință cauzată ca urmare a ridicării unei construcții provizorii pe terenul reclamanţilor reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, fiind împiedicați să ne îşi exercite atributele esențiale ale acestui drept, respectiv posesia și folosința.

În ceea ce privește conținutul juridic al dreptului de proprietate, în doctrină s-a stabilit că acesta include trei atribute, respectiv acela de a folosi bunul (jus utendi), de a-i culege fructele (jus fruendi) și de a dispune de bun (jus abutendi).

Titularul dreptului de proprietate are, prin urmare, libertatea de a exercita cum crede de cuviință aceste atribute ale dreptului său, cu respectarea limitelor impuse de lege și bune e moravuri.

În ceea ce privește jus utendi, acesta a fost definit în doctrină ca fiind acel atribut al dreptului de proprietate care presupune exercitarea de către titularul dreptului de prorietate a unei stăpâniri efective asupra bunului în materialitatea sa, direct și nemijlocit prin putere propie și în interes propriu.

În ceea ce privește jus fruendi, același autor menționează că acest atribut dă posibilitatea proprietarului „de a-și pune bunul în valoare prin exploatarea sa, ceea ce conduce la culegerea derivatelor lui, adică fructele şi productele ”.

În cazul de față, este evident că aceste două atribute ale dreptului de proprietate nu pot fi exercitate de către reclamanţi astfel cum le sunt recunoscute de către lege, întrucât construcția provizorie ridicată de pârâți afectează atât posibilitatea stăpânirii materiale, directe a respectivei porțiuni de teren, cât și posibilitatea de a o exploata prin orice alt mijloc ce ar avea potențialul de a produce fructe.

De altfel, arată reclamanţii că sunt și în imposibilitate de a efectua recepția construcției edificată pe teren, deoarece nu poate fi realizată împrejmuirea pe toate cele 4 laturi, ceea ce determină un beneficiu nerealizat suplimentar determinat de imposibilitatea obținerii fructelor aferente nu doar suprafeței de 29 mp, cât și a construcției.

Prin urmare, în aceste condiții, menţionează reclamanţii că se impune atragerea răspunderii pârâților pentru fapta săvârșită și obligarea acestora la repararea prejudiciului produs, potrivit dispozițiilor art. 1357 in Codul Civil:

 (l) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, ăvâłșită cu vinovălie, este obligat să îl repare.

(2) Autorul prejudiciului răspłłnde pentru cea mai ușoară culpă.

Raportat la dispozițiile legale mai sus citate, răspunderea civilă delictulă presupune un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă cauzatoare de prejudicii, raport în care autorul faptei ilicite sau o altă persoană chemată să răspundă, are obligația de a repara prejudiciul.

Astfel, în doctrina de specialitate, s-a arătat că pentru a se putea dispune tragerea răspunderii delictuale a unei persoane este necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții: l . Existența unei fapte ilicite; 2.Vinovătie; 3.Existența unui prejudiciu; 4.Existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs prin această faptă.

Fapta ilicită a unei persoane apte să atragă răspundere civilă a unei persoane, a fost definită în doctrłnă ca fiind „orice acțiune sau inacliune prin care, încălcându-se normele reptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce aparține unei persoane.

În cazul de față, este fără îndoială că ridicarea unei construcții provizorii pe terenul proprietatea reclamanţilor pentru să poată întreprinde aceste acțiuni reprezintă o faptă ilicită.

Mai mult, în mod conștient pârâții au încălcat dreptul de proprietate al reclamanţilor, aceasta fiind o faptă contrară dispozițiilor legii, câtă vreme prin Sentința civilă nr. 610/19.07. 2016 pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosarul nr. 2268/310/2014, rămasă definitivă prin respingere apelului de către Tribunalul Prahova, prin Decizia civilă nr. 1875/21.12.2016 au fost obligați la lăsarea în deplină proprietate și posesie a terenului ocupat nelegal, precum și dispunerea grănițuirii proprietăților.

Cu toate acestea, arată reclamanţii Pascu State a eliberat doar o parte din terenul ocupat, demolând o parte a construcției și reconstruind ulterior, în continuare pe terenul proprietatea subsemnați or. Astfel, în loc să elibereze întreaga suprafață de 40 mp conform hotărârilor judecătorești menționat, acesta a eliberat doar 11 mp, reconstruind de data aceasta cu ocuparea a „doar” 29 mp. 

Arată reclamanţii că dreptul de proprietate este un drept exclusiv, care, astfel cum s-a reținut și în doctrină, oferă titularului său posibilitatea de a-l exercita singur, după cum dorește și în toate prero ativele acestuia, „fără ca vreo altă persoană să poată interveni într-un mod oarecare în exerciţiul dreptuli său.

Corelativ acestui drept al titularului dreptului de proprietate, există o obligație negativă, opozabilă erga omnes, ce incumbă tuturor celorlalte persoane, de a nu stânjeni sau de a nu interfera fără temei juridic, cu exercitarea dreptului de proprietate de către titular.

În cazul de faţa, arată reclamanţii, este evident că pârâții au încălcat această obligație legal exercitând atributul folosinței dreptului de proprietate al unui imobil, fără a deține și dreptul de propriet te asupra acestuia. Prin urmare, această faptă întrunește condițiile pentru a fi califica ă drept faptă ilicită și oferă subsemnaților dreptul de a obține repararea prejudiciului astfel cauzat.

Arată reclamanţii, dat fiind faptul că există o situație a atragerii răspunderii pârâților pentru fapta proprie, este necesar a se verifica și atitudinea subiectivă a autorului față de fapta sa ori față de urmările faptei sale, la momentul la care a săvârșit-o.

Pentru a atrage răspunderea civilă, „în ceea ce privește existenţa și întinderea obligaliei auttorului de a repara prejudiciile, nu interesează gradul de vinovălie cu care s-a săvârșirea fapta ilicită prejudiciabilă.

Prin urmare, este suficient ca autorul faptei ilicite să fi acționat chiar din cea mai ușoară culpă pentru a putea atrage răspunderea acestuia și pentru a-l obliga la repararea prejudi iului produs.

În cazul de față, este evident că ocuparea terenului reclamanţilor s-a făcut în mod deliberat, cu intenție chiar. După cum au arătat reclamanţii, P.S. și P.M. au fost obligați la lăsarea în deplină proprietate și posesie a terenului ocupat nelegal, dar au demolat o parte a construcției și au reconstruit în continuare pe terenul proprietatea reclamanţilor.

Cu toate că erau obligați să lase în deplină proprietate și posesie întrea  a suprafață de teren, în loc să elibereze întreaga suprafață de 40 mp, conform hotărârii judecătoreşti pronunțate în dosarul nr, 2268/310/2014, acesta a eliberat doar 11 mp, reconstruind de data aceast cu ocuparea a „doar” 29 mp. 

În aceste condiții, arată reclamanţii că fost constrânși să promoveze acțiunea înregistrată sub nr. dosar nr. 1446/310/2018 pe rolul Judecătoriei Sinaia prin care au solicitat obligarea pârâților la demolarea construcției provizorii aflată pe terenul reclamanţilor, în esență solicitând respectarea unei hotărâri judecătorești, acțiune soluționată în mod favorabil printr-o hotărâre definitivă.

Mi învederează reclamanţii că pentru a pune în executare această din urmă hotărâre definitivă pronunțată în dosarul 1446/310/2018, de obligare a lui P.S. și P.M.la desființarea construcției provizorii în suprafață de 29 mp ridicată pe terenul proprietatea reclamanţilor, a fost deschis dosarul execuțional nr. 2176/2021 al B.E.J. Tărean Călin.

Pârâții au fost somați de executorul judecătoresc să aducă la îndeplinire dispoziția instanței, dar au înțeles să nu se conformeze nici de această dată. 

Ulterior expirării termenului de executare voluntară, B.E.J. Țărean Călin s-a deplasat la terenul din Bușteni, str. C______ pentru a constata situația de fapt, fiind întocmit Procesul-verbal din 01.02.2022.

În procesul-verbal din 01.02.2022 a fost consemnat refuzul lui P.S, de a semna constatarea efectuată de executorul judecătoresc, respectiv faptul că nu s-a procedat la desființarea construcției provizorii, precum și mențiunea lui P.S. că nu va desfiinţa nicodată construcţia cu caracter provizoriu din lenmn.

În condițiile date, precizează reclamanţii, atitudinea subiectivă a autorului față de fapta sa și faț de urmările faptei sale este o vădită rea-credință și intenție de a prejudicia pe reclamanţi, cel puțin prin nesocotirea prerogativelor dreptului de proprietate, refuzând în mod sistematic și explicit să respecte nu una, ci două hotărâri judecătorești definitive, fiind îndeplinite condițiile vinovăției pentru a angaja răspunderea civilă delictuală.

În primul rând, cu privire la existenţa prejudiciului, menționează reclamanţii că prejudiciul reprezintă „consecința negativă suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană.

În ceea ce privește necesitatea existenței unui prejudiciu, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, nu poate exista atragerea unei astfel de răspunderi civile dacă nu s-a produs un prejudiciu, câtă vreme prejudiciul ca element esențial al răspunderii delictuale, constă în efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană.

Cu alte cuvinte, precizează reclamanţii, este neîndoielnic faptul că autorul prejudiciului va trebui să fie obligat la plata despăgubirilor ori de câte ori prejudiciul constituie rezultatul încălcării  unui drept subiectiv. Or, așa cum au arătat mai sus, reclamanţilor le este încălcat dreptul de proprietate asupra unei porțiuni din teren în suprafață de 29 mp, de construcția provizorie ridicată de P.S. și P.M.

În acest sens, în doctrina și literatura de specialitate, s-a subliniat că:

„Principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită. Aceasta înseamnă că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciului efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cessans) ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. „

Astfel, arată reclamanţii, despăgubirile acordate pentru prejudiciile izvorâte din fapt ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală a pagubei suferite, pentru ca victima faptei prejudiciabile să fie repusă, pe cât posibil, în situația anterioară, Pentru o reparare completă a prejudiciului, trebuie să se acopere atât damnum emergens, cât și lucrul cessans.

Astfel, reclamanţii au suferit o pierdere prin fapta pârților de a ridica o construcţie provizorie în suprafață de 29 mp pe terenul reclamanţilor, fiind nu numai privați de prerogativele posesiei și folosinței ale dreptului de proprietate asupra acestuia, dar fiind și în imposibilitate de a efectua recepția construcției edificată pe teren, deoarece nu poate fi realizată grănițuirea pe toate cele 4 laturi, ceea ce determină un beneficiu nerealizat suplimentar determinat de imposibilitatea obținerii fructelor aferente, nu doar suprafeței de 29 mp, cât și a construcției.

În acest sens, pe cale jurisprudențială Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Civilă prin Decizia nr. 1 884 pronunțată la data de 3 aprilie 2013, a stabilit că:

„Prejudiciul creat constă în lipsirea reclamantilor de exerciţiul concret al dreptului de folosintă pentru terenul în litigiu, dar și de valorificarea concretă a tuturor beneficiilor materiale pe care folosința unui bun le poate asigura titularilor dreptului, astfel încât aceștia sunt îndreptăţiţi la contravaloarea lipsei de folosinţă.”

În concret, arată reclamanţii, prin natura activității desfășurate de pârâți se aduce un prejudiciu care nu se rezumă doar la lipsa efectivă de folosință, ci are și alte consecințe negative, astfel cum a menționat anterior. Aceste prejudicii vor continua să se producă până la restabilirea situației potrivit hotărârilor judecătorești definitive, motiv pentru care se impune repararea integrală a acestora.

În același sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul reparării integrale a prejudiciului suferit:

„În mod indiscutabil, este întotdeauna cert un un prejudiciu actual, respectiv cel care s-a produs deja la data la care se pretinde repararea lui (damnum emergens) sau prejudiciul efectiv, dar este cert și un prejudiciu viitor care deși nu s-a produs încă este sigur că se va produce în viitor, astfel încât este susceptibil de evaluare (lucrum cessans) sau beneficiul nerealizat de victimă ... repararea integrală a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită fiind un principiu fundamental al răspunderii civile delictuale, întrucât scopul aceste reguli este acel de a repune victima în situaţia anterioară cei în care fapta ilicită nu s-ar fi săvârşit”.[Înalta Curte de Casalie şi Justilie, Decizia nr. 2072/2014].

În ceea ce priveşte modalitatea efectivă de reparare a prejudiciului, în doctrină a fost retinut principiul reparării în natură a acestuia, în măsura în care acest lucru este posibil.

În cazul de faţă, dată fiind natura faptei ilicite si urmările cauzate de acestea, repararea în natură nu este posibilă, fiind necesar a se proceda la repararea prejudiciului prin echivalent. 

Arată reclamanţii, în baza raportului de expertiză evaluatorie extrajudiciară întocmit de domnul expert Faliboga Cristian Alin, a calculat un cuantum al prejudiciului prin raportare la valoarea lipsei de folosinţă a drumului de acces, respectiv suma de 58 de euro pe luni, sumă raportată la suprafaţa (29mp) valoarea preţului de închiriere recomandat de domnul expert (2euro/mp). 

Cu privire la perioada de timp pe care se întinde fapta ilicită a pârâţilor trebuie avute în vedere următoarele două momente: pe de o parte, deşi se obligase să demoleze construcţia provizorie iniţială în suprafaţă de 40 mp până la data de 15.03.2018, astfel cum rezultă din declaraţia pe proprie răspundere dată de Pascu State în acest sens, acesta a reconstruit o construcţie provizorie de 29mp, iar pe de altă parte reclamanţii au dobândit terenul în suprafaţă de 40 mp măsuraţi (48 m în acte), situat în Busteni, Str. C______ identificat cu nr. cadastral 26388, înscris în Cartea Funciară nr. 26388 Buşteni, pe care se află construcţia cu caracter provizoriu, prin cumpărare de la Buretea Ion conform Contractului de vânzare autentificat sub nr. 8 din 31 ianuarie 2018 de către Notar Public Dănescu Petruţa din Buşteni.

De altfel, precizează reclamanţii, acesta a fost si motivul pentru care a fost solicitată instanţei de judecată obligarea pârâţilor P.S., P.M. la desfiinţarea construcţiei cu caracter provizoriu, acţiune înregistrată la data de 31.07.2018, sub nr. de dosar 1446/310/2018, pe rolul Judecătoriei Sinaia.

Per total, raportând suma lunară la perioada de timp de când se desfăşoară fapta ilicită, limitati la termenul general de prescriptie de 3 ani, a rezultat un prejudiciu în sumă totală de 2.088 euro (58 Euro/luna x 36 luni), respectiv 10.300 Lei, calculat la un curs de schimb e 4.94 Lei/Euro.

Cu privire la existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul produs prin această faptă, bineînţeles că, pentru a putea angaja răspunderea autorului faptei ilicite este necesar ca între fapta prejudiciabilă săvârşită de acesta prejudiciul suferit de către reclamanţi să existe o legătură de cauzalitate. Mai exact, trebuie ca fapta ilicită să determine existenta prejudiciului.

Astfel cum a prezentat în cele ce preced, arată reclamanţii, fapta ilicită a pârâţilor de a ridica o construcţie provizorie în suprafaţă de 29 mp pe terenul reclamanţilor a determinat în mod direct privarea de posibilitatea de a exercita în mod liber prerogativele posesiei a folosinţei.

 În aceste condiții, apreciază reclamanţii că nu există vreo dificultate în determinarea îndeplinirii și a acestei condiții pentru atragerea răspunderii pârâților. 

În temeiul dispozitiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedu ă civilă, solicită reclamanţii judecarea cauzei si în lipsă.

Probe: înscrisuri, expertiza evaluatorie.

În concluzie, pentru toate argumentele prezentate pe larg în cele ce preced, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

La data de 24.03.2022 pârâţii au depus întâmpinare prin care prin care respingerea acţiunii în pretenţii, respectiv obligarea pârâţilor la plata sumei de 10.300 lei (echivalentul a 2.088 euro), actualizată la data plăţii efective, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă pentru suprafaţa de de 29 mp din terenul situat în orasul Buşteni, strada Caporal Muşat nr.27, judeţul Prahova.

Consideră pârâţii că reclamanţii nu au facut dovada cuantumului prejudiciului cert, pe care pretind că pârâţii l-au cauzat, nefiind suficientă raportarea la expertiza evaluatorie extrajudiciara, întocmită de către P.F.A. Cristian Alin Faliboga, pe care aceştia îşi se bazează pretenţiile lor.

Precizează pârâţii că evaluarea făcută de către Cristian Alin Faliboga  evaluator proprietăţi imobiliare se constituie într-un raport extrajudiciar şi are la bază, conform pct.4.2 Conditii limitative, urmatorele: „Datele de piaţă au fost fundamentate în baza informaţiilor parţiale obţinute de la agenţii imobiliari din zona, transmise pe cale orală, fără un document scris cât şi din presa locală şi de la proprietarul spaţiului.”

În concluzie, arată pârâţii,  nu are nicio valoare probatorie în instanţă, fiind destinat numai „uzului destinatarului” adică informării sale. Conform art. 1.537 din Noul Cod civil: „Dovada neexecutării obligaţiei nu îl scuteşte pe creditor de proba prejudiciului, cu excepţia cazului în care prin lege sau prin convenţia părţilor se prevede altfel”.

Or, în speţă, cazurile de excepţie prevăzute de art. 1.537, citat mai sus nu se regăsesc.

Pe cale de consecinţă, solicită pârâţii respingerea acţiinii reclamanţilor J.V. şi J.R.A, ca nedovedită.

În drept, art. 1.537 din Noul Cod civil raportat art.205, 206 din Codul procedură civ.

Probatoriu: înscrisuri, planşe fotografice şi orice alte probe vor rezulta din dezbateri.

Analizând actele dosarului, instanţa constată următoarele:

În fapt, prin sentinţa civilă nr. 441/18.06.2021 pronunţată în dosarul cu nr. 1446/310/2018 definitivă prin decizia Tribunalului Prahova nr. 1349/10.11.2021 s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, faptul că  pârâţii au edificat o construcție cu caracter provizoriu, fără a deţine autorizaţie de construcţie, pe terenul din oraşul Buşteni, str. C______construcţie ce este situată pe terenul reclamanţilor şi ocupă 29 m.p. din terenul reclamanților.

Totodată, prin aceeaşi hotărâre, pârâţii au fost obligaţi să desființeze construcția cu caracter provizoriu, situată în oraşul Buşteni, str. C______, constând în extinderea din lemn a locuinţei pârâţilor, situată pe terenul reclamanţilor şi ocupând 29 m.p.

Având în vedere că pârâţii nu au dat curs dispoziţiilor instanţei, reclamanţii au solicitat instanţei de executare încuviinţarea executării sillite a hotărârii anterior menţionate cererea fiind admisă, conform încheierii nr. 764/13.12.2021 pronunţată în dosarul cu nr. 2068/310/2021.

La data de 03.05.2022, conform procesului-verbal  emis în dosarul execuţional nr. 2176/2021 de executor judecătoresc Ţărean Călin s-a procedat la desfiinţarea construcţiei provizorii.

În drept, potrivit art. 1349 alin. (1) şi alin. (2) din Codul civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Conform art. 1357 din Codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoară culpă. Așadar, pentru a angaja răspunderea civilă delictuală a unei persoane, este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, fapta ilicită să fi fost săvârșită cu vinovăție, iar între aceasta și prejudiciul produs să existe o legătură de cauzalitate.

În acest sens, în materia răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, cel căruia îi incumbă sarcina probei, în speţă reclamantul, trebuie să facă dovada faptei ilicite comise de pârât, a culpei, a prejudiciului şi a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, în condițiile art. 249 din Codul de procedură civilă potrivit căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege.

Prima condiție pentru angajarea răspunderii delictuale pentru fapta proprie presupune comiterea unei fapte ilicite, care constă în acțiunea ori inacțiunea prin care, încălcându-se normele de drept obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce aparține unei persoane.

Potrivit dispozițiilor art. 555 alin. (l) din Codul Civil „proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, fol si și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege. „

Instanţa constată că în cauză a fost încălcat dreptul de proprietate al reclamanţilor prin ocuparea suprafeţei de teren de 29 m.p. de o construcţie provizorie edificată de pârâţi. Acest aspect a fost reţinut cu autoritate de lucru judecat şi prin sentinţa civilă nr. 441/18.06.2021 pronunţată în dosarul cu nr. 1446/310/2018 definitivă prin decizia Tribunalului Prahova nr. 1349/10.11.2021.

Totodată, vinovăţia rezultă cu claritate din aceeaşi împrejurare, continuarea ocupării  terenului fiind săvârşite cu intenţie.

În ceea ce privește condiţia prejudiciului, constând în plata contravalorii lipsei de folosință, instanța reține că determinarea cuantumului contravalorii lipsei de folosință s-a realizat prin expertiza tehnică judiciară în materie de evaluare proprietăți imobiliare expert tehnic Tudor Gheorghe. Instanța apreciază ca fiind pertinente și obiective concluziile expertului tehnic judiciar, materializate în raportul depus la dosar și va constata că prejudiciul a fost evaluat la suma de 3117 lei, aferentă perioadei 10.02.2019-03.05.2022, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului proprietatea reclamanților.

Prejudiciul a constat, aşadar, în lipsirea reclamanţilor de exerciţiul concret al dreptului de folosinţă pentru terenul în litigiu. Reclamanții, proprietari ai terenului, suportă o limitare a dreptului lor, fiind lipsiți de jus utendi, în sensul că au în patrimoniu toate atributele proprietății, usus, fructus și abusus, doar că folosința celor 29 m.p. este exercitată efectiv de alt titular, respectiv de pârâţii din prezenta cauză.

Or, limitării dreptului reclamanților cu privire la folosința terenului trebuie să-i fie corelată o retribuție  datorată de pârâţi, titularul dreptului de proprietate asupra terenului având dreptul de a cere o plată pentru dauna efectivă pe care o suportă prin faptul că nu poate să exercite după cum dorește dreptul de a folosi terenul.

Totodată, prejudiciul este cert întrucât este un prejudiciu care s-a produs deja, reclamanţii solicitând instanţei doar stabilirea întiderii acestuia.

În ceea ce priveşte raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul suportat de reclamanţi el rezultă cu claritate din împrejurarea că în lipsa edificării de pârâţi pe terenul reclamanţilor a unei construcţii fară nicio autorizaţie, aceştia din urmă nu ar fi fost lipsiţi de folosinţa terenului.

Prin urmare, instanţa îi va obliga pe pârâţi la plata către reclamanţi a sumei de 3117 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă pentru terenul proprietatea reclamanților, în suprafață 29 m.p., din Buşteni, str. ______În ceea ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 451 din Codul de procedură civilă potrivit cărora ,,cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.” Totodată, conform art. 453 alin. (1) din Codul de procedură penală ,,partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”

În ceea ce priveşte cheltuielile efectuate de reclamanţi, instanţa observă că taxa judiciară de timbru a fost achitată de reclamanta J.V., în cuantum de 620 de lei (fila 79). În ceea ce priveşte această taxă, instanţa observă că aceasta a avut în vedere valoarea obiectului cererii menţionată de pârât. Având în vedere câtimea pretenţiilor admise, instanţa va obliga pârâţii la plata către reclamanţi a taxei judiciare de timbru în cuantum de 223,19 lei, taxă ce ar fi fost datorată dacă reclamanţii ar fi indicat valoarea reală a obiectului cererii.

Totodată, în cauză reclamanţii au fost efectuate cheltuieli în legătură cu administrarea probei cu expertiza evaluatorie în valoare de 1200 de lei. În aceste condiţii, instanţa îi va obliga pe pârâţi la plata către reclamanţi a acestei sume cu titlul de cheltuieli de judecată.

Sub aspectul proporționalității onorariului avocatului, instanţa constată aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (2) C.pr.civ. raportat la art. 451 alin. (2) C.pr.civ., prin care se arată că instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

După cum a stabilit CEDO în cauzele Costin c. România şi Johana Huber c. România cheltuielile de judecată trebuie să fie necesare şi efectuate în mod real, în limita unui cuantum rezonabil. Astfel având în vedere jurisprudenţa CEDO, judecătorul consideră că este îndreptăţit să aprecieze în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut. Prin reducerea onorariului de avocat nu se încalcă forţa obligatorie a contractului de asistenţă juridică, acesta producându-şi în continuare efectele între părţile contractante.

Referitor la munca îndeplinită de avocat, instanţa  evidenţiază faptul că raportul contractual priveşte activitatea desfăşurată de apărătorul petenţilor la termenele de judecată la care a participat cât şi anterior, cu ocazia formulării acţiunii.

 În acest sens, se constată că apărătorul reclamanţilor a redactat cererea de chemare în judecată şi a participat la un număr de 2 termene de judecată.  Prin urmare, raportat la munca îndeplinită de avocat, faptul că deşi obiectul cauzei este reprezentat de o acţiune în răspundere civilă delictuală complexitatea, în concret, a cauzei nu a fost una deosebită,  ţinând cont şi de faptul că acesta face parte din Baroul Bucureşti, ceea ce presupune cheltuieli suplimentare cu transportul la şi de la Judecătoria Sinaia dar şi faptul că acelaşi avocat a reprezentat ambii petenţi, iar concluziile apărătorului ales au profitat amândurora, instanța apreciază că un onorariu global în cuantum de 3300 lei pentru reflectă mai aproape de realitate munca depusă de avocat în cauză.

Totodată, în ceea ce priveşte decontarea cheltuielilor de transport în cuantum de 299,92 lei, instanţa reţine că bonul de carburant este datat la 06.05.2022, deşi termenul de judecată a fost la data de 05.05.2022. În aceste condiţii, va constata că este neîntemeiată această solicitare.

În concluzie, instanţa va obliga pârâţii la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată în valoare de 4723,19 lei.

Domenii speta

Spete similare