Pretentii

Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ... la data de ... sub nr. ..., reclamantul M.V., în contradictoriu cu pârâtul M.B.V., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să îl oblige la restituirea sumei de 7.400 lei, reprezentând contravaloarea sumelor achitate de acesta în calitate de girant al pârâtului, pentru împrumutul acordat acestuia şi neachitat. Cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, pârâtul, din motive personale, a avut nevoie urgentă de o sumă de bani pe care a decis să o împrumute de la o instituție financiară nebancară, respectiv C. IFN S.A., care a impus însă debitorului aducerea unui girant care să garanteze cu bunurile şi veniturile sale, achitarea creditului.

 Deoarece l-a impresionat situația familială a pârâtului, a acceptat să gireze împrumutul, contractul fiind semnat la data de 27.02.2020 sub nr. ... SMC. Suma împrumutată a fost de 4.600 lei, la care se adăugau însă dobânzi si comisioane.

La sfârșitul perioadei de creditare, suma care ar fi trebuit achitată ar fi fost de peste 17.000 lei, însă nu s-a mai ajuns pana acolo, deoarece debitorul-pârât nu a achitat nici măcar o rată din credit, iar la insistențele sale a răspuns o singură dată la telefon după care nu a mai acceptat nici o conversație, probabil și-a si blocat numărul de telefon și nici nu a avut posibilitatea de a-l mai contacta.

La presiunile instituției creditoare care amenința cu executarea sa silită şi pentru a evita atât creșterea exorbitană a datoriei, cât şi plata cheltuielilor de executare, a făcut un deosebit efort financiar și în lunile iunie – august a plătit întreaga datorie, respectiv creditul inițial, dobânda şi comisioanele adunate până la momentul plății, suma totală fiind de 7.400 lei.

Odată cu ultima plată, a solicitat creditoarei o dovada în acest sens și a primit personal adresa de lichidare nr. ... — 73611SMC/21.08.2020, din care reiese că toate datoriile aferente contractului sunt achitate.

In mod firesc însă, consideră că este obligația pârâtului de a-şi achita datoriile financiare, iar dacă acesta în baza contractului a fost nevoit să achite în locul său, legal şi moral este ca pârâtul să îi restituie suma arătată.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 1350, 2280 si urm C.civ.

În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri în cadrul căreia a anexat următoarele acte: adresă de lichidare credit nr. ...-73611SMC/21.08.2020 (f.8), chitanţe fiscale (f. 9, 10).

Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.

La termenul din data de 19.02.2021, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri, constând în înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul pârâtului, această din urmă probă nefiind administrată întrucât, deși legal citat cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu, pârâtul nu s-a prezentat în instanță în vederea administrării acestei probei.

La data de 17.03.2021 s-a depus de către creditoarea  C. IFN S.A. contractul de credit nr. ... din data de 27.02.2020 și documentația ce a stat la baza încheierii acestuia.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de ..., între societatea C. IFN S.A., în calitate de creditor, pârâtul B.V.M., în calitate de împrumutat şi reclamantul V.M., în calitate de coîmprumutat, s-a încheiat contractul de credit pentru acoperirea cheltuielilor de natură medicală Liberty Medical nr. ..., astfel cum reiese din înscrisul depus la dosar de către creditoarea C. IFN S.A. (f. 40).

În baza acestui contract, creditoarea a acordat pârâtului un împrumut în cuantum de 4.600 de lei, urmând a fi achitat în 36 de rate lunare, în cuantum de 485,99 de lei fiecare, începând cu 24.03.2020, fiecare rată fiind scadentă în data de 24 a fiecărei luni, urmând ca, în măsura în care întârzie la plată, să achite o dobândă penalizatoare în procent de 0,3369% pentru fiecare zi de întârziere.

Contractul a fost semnat la rubrica „Împrumutat” de pârât şi la rubrica de „Coîmprumutat”, de către reclamant. În cuprinsul art. 1 pct. 21 este prevăzut faptul că „În tot cuprinsul contractului, orice referire la Împrumutat este valabilă şi pentru Comîmprumutat. Coîmprumutatul este persoana fizică ale cărei venituri sunt luate în calcul la acordarea creditului şi care îşi asumă solidar şi indivizibil cu Împrumutatul obligaţiile din Contract”.

Instanţa constată că trebuie analizate cele două raporturi juridice: pe un palier, cel dintre creditoare, reclamant şi pârât şi, pe un alt palier, cel dintre reclamant şi pârât.

În ceea ce priveşte raporturile dintre creditoare şi debitori, în drept, potrivit art. 1270 alin. 1 C.civ. contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.

Conform art. 1.350 alin. 1 și 2 C.civ. orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.

Conform dispoziţiilor art. 2.158 din Codul civil, împrumutul de consumaţie este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeaşi sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeaşi natură şi calitate.

Din coroborarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate, reiese că pârâtului, fiind persoana împrumutată, îi incumba obligaţia de a achita suma împrumutată de 4.600 de lei şi a celorlalte accesorii stabilite potrivit contractului, acesta nefăcând dovada achitării către creditoare.

În ceea ce priveşte raportul dintre reclamant şi pârât, potrivit art. 1443 C.civ., obligaţia este solidară între debitori atunci când sunt obligaţi la aceeaşi prestaţie, astfel încât fiecare poate să fie ţinut separat pentru întreaga obligaţie, iar executarea de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalţi faţă de creditor.

În ceea ce priveşte dreptul de regres al debitorului solidar care achită întreg debitul, conform art. 1456 alin. 1 C.civ., intitulat „Regresul între codebitori”, debitorul solidar care a executat obligaţia nu poate cere codebitorilor săi decât partea din datorie ce revine fiecăruia dintre ei, chiar dacă se subrogă în drepturile creditorului. Conform alin. 2, părţile ce revin codebitorilor solidari sunt prezumate ca fiind egale, dacă din convenţie sau din împrejurări nu rezultă contrariul.

Prima condiţie a dreptului la regres este ca datoria să fi fost plătită de unul dintre debitorii solidari.

Potrivit chitanţelor depuse de reclamant la dosar (f. 9, 10), acesta a depus în contul creditoarei C. IFN S.A. suma totală de 7.400 de lei, în lunile iunie-august 2020, plăţi efectuate în baza contractului nr. ..., figurând ca titular, numele pârâtului. Efectuarea plăţii de către reclamant este confirmată şi de societatea creditoare care, prin adresa de lichidare credit nr. ...-73611SMC/ 21.08.2020 (f. 8), a adus la cunoştinţă cocontractanţilor faptul că, la data de 20.08.2020, contractul de credit cu valoare finanţată de 4.600 de lei a fost achitat intergral, fiind închis în evidenţele contabile ale companiei.

Pentru a stabili întinderea dreptului de regres, trebuie analizat aspectul egalităţii/ inegalităţii de interese în privinţa contractării creditului.

Cu privire la acest aspect, legea prevede o prezumţie relativă în favoarea egalităţii între debitori, răsturnabilă prin arătarea inegalităţii de interese, raportându-ne la menţiunile făcute în convenţii şi la celelalte împrejurări.

Instanţa apreciază că, din convenţia părţilor şi din împrejurările încheierii contractului, reiese că pârâtul a fost beneficiarul real al împrumutului, el a solicitat acordarea acestuia, lui i-au fost viraţi banii împrumutaţi, reclamantul fiind un simplu garant al împrumutului.

În primul rând, instanţa constată că pârâtul, personal, a făcut, la data de 25.02.2020, cerere de acordare a creditului în cuantum de 4.000 de lei, care să fie restituit în termen de 36 de luni, în vederea acoperirii unor cheltuieli de natură medicală, cerere formulată şi semnată exclusiv de pârât (f. 54).

Ca urmare a acestei solicitări, societatea creditoare a emis oferta de credit nr. ... din data de 27.02.2020, ofertă semnată atât de pârât, în calitate de solicitant al creditului, cât şi de reclamant, în calitate de coîmprumutat.

Ulterior, la data de 27.02.2020, s-a încheiat contractul de credit nr. ..., semnat la rubrica „Împrumutat” de pârât şi la rubrica de „Coîmprumutat”, de către reclamant. În cuprinsul art. 1 pct. 21 este prevăzut faptul că „În tot cuprinsul contractului, orice referire la Împrumutat este valabilă şi pentru Comîmprumutat. Coîmprumutatul este persoana fizică ale cărei venituri sunt luate în calcul la acordarea creditului şi care îşi asumă solidar şi indivizibil cu Împrumutatul obligaţiile din Contract”.

Potrivit extrasului de cont nr. .../ 27.02.2020, la data de 27.02.2020, creditoarea a virat în contul pârâtului M.B.V. suma de 4.000 de lei (f. 39).

Ca atare, din coroborarea acestor înscrisuri, la care se adaugă şi neprezentarea pârâtului la interogatoriul depus de reclamant la fila 58 din dosar la termenul de judecată din data de 19.03.2021, pentru care acesta a fost citat cu menţiunea personal la interogatoriu, împrejurare care, potrivit art. 358 C.proc.civ., neprezentare ce reprezintă un început de dovadă în favoarea reclamantului, instanţa apreciază că beneficiarul efectiv al împrumutului este pârâtul, reclamantul având rolul unui garant în raportul cu creditorul, în sensul că veniturile sale au fost avute în vedere pentru a-i permite pârâtului acordarea creditului, putând fi ţinut să execute obligaţia dacă pârâtul nu o execută. De altfel, pârâtul nu a făcut dovada contrară, în sensul că şi reclamantul a beneficiat de o parte din suma de bani împrumutată.

Instanţa apreciază că pârâtul este titularul cererii şi destinatarul ofertei de credit, cel care a solicitat suma de bani pentru nevoi medicale personale, cel căruia i s-a virat suma de bani în cont, beneficiind efectiv de aceasta, neexistând astfel niciun interes al reclamantului în contractarea acestui împrumut, fiind astfel îndeplinite condiţiile exercitării dreptului de regres al codebitorului pentru întreaga sumă achitată creditoarei.

Instanţa are în vedere că, potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile contractuale, în cazul obligaţiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor şi debitor, în sensul că, mai întâi, creditorul trebuie să dovedească existenţa creanţei, iar debitorul să dovedească faptul că a executat.

În consecinţă, instanţa apreciază că reclamantul a făcut dovada existenţei şi întinderii obligaţiei de restituire a împrumutului, a faptului că a achitat împrumutul contractat de pârât, acesta având drept de regres împotriva pârâtului, ca beneficiar efectiv al împrumutului garantat de reclamant. Totodată, ia act de faptul că pârâtul nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat la interogatoriu, nu a dovedit executarea obligaţiei şi nu a contestat în nicio modalitate sumele de bani pretinse de reclamant.

Pentru aceste motive, instanţa va admite cererea de chemare în judecată şi va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 7.400 de lei, cu titlu de debit împrumutat şi penalităţi de întârziere.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 alin. 1, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Astfel, instanţa va obliga pârâtul la plata către reclamant a onorariului de avocat în cuantum de 500 de lei, achitat conform chitanţei seria ... nr. ... 23.11.2020 şi a taxei de timbru în cuantum de 475 de lei, achitată potrivit chitanţei seria .../2020 nr. ... de la data de 10.09.2020 (f. 14).

Domenii speta

Spete similare