Prejudicii, daune

Sentinţa p&a nr. 3148/3.11.2011

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 06.06.2011 pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. xxx, reclamanta SC xxx SA cu sediul în xxx prin reprezentantul legal, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul xxx cu domiciliul în xxx, jud. Bacău, obligarea acestuia la plata sumei de 139,74 reprezentând contravaloarea prestaţiilor respectiv furnizare de apă potabilă efectuate şi penalităţi calculate până la data de 31.05.2011, , şi la plata penalităţilor de întârziere aferente acestei sume începând cu data de 31.05.2011 şi până la data plăţii efective a debitului.

In motivarea cererii reclamanta a arătat că a prestat pârâtului servicii apă canal, conform contractului de prestări servicii nr. 4359 /l 1.2010 încheiat între SC xxx, contract ce a fost însuşit de către părţi şi că prin hotărârea nr. 132 a Consiliului Local al Municipiului Moineşti s-a delegat gestiunea serviciului de alimentare cu apă şi canalizare al mun. Moineşti către operatorul regional SC xxx SA.

A mai arătat reclamanta că deşi a fost invitat debitorul la conciliere conform prevederilor art. 720 Cod procedură civilă, acesta nu a dat curs invitaţiei motiv pentru care au fost nevoiţi să promoveze prezenta acţiune.

In drept, reclamanta a invocat prevederile art. art.969,1069 alin.2 Cod civil, pe dispoziţiile contractuale, precum şi pe dispoziţiile Legii nr.51/2006 -legea serviciilor comunitare de utilităţi publice, Legii nr.241/2006 - legea serviciului de alimentare cu apă şi canalizare şi Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor de alimentare cu apă şi canalizare în mun. Bacău .

Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula apărări cu privire la pretenţiile solicitate de către reclamantă.

In dovedirea cererii s-au depus de către reclamantă următoarele înscrisuri:facturi fiscale (fila 4-8), contractul de furnizare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 4359/11.2010 (fi. 9-14), notificarea nr. 1658/29.04.2011 (filai5), hotărârea de delegare nr. 132 a Consiliului Local al Municipiului Moineşti prin care s-a delegat gestiunea serviciului de alimentare cu apă şi canalizare (fi. 16-18).

La termenul din data de 03.11.2011, instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

La data de 09.11. 2010, a fost încheiat contractul de furnizare /prestare a serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare cu nr. 4359, prin care SC xxx SRL în calitate de operator s-a obligat să furnizeze servicii de alimentare cu apă

2

potabilă şi de canalizare şi pârâtul xxx în calitate de utilizator s-a obligat printre altele să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat.

Prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Moineşti nr.132 din data de 19.11.2010, a fost aprobat contractul privind delegarea gestiunii serviciului de alimentare cu apă şi canalizare, către operatorul regional SC xxx S.A..

în baza contractului, reclamanta a furnizat apă şi servicii de canalizare către pârât în valoare de 558,85 lei, iar pentru aceste servicii au fost emise facturi fiscale ce nu au fost achitate în termen de 15 zile de la data emiterii , termen care se stipulează în cap. VI, art.12 alin. 1 din contractul menţionat.

Potrivit art.30 alin.3 din Legea 241 din 2006 actualizată utilizatorii sunt obligaţi să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadenţă de 15 zile de la data emiterii facturilor iar data emiterii facturii şi termenul de scadenţă se înscriu pe fiecare factură emisă.

De asemenea, din actele depuse la dosar rezultă faptul că reclamanta a îndeplinit cerinţa convocării pârâtului la conciliere directă, fiind respectate prevederile art.720 Cod procedură civilă, aceasta ignorând intenţia de soluţionare a litigiului pe cale amiabilă.

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, respectiv facturile fiscale necontestate de pârât şi contractul încheiat între pârâtă şi furnizorul anterior, serviciile la care operatorul s-a obligat au fost efectuate, neexistând însă vreo dovadă că pârâtul ar fi achitat contravaloarea acestora.

Facturile nu au fost acceptate expres de către pârât, dar prin coroborarea facturii cu actul juridic depus la dosar rezultă natura raporturilor juridice încheiate de părţi.

In conformitate cu dispoziţiile art. 1361 Cod civil principala obligaţie a pârâtului, în calitate de beneficiar al serviciilor furnizate de reclamantă, este aceea de plată a preţului. Faţă de aceste prevederi coroborate cu dispoziţiile articolului 969 C.Cv. care stipulează faptul că toate convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, instanţa constată faptul că pârâtul nu c şi-a îndeplinit obligaţia, deşi a beneficiat de serviciile furnizate de reclamantă, neexistând dovezi privind stingerea datoriei.

Având în vedere dreptul creditorului de a obţine îndeplinirea exactă a obligaţiei, în conformitate cu dispoziţiile articolului 1073 C.cv, instanţa consideră temeinică acţiunea reclamantei cu privire la obligarea pârâtei la achitarea debitului.

în ceea ce priveşte cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata penalităţilor , instanţa apreciază că despăgubirile datorate de către consumator în cazul neexecutării în termen a obligaţiei contractuale trebuie să se facă în raport cu dispoziţiile legale coroborate cu cele contractuale.

Astfel în art. 12 alin. 2 din contractul nr.132 din data de 19.11.2010, s-a prevăzut că neachitarea facturii în termen de 30 zile de la data scadenţei atrage

3

după sine penalităţi de întârziere  , penalităţi ce nu pot depăşi  cuantumul debitului.

Conform art. 30 din Legea 241/2006 privind serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenţei atrage după sine penalităţi de întârziere, după cum urmează:

a) penalităţile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare;

b) penalităţile se datorează începând cu prima zi după data scadenţei;

c)  valoarea totală a penalităţilor nu poate depăşi cuantumul debitului şi se constituie venit al operatorului.

Prin urmare din analiza clauzei contractuale coroborată cu prevederile legale , reiese dreptul reclamantului de a solicita despăgubiri cauzate prin neexecutarea în termen a obligaţiei contractuale, sub forma de penalităţi de întârziere ce nu vor putea depăşi debitul principal.

în cauză reclamanta a calculat penalităţi de întârziere până la data de 31.05.2011 , respectiv suma de 1,07 lei conform facturii fiscale nr. 31803 din data de 31.05.2011 şi suma de 0,64 lei conform facturii fiscale nr. 25467 din data de 15.05.2011 , aceste sume fiind cuprinse în suma de 139,74 lei .

Pentru aceste motive instanţa va admite capătul de cerere privitor la penalităţile de întârziere şi va obliga pârâtul la plata penalităţilor de întârziere calculate ce vor fi calculate raportat la debitul principal de la data de 31.05.2011 (având în vedere că reclamanta a calculat penalităţile până la această dată) şi până la plata efectivă a debitului principal, fără ca penalităţile să depăşească cuantumul debitului principal

In temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga pârâtul să plătească reclamantei cheltuielile de judecată efectuate, în cuantum de 21,90 lei .

Domenii speta

Spete similare