Obligație de a face – necompetență materială - reclamanta invocă, în esenţă, refuzul pârâtei de a soluționa cererea sa de emitere a unui act administrativ

Hotărâre 8895 din 23.11.2020


I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29.06.2020, sub nr. .../299/2020, reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului ca, prin structurile fără personalitate juridică aflate în subordinea sa – Direcția Generală Financiară și Direcția Generală Management Resurse Umane – să întocmească Anexa nr. 1B privind situația soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de bază, actualizate, aparținând creditorului obligației C, pentru ca instituția sa să poată executa dispozitivul sentinței civile nr. .../F a Tribunalului Bistrița Năsăud pronunțate în dosarul nr. .../112/2017.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că prin sentința civilă nr. .../F/218 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. .../112/2017, definitivă prin decizia civilă nr. .../A/2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, instanța a admis acțiunea formulată de numitul C, sens în care a anulat hotărârea Comisiei de Contestații nr. 15391/15.09.2017 prin decizia nr. 122004/26.06.2017 și a obligat instituția sa să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei, prin care la baza de calcul să aibă în vedere veniturile pentru gradul profesional de chestor principal de poliție începând cu data de 01.01.2016.

Cu privire la îndeplinirea procedurii prealabile, reclamanta a arătat că, prin adresa nr. 4.358.497/25.09.2019, a solicitat Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul M.A.I. emiterea anexei nr. 1B privind situația soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de bază, actualizate, aparținând creditorului obligației C, necesare aducerii la îndeplinire a dispozitivului sentinței civile nr. .../F/2018. Or, aceasta a apreciat că hotărârea judecătorească nu a instituit obligații în sarcina pârâtului M.A.I., ci doar în sarcina reclamantei, căreia îi revine obligația de a emite decizia de pensie.

Reclamanta a menționat că a revenit cu precizări la Direcția Generală Financiară și Direcția Generală Management Resurse Umane, arătând că, în lipsa Anexei nr. 1B, se află în imposibilitatea aducerii la îndeplinirii a dispozițiilor instanței de judecată statuate prin sentința civilă nr. .../F/2018. La aceste precizări, DGF a răspuns în același sens și, deși reclamanta a inițiat un alt demers menit să aducă lămuriri, punctul de vedere al structurilor pârâtului M.A.I. a rămas neschimbat.

Prin urmare, reclamanta a apreciat că procedura prealabilă a fost îndeplinită, iar refuzul pârâtului M.A.I. prin structurile sale a fost exprimat în mod sistematic și cu repetițiune, conturându-se evident refuzul nejustificat în ceea ce privește emiterea Anexei nr. 1 privind situația cu soldele/salariile lunare brute realizate la funcția de bază, actualizate.

Reclamanta a invocat prevederile art. 88 din Legea nr. 223/2015, art. 10 alin. 1 din H.G. nr. 144/2016, art. 4 alin. 3 și alin. 6 din Ordinul MAI nr. 31/12.02.2016, susținând că emiterea Anexei nr. 1B cade exclusiv în sarcina pârâtului M.A.I., cu care creditorul obligației a avut raporturi juridice de muncă.

În drept, au fost invocate prevederile art. 32 și art. 194 C.pr.civ.

În susţinerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de înscrisuri (filele 8-42

La data de 10.07.2020, prin serviciul registratură, reclamanta a depus precizări prin care a învederat că temeiul de drept este reprezentat de art. 32, art. 194 C.pr.civ. și art. 4 alin. 6 din Ordinul MAI nr. 31/12.02.2016.

Cererea a fost legal timbrată conform chitanței depuse la dosar (fila 62).

Prin încheierea din 22.07.2020 dată în dosarul nr. 19115/299/2020/a1, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de reexaminare împotriva taxei judiciare de timbru.

La data de 02.10.2020, prin serviciul registratură, pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale în raport de prevederile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 96 pct. 1 C.pr.civ.; excepția lipsei de interes având în vedere că, prin adresa nr. 4260778/18.09.2020, reclamanta i-a adus la cunoștință că a pus în executare dispozitivul sentinței civile nr. .../F prin emiterea deciziei privind recalcularea pensiei militare. Pe fond, a solicitat respingerea cererii, apreciind că reclamanta are la dispoziție toate datele necesare pentru punerea în executare a hotărârii instanței, în situația în care instanțele de judecată au statuat deja că nu este necesară emiterea Anexei nr. 1B.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ.

În susținerea întâmpinării, pârâtul a depus, în copie, un set de înscrisuri (filele 69-74).

La data de 19.11.2020, prin serviciul registratură, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate și admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei, faţă de fondul cererii de chemare în judecată, o constată întemeiată pentru următoarele motive:

Instanţa reţine că, în prezenta cauză, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului ca, prin structurile fără personalitate juridică aflate în subordinea sa – Direcția Generală Financiară și Direcția Generală Management Resurse Umane – să întocmească Anexa nr. 1B privind situația soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de bază, actualizate, aparținând creditorului obligației C, pentru ca instituția sa să poată executa dispozitivul sentinței civile nr. .../F a Tribunalului Bistrița Năsăud pronunțate în dosarul nr. .../112/2017. Astfel, reclamanta a menționat că a formulat mai multe cereri la pârât în vederea emiterii Anexei nr. 1B, însă pârâtul a refuzat, apreciind că hotărârea judecătorească nu a instituit obligații în sarcina sa, ci doar în sarcina reclamantei, căreia îi revine obligația de a emite decizia de pensie.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Conform art. 2 lit. i din același act normativ, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.”

Astfel, reţinând că reclamanta invocă, în esenţă, refuzul pârâtei de a soluționa cererea sa de emitere a Anexei nr. 1B, instanţa apreciază că art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 este aplicabil în prezenta cauză. În acest sens, instanța apreciază că nu are relevanță că prezenta cauză are ca obiect „obligație de a face”, fiind evident că reclamanta urmărește, de fapt, obligarea pârâtului să soluționeze în mod favorabil cererea formulată.

Conform art. 96 pct. 1 C.pr.civ., curțile de apel judecă în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale.

De asemenea, art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Astfel, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată (refuzul de a soluționa cererea de emitere a anexei nr. 1B) și la calitatea pârâtului (instituție publică centrală), competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze revine curții de apel, aceasta având competența de a soluţionare cauzele de contencios administrativ şi fiscal, potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 96 pct. 1 C.pr.civ.

De asemenea, având în vedere că normele legale menţionate reglementează un caz de competenţă materială de la care nu sunt permise derogări, instanţa apreciază întemeiată excepţia invocată prin întâmpinare, urmând să o admită şi să decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia necompetenţei materiale, invocată prin întâmpinare.

Declină competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta A, cu sediul în ...., în contradictoriu cu pârâtul B, cu sediul în ...., în favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 23.11.2020.