Civil - pretenţii

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECŢIA CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 334/2014

Şedinţa publică de la 11 Iunie 2014

T R I B U N A L U L ,

Asupra apelului civil de faţă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 12.06.2013 sub nr. 4553/327/2013, reclamantul .... a solicitat obligarea pârâtei S.C. „...” S.R.L. la plata sumei de 190.000 lei cu titlu de onorariu şi preţ al contractului nr. 16/24.01.2011 şi a dobânzii legale aferente acestui debit, de la data înregistrării litigiului şi până la data plăţii efective. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 4181/11.12.2013, Judecătoria Tulcea  a admis în parte acţiunea în pretenţii formulată de  reclamantul .... şi a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 190.000 lei, cu titlu de preţ conform contract de prestări servicii nr.16/24.01.2011 şi factură nr.1/01.07.2012.

Totodată, instanţa a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale şi a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 5.411 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că potrivit contractului de prestări servicii nr. 16/24.01.2011, P.F.A. ...s-a obligat faţă de S.C. „...” S.R.L. să realizeze lucrări de ridicare topografică şi întocmire plan topografic/plan de situaţie cu cote de nivel, în zona localităţii Niculiţel, pentru o suprafaţă de 1716 ha, şi că la  cap. IV pct.4.1  părţile au stipulat că preţul este de 128,00 lei/ha (preţ ce nu conţine T.V.A.).

De asemenea, s-a stipulat că, plata se va face după finalizarea lucrărilor, după predarea tuturor documentaţiilor, prin virament bancar, în max.10 zile calendaristice de la data primirii facturii (pct.4.2 şi 4.3).

A mai reţinut instanţa că potrivit procesului-verbal de predare-primire din data de 15.06.2011, părţile au procedat la predarea şi respectiv primirea planului de situaţie în zona Niculiţel, avizat O.C.P.I., în format de hârtie şi pe suport magnetic, în format dgw, iar prin procesul-verbal de recepţie nr. 278/15.06.2011, avizat O.C.P.I. a fost atestă efectuarea lucrării: plan topografic suport PUZ „Construire parc turbine eoliene în extravilanul comunei Niculiţel, judeţul Tulcea”, S studiată = 1509 ha.

Urmare a executării lucrării, reclamantul a emis factura nr. 0001/01.07.2012 în valoare de 190.000 lei, iar pârâta, prin avocat Ivanov Viorica, nu a contestat pretenţiile reclamantului, însă a indicat faptul că nu ar fi primit factura şi, în concluzie, suma pretinsă nu era scadentă.

Prima instanţa a constatat din verificările asupra probatoriului administrat că reclamantul nu a putut proba faptul că a comunicat factura către pârâtă, însă a apreciat că nu se poate ignora că pârâta a luat la cunoştinţă despre factură, la momentul iniţierii prezentei acţiuni.

A reţinut judecătorul fondului că de la data de 02.08.2013 şi până în prezent, pârâta nu a întreprins nici un demers pentru executarea obligaţiei contractuale şi că aceasta a beneficiat de o lucrare topografică, pe care trebuie să o plătească, şi întrucât reclamantul a făcut dovada unei creanţe certe, lichide şi exigibile, pârâtul datorează suma de 190.000 lei.

Referitor la capătul de cerere privind dobânda legală, reţinând dispoziţiile art. 1489 Noul Cod Civil şi cele ale art. 1535 Noul Cod civil, prima instanţă a considerat că poate pretinde dobânda legală doar în situaţia în care părţile nu au stipulat nivelul dobânzii sau a daunelor moratorii, prin contract.

A arătat judecătorul fondului că doctrina civilă a definit daunele moratorii, ca fiind echivalentul prejudiciului pe care creditorul îl suferă ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiilor, instanţa reţinând că la pct.5.1 din contract, s-a stabilit că „pentru întârzierea efectuării plăţii, beneficiarul, la cererea scrisă a prestatorului, va suporta o penalitate de 0,1% pe zi din valoarea sumelor neachitate”.

A rezultat astfel că, reclamantul nu poate pretinde dobânda legală ci doar penalităţi de întârziere, conform prevederilor contractuale anterior indicate.

Referitor la cheltuielile de judecată, a arătat judecătorul fondului că potrivit prevederile art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor … sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului, iar potrivit art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Prima instanţă a reţinut că pârâtul a fost obligat la plata taxei judiciare de timbru de 5.411 lei şi că prin Încheierea de şedinţă din data de 06.08.2013 s-a dispus plata eşalonată a taxei judiciare de timbru pe parcursul a 12 luni calendaristice.

A considerat instanţa că întrucât încheierea constituie titlu executoriu cu privire la obligaţia de plata a taxei judiciare, denotă că pe fondul dispoziţiilor art. 453 alin.1 raportat la art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă, reclamantul este îndreptăţit la recuperarea cheltuielilor judiciare ocazionate de acest litigiu.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel pârâta S.C. „...” S.R.L., criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică şi nelegală

Un prim motiv de critică a hotărârii atacate, susţine apelanta-pârâtă, este faptul că instanţa nu a sancţionat încălcarea de către reclamat a prevederilor cap. XI punct 11.1 din contract, aflate la pag. 3, care stabilesc că litigiile care se vor naşte din prezentul contract sau în legătură cu acesta, inclusiv cele referitore la validitatea, interpretarea, executarea sau desfiinţare lui vor fi soluţionate pe cale amiabilă, la punctul 11.2 precizându-se că dacă părţile nu vor ajunge la o înţelegere amiabilă, atunci litigiile vor fi înaintate spre soluţionare instanţei judecătoreşti de la sediul beneficiarului”

Precizează apelanta-pârâtă că reclamanta nu a adus nicio dovadă de încercare sau notificare amiabilă de rezolvare a situaţiei create, iar cheltuielile de judecată trebuie să le suporte dacă a ales această formă de încheiere a raportului juridic dintre părţi.

Un alt motiv de critică a hotărârii atacate susţine apelanta - pârâtă este faptul că instanţa de fond nu a sancţionat faptul că reclamanta era obligat să respecte Cap. IV din contract privind preţul şi modalitatea de  plată, la punctul 4.3 stabilindu-se clar că plata se va efectua prin virament bancar în maxim 10 zile calendaristice de la data primirii de către beneficiar a facturii, însoţită de documentaţia aferentă menţionată mai sus transmise în original, semnate şi ştampilate de Prestator.”

Învederează apelanta-pârâtă că această modalitate de plată este consfinţită, stabilită şi asumată prin contractul nr. 16/24.01.2011 care  constituie legea ce guvernează  raporturile juridice între cele două părţi, iar dacă prevederile din contract nu ar fi obligatorii nu s-ar mai consfinţi într-un contract obligaţiile şi drepturile şi modalitatea de derulare a raportului juridic ce leagă cele două părţi aflate într-o relaţie comercială.

Susţine în continuare apelanta-pârâtă că instanţa de fond a cerut reclamantului să aducă dovada comunicării facturii în baza căreia se pretinde suma de 190.000 lei şi această probă nu a fost adusă, deci nu există, iar cererea în pretenţii  de a plăti o sumă de bani este admisibilă doar dacă întruneşte cele trei condiţii, respectiv suma să fie certă, lichidă şi exigibilă.

Învederează apelanta-pârâtă că suma de 190.000 lei nu ar rezulta decât din factura care nu i-a fost înaintată şi pe care a văzut-o odată cu cererea promovată de reclamantî în instanţă (modalitate de înştiinţare care nu este prevăzută în contract)  şi nu stabileşte modul de calcul al sumei având în vedere că  s-a semnat şi s-a asumat Contractul nr. 16/24.01.2011 având ca obiect „realizarea de lucrări topografice şi întocmire de plan topografic, plan situaţie cu cote nivel, în zona localităţii Niculiţel, pe o suprafaţă de 1716 ha”, iar din procesul-verbal de predare-primire a lucrării reiese că s-a efectuat pe o suprafaţă de 1509 ha.

Susţine apelanta-pârâtă că suma de 190.000 lei nu este certă, lichidă şi exigibilă pentru că nu este clar determinată versus cantitate/preţ, rezultă obligaţia de a plăti lucrarea prestată din însuşi contractul 16/24.01.2011, dar nu şi suma şi ce reprezintă  această sumă şi cum a fost determinată,  şi nu este ajunsă să la termen pentru că nu i-a fost adusă la cunoştinţă şi nu a fost asumată de ea, iar instanţa de fond în mod greşit şi nelegal a reţinut faptul i-a fost adusă la cunoştinţă  prin însăşi prezenta acţiune care presupune deja un litigiu şi cu pretenţii accesorii nejustificate.

Intimatul ... a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, ca nefondat.

Examinând hotărârea atacată, se reţine că apelul este neîntemeiat.

Un prim motiv de apel se referă la încălcarea de către intimat a prevederilor art. XI pct. 11.1 din contract potrivit cu care litigiile care se nasc din prezentul contract vor fi soluţionate pe cale amiabilă

Acest motiv de apel este neîntemeiat în raport de împrejurarea că la dosar s-a depus dovada notificării privind concilierea directă prealabilă din data de 30.04.2013 la care  însă apelanta nu a răspuns în nici un fel.

Al doilea motiv de apel se referă la nerespectarea de către intimatul-reclamant a capitolului IV pct. 4.3 din contract privind preţul şi modalitatea de  plată, respectiv efectuarea plăţii prin virament bancar în maxim 10 zile calendaristice de la data primirii de către beneficiar a facturii, însoţită de  documentaţia aferentă, respectiv lucrare de ridicare topografică şi întocmire de plan topografic/plan de situaţie cu cote de nivel, în zona localităţii Niculiţel.

Şi acest motiv de apel este nefondat întrucât la pct. 4.2 din contract se menţionează că plata se face integral după finalizarea lucrărilor care fac obiectul contractului după predarea documentelor. De reţinut este faptul că  la dosar există dovada efectuării lucrării şi a predării ei la data de 15.06.2011, iar obligaţia de plată există indiferent dacă este comunicată sau nu factura, având în vedere prevederile art. 1551 din Codul fiscal

Un alt motiv de apel se referă la faptul că prima instanţă nu i-a pus în vedere intimatului-reclamant să facă dovada comunicării facturii în baza căreia se pretinde suma de 190.000 lei, critică neîntemeiată

Obligaţia de plată este corelativă şi există indiferent dacă este comunicată sau nu factura potrivit Codului fiscal, având în vedere şi împrejurarea că anterior acestei cauze intimata reclamantă a formulat o cerere de ordonanţă de  plată ce a făcut obiectul dosarului nr. 3397/88/2011 al Tribunalului Tulcea, astfel încât apelanta nu poate invoca faptul că nu a avut cunoştinţă de suma datorată.

În cauză, apelanta  a invocat ca mijloc de apărare, excepţia de neexecutare a contractului susţinând în esenţă că obiectul contractului de prestări servicii a constat în realizarea de lucrări de ridicare topografică şi întocmire plan topografic/plan situaţie cu cote de nivel, în zona localităţii Niculitel pe o suprafaţă de 1716 ha, iar intimatul-reclamant a realizat lucrarea topografică doar pentru suprafaţa de 1.500 de ha, acesta fiind motivul de refuz a plătii preţului contractului.

Excepţia de neexecutare a contractului nu  poate fi primită atâta timp cât la dosarul cauzei se află procesul-verbal de predare-primire şi procesul-verbal de recepţie nr. 278/15.06.2011 încheiat pentru suprafaţa de 1509 ha şi care a fost semnat de către reprezentantul apelantei şi aprobat de către O.C.P.I. Tulcea, fără obiecţii,

Urmare executării lucrării, intimatul-reclamant a emis factura nr. 0001/1.07.2012 în valoare de 190.000 lei potrivit  preţului/ha stabilit de părţi de 128 lei fără T.V.A. şi de la aceasta dată până în prezent apelanta nu a întreprins nici un demers pentru executarea obligaţiei contractuale deşi a beneficiat de o lucrare topografică.

Pe cale de consecinţă se reţine că intimatul-reclamant a făcut dovada unei creanţe certe, lichide şi exigibile în ce priveşte suma de 190.000 lei.

Relativ la temeiurile de drept invocat de către apelant, respectiv art. 166 şi următoarele şi art. 1270 Cod civil, se reţine că nu sunt aplicabile în cauză, contractul fiind încheiat între părţi înainte de intrare a în vigoare a noului Cod civil, respectiv la data de 24.01.2011.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 480 al N.C.P.C,  urmează a respinge apelul ca nefondat, urmând ca apelanta să fie obligată la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.

Domenii speta

Spete similare