Cerere de valoare redusă – accident auto; existența unei polițe casco – condițiile generale/speciale de asigurare sunt aplicabile și cesionarului

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 07.07.2020, sub nr. ..../299/2020, reclamanta A S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B S.A., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pe calea procedurii cererii de valoare redusă, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4.515,60 lei, la care se adaugă penalități de 0,2%/zi de întârziere, începând cu data de 11.06.2020 (expirarea termenului de 15 zile de la depunerea cererii de despăgubire din data de 20.05.2020) și până la data plății efective a debitului principal. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, şi anume 1.100 lei + TVA onorariu de avocat și 200 lei taxa judiciară de timbru.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 05.01.2020, autovehiculul marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare C, serie de șasiu ... aparținând D S.A., a fost implicat într-un eveniment rutier, în urma căruia a suferit mai multe avarii.

Întrucât deținătorul autovehiculului avea încheiată poliţă CASCO la societatea pârâtă (seria C nr. 3255345), a fost deschis dosarul de daună nr. ..., în scopul de a acoperi dauna produsă. Astfel, pârâta a efectuat constatarea daunelor suferite de autoturism, conform procesului-verbal de constatare. Ulterior, după efectuarea constatării, autoturismul a fost reparat de către societatea reclamantă, sens în care a fost emisă factura nr. 1625/2020.

De asemenea, reclamanta a mai menţionat că a încheiat un contract de cesiune de creanță prin care proprietarul autoturismului, D S.A., i-a cedat dreptul său de creanță asupra debitorului cedat, B S.A., în sumă totală de 4.515,60 lei.

Reclamanta a subliniat că reparația autoturismului a fost efectuată și că a depus toate documentele solicitate de către aceasta, inclusiv cererea de despăgubire, conform borderoului semnat de către pârâtă la data de 20.05.2020. Cu toate acestea, pârâta, în mod nejustificat, nu a achitat suma nici până în prezent, deși termenul de plată s-a împlinit la data de 11.06.2020, data expirării termenului de 15 zile de la depunerea cererii de despăgubire.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1025-1031 C.pr.civ., art. 1349-1350 C.civ.

În susţinerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: certificat ONRC (filele 7-11), poliţa CASCO seria C nr. 3255345 (fila 12), certificat de înmatriculare (fila 13), proces-verbal de constatare (fila 14), calcul reparații (filele 15-18), factura nr. 1625/04.05.2020 (fila 19), cerere de despăgubire (fila 20), contract de cesiune de creanță (fila 21), notificare (fila 22), cerere eliberare copie (fila 23), borderou (fila 24).

La data de 20.07.2020, prin serviciul registratură, reclamanta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: certificat ONRC (filele 33-38).

Cererea a fost legal timbrată, conform ordinului de plată depus la dosar (fila 32).

La data de 31.08.2020, prin serviciul registratură, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de judecată ca neîntemeiată și, în subsidiar, admiterea cererii în limita valorii despăgubirii stabilite conform condițiilor de asigurare facultative CASCO.

În motivarea excepției lipsei calității procesuale active, pârâta a menționat că titularul dreptului de despăgubire, conform poliței CASCO, este D S.A. (proprietarul autoturismului asigurat), în timp ce cesiunea de creanță este încheiată între reclamantă și E S.R.L. Or, reclamanta nu face dovada niciunui înscris din care să rezulte că D S.A. ar fi împuternicit pe E S.R.L. să cesioneze dreptul de despăgubire.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că, în prezenta speță, este vorba de o asigurare CASCO, asigurare facultativă care reprezintă legea părților conform art. 1270 alin. 1 C.civ.

Pârâta a susținut că motivul pentru care nu s-a efectuat plata este faptul că nu a fost efectuată inspecția post reparație, deși asiguratul a fost informat conform mesajului atașat, sens în care a invocat excepția de neexecutare conform prevederilor art. 1156 alin. 1 C.civ., art. 11.1.2 pct. xvii coroborat cu art. 11.2 pct. iv liniuța 3 din condițiile de asigurare. În acest sens, a menționat că toate aceste verificări au ca scop final stabilirea corectă a despăgubirii prin raportare la reparația efectivă, iar neîndeplinirea obligației de a permite asigurătorului să verifice autoturismul după reparație conduce la imposibilitatea verificării și stabilirii corecte a valorii despăgubirii.

Pârâta a menționat că cesionarului creanței îi este opozabilă neîndeplinirea unor obligații de către cedent (asigurat) raportat la creanța cedată, odată cu aceasta transferându-se toate drepturile și obligațiile corelative, inclusiv condiția suspensivă a amânării plății despăgubirii până la data prezentării autoturismului pentru efectuarea inspecției după reparație. Față de cele învederate, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca prematur introduse și neîntemeiată.

În continuare, pârâta a arătat că este opțiunea asiguratului de a repara autoturismului în afara rețelei de unități reparatoare din lista atașată poliței fără decontare directă. Astfel, calcul despăgubirii în baza poliței de asigurare este deplin opozabil cesionarului reclamant care preia ca atare dreptul la despăgubire rezultând din polița CASCO. În acest sens, a arătat că unitatea reparatoare A S.R.L. nu se regăsește în Lista de parteneri și/sau lista Lista de parteneri extinsă.

Pârâta a menționat că, la încheierea poliței de asigurare facultativă CASCO, există două variante posibile la alegerea asiguratului, astfel:

- fără primă de asigurare suplimentară: reparația la o unitate de service din Lista de parteneri disponibilă – decontare directă;

- cu primă de asigurare suplimentară: reparația la o unitate de service din Lista de parteneri extinsă disponibilă – decontare directă – include suplimentar unități de service tip „Reprezentanță” ale mării auto respective.

Pârâta a învederat că asiguratul a optat pentru cea de-a doua variantă, caz în care putea repara autoturismul cu decontare directă, fără a fi necesară plata reparației de către asigurat și fără nicio discuție legată de valoarea despăgubirii/reparației, la oricare din unitățile de service din cele două liste - Lista de parteneri și lista Lista de parteneri extinsă.

De asemenea, indiferent de varianta aleasă, asiguratul poate repara autoturismul la orice unitate de service din afara Listei de parteneri și/sau lista Listei de parteneri extinse, dar fără decontare directă și cu calcularea despăgubirii prin sisteme de evaluare specializate cu parametri predefiniți, conform art. 12.8.2 pct. ii din condițiile de asigurare, această situație fiind aplicabilă speței.

Pârâta a învederat că unitatea reparatoare a emis un deviz de reparații în valoare de 4.515,60 lei pentru reparația autovehiculului cu număr C, în urma evenimentului asigurat din 05.01.2020.

Conform art. 12.8.2 pct. ii din Condițiile de asigurare, dauna a fost evaluată la 2.329,60 lei conform sistemului de evaluare specializat Audatex. În acest sens, a menționat că evaluarea sa are ca referință:

- pentru părți componente, piese înlocuitoare noi și materiale: nivelul prețurilor prevăzute în sistemele de evaluare specializate utilizate de B (la care se adaugă TVA sau nu, conform prevederilor art. 12.13), redus cu 25% (autovehicule cu vechimea mai mare sau egală cu 3 ani la data de început a poliței), respectiv 20% (autovehicule cu vechimea mai mică de 3 ani la data de început a poliței); prețurile prevăzute în sistemele de evaluare specializate sunt prețuri recomandate de producătorul mărcii respective;

- pentru manoperă: tarif de 50 lei/oră (la care se adaugă sau nu TVA, conform art. 12.13); timpii de manoperă sunt cei prevăzuți în sistemele de evaluare specializate utilizate de B.

Pârâta a învederat că a evaluat despăgubirea în sistemul de evaluare specializat Audatex conform parametrilor predefiniți și explicitați anterior, diferența provenind din parametri diferiți utilizați în cadrul sistemului care permite modificarea de către utilizator a valorilor furnizate automat de sistem.

De asemenea, pârâta a susținut că motivul pentru care nu s-a efectuat plata este faptul că nu a fost efectuată inspecția post reparație, deși asiguratul a fost informat conform mesajului atașat.

Astfel, în situația în care instanța va considera neîntemeiată apărarea legată de neplata despăgubirii până la efectuarea inspecției post reparație conform condițiile de asigurare, atunci despăgubirea se calculează conform modificării de calcul detaliate în întâmpinare, iar despăgubirea datorată este de 2.329,60 lei.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ., ale Codului civil.

În susţinerea cererii, pârâta a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: listă parteneri (filele 48-50), Condiții generale asigurare (filele 51-60), calcul reparație (filele 61-64), Hotărârea nr. 10.12.13/12.03.2019 (fila 65), certificat înregistrare mențiuni (filele 65 verso, 68), rezoluția nr. 40178/21.03.2019 (fila 64), Hotărârea nr. 42.8/02.10.2018 (fila 65), Hotărârea nr. 59/25.09.2018 (filele 68-69), certificat ONRC (filele 69-72).

La data de 05.10.2020 și 07.10.2020, prin serviciul registratură, pârâta a depus precizări prin care a învederat că proprietarul autoturismului, D S.A., nu a împuternicit utilizatorul să încheie contractul de cesiune de creanță a dreptului la despăgubire rezultând din polița seria C nr. 3255345 și nici nu ratifică un eventual de cesiune de creanță încheiat cu reclamanta, ale cărui clauze contractuale nu au fost verificate în prealabil de D S.A.

În susținerea apărărilor, pârâta a depus, în original, adresa emisă de D S.A. (fila 82).

La data de 02.11.2020, prin serviciul registratură, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtei, întrucât aceasta nu a comunicat motivele pentru care nu a acceptat plata întregii despăgubiri conform art. 21 alin. 2 din Legea nr. 132/2017. Prin urmare, reclamanta a solicitat admiterea cererii și obligarea pârâtei la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 201 alin. 2 C.pr.civ.

La aceeași dată, prin serviciul registratură, pârâta a depus note de ședință la care a atașat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: istoric comandă – inspecție post reparație (filele 100-101).

Instanţa a încuviinţat, pentru ambele părţi, proba cu înscrisuri.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A S.R.L., faţă de fondul cererii de chemare în judecată, o constată neîntemeiată pentru următoarele motive:

Conform art. 36 C.pr.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios dedus judecăţii, reclamantul fiind cel care trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată.

Instanţa reţine că, în prezenta cauză, reclamanta A S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B S.A. la plata sumei de 4.515,60 lei reprezentând contravaloarea despăgubiri datorate de aceasta, în calitate de asigurător CASCO în dosarul de daună nr. ..., pentru evenimentul rutier din data de 05.01.2020, în urma căruia a fost avariat autoturismul cu număr de înmatriculare C, aflat în proprietatea D S.A. (certificat de înmatriculare – fila 13), respectiv la plata penalităților de întârziere aferente.

Instanţa reţine că, între D S.A. prin utilizator E S.R.L., în calitate de cedent, şi reclamanta A S.R.L., în calitate de cesionar, a fost încheiat contractul de cesiune de creanţă din 04.05.2020 (fila 21), având ca obiect transmiterea dreptului de creanţă în cuantum de 4.515,60 lei, ce provine din repararea autoturismului marca Peugeot 508, cu număr de înmatriculare C, conform facturii nr. 1625, pentru care a fost deschis dosarul de daună nr. ... de către societatea pârâtă. Astfel, creanţa anterior menţionată a fost transmisă în totalitate la data semnării contractului, împreună cu toate garanțiile și accesoriile sale, inclusiv cu penalitățile de întârziere/majorările/dobânzile ce cad în sarcina debitorului cedat.

Cesiunea de creanţă este convenţia prin care creditorul (cedent) transmite o creanţă a sa unei alte persoane (cesionar), iar, din momentul realizării acordului de voinţe, creanţa trece în patrimoniul cesionarului cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului, cesionarul devenind creditor în locul cedentului prin preluarea tuturor drepturilor acestuia (art. 1566 şi următoarele C.civ.).

Cu titlu prealabil, instanța reține, contrar susținerilor pârâtei, faptul că respectivul contract nu a fost încheiat de utilizator în nume propriu, ci în calitate de reprezentant al proprietarului – D S.A.

Instanța reține că, deși pârâta a dovedit faptul că proprietarul nu a împuternicit utilizatorul să încheie contractul de cesiune (fila 82), această împrejurare nu are relevanță în prezenta cauză. În acest sens, instanța reține că, atâta vreme cât contractul de cesiune este în ființă și nu a fost anulat pe cale principală sau nu a fost invocată excepția nulității acestuia, nu poate fi înlăturat.

Pe de altă parte, instanța apreciază că, oricum, pârâta nu ar fi fost în măsură să invoce excepția nulității contractului de cesiune, întrucât încălcarea limitelor reprezentării de către utilizator, care a acționat ca un adevărat mandatar conform art. 2009 și următoarele C.pr.civ., reprezintă o împrejurare care poate fi invocată doar de părțile contractante, și nu de către un terț, cum este pârâta din prezenta cauză.

Pe cale de consecinţă, având în vedere toate considerentele anterior expuse, instanţa reţine că reclamanta, în calitate de cesionar, este îndreptăţită să solicite pârâtei (debitorului cedat) plata diferenței de despăgubire.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, ca neîntemeiată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 1026 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei. Făcând aplicarea textului mai sus menţionat, din prisma alin. 2 şi 3 ale aceluiaşi articol, instanţa constată că cererea, astfel cum este formulată de către reclamantă, este admisibilă, putând fi judecată potrivit procedurii speciale referitoare la cererile de valoare redusă.

La data de 05.01.2020, autovehiculul marca Peugeot 306 cu număr de înmatriculare C, număr de identificare ..., aflat în proprietatea D S.A. (certificat de înmatriculare – fila 13), a fost implicat într-un eveniment rutier, împrejurare recunoscută de către ambele părţi.

Potrivit procesului-verbal de constatare din data de 22.01.2020 (fila 14), au fost avariate următoarele părţi componente ale autoturismului anterior menţionat: ușă spate dreapta, aripă spate dreapta, jantă spate dreapta.

Astfel, autoturismul marca Peugeot 508 cu număr de înmatriculare C a fost reparat de reclamanta A S.R.L., iar, conform devizului de reparații (filele 15-18) și facturii seria TLC nr. 1625/04.05.2020 (fila 19), emise de unitatea reparatoare, valoarea reparațiilor a fost de 4.515,60 lei.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa reţine că autoturismul anterior menţionat avea încheiată poliţă de asigurare CASCO la societatea pârâtă, valabilă pentru perioada 01.10.2019 – 30.09.2024 deci şi la data producerii accidentului (poliţa seria C nr. 3255345 - fila 12). Prin urmare, în urma producerii evenimentului rutier, societatea pârâtă a deschis dosarul de daună ....

La data de 20.05.2020, proprietarul autovehiculului, D S.A., prin reprezentant F, a depus cererea de despăgubire prin care a solicitat pârâtei plata sumei totale de 4.515,60 lei în contul unităţii reparatoare – reclamanta din prezenta cauză (fila 20), sens în care a ataşat devizul de reparaţie, factura fiscală nr. 1625/04.05.2020, copia contractului de cesiune şi a notificării (borderou– fila 24).

Astfel cum rezultă din cuprinsul întâmpinării, pârâta nu a acceptat la plată suma solicitată, întrucât, pe de o parte, asiguratul nu a permis efectuarea inspecției post reparație conform art. 11.1.2 pct. xvii coroborat cu art. 11.2 pct. iv liniuța 3 din condițiile de asigurare, iar, pe de altă parte, potrivit art. 12.8.2 pct. ii, dauna a fost evaluată la 2.329,60 lei conform sistemului de evaluare specializat Audatex.

Cu titlu prealabil, instanţa va înlătura susţinerile debitoarei referitoare la excepţia de neexecutare pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 1556 C.civ., atunci când obligaţiile născute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre părţi nu execută sau nu oferă executarea obligaţiei, cealaltă parte poate, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligaţii, afară de cazul în care din lege, din voinţa părţilor sau din uzanţe rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai întâi.

Conform art. 1556 alin. 2 C.civ., „Executarea nu poate fi refuzată dacă, potrivit împrejurărilor şi ţinând seama de mica însemnătate a prestaţiei neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei-credinţe.” 

Prin excepţia de neexecutare a contractului, se înţelege acel mijloc de apărare care constă în refuzul de executare a obligaţiei exprimat de către una dintre părţile contractului sinalagmatic atunci când cealaltă parte îi pretinde această executare fără a-şi executa sau a oferi executarea propriei obligaţii.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 1556 C.civ., pentru a se putea invoca excepţia de neexecutare a contractului, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: obligaţiile reciproce ale părţilor să îşi aibă temeiul în acelaşi contract; să existe o neexecutare, chiar parţială, dar suficient de însemnată, din partea părţii care pretinde executarea; această neexecutare să fie imputabilă părţii care, la rândul ei, pretinde executarea obligaţiei celeilalte părţi, iar nu să se datoreze unei fapte săvârşite de partea care invocă excepţia sau unei împrejurări ce exclude vinovăţia; ambele obligaţii să fie exigibile la data invocării excepţiei şi să nu existe o anumită ordine în executarea obligaţiilor, în sensul că obligaţia părţii care invocă excepţia să nu trebuie să fie executată înaintea obligaţiei celeilalte părţi.

Astfel, în măsura în care sunt îndeplinite cumulativ condiţiile anterior menţionate, partea îndreptăţită poate invoca excepţia direct faţă de cealaltă parte, fără a fi nevoie de punerea în întârziere sau de sesizarea instanţei, însă, dacă vreuna dintre condiţiile necesare invocării excepţiei nu este îndeplinită, refuzul de executare va îndreptăţi cealaltă parte să solicite despăgubiri pe temeiul răspunderii civile contractuale.

Instanţa reţine că debitoarea a invocat refuzul de a achita despăgubirea în raport de imposibilitatea efectuării inspecției post reparație.

Conform art. 11.1.2 pct. xvii din Condițiile generale de asigurare (filele 51-60), în cazul producerii sau apariției oricărui eveniment asigurat, asiguratul/cocontractantul are obligația să permită B, la solicitarea acesteia, să efectueze o inspecție după reparație.

Astfel, potrivit art. 11.2 pct. iv liniuța 3, asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirii, integral sau parțial, corespunzător influenței obligațiilor neîndeplinite asupra producerii evenimentului asigurat, majorării daunei, stabilirii despăgubirii.

În primul rând, instanța apreciază că pârâta nu a făcut dovada notificării asiguratului în vederea efectuării inspecției de risc, înscrisurile depuse la fila 100-101 neprobând cele susținerile de către aceasta în cuprinsul întâmpinării. Astfel, instanța reține că nu a fost făcută dovada apelării de către pârâtă a numărului de telefon indicat ori a trimiterii SMS-ului cu conținutul menționat („Vă invităm să efectuați inspecția post reparație aferentă dosarului de daună ..., în Șos. Olteniței 237, sect. 4, între orele 8:00 – 15:00). De asemenea, instanța constată că pârâta nu a făcut dovada faptului că respectivul număr de telefon aparține reprezentantului asiguratului, deși, potrivit art. 249 C.pr.civ., sarcina probei îi aparține.

Pe de altă, instanța apreciază că obligația pretins neîndeplinită de către asigurat nu este suficient de însemnată încât să justifice refuzul de plată al despăgubirii. În acest sens, instanța reține că pârâta a procedat la efectuarea unui calcul propriu cu privire la despăgubirea datorată în conformitate cu dispozițiile poliței de asigurare, motiv pentru care nu se poate considera că efectuarea inspecției era absolut necesară stabilirii despăgubirii.

Pe cale de consecință, în raport de aceste considerente, instanța apreciază că motivul de refuz invocat de către pârâtă este neîntemeiat, urmând a fi înlăturat.

În acest context, instanța constată că părțile sunt în dezacord cu privire la întinderea despăgubirii, pârâta considerând întemeiate pretențiile reclamantei doar în ceea ce privește suma de 2.329,60 lei. Astfel, divergențele părților privesc restul de plată în valoare de 2.186 lei, care, potrivit pârâtei, provine din faptul că aceasta a practicat în cauză un tarif pentru manoperă care îl depăşeşte pe cel calculat conform condiţiilor contractuale, şi anume 120 lei/oră faţă de 50 lei/oră, respectiv că, la prețul pieselor și materialelor, nu a fost aplicată reducerea de 20% conform condiţiilor contractuale.

Potrivit art. 2214 C.civ., în cazul asigurării de bunuri, asigurătorul se obligă ca, la producerea riscului, să plătească o despăgubire asiguratului, beneficiarului asigurării sau altor persoane îndreptăţite.

În conformitate cu prevederile art. 1270 C.civ., convenţiile legal încheiate au putere de lege între părţile contractante, acestea dobândind drepturi şi obligaţii pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credinţă, conform art. 1170 C.civ., în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.

De asemenea, art. 1582 C.civ. prevede că debitorul poate să opună cesionarului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invocă împotriva cedentului. Prin urmare, în cauză, pârâta poate să opune reclamantei toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invocă împotriva asiguratului său, deci, inclusiv, cele ce rezultă din condiţiile de asigurare privind asigurarea facultativă a autovehiculelor CASCO, ce reprezintă anexa la poliţa CASCO (filele 51-60).

Potrivit art. 12.8.2 din Condiţiile generale de asigurare, „Prin cuantumul daunei se înțelege: (…) În cazul avariei parțiale (…) costul reparației și/sau înlocuirii părților componente avariate/lipsă potrivit soluțiilor tehnice stabilite prin nota de constatare, inclusiv costurile pentru materiale și manoperă, la care se adaugă costurile/cheltuielile de transport în sublimita stabilită în poliță și/sau de limitare a daunei, dovedite cu documente justificative. Costul reparației și/sau înlocuirii părților avariate/lipsă rezultă din: (i) documentele emise de unitățile reparatoare partenere (cu care B are și/sau a avut încheiate contracte privind decontarea directă între data încheierii poliței și data efectuării reparației), dacă asiguratul efectuează reparația în unitățile reparatoare menționate în (i) Lista Parteneri indiferent de vechimea autovehiculului la data de început a poliței; (ii) Lista Parteneri extinsă pentru autovehicule cu vechimea mai mică de 3 ani la data de început a poliței; (iii) Lista Parteneri extinsă pentru autovehicule cu vechimea mai mare sau egală cu 3 ani la data de început a poliței, numai în situația în care s-a agreat prin poliță extinderea rețelei de unități reparatoare la lista Parteneri extinsă (…).”

Analizând lista de parteneri depusă de către reclamantă (filele 48-50), instanța constată că reclamanta A S.R.L. nu se regăsește pe acea listă, împrejurare necontestată de către aceasta din urmă.

Prin urmare, în raport de această împrejurare, instanța constată aplicabilitatea prevederilor art. 12.8.2 pct. (ii) din Condiţiile generale de asigurare, potrivit cărora, în caz de avarie parțială, costul reparației și/al înlocuirii părților avariate/lipsă rezultă din „evaluarea efectuată de B prin utilizarea sistemelor specializate, dacă Asiguratul efectuează reparația în alte unități reparatoare autorizate decât cele partenere menționate la art. 12.8.2 pct. (i). În această situație, evaluarea efectuată de B va avea ca referințe: - pentru părți componente, piese înlocuitoare noi și materiale: nivelul prețurilor prevăzute în sistemele de evaluare specializate utilizate de B (la care se adaugă TVA sau nu, conform prevederilor art. 12.13), redus cu 25% (autovehicule cu vechimea mai mare sau egală cu 3 ani la data de început a poliței), respectiv 20% (autovehicule cu vechimea mai mică de 3 ani la data de început a poliței); prețurile prevăzute în sistemele de evaluare specializate sunt prețuri recomandate de producătorul mărcii respective; - pentru manoperă: tarif de 50 lei/oră (la care se adaugă sau nu TVA, conform art. 12.13); timpii de manoperă sunt cei prevăzuți în sistemele de evaluare specializate utilizate de B.”

Pe cale de consecință, în raport de prevederile art. 12.8.2 pct. (ii) din Condiţiile generale de asigurare, instanţa urmează să constate că valoarea despăgubirilor trebuie să fie calculată prin raportare la o manoperă de 50 lei/oră și prin aplicarea reducerii de 20% la prețul pieselor și materialelor. Or, având în vedere că reparaţiile efectuate de către reclamantă au fost calculate prin raportare la o manoperă de 120 lei/oră și fără a fi aplicată reducerea de 20% la prețul pieselor și al materialelor, instanţa apreciază că se impune diminuarea acestora, susţinerile în acest sens ale pârâtei fiind întemeiate.

Potrivit art. 1350 C.civ., în materia răspunderii civile contractuale, atunci când, fără justificare, o parte nu îşi îndeplineşte obligaţiile pe care le-a contractat, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.

În raport de prevederile art. 12.8.2 pct. (ii) din Condiţiile generale de asigurare, astfel cum rezultă din cuprinsul calcului de reparații depus de pârâtă (filele 61-64), valoarea maximă de despăgubire ce putea fi achitată reclamantei pentru aducerea autoturismului marca Peugeot 508 cu număr de înmatriculare C la starea estetică şi tehnică corespunzătoare dinaintea producerii accidentului rutier din data de 05.01.2020 este de 2.329,60 lei.

De asemenea, instanța reține că reclamanta nu a înțeles să conteste calculul pârâtei cu privire la alte aspecte în afara celor privind ora de manoperă și prețul pieselor și nici nu a înțeles să propună proba cu expertiză tehnică în specialitatea auto pentru a demonstra că numărul orelor de manoperă sau prețul pieselor ar fi altul, motiv pentru care, în raport de această împrejurare, instanța urmează să aibă în vedere calculul pârâtei sub toate aspectele.

Totodată, contrar susținerilor reclamantei, instanța constată că, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 132/2017, care reglementează asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și de tramvaie, și nu asigurarea facultativă de bunuri, ca cea care face obiectul speței. Prin urmare, afirmațiile reclamantei referitoare la necomunicarea motivului pentru care nu a fost acceptată la plată întreaga despăgubire conform art. 21 alin. 2 din Legea nr. 132/2017 nu au relevanță, urmând a fi înlăturate.

În consecinţă, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada executării obligaţiilor asumate (plata în integralitate a despăgubirii cuvenite) şi nici nu a dovedit vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acesteia în neexecutarea obligaţiilor contractuale, instanţa apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acesteia.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere, în conformitate cu prevederile art. 1530 C.civ., creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei. Astfel, daunele-interese pe care instanţa le poate acorda unui creditor în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de neexecutarea prestaţiei debitorului sunt daune-interese moratorii şi daune-interese compensatorii.

Potrivit art. 1535 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până la momentul plăţii, în cuantumul convenit de către părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.

Conform art. 12.16 din Condiţiile generale de asigurare, dacă legea nu prevede altfel, despăgubirea va fi achitată în termen de maxim 15 zile calendaristice de la data depunerii ultimului document necesar instrumentării daunei.

Cu toate acestea, astfel cum a fost reținut anterior, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 132/2017, și, prin urmare, nu există obligația pârâtei de a achita penalitățile de întârziere în cuantum de 0,2%/zi prevăzute de acest act normativ.

Astfel, în virtutea respectării principiului disponibilității, reținând că instanța nu a fost sesizată cu un capăt de cerere având ca obiect plata unor altfel de daune moratorii, se constată că al doilea capăt de cerere este neîntemeiat în integralitate.

Prin urmare, reținând toate aceste considerente, instanţa va admite în parte cererea, şi va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.329,60 lei reprezentând contravaloare despăgubire.

În ceea ce priveşte plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 1032 raportat la art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Aşa cum rezultă din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbru judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.

Astfel, fiind în culpă procesuală, pârâta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum total de 800 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei  (ordin de plată – fila 32) şi onorariu avocat în cuantum de 600 lei redus de la suma de 1.309 lei în raport de soluţia de admitere în parte a cererii de chemare în judecată (factura nr. 1859/30.10.2020 și ordinul de plată nr. 1/30.10.2020 – fila 97).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea formulată de reclamanta A S.R.L., cu sediul în ....., în contradictoriu cu pârâta B S.A., cu sediul în .....

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.329,60 lei reprezentând contravaloare despăgubire.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Executorie de drept.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 16.11.2020.

Domenii speta

Spete similare