3.Răspundere civilă delictuală. Prejudiciul cert.

Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul instanţei la data de 11.05.2020, sub nr. 13526/299/2020, reclamanta STB S.A., în contradictoriu cu pârâtul HLG, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 958,54 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea pierderilor la încasări datorate blocării circulaţiei şi contravaloarea deplasării autovehiculului specializat pentru deblocarea circulaţiei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în data de 11.05.2017, în intervalul orar 15.10 – 16.27, în intersecţia str. Ionel Preda cu str. Sfântul Constantin, circulaţia a 7 tramvaie din linia 24 şi 44 a fost întreruptă din cauza autoturismului pârâtului, ce se afla imobilizat neregulamentar lângă linia de tramvai, astfel cum rezultă din notele informative, rapoartele conducătorilor de tramvai implicaţi în blocare şi a foilor de parcurs ale acestora.

A mai învederat reclamanta că respectivul incident a făcut obiectul dosarului penal nr. 4890/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin ordonanţa din data de 07.08.2017 dispunându-se renunţarea la urmărirea penală privind infracţiunea de împiedicare a circulaţiei pe drumurile publice, prev. de art. 339 alin. (3) C.pen.

În situaţia de fapt prezentată, S.T.B. S.A. a suferit un prejudiciu în cuantum de 958,54 lei, determinat de contravaloarea pierderilor la încasări (venit nerealizat) şi contravaloarea deplasării autovehiculului specializat pentru deblocarea circulaţiei, conform notei de calcul întocmite de Serviciul Contabilitate.

Pierderile la încasări reprezintă veniturile nerealizate prin lipsa de folosinţă a vehiculelor de transport în comun ca urmare a blocării circulaţiei produsă din diferite motive de către terţi. Calculul pierderilor la încasări se efectuează prin înmulţirea numărului de vehicule blocate cu tariful orar pentru lipsa de folosinţă a vehiculului (timpul de imobilizare a acestuia) şi cu durata blocării.

Tariful orar pentru lipsa de folosinţă a vehiculului (timpul de imobilizare) din dotarea regiei implicat în evenimente de circulaţie în care vina aparţine terţilor, a fost stabilit la 124 lei pe oră potrivit calculului anexat.

În fine, raportat la acestea, reclamanta a apreciat că sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii delictuale a pârâtului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, art. 1357 C.Civ., art.113 alin. (1) pct.9 şi art.453 C.pr.civ.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviinţarea şi administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar (f.28-56) şi cu interogatoriul pârâtului (f.98).

Cererea a fost legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 50 lei (f.20).

Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare.

Sub aspectul probatoriului, în temeiul art. 255 rap. la art. 258 C.pr.civ., instanţa a încuviinţat şi administrat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi interogatoriul pârâtului, apreciindu-le ca fiind admisibile şi utile soluţionării cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 1026 C.pr.civ., procedura cu privire la cererile cu valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată şi alte venituri accesorii, nu depăşeşte suma de 10.000 lei la data sesizării instanţei. Instanţa constată că, în speţă, sunt îndeplinite aceste condiţii, iar reclamanta a optat pentru procedura specială, potrivit art. 1027 alin. (1) C.pr.civ.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, în data de 11.05.2017, în intervalul orar 15.10 – 16.27, în intersecţia str. Ionel Preda cu str. Sfântul Constantin, circulaţia a 7 tramvaie din linia 24 şi 44 a fost întreruptă din cauza autoturismului pârâtului, ce se afla imobilizat neregulamentar lângă linia de tramvai aparţinând R.A.T.B.-R.A., astfel cum rezultă din rapoartele de blocare şi foile de parcurs (f.32-47). Pentru deblocarea circulaţiei, a fost nevoie de intervenţia autovehiculului specializat, astfel cum rezultă din raportul de activitate de la f. 48, car a furnizat date dispeceratului.

De asemenea, instanţa punctează că, pentru fapta sa, s-a dispus începerea respectiv efectuarea în continuare a urmării penale faţă de pârât în dosarul penal nr. 4890/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin ordonanţa din data de 07.08.2017 dispunându-se renunţarea la urmărirea penală privind infracţiunea de împiedicare a circulaţiei pe drumurile publice, prev. de art. 339 alin. (3) C.pen. (f.55-56).

Astfel, pentru a putea reţine obligaţia pârâtului de a achita despăgubirile aferente prejudiciului produs în evenimentul în care a fost implicat autoturismul cu nr. de înmatriculare B-05-CWB, trebuie analizată întrunirea condiţiilor pentru stabilirea răspunderii civile delictuale.

Astfel, se reţine că, potrivit art. 1349 C.civ., „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar în cazul în care încalcă această obligaţie răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.”

Astfel, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a unei persoane, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să existe un prejudiciu, să existe o faptă ilicită, să existe un raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, să existe vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile.

Conform art. 1381 C.Civ., „(1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie. (2) Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat. (3) Dreptului la reparaţie îi sunt aplicabile, de la data naşterii sale, toate dispoziţiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea şi stingerea obligaţiilor.”

Mai departe, art. 1385 C.Civ. stabileşte că „(1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. (2) Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică. (3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. (4) Dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei.”

În fine, art. 1386 C.Civ. mai prevede că „(1) Repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putinţă ori dacă victima nu este interesată de reparaţia în natură, prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părţilor sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească. (2) La stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului. (3) Dacă prejudiciul are un caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestaţii periodice. (4) În cazul prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma în care s-a acordat, va putea fi sporită, redusă sau suprimată, dacă, după stabilirea ei, prejudiciul s-a mărit, s-a micşorat ori a încetat.”

Rezumând, fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând altei persoane.

Instanţa consideră că fapta ilicită a pârâtului constă în aceea că acesta, din neglijenţă, a parcat autoturismul cu nr. de înmatriculare B-05-CWB în intersecţia str. Ionel Perlea cu str. Sfântul Constantin, blocând astfel circulaţia a 7 tramvaie aparţinând S.T.B. în intervalul orar 15.10 – 16.27.

Totodată, instanţa reţine că împrejurarea că circulaţia a fost blocată din cauza autoturismului condus de pârât nu a fost contestată de către acesta. Mai mult, cu privire la acest aspect, se va da eficienţă şi prevederilor art. 358 C.pr.civ., având în vedere că, deşi a fost citat cu menţiunea de a se prezenta personal la interogatoriu pentru termenul de judecată din data de 19.05.2021, pârâtul a rămas în pasivitate.

Prejudiciul, ca element al răspunderii civile delictuale, reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv şi trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului, ceea ce presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare, rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Astfel, instanţa va avea in vedere în dovedirea prejudiciului nota de calcul întocmită de Serviciul Contabilitate al reclamantei (f.49) coroborată cu devizul post calcul pentru deblocarea circulaţiei (f.50) şi înscrisul de la f. 30, din care rezulta că valoarea timpului de imobilizare a autovehiculelor din parcul R.A.T.B. este de 124 lei pe oră pentru fiecare autovehicul, iar în speţă valoarea acestui prejudiciu este în sumă de 958,54 lei.

De asemenea, instanţa reţine că în cauză nu au fost administrate probe care să ateste că pârâtul ar fi reparat prejudiciul produs reclamantei, deşi sarcina probei îi incumba sub acest aspect, conform art. 249 C.pr.civ.

Instanţa constată că şi condiţia existenţei raportului de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită este îndeplinită în cauză, întrucât, aşa cum rezultă din înscrisurile administrate, efectul produs, adică prejudiciul cauzat, a fost provocat de acţiunea cauzatoare, în speţă fapta ilicită a pârâtului. Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu rezultă din dosar, stabilindu-se că blocarea circulaţiei a avut loc din cauza parcării necorespunzătoare a autoturismului pârâtului.

În raport de cele menţionate, instanţa va admite acţiunea şi va obliga pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 958,54 lei, cu titlu de despăgubiri.

În fine, potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C.pr.civ., raportat la soluţia de admitere a cererii introductive, pârâtul aflându-se în culpă procesuală, instanţa îl va obliga pe acesta şi la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 50 lei, cu titlu de taxă de timbru, reţinând că s-a făcut dovada achitării acesteia (f.20).

Domenii speta

Spete similare