Ieşire din indiviziune

SENTINŢA CIVILĂ NR. 495/13.06.2012 (ieşire din indiviziune)

Pe rol soluţionarea cauzei civile, având ca obiect „ieşire din indiviziune”, acţiune formulată de reclamantul SI împotriva pârâţilor ST.M şi SM.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-a prezentat reclamantul asistat de d-na. av. BM şi pârâta SM, lipsă fiind pârâtul ST.M.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:

Instanţa, constată că expertul a ataşat raportului de expertiză un decont privind justificarea cheltuielilor ocazionate cu efectuarea expertizei din care rezultă un total de 1.017,60 lei, din care s-au achitat 900 lei, rămânând o diferenţă de achitat de 117,60 lei şi admite cererea formulată de expert în ce priveşte suplimentarea onorariului de expert, având în vedere complexitatea şi pune în vedere reclamantului să achite diferenţa de onorariu de expert în sumă de 117,60 lei.

Reclamantul depune la dosar diferenţa de onorariu de expert în sumă de 117,60 lei.

Reclamantul prezent şi prin avocat şi pârâta prezentă precizează că nu au obiecţiuni la raportul de expertiză topo întocmit în cauză şi solicită judecarea cauzei pe fond.

Instanţa, având în vedere că nu mai sunt probe de formulat sau excepţii de ridicat, apreciază cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Avocatul reclamantului solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată; să se dispună ieşirea din indiviziune a părţilor conform raportului de expertiză topo; să fie omologat raportului de expertiză topo; să fie obligaţi pârâţii să-i lase în deplină proprietate suprafaţa de 575 mp; lotul 1 să fie atribuit reclamantului, iar lotul nr. 2 în suprafaţă de 1023 mp să fie atribuit pârâţilor, conform raportului de expertiză. Precizează că pârâţii locuiesc pe teren din anul 1959, teren pe care se află construită o casa de locuit, urmând să se ţină cont de acest aspect.

Pârâta SM solicită admiterea acţiunii reclamantului.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă:

Prin acţiunea introdusă la această instanţă la data de 02.04.2012 şi înregistrată sub nr. 512/249, reclamantul SI i-a chemat în judecată pe pârâţii ST. M şi SM, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună ieşirea din indiviziune asupra suprafeţelor de teren ai căror proprietari sunt, conform sentinţei civile nr. 787/9.10.2009, pronunţată de Judecătoria Lehliu Gară în dosarul nr. 1286/249/2009; să se constate că suprafaţa pe care o stăpânesc este mai mică de 2000 mp (în realitate este de 1800-1900 mp); să se dispună trasarea liniei de hotar dintre proprietăţi. Cu compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul arată că este fratele pârâtei SM şi cumnat cu pârâtul ST.M, iar în anul 1959 prin testamentul autentificat sub nr. 93/64/14.02.1959, au primit suprafeţele de câte 1000 mp fiecare, situate în satul L, com. L, jud C.

Mai arată că prin Sentinţa civilă nr. 787/9.10.2009, pronunţată de Judecătoria Lehliu Gara în dosarul 1286/249/209, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă, având ca obiect acţiune în revendicare, acţiune admisă, s-a constatat că este proprietarul imobilului teren în suprafaţă de 1000 mp, situat în vatra satului L, com. L, jud C, fiind obligat să lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 1000 mp pârâţilor, în realitate suprafaţa de teren fiind mai mică de 2000 mp şi, întrucât în cauză nu s-a efectuat expertiza tehnică imobiliară nu se poate face executarea sentinţei, mai ales că dacă ar lua cei 1000 mp, pârâţilor le-ar rămâne mai puţin.

Apreciază că se impune efectuarea unei expertize tehnice mobiliare topo care să măsoare suprafaţa de teren ce trebuie împărţită în cote egale de câte o jumătate.

Dispunându-se încetarea coproprietăţii prin partaj, solicită să se dispună şi trasarea liniei de hotar pentru a se putea bucura fiecare de dreptul lui de toate desmembrămintele dreptului de proprietate.

Menţionează că pârâţii locuiesc pe teren din 1959 şi la centrul terenului se află casa de locuit, motiv pentru care solicită să se dispună partajul în funcţie de poziţia acestei case.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 669 Cod civil, art. 680 Cod civil, art. 274 C.pr.civ.

În dovedirea acţiunii reclamantul a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâţilor şi expertiză tehnică topo şi imobiliară.

Alăturat cererii, reclamantul a ataşat în xerocopie următoarele acte: Sentinţa civilă nr. 787/09.10.2009 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gară, în dosarul nr. 1286/249/2009, definitivă şi irevocabilă; Titlul de proprietate nr. 46887/08.07.1996 emis de Comisia Judeţeană C pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor pentru suprafaţa de 1 ha şi 6000 mp situată pe raza com. L, sat N, pe numele lui ST.M; actele de identitate ale părţilor (B.I, C.I. certificate de naştere).

Acţiunea este legal timbrată, cu 525 lei taxă de timbru şi 5 lei timbre judiciare.

În şedinţa publică din 02.05.2012, reclamantul, prin apărător, a precizat că, deşi părţile au acte de proprietate fiecare dintre ele pe suprafeţe de teren, aceste suprafeţe, în realitate, se suprapun şi că se impune efectuarea unei expertize topo care să delimiteze suprafeţele de teren.

În cauză s-a efectuat o expertiză topo de către expert IIN, iar la raportul întocmit părţile nu au avut de formulat obiecţiuni.

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În urma cererii formulate în baza Legii nr. 18/1991, pârâtului SM i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 1 ha şi 6000 m.p., din care 1636 mp  mp - teren intravilan (arabil, vii şi curţi construcţii) – T 15, P 574, 575, 577, situat pe raza com. L, sat L, jud. C, emiţându-se pe numele său Titlul de proprietate nr. 46887/08.07.1996 de către Comisia Judeţeană C.

Prin sentinţa civilă nr. 787/09.10.2009 pronunţată de Judecătoria Lehliu Gară în dosarul nr. 1286/249/2009, irevocabilă prin nerecurare, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul SI în contradictoriu cu pârâţii SM şi SM, s-a constatat că reclamantul SI este proprietarul imobilului teren în suprafaţă de 1000 mp situat în vatra com. L, satul L, jud. C, având următoarele vecinătăţi: drum la răsărit, ED la Apus, pârâţii SM şi SM la Miazăzi, ND la Miazănoapte (imobil dobândit de reclamant prin moştenire de la părinţii săi defuncţii SM şi SM, astfel cum rezultă din actul de partaj testamentar autentificat de Notariatul de Stat B Biroul Raionului L prin procesul-verbal nr. 91/61 din 14.02.1959 şi din testamentul autentificat de Notariatul de Stat B Biroul Raionului L prin procesul-verbal nr. 93/64 din 14.02.1959.

Prin aceeaşi sentinţă, pârâţii SM şi SM au fost obligaţi să lase în deplină posesie şi proprietate reclamantului imobilul teren, în suprafaţă de 1000 m.p. descris mai sus.

Deci, din analiza celor de mai sus rezultă că atât reclamantul, cât şi pârâţii au acte de proprietate pentru suprafeţele de teren deţinute: reclamantul sentinţa civilă nr. 787/09.10.2009 pentru suprafaţa de 1000 mp, iar pârâţii titlul de proprietate nr. 46887/08.07.1996 – pentru suprafaţa de 1636 mp.

 Din raportul de expertiză topo întocmit de exp. IIN rezultă că suprafeţele de teren ce fac obiectul expertizei se regăsesc de fapt în suprafaţa de teren trecută în titlul de proprietate nr. 46887/08.07.1996, în cvartalul 15, parcelele 574, 575, 577, că suprafaţa totală din măsurători a terenului este de 1598 mp şi are următoarele dimensiuni şi vecinătăţi: N – PD – 57,74 m, E – stradă – 27,43 m, S – DV – 59,47 m, V – DE – 27,44.

Proprietatea comună pe cote părţi presupune că acelaşi  bun, nefracţionat în materialitatea sa, aparţine concomitent mai multor titulari, fiecare dintre aceştia având numai o cotă – parte ideală şi abstractă din dreptul de proprietate asupra bunului respectiv.

În speţă, este vorba despre proprietăţi exclusive, iar nu despre o proprietate comună pe cote – părţi, căci fiecare parte este proprietara unei suprafeţe de teren distincte, potrivit documentelor menţionate mai sus.

Că situaţia din teren e cu totul alta, respectiv că suprafaţa de 1000 mp a reclamantului se regăseşte de fapt în suprafaţa de 1636 mp a pârâţilor menţionată în titlul de proprietate şi că în realitate această din urmă suprafaţă este de 1598 mp, că acest teren reprezintă o singură curte împrejmuită, nu le transformă pe părţi în coproprietare, ci rămân proprietari exclusivi asupra suprafeţelor de teren astfel cum apar în actele de proprietate.

Este adevărat că sistarea coproprietăţii se face prin partaj, numai că în speţă părţile nu au calitatea de copărtaşi, ci de proprietari exclusivi, astfel că nu au ce anume să împartă.

S-a solicita ieşirea din indiviziune motivat de faptul că nu se poate face executarea sentinţei, că dacă reclamantul ar lua cei 1000 mp, pârâţilor le-ar rămâne mai puţin, dar faptul că suprafeţele de teren se suprapun şi că nu se poate pune în executare o sentinţă nu le transformă pe părţi în coproprietare.

Prin urmare, atâta timp cât părţile au calitatea de proprietare exclusive asupra unor suprafeţe de teren individualizate, lipseşte starea de coproprietate în raport de care să se poată dispune partajul.

Faţă de această situaţie, instanţa constată că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 669 din Codul civil, întrucât nu s-a făcut dovada stării de indiviziune a părţilor, motiv pentru care apreciază inadmisibil acest capăt de cerere, urmând a-l respinge ca atare.

 Dispoziţiile art. 560 Cod civil prevăd obligaţia proprietarilor terenurilor învecinate de a  contribui la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că sunt avute în vedere limitele dintre proprietăţile învecinate, deci grăniţuirea presupune existenţa a două proprietăţi limitrofe 

Reclamantul a solicitat trasarea liniei de hotar dinte proprietăţi ca urmare a ieşirii din indiviziune. De fapt, prin trasarea liniei de hotar nu se urmăreşte separarea celor două proprietăţi, ci lotizarea terenului.

Instanţa apreciază că, faţă de situaţia rezultată din măsurători, în speţă, nu se poate trasa lina de hotar, întrucât nu este vorba de vecinătăţi limitrofe, ci de o suprapunere de terenuri, terenul de 1000 mp al reclamantului regăsindu-se în terenul de 1636 mp al pârâţilor, în aceeaşi curte.

Faptul că părţile au fost de acord cu „lotizarea” făcută de expert şi cu trasarea liniei de hotar prin zona indicată nu duce la admisibilitatea acestui capăt de cerere, căci, în realitate, ar duce la o diminuare a dreptului de proprietate, la o neconcordanţă între suprafaţa din acte şi cea din teren, adică reclamantul are un titlu de proprietate pentru 1000 mp, dar, în realitate, ar deţine un lot de 575 mp, iar pârâţii au un titlu de proprietate pentru 1636 mp, dar, în realitate, ar deţine 1023 mp, or un asemenea procedeu ar echivala cu posibilitatea, pentru judecător, de a limita întinderea dreptului de proprietate al părţilor din litigiu, ceea ce în spiritul principiilor de drept este inadmisibil.

O asemenea soluţie ar avea consecinţe nu numai în ce priveşte evidenţele registrului agricol şi cele fiscale, dar ar avea consecinţe în special în ce priveşte circuitul civil ulterior al acestor terenuri, astfel că se impune mai întâi clarificarea situaţie titlurilor de proprietate ale părţilor. 

Faţă de toate aceste considerente, instanţa apreciază că acest capăt de cerere este neîntemeiat, urmând a-l respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

  HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamantul SI împotriva pârâţilor ST.M şi SM.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13.06.2012.

Domenii speta

Spete similare