Autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri față de moștenitori.

Conținut speță: Autoritate de lucru judecat vs putere de lucru judecat. Obligativitatea respectării autorității de lucru judecat a unei hotărâri de către moștenitori în calitate de avânzi cauză.

Rezumat: Efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat este, în prezent, descris de art. 431 alin.(2) C.pr.civ., care arată că oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. Efectul negativ al autorităţii de lucru judecat constă în împiedicarea unei a doua judecăţi între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi cu aceeaşi cauză,  fiind  prevăzut de art. 431 alin. (1) C.pr.civ., ca  excepţia  autorităţii de lucru judecat.

Art. 431 alin. (2) C.pr.civ.  reglementează  prezumţia  legală de lucru  judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat; ea este la îndemâna oricăreia dintre părţile  unui litigiu, dar şi al instanţei de  judecată, î n sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior  judecat, într-un  alt  litigiu,  dacă are  legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Pentru a opera puterea de lucru judecat, nu este necesar a fi întrunită tripla identitate, ci este suficient ca, î n judecata  ulterioară să fie  adusă  în  discuţie  o  chestiune  litigioasă  î n  legătură cu ceea ce s-a  soluţionat  anterior fie prin dispozitiv, fie prin considerente, fie prin dispozitiv şi considerente; această judecată fiind deja făcută, ea nu mai poate fi contrazisă.

În situația în care, a existat un alt litigiu existent între antecesorul reclamantei și pârâta din cauză, litigiu ce a avut același obiect și aceeași cauză, finalizat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în virtutea calității de succesor universal, moștenitorul suportă efectele juridice ale actului juridic chiar dacă nu a participat la încheierea acestuia, și implicit este ținut să respecte dispozițiile statuate prin intermediul unei alte hotărâri judecătorești care tranșează exact problema dedusă ulterior judecății.

Prin sentința civilă numărul 1286 din 26 februarie 2002 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. 10.591/2001 a fost admisă în parte acțiunea reclamantului constatându-se dobândirea de către acesta a casei situate în localitatea Viile Satu Mare str. ... nr. ..., în baza antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 14 februarie 1996, intabularea dreptului de proprietate asupra acestei construcții și respingerea  capătului  de  cerere pentru constatarea  v â nzării  terenului. Pentru a  pronunța această soluție  instanța  a  reținut  că „prin interogatoriul luat î n ședința publică din 4 decembrie pârâtul recunoaște că antecontractul s-a făcut numai pentru casă, iar el ulterior a adăugat și terenul de 72 de ari pe exemplarul lui de contract, deoarece așa a fost înțelegerea între părți.” Reținându-se că prin antecontractul de vânzare-cumpărare s-a vândut numai casa, iar reclamantul urma să achite o diferență de preț pentru teren, astfel încât pentru acesta nu s-a perfectat înțelegerea părților, instanța a respins capătul de cerere pentru constatarea dobândirii de către reclamantul de la acea vreme, VL, a dreptului de  proprietate  asupra terenului.

Prin cererea de chemare î n  judecată formulată î n prezentul dosar,  reclamanta, î n calitate de  moștenitoare  a defunctului  VL,  reclamant î n dosarul  antemenționat, solicită instanței să se constate că prin antecontractul încheiat între VL și BE în data de 14 februarie 1996 acesta ar fi achiziționat și terenul în suprafaţă de 0,72 ha, ce a făcut obiectul judecăţii prin pronunţarea sentinței civile nr. 1286/2002.

Astfel cum s-a reţinut în literatura de specialitate, autoritatea de lucru judecat este unul dintre efectele hotărârii judecătoreşti. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât prin Decizia nr. 1777 din 25 iunie 2015 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă având ca obiect constatare nulitate absolută clauză contractuală, că între excepţia autorităţii de lucru judecat şi puterea de lucru judecat, există o distincţie clară. Astfel, condiţia de aplicare a autorităţii de lucru judecat presupune identitatea de acţiuni (părţi, obiect şi cauză juridică) ce opreşte repetarea judecăţii, iar puterea, prezumţia de lucru judecat, impune  consecvenţa î n  judecată,  astfel că ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre.

Aşa  cum s-a statuat î ntr-o decizie de  speţă, autoritatea lucrului judecat are la  bază regula  că o acţiune  nu poate fi judecată dec â t o singură dată  şi că o constatare  făcută prin  hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiţiei.

Deci, principiul autorităţii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi  cauză  şi  purtat î ntre  aceleaşi  părţi,  ci şi  contrazicerile dintre  două hotăr â ri judecătoreşti, î n sensul  că drepturile recunoscute printr-o  hotăr â re  definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces. Instituţia autorităţii de lucru judecat a purtat dintotdeauna două valenţe: una materială  (prezumţie  legală  irefragabilă de  adevăr  judiciar î n sensul  judecăţii  irevocabile) şi  una procesuală  (excepţie  procesuală  de fond, care î mpiedică desfăşurarea  unui nou proces cu privire la acelaşi drept).

În Noul Cod Civil, autoritatea de lucru judecat nu mai este tratată ca instituţie juridică de drept material, ca prezumţie legală irefragabilă, ci se regăseşte doar în dreptul procesual, ca excepţie procesuală de fond, în cadrul secţiunii dedicate efectelor hotărârii judecătoreşti. Se face aplicarea principiului de filosofie juridică non bis in idem, mai mult decât al celui res judicata pro veritate habetur,  c â tă vreme justificarea  existenţei  puterii  lucrului judecat nu  stă  în  adevărul dezvăluit de procesul anterior, ci î n  interdicţia  reluării aceluiaşi litigiu între părţi.

Efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat este, în prezent, descris de art. 431 alin. (2) C.pr.civ., care arată că oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. Efectul negativ al autorităţii de lucru judecat constă în împiedicarea unei a doua judecăţi între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi cu aceeaşi cauză,  fiind  prevăzut de art. 431 alin. (1) C.pr.civ., ca  excepţia  autorităţii de lucru judecat.

Art. 431 alin. (2) C.pr.civ.  reglementează  prezumţia  legală de lucru  judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat; ea este la îndemâna oricăreia dintre  părţile  unui litigiu, dar şi al instanţei de  judecată, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior  judecat, într-un  alt  litigiu,  dacă are  legătură cu  soluţionarea acestuia din urmă.

Aşa cum s-a subliniat în mod judicios, în acest caz, nu este necesar a fi întrunită tripla identitate, ci este suficient ca, în judecata  ulterioară să fie  adusă  î n  discuţie  o  chestiune  litigioasă  î n  legătură cu ceea ce s-a  soluţionat  anterior fie prin dispozitiv, fie prin considerente, fie prin dispozitiv şi considerente; această judecată fiind deja făcută, ea nu mai poate fi contrazisă.

Pornind de la aceste  precizări, instanţa  reţine  că prin  sentinţa  civilă nr. 1286/26.02.2002 pronunţată în dosarul nr. 10.591/296/2001 al Judecătoriei Satu Mare, între antecesorul reclamantei din prezentul dosar și aceeași pârâtă, s-a derulat un litigiu având – în esenţă – acelaşi obiect, precum şi aceeaşi cauză, instanţa statuând în mod definitiv asupra cererii de constatare a  dobândirii dreptului de proprietate al numitului VL, î n calitate de promitent-cumpărător, asupra terenului în suprafață de 0,72 ha situat în localitatea Viile Satu Mare, str. ... nr. ....

Chiar  dacă  în litigiul derulat î n prezentul dosar calitatea de reclamant o  deține  moștenitoarea reclamantului din dosarul nr. 10.591/2001 al Judecătoriei Satu Mare (aspect ce rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr. 8/2015 emis la data de 14 august 2015 de S.P.N.-B.N.P. Botea), aceasta are calitatea de succesoare universală a antecesorului său , adică acel av â nd-cauză care –  deşi nu a participat la „ încheierea  actului” suportă efectele acestuia, datorită legăturii sale  juridice  cu una  din părţile actului (în speţă ale  hotărârii), în patrimoniul său transferându-se toate drepturile și obligațiile antecesorului moștenit.

Mai mult decât atât, obiectul cererii și cauza sunt identice cu cele analizate în dosarul antemenționat, vizând constatarea vânzării-cumpărării aceluiași teren,în temeiul aceluiași antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, încheiat între aceleași părți. În acest context, este evident că instanţa  a fost învestită  şi s-a  pronunţat în dosarul nr.10.591/2001 asupra aceleiași cereri pe care reclamanta din prezentul dosar a reiterat-o.

Motivaţia  potrivit căreia  cererea  formulată  î n cadrul prezentei judecăți urmărește „îndreptarea unei nedreptăți” pentru cinstirea memoriei  tatălui  reclamantei, nu constituie un argument menit să înlăture efectul de lucru judecat dobândit prin pronunțarea sentinţei civile nr.1286/26.02.2002,  soluția  adoptată  în dosarul nr. 10.591/2001 fiind  definitivă  și,  prin aceasta, conținând un adevăr irefragrabil. Reluarea judecății asupra acelorași chestiuni care au fost  tranșate  printr-o  hotărâre  definitivă ar avea drept  consecință bulversarea întregului echilibru juridic civil, încălcând principii de bază ale dreptului civil și procesual civil.

Ţinând seama de aceste argumente, instanţa urmează să admită excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de instanţă din oficiu, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată formulate de reclamantă, ca efect al autorităţii lucrului judecat.

Domenii speta

Spete similare