Divorţ

Sentinţă civilă 2396 din 25.03.2019


Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 09.10.2018 sub nr. 21729/281/2018, reclamantul ..... a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ....., desfacerea căsătoriei lor prin divorţ din culpa exclusivă a pârâtei, reluarea de către pârâtă a numelui dinaintea căsătoriei, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat, în esenţă, că neînţelegerile părţilor au fost cauzate de comportamentul violent al pârâtei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 373, 379, 383  C.civ.

În dovedire, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriu şi a probei testimoniale.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a invocat excepţia de necompetenţă materială şi teritorială a Judecătoriei Ploieşti, solicitând respingerea cererii ca nefiind de competenţa instanţelor române, având în vedere dispoziţiile art. 3 din Regulamentul nr. 2201/2003 al Consiliului Uniunii Europene şi faptul că ultimul domiciliu comun al părţilor este în Italia.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat admiterea în parte a cererii principale, în sensul desfacerii căsătoriei prin divorţ din culpa exclusivă a reclamantului, păstrarea de către pârâtă a numelui dobândit prin încheierea căsătoriei şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, pârâta a arătat, în esenţă, că reclamantului îi revine culpa exclusivă pentru destrămarea relaţiilor de familie şi că solicită să păstreze numele dobândit prin încheierea căsătoriei deoarece modificarea acestuia i-ar crea prejudicii în ceea ce priveşte relaţiile profesionale în comunitate.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 373, 379, 383 C.civ. şi ale art. 205 - 208 C.p.c.

În dovedire, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriu şi a probei testimoniale.

La termenul de judecată din data de 25.02.2018 instanţa a recalificat excepţa de necompetenţă materială şi teritorială a Judecătoriei Ploieşti, invocată de pârâtă, ca fiind excepţia de necompetenţă generală a instanţelor române, pe care a respins-o ca neîntemeiată, pentru motivele expuse în încheierea de şedinţă de la acea dată.

La termenul de judecată din data de 25.03.2019 instanţa a invocat excepţia de necompetenţă teritorială şi a rămas în pronunţare asupra acesteia.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C.p.c., excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, instanţa reţine următoarele:

Conform art. 915 alin. 1 C.p.c., „cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul”.

În speţă, potrivit susţinerilor concordante ale părţilor, acestea au în prezent reşedinţa în Italia, iar până în prezent părţile nu şi-au exprimat acordul expres în sensul soluţionării litigiului de către Judecătoria Ploieşti (dimpotrivă, pârâta a contestat prin întâmpinare competenţa instanţei) – împrejurări ce atrag incidenţa art. 915 alin. 2 teza a doua C.p.c., care prevede: În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.

Astfel, având în vedere şi dispoziţiile art. 129 alin. 2 pct. 3 C.p.c., potrivit cărora necompetenţa este de ordine publică atunci când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura, în temeiul art. 132 C.p.c., instanţa va admite excepţia analizată şi va declina competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Ploieşti, invocată din oficiu.

Declină competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul ...... CNP.... cu domiciliul în ...... in contradictoriu cu pârâta .....  CNP..... cu domiciliul în .....,  în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei azi, 25.03.2019.

PREŞEDINTE,  GREFIER,