Contestaţie la executare – cheltuieli de executare

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești în 22 decembrie 2020, contestatorul …. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații ….. și Biroul Executorului Judecătoresc ……, ca prin hotărârea ce urmează a fi pronunțată în cauză, să dispună revizuirea cheltuielilor de executare din dosarul de executare 1153/2020.

În motivarea în fapt, contestatorul a arătat că a depus la sediul Biroului Executorului Judecătoresc …….. o listă cu diverse bunuri care depășesc suma decisă de instanță, iar față de acest aspect, precum și luând în considerare că, după aprecierea sa, executarea silită este una abuzivă, întrucât nu s-a făcut o notificare prealabilă de către creditor, acesta a concluzionat că sumele stabilite cu titlu de cheltuieli de executare sunt prea mari.

Contestatorul a susținut că în motivarea încheierii de încuviințare a executării silite „s-a mințit”, întrucât s-a menționat faptul că a refuzat să-și execute de bunăvoie obligația. Criticând sumele incluse în încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, contestatorul a apreciat faptul că valorile indicate cu titlu de cheltuieli de transport sunt uriașe, în raport de costurile curente pentru o scrisoare recomandată. De asemenea, contestatorul a mai susținut că a fost șocat de suma de 1,19 lei de înregistrare dosar, apreciind că aceasta aruncă o umbră asupra sistemului juridic.

S-a criticat, de asemenea, cuantumul onorariului de avocat, precum și sumele reprezentate de contravaloarea serviciilor de arhivare dosar, taxa operare soft, solicitând lămuriri cu privire la costurile acoperite de onorariul de executor. De asemenea, s-a mai susținut că o serie dintre sumele calculate sunt, într-o economie de piață liberă și decentă, incluse în prețul produsului.

În drept, contestatorul a invocat dispozițiile cuprinse în art. 669 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

În dovedirea celor expuse, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Contestația la executare a fost legal timbrată, contestatorul achitând taxa de timbru în cuantum de 84 de lei în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 39.

Legal citat, intimatul …. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.

În motivare, intimatul a susținut că susținerea contestatorului, potrivit căreia începerea executării silire s-a realizat cu rea-voință, nu corespunde realității, întrucât de la rămânerea definitivă a hotărârilor care au fost puse în executare și până la inițierea executării silite a trecut un interval de aproximativ un an, timp în care acesta ar fi putut să achite obligațiile stabilite în sarcina sa. S-a mai arătat că îndeplinirea obligațiilor era una facilă, în situația în care se dorea acest lucru, față de aspectul că părțile în cauză sunt vecini.

Referitor la onorariul perceput de avocat pentru executarea silită, intimatul a arătat că activitatea avocatului nu a fost reprezentată doar redactarea unei foi A4, astfel cum a susținut contestatorul, ci și activități de obținere a hotărârilor judecătorești legalizate, iar formularea cererii de începere a executării silite presupune cunoștințe de specialitate.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă.

În dovedirea celor expuse, nu s-a solicitat încuviințarea unui probatoriu.

Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reluat, în esență, susținerile formulate pe calea contestației la executare.

La dosarul cauzei, la solicitarea instanței, a fost transmis în copie certificată pentru conformitate cu originalul a dosarului de executare silită nr. 1153/2020 al Biroului Executorului Judecătoresc „…… (f. 46-120).

Sub aspectul probatoriului, la termenul de judecată din 15 martie 2021, în temeiul art. 258 alin. (1) rap. la art. 255 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, apreciind că acestea sunt utile, concludente și pertinente.

La același termen de judecată, instanța a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Biroului Executorului Judecătoresc …….. iar în temeiul art. 248 alin. (4) din Codul de procedură civilă, a dispus unirea excepției invocate cu fondul cauzei.

Analizând prezenta cauză prin prisma probatoriului administrat și a normelor legale incidente, reține următoarele:

Potrivit art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Față de aspectul că s-a dispus unirea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului Biroului Executorului Judecătoresc ………  cu fondul cauzei, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra acesteia.

Potrivit art. 36 din Codul de procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, iar existența sau inexistența drepturilor obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Instanţa reţine că executarea silită este procedura prin intermediul căreia titularul unui drept, recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau prin alt titlu executoriu, constrânge, cu ajutorul organelor competente ale statului, pe debitorul său care nu îşi execută de bunăvoie obligaţia corelativă, de a o aduce la îndeplinire în mod silit. Acest principiu este exprimat de dispoziţiile art. 622 Cod proc. civ.

Cu alte cuvinte, executarea silită reprezintă o fază a procesului civil prin care se asigură realizarea efectivă a drepturilor subiective civile şi a altor interese legitime de natură civilă ale creditorului.

În cazul contestației la executare îndreptate împotriva executării silite înseși sau a actelor de executare, calitatea procesuală activă aparține celor interesați sau vătămați prin executare, potrivit art. 712 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a executorului judecătoresc în cadrul contestaţiei la executare, instanța reține că acest aspect trebuie nuanţat în funcţie de tipul contestaţiei la executare promovate, după cum urmează: I. contestaţie împotriva executării silite, a actelor de executare sau a încheierilor executorului judecătoresc [art.712 alin.(1) teza I C. proc. civ.]; contestaţie împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite [art. 712 alin. (3) C. proc. civ.]; contestaţie privind înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu [art. 712 alin. (2) C. proc. civ.], pe de-o parte, şi II. contestaţie împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua o executare silită sau de a îndeplini un act de executare [art. 712 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.].

Astfel, în ceea ce priveşte prima categorie de contestaţii la executare, instanța reține că executorul judecătoresc nu are calitate procesuală pasivă, pentru motivele ce urmează a fi expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, având, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege, atribuția de a pune în executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii. Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 645 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia sunt părţi în procedura de executare silită creditorul şi debitorul, instanța reține că executorul judecătoresc nu are calitatea de parte, acesta având doar calitatea de organ de executare.

 De asemenea, analizând dispozițiile art. 717 alin. (3) din Codul de procedură civilă, conform cărora în cadrul procesului de soluționare a contestației la executare se dispune citarea părților, instanța reține că nu există nicio referire la executorul judecătoresc. Relevant sub acest aspect este art. 644 alin. (1) din Codul de procedură silită, care enumeră în categoria participanților la executarea silită, în mod distinct, părțile și executorul judecătoresc. Revenind la dispozițiile art. 717 alin. (3) din Codul de procedură civilă, instanța reține că dacă executorul judecătoresc ar fi avut calitate procesuală pasivă în cadrul contestației la executare, legiuitorul ar fi impus obligativitatea citării acestuia de către instanță, iar nemenționarea expresă a executorului judecătoresc nu poate deschide calea interpretării textului legal în sensul asimilării acestuia în categoria părților.

Astfel, singura ipoteză în care executorul judecătoresc dobândește calitate procesuală pasivă este aceea când se constată refuzul de a efectua o executare silită sau un act de executare.

Față de aspectul că prezenta contestație la executare nu este una ce poate fi calificată drept contestaţie împotriva refuzului executorului judecătoresc de a efectua o executare silită sau de a îndeplini un act de executare, ci reprezintă o critică adusă încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța concluzionează că executorul judecătoresc nu are calitate procesuală pasivă în cadrul prezentei contestații la executare.

În consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Biroului Executorului Judecătoresc …… și va dispune respingerea contestației la executare îndreptate împotriva acestuia, ca formulată împotriva unei persoane ce nu are calitate procesuală pasivă.

În fapt, instanța reține că prin Sentința civilă nr. 5924/22.07.2019 pronunțată în dosarul 4774/281/2019 al Judecătoriei Ploiești, în cauza având ca obiect partaj succcesoral, instanța a dispus obligarea pârâților , și la plata către reclamantul ……….., în solidar, a sumei de 2.975 de lei reprezentând jumătate din taxa de timbru. De asemenea, prin Decizia civilă nr. 78/20.01.2020 pronunțată de Tribunalul Prahova în același dosar, s-a dispus respingerea apelului formulat de contestatorul ……… și obligarea acestuia la plata către intimatul ………….. a sumai de 1.000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.

La data de 12 octombrie 2020 a fost înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc ………. cererea de începere a executării silite împotriva debitorului ………….., cererea fiind formulată de creditorul ……….. prin avocat .

Prin încheierea Biroului Executorului Judecătoresc ………… din 12 octombrie 2020 s-a dispus înregistrarea cererii de executare silită în registrul general și deschiderea dosarului de executare nr. 1153/2020.

Prin Încheierea din 23 octombrie 2020 pronunțată în dosarul nr. ......./281/2020 al Judecătoriei Ploiești, s-a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu, în vederea realizării creanței prin toate modalitățile de executare.

Ulterior, executorul judecătoresc a emis Încheierea nr. 1153 din 03 decembrie 2020, prin care s-au stabilit drept cheltuieli de executare următoarele: 98 de lei cheltuieli de transport cu poșta, 500 de lei onorariu avocat, 20 de lei taxă de timbru executare, 11,90 de lei formare dosar, 1,19 de lei înregistrare dosar, 11,90 de lei taxa operare soft – ZenicExecutor, 11,90 de lei arhivare dosar și 472,43 de lei onorariu executor judecătoresc.

În drept, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 712 alin. (1) din Codul de procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.

De asemenea, conform art. 670 din Codul de procedură civilă, cheltuielile de executare includ taxele de timbru necesare declanşării executării silite; onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; onorariul avocatului în faza de executare silită; onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului; cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită; cheltuielile de transport; alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite.

Analizând motivele invocate de către contestator, instanța reține că acestea se circumscriu strict celor cuprinse în încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, criticându-se, în esență, cuantumul sumelor stabilite de către executor.

Întrucât executarea silită este fundamentată într-o culpă ce aparține debitorului, cheltuielile necesare desfășurării acestei faze a procesului civil rămân în sarcina acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 670 alin. (2) din Codul de procedură civilă. De asemenea, competența de stabilire a cheltuielilor de executare aparține executorului judecătoresc, revenind instanței prerogativa de a le reduce în ipoteza în care constată că acestea sunt disproporționate.

Analizând cheltuielile stabilite, instanța reține că în cuantumul total al acestora a fost inclusă, astfel cum s-a arătat mai sus, suma de 20 de lei, reprezentând taxa de timbru avansată de creditor pentru susținerea cererii de încuviințare a executării silite, aceasta fiind datorată de acesta, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a), potrivit căruia în materia executării silite, cererile pentru încuviințarea executării silite se timbrează cu suma de 20 de lei, pentru fiecare titlu executoriu.

Taxa de 20 de lei a fost achitată prin O.P. nr. 222/13.10.2020, aceasta fiind atașată la dosarul de executare în copie și la dosarul Judecătoriei Ploiești nr. 20563/281/2020, dosar având ca obiect încuviințare executare silită.

În consecință, includerea în încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare a taxei de timbru în cuantum de 20 de lei este conformă cu dispozițiile art. 670 alin. (3) pct. 1 din Codul de procedură civilă.

Referitor la suma inclusă cu titlu de onorariu de executor judecătoresc, instanța reține că acesta reprezintă contravaloarea serviciului public prestat de către executor. În acest sens, sunt relevante dispozițiile cuprinse în art. 39 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, conform cărora executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. De asemenea, conform dispozițiilor art. 55 alin. (3) din Regulamentul pentru aplicarea Legii nr. 188/2000, la stabilirea onorariilor vor fi avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea şi valoarea actului, precum şi raspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit.

Astfel, executorul judecătoresc are dreptul la remunerarea prestării serviciului public de punere în executare a hotărârilor judecătorești și a celorlalte titluri executorii, iar în stabilirea cuantumului minim și maxim al acestuia sunt incidente dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/C/14 noiembrie 2006. Potrivit Anexei privind onorariile minimale și maximale, pentru efectuarea executărilor silite indirecte, onorariul maximal pentru sume mai mici de 50.000 de lei este de maxim 10% din valoarea creanței urmărite.

Aplicând acest algoritm în prezenta cauză, reținând că se urmărește executarea silită a creanței de 3.975 de lei, rezultă că aplicarea procentului de 10% la valoarea creanței conduce la o valoare maximă a onorariului executorului judecătoresc de 397,5 lei, la care se adaugă TVA. Suplimentând suma cu taxa pe valoare adăugată, instanța reține că se obține valoarea de 473,025 lei, acesta fiind pragul maximal permis de către legiuitor pentru stabilirea onorariului executorului judecătoresc. Verificând încadrarea în acest prag maxim, instanța reține că onorariul de 472,43 de lei a fost stabilit în mod legal.

Analizând conținutul dosarului de executare, instanța reține că nu există elemente ale stării de fapt care să impună reducerea onorariului executorului judecătoresc, iar aspectul că debitorul și-a îndeplinit obligația legală de a pune la dispoziția organului de executare o listă de bunuri asupra cărora s-ar putea efectua executarea silită, nu poate justifica, prin el însuși, reducerea acestui onorariu.

Raportat la activitatea desfășurată de executorul judecătoresc până la acest moment, precum și prin raportare la faptul că nu se poate întrevedea, la momentul soluționării prezentei cauze, o executare voluntară a obligației, instanța concluzionează că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în conformitate cu prevederile legale care îi stabilesc plafonul maximal și cu respectarea cerințelor bunei-credințe potrivit dispozițiilor art. 14 și 15 din Codul civil.

Analizând susținerile contestatorului cu privire la onorariul avocatului în faza de executare silită, instanța reține că acesta nu are un caracter disproporționat, cheltuielile fiind efectuate de către creditor în vederea punerii în executare a celor două titluri executorii. Din analiza înscrisurilor depuse de creditor la dosarul de executare, instanța reține că prin Chitanța nr. 92/08.10.2020 emisă de Cabinet Individual de Avocat Albu Tudor, creditorul ………….. a achitat suma de 500 de lei, la descrierea plății menționându-se că aceasta reprezintă onorariu pentru recuperare cheltuieli de judecată. De asemenea, la dosar a fost depusă și împuternicirea avocațială seria PH nr. 0232601/08.10.2020, prin care domnul avocat Albu Tudor a fost împuternicit să efectueze demersuri pentru recuperare cheltuieli de judecată conform sentinței civile 5924/2019 și deciziei 78/2020.

Cererea de începere a executării silite a fost formulată prin avocat, acesta îngrijindu-se de desfășurarea procedurii execuționale și apărând interesele creditorului pe parcursul acestei faze a procesului civil. Cuantumul onorariului nu apare a fi unul ridicat raportat la valoarea creanței și a muncii depuse de avocatul ales al creditorului, acesta arătând, atât prin întâmpinare cât și în ședință publică, faptul că activitatea sa a presupus, pe lângă redactarea cererii de începere a executării silite, și obținerea hotărârilor judecătorești legalizate și consilierea juridică a creditorului pe parcursul acestei faze. Astfel, asistența juridică pe parcursul desfășurării executării silite îi este permisă creditorului, includerea onorariului avocatului în cheltuielile de executare fiind explicită, conform prevederilor art. 670 alin. (3) pct. 3 din Codul de procedură civilă, iar din analizarea dosarului de executare acesta nu apare a fi disproporționat, simplele aprecieri formulate de contestator cu privire la acest aspect neputând fi reținute ca întemeiate.

Referitor la cheltuielile de transport, instanța reține că apărările formulate de contestator rămân la stadiul de simple afirmații, acestea nefiind dovedite în nicio manieră, deși sarcina probei îi incumba, în conformitate cu prevederile art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, deși contestatorul a susținut că o scrisoare recomandată, expediată prin serviciile poștale ar costa 4-5 lei, iar prin servicii de curierat, aproximativ 12 lei, acesta nu a depus niciun înscris în susținerea acestei afirmații.

De asemenea, referitor la costurile de formare dosar, înregistrare dosar și arhivare dosar, instanța reține că aceste activități presupun o serie de costuri pentru executor, ce nu pot fi decontate din cuantumul onorariului pe care acesta îl încasează. Activitățile indicate supra presupun o serie de costuri pentru materiale consumabile, care nu pot fi lăsate în sarcina executorului judecătoresc, iar simpla consternare a debitorului nu poate reprezenta un motiv suficient de înlăturare a acestora. Referitor la taxa de utilizare software, instanța reține că utilizarea unei astfel de aplicații presupune, de asemenea, o serie de cheltuieli pentru executorul judecătoresc, constând în tarife de implementare, instalare și abonament. Toate acestea se circumscriu categoriei indicate la art. 670 alin. (3) pct. 4 din Codul de procedură civilă, reprezentând alte cheltuieli necesare desfășurării executării silite.

Relativ la susținerile contestatorului în sensul că declanșarea executării silite s-a realizat în mod abuziv, fără a i se emite anterior o notificare pentru a efectua o plată voluntară, instanța reține că această apărare este una profund neîntemeiată.

Pentru formarea acestei concluzii, instanța are în vedere atât categoria titlurilor executorii în baza cărora se procedează la recuperarea creanței, cât și intervalul de timp rezonabil pe care creditorul l-a acordat în vederea oferirii posibilității reale de efectuare voluntară a plății. Sub un prim aspect, instanța reține că executarea silită, prin definiție, este procedura prin intermediul căreia titularul unui drept, recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge, cu ajutorul organelor competente ale statului, pe debitorul său, care nu își execută de bunăvoie obligația corelativă, de a o aduce la îndeplinire în mod silit.

Ca regulă, executarea obligațiilor decurgând din titluri executorii trebuie să fie realizată în mod voluntar, astfel cum prevede și art. 622 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Raportând cele redate mai sus la situația din cauza de față, instanța reține că titlurile executorii din care izvorăște creanța sunt reprezentate de două hotărâri judecătorești pronunțate în urma desfășurării procesului-civil în primă instanță și în calea de atac a apelului, în care au fost părți, alături de alte persoane, subiectele executării silite supuse analizei, respectiv contestatorul ……… și ………….. Desfășurarea acestei faze a procesului-civil s-a plasat în intervalul 04 martie 2019 – data depunerii cererii de chemare în judecată și 20 ianuarie 2020, data pronunțării hotărârii definitive în apel. Declanșarea fazei executării silite a avut loc în 12 octombrie 2020, odată cu depunerea cererii de începere a executării silite de către creditor pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc ……….. Astfel, debitorul a avut la dispoziție un interval de peste opt luni pentru îndeplinirea voluntară a obligației prin plata sumei de 3.975 de lei.

Contrar susținerilor contestatorului, atitudinea de a nu efectua plata voluntar, fără aşteptarea primirii unei notificări din partea creditorului, dovedește faptul că acesta nu a dorit să efectueze, de bunăvoie plata sumei de 3.975 de lei. O dovadă a neexecutării de bunăvoiue rămâne, în definitiv, şi faptul că nici ulterior declanşării procedurii execuţionale suma nu a fost achitată. Instanța reține că nu se poate susține de către contestator, în mod rezonabil, că nu a avut cunoștință de obligația ce îi incumbă, acesta având calitatea de parte în judecarea cauzei având ca obiect partaj, în urma căruia a fost obligat la cheltuieli de judecată. Or, odată cu obținerea hotărârii judecătorești, creditorul are dreptul la îndeplinirea creanței sale, fără a exista în sarcina sa obligaţia de a-l pune în întârziere pe debitor.

Față de toate cele expuse mai sus, instanța urmează să respingă cererea având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimatul , ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța, luând în considerare prevederile art. 453 din Codul de procedură civilă și constatând culpa procesuală a contestatorului, urmează să admită cererea intimatului ……………și îl va obliga pe cel dintâi la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 500 de lei, achitat de intimat prin chitanța nr. 93/30.12.2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc ………, invocată din oficiu.

Respinge cererea de chemare în judecată având ca obiect contestaţie la executare, formulată de contestatorul …….., CNP ......................, cu domiciliul în ……….., în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc ………….., cu sediul …………, ca formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Respinge cererea de chemare în judecată având ca obiect contestaţie la executare, formulată de contestatorul ……………, CNP ........................., cu domiciliul în …………….. în contradictoriu cu intimatul ……………., CNP 1480810293104 cu domiciliul în Ploieşti, str. Văleni, nr.67A, jud. Prahova, ca neîntemeiată.

Obligă contestatorul la plata către intimatul …………. a sumei de 500 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial.

Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Ploieşti.

Pronunţată astăzi, 13 aprilie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare