Revendicare; demolare construcţie; neîndeplinire condiţii constructor de bună - credinţă.

Sentinţă civilă 152 din 12.02.2020


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.08.2017 sub nr. de dosar 5593/866/2017 reclamantele ............... şi ................. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul ..................., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și liniştită posesie reclamantelor terenul în suprafață de 500 mp, situat în sat/com. .........., jud. Iași, tarlaua 13, parcela ........, obligarea pârâtului să ridice construcțiile edificate în mod abuziv pe acest teren, iar în caz, de refuz, autorizarea reclamantelor să ridice aceste construcții pe cheltuiala pârâtului și obligarea pârâtului să despăgubească reclamantele atât pentru contravaloarea case de locuit și a anexelor gospodărești demolate de pârât, cât și pentru lipsa de folosință de terenului, pretenții evaluate în total la suma de 45.000 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantele au arătat, în esență, că terenul în suprafață de 500 mp anterior menționat este proprietatea reclamantei ........... și a defunctului ............. în baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 5541/28.11.2003 de BNPa Zaharia Camelia Manuela și Zaharia Eugen. La scurt timp după încheierea contractului, cumpărătorii au renovat imobilele construcții în sensul că au schimbat acoperișul, au construit un alt gard pe latura de la stradă, au racordat imobilele la apă curentă, au înființat o baie, au placat întregul exterior al casei cu plastic. Tatăl reclamantei ..............și soțul reclamantei ............ a a fost cel care s-a ocupat de imobile.  Întrucât acesta consuma zilnic băuturi alcoolice și nici nu comunica cu soția sa, pârâtul a profitat de această situația și a intrat cu forța pe proprietate, a dărâmat de-a dreptul cele două construcții și a edificat un spațiu comercial. Reclamanta .............. nu a știut nimic despre ceea ce s-a întâmplat la ........ După moartea lui ................., reclamantale au mers la ..........și au constatat cu stupoare că pe locul casei și anexei a fost edificat un spațiu comercial pentru care nu există autorizație de construire. Împotriva pârâtului s-a formulat și o plângere penală.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 563, 582, alin. 1, lit. b) și alin. 2 Cod civil.

În probațiune, reclamantele au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, planșe foto, interogatoriul pârâtului și a oricăror altor probe admise de lege.

Reclamantele au anexat acțiunii, în copie: certificat deces și căsătorie ............ (f. 8-9), certificat medical constatator al decesului (f. 10), certificat de atestare fiscală (f. 11), adeverințe nr. 11189/20.06.2017 și nr. 2131/20.06.2012 eliberate de Primăria com. .............. (f. 12 și 15), plan imobil construcție și plan amplasament teren (f. 13-14), titlu de proprietate (f. 16), contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5541 din 28.11.2003, autentificat de BNPA Zaharia Camelia Manuela și Zaharia Eugen (f. 17).

La solicitarea instanței făcută în etapa regularizării, reclamantele au achitat taxă judiciară a de timbru de 2482 lei (f. 25).

În temeiul art. 201, alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a dispus comunicarea acțiunii și a înscrisurilor către pârât, însă aceasta, în termenul acordat, nu a formulat întâmpinare.

La data de 29.11.2017 pârâtul a depus un memoriu prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor. A arătat pârâtul că a avut o înțelegere cu ..........  în sensul că aceștia îi vindeau suprafața de teren de 500 mp situată în sat/com. Moțca, jud. Iași, tarlaua 13, parcela 4 contra sumei de 18.000 lei. În anul 2009 a fost achitat un avans de 9.000 lei lui Pintilii Costică după care, în fiecare an, i-a plătit acestuia diferența de 9.000 lei până în anul 2016 (aprox. 1300 lei pe an). Din acești bani  ........... achiziționa struguri din care își făcea vin.  A invocat pârâtul că s-a aflat în imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris având în vedere legătura de rudenie. În anul 2011, conform înțelegerii, ............ a început să demoleze casa bătrânească și anexa gospodărească, înstrăinând către persoane apropiate materialele de construcții. În perioada 2011 – 2012, la solicitarea unchiului său, pârâtul a luat de pe teren molozul rezultat în urma demolării. În anul 2012 ................ a început edificarea unui imobil cu materialele pârâtului. Ulterior, la solicitarea Primăriei com. Moțca a sistat construcția. În anul 2013 a continuat edificarea imobilului cu materialele pârâtului astfel că la finalul anului 2014 construcția a fost finalizată având destinația de spațiu comercial. Urma ca după finalizarea construcției să se perfecteze actele de vânzare – cumpărare  însă în anul 2017 a decedat ..........., iar reclamanta ............. nu a mai fost de acord cu vânzarea.  A arătat pârâtul că a fost de bună credință și a fost lăsat de soții .............. să folosească suprafața de teren și în lipsa unui act autentic de vânzare – cumpărare. A precizat că este de acord să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren dacă acestea îl vor despăgubi cu privire la contravaloarea materialelor de construcție pe care o evaluează la suma de 250.000 lei.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.11.2017 sub nr. de dosar 8053/866/2017 reclamantul .............. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele .................., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtelor să restituie reclamantului suma de 18.000 lei reprezentând contravaloarea suprafeței de teren de 500 mp din sat/com. ..........., jud. Iași, tarlaua 13, parcela ........., obligarea pârâtelor la plata sumei de 250.000 lei reprezentând contravaloarea materialelor de construcție înglobate în imobilele edificate de ............. și să se instituie un drept de retenție asupra imobilelor edificate pe suprafața de teren anterior menționată până la achitarea de către pârâte a sumelor de 250.000 lei, respectiv 18.000 lei,  cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamantul a reiterat aceleași aspecte menționate în memoriul depus la data de 29.11.2017 în dosarul nr. 5593/866/2017.

A invocat reclamantul excepția conexității cauzei nr. 8053/866/2017 în raport de dosarul nr. 5593/866/2017.

În probațiune, reclamantul a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, testimonială și expertize de specialitate.

Reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata sumei de 14.220 lei reprezentând  taxa judiciară de  timbru prin încheierea din data de 09.01.2018.

În temeiul art. 201, alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a dispus comunicarea acțiunii și a înscrisurilor către pârâte, iar acestea, în termenul acordat, a formulat întâmpinare prin care au invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii, lipsei de interes, lipsă calitate procesual activă și lipsă calitate procesual pasivă. Pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate. În motivare, au arătat pârâtele că sunt proprietarele terenului în cauză, dar și a casei de locuit și a anexei gospodărești ce au fost demolate în mod abuziv de reclamantul ..................., acestea ridicând, de asemenea în mod abuziv, un spațiu comercial pe locul fostelor construcții. Au mai arătat că nu există nici o dovadă că suma de 18.000 lei a fost efectiv remisă de reclamant lui ................ Au arătat că sunt de acord cu conexarea prezentei acțiuni la cea care formează obiectul dosarului nr. 5593/866/2017.

În temeiul art. 201, alin. 2 Cod procedură civilă, instanța a dispus comunicarea întâmpinării către reclamant, iar acesta, în termenul acordat, a formulat răspuns la întâmpinare prin care a a reiterat faptul că a fost în imposibilitatea morală de preconstituire a unui înscris în ceea ce privește remiterea sumei de 18.000 lei însă aceste aspecte urmează a fi probate cu martorii ce urmează a fi audiați în cauză. Demolarea construcțiilor vechi a fost realizată de .................... care a și obținut certificatul de urbanism nr. 21/02.07.2012.

La data de 16.04.2018 reclamantul .............. a arătat că își micșorează valoarea capătului de cerere nr. 2 de la suma de 250.000 lei la suma de 150.000 lei.

Prin încheierea nr. 26/2018 pronunțată la data de 17.04.2018 în dosarul nr. 8053/866/2017 a fost admisă excepția conexității și s-a dispus conexarea dosarului nr. 8053/866/2017 la dosarul nr. 5593/866/2017.

Prin încheierea din data de 19.02.2018 instanța a  încuviințat pentru reclamante proba cu înscrisuri, planșe foto și expertiză topografică, respingând ca nefiind utilă proba cu interogatoriul pârâtului.

Prin încheierea din data de 14.05.2018 instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâte și a unit cu fondul cauzei excepțiile lipsei de interes, a lipsei calității procesual active a pârâtului - reclamant și a lipsei calității procesual pasive a reclamantelor -pârâte. De asemenea, a încuviințat pentru pârâtul – reclamant probele cu înscrisuri, interogatoriul reclamantelor – pârâte, expertiză în construcții și evaluare imobiliară și testimonială. 

La data de 10.08.2018 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză topografică Cristache Claudiu Viorel (f. 75-96), raport de expertiză la care părțile nu au formulat obiecțiuni.

La data de 28.08.2019 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză construcții și evaluare imobiliară Lazăr Liliean (f. 130-164) la care părțile nu au formulat obiecțiuni.

La termenul de judecată din data de 05.11.2019 au fost audiați martorii ............... și .............. (f. 180-181) și au fost administrate probele cu interogatoriul reclamantei – pârâte ................. (f. 182-183) și pârâtului – reclamant (f. 185-186).

La termenul din data de 17.12.2019 a fost audiat, pentru pârâtul – reclamant, martorul .......... (f. 212), s-a constatat că reclamanta – pârâtă ............... nu  a  răspuns la punctele de interogatoriu formulate de pârâtul – reclamant.

Reclamantele – pârâte au formulat concluzii scrise prin care au solicitat instanţei sa admita acţiunea principala așa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata si sa o respingă, ca neîntemeiata, pe cea conexa.

Referitor la primul capăt de cerere, cel de revendicare a unei suprafețe de teren de 500 mp intravilan situat in .............., judeţul Iaşi, arată ca pârâtul .............., a fost de acord, chiar și la interogatoriu, cu acesta. Problema între părti apare atunci când se tranșează situaţia de fapt anterioara acestui moment in care pârâtul, cu siguranţa, este nevoit sa fie de acord cu revendicarea reclamantelor ştiind la fel de bine ca acestea ca titlul de proprietate al terenului le aparține. Ceea ce trebuie ca instanţa să statueze din interpretarea și aprecierea tuturor probelor administrate în cauza este exact relaţia pe care au avut-o reclamantele, în calitatea lor de coproprietari și moştenitoare, alături și după defunctul lor soț și tată, ............. cu nepotul de sora al acestuia, pâratul in cauza, ................ Pe scurt, soţii ........, ......... si ........, cumpără in 2003 de la părinţii lui, ....... si ......., tot ce le-a aparținut acestora, adică o casa situata pe un teren de 500 mp din Motca, judeţul Iași, cu obligația de a-i întreține pana la moarte. Această tranzacție are loc în contextul în care ceilalți copii erau la casele lor in sat, iar numai ........... locuia la bloc, in Paşcani, alături de soţia lui, singura lor fiica fiind plecata in străinătate unde era căsătorită. Cei doi soţi ........ au avut grija de bătrâni pana la moartea lor si chiar in perioada in care defuncta ........... mai trăia, au renovat si îmbunătățit în întregime imobilul - casa al acesteia, si anume, in primul rând, i-au făcut baie in casa, au renovat casa atât la interior cat si la exterior, inclusiv au refăcut gardul de la strada. Mai mult s-a ocupat de acest proiect ................. care mergea zilnic la ........, soţia sa fiind si la serviciu in oraş, dar si cu mai multe probleme medicale întrucât aceasta a scăpat deja, pana in prezent, de doua diagnostice de cancer, unul la sân si unul la gat. Singura fiica a pârtilor era plecata in străinătate, soţia avea probleme de sănătate, iar soţul ei era mai tot tipul plecat la casa părinților lui de la ........., unde își găsea de treaba, sub pretextul ca renovează casa părinteasca, el nemaiavând serviciu, nici pensionar nu era și placând-i să consume băuturi alcoolice în exces, de fapt, defunctul ........... se întâlnea zilnic cu nepotul lui mult mai tânăr, paratul ............, si consumau băuturi alcoolice.

Pârâtul viza acest teren al reclamanților întrucât este foarte bine poziționat ca si vad comercial, fiind la strada principala din ........, strada care leagă Paşcani și Iași de europeana Suceava-Bucuresti, iar el avea mai multe afaceri in derulare.

Nu cunosc reclamantele - pârâte ce au tratat cei doi, unchi si nepot, la băutură, fără știința reclamantei ......................., care a avut doar cunoștința doar de suma finala de 15 000 euro pentru tot, casa, anexa si teren, din care s-a plătit doar suma de 7000 lei, însă în cele din urma, paratul a demolat casa si anexa si a început construcția unui spațiu comercial unde si-a desfășurat activitatea economica de-a lungul perioadei de aproape 10 ani, pana in prezent, când tot el il deţine, fără forme legale, el subinchiriindu-1 la rândul lui altui comerciant.

Se prevalează pârâtul de un Certificat de urbanism eliberat in 2012 pentru demolare si construcția unei alte case de locuit, certificat scos, probabil, de ..........., sub auspiciile promisiunii din partea nepotului ca va plăti si restul sumei de la 7000 lei la 15 000 euro. Acest certificat n-a fost urmat în termen de un an de autorizaţia de construcţie, el pierzandu-și astfel valabilitatea, iar Primăria ........... chiar i-a atenţionat, pe proprietarul terenului si pe beneficiarul spaţiului comercial, paratul in cauza, fara acte, printr-o somaţie sa oprească lucrările de construire a acestui nou imobil.

Practic, cei doi, unchi si nepot, la băutură, s-au inteles la preţul de 15 000 euro, preţ acceptat tacit si de ............., ei primind din aceasta suma doar 7000 lei si plătind an de an impozite pentru toate imobilele, casa, anexa si teren pana in prezent, chiar daca casa si anexa sunt demolate de pârât încă din 2011.

După decesul lui ........, nepotul a inceput sa susţină în fața instanţei ca preţul a fost de 18 000 lei, iar el i-a achitat, însă față de matusa lui si fata de ............... a recunoscut ca din suma stabilita de 15000 euro n-a plătit decât 7000 lei. Instanţa nu poate statua doar pe baza unor declaraţii de martori vădit părtinitoare sa constate ca s-a achitat 18000 lei si ca acesta a fost preţul.

După moartea lui ................, reclamantele au initiat diverse conversaţii pe aceasta tema cu paratul, iar poziţia lui a fost oscilanta, ba a recunoscut preţul de 15000 euro, spunând ca vrea să plătească diferența de la 7000 lei, fie in fata instanţei ca indicat că a plătit tot, tot fiind 18000 lei, o parte fiind bani, 9000 de aceasta data, o parte fiind vin si boltari.

Nu exista nici o proba la dosar in sensul arătat de parat, toti cei trei martori testând in mod mincinos ca au auzit in anul 2009, deci după 10 ani, cum vorbeau unchiul si nepotul ca primul ii vinde cu 18000 lei, casa si anexa situate pe un teren de 500 mp in mijlocul satului, la strada principala, cu vad comercial, suma din care i-a dat 9000 lei, restul fiind in diverse produse.

Chiar daca dezbaterile s-au încheiat și instanţa a decis sa nu mai amâne cauza nici macar pentru un termen scurt pentru ca reclamantele sa depună alte înscrisuri si răspunsul la interogatoriu al uneia dintre ele, în condițiile in care cauza este din anul 2017 și nu consideră ca ar fi fost o mare problema amânarea cu un singur termen, fiind si in interesul instanţei sa se lămureasca complet, anexează răspunsul la interogatoriu al reclamantei ................., precum si discuţia reala dintre parti înregistrata pe o reţea de socializare, poze cu imobilele demolate care arata starea reala, locuibila, renovata si imbunatatita a acestora, dovada plaţii impozitului pentru toate cele trei imobile intabulate, in anul 2017 si solicită ca prezenta cauza să fie repusă pe rol in vederea comunicării acestora și către pârât, nefiind prejudiciat nici o parte de acesta scurta amanare a pronunţării, ci, din contra, instanţa ar putea fi pe deplin lămurită in cauza.

Pârâtul – reclamant a formulat concluzii scrise prin care a situaţia de fapt arătată de reclamante în motivarea cererii de chemare în judecată nu are corespondent în realitate. Astfel, pârâtul - reclamant nu le-a contestat calitatea de proprietare asupra suprafeţei de teren şi nici asupra construcţiilor ce se află edificate pe această suprafaţă de teren. În cauză a arătat şi dovedit atât cu înscrisuri, cât şi cu martori, împrejurări recunoscute la interogatoriu de reclamanta-pârâtă ............., faptul că a avut o înţelegere cu ............. şi ............. cu privire la înstrăinarea suprafeţei de 500 mp teren ce face obiectul litigiului cu suma de 18.000 lei. În anul 2009 a achitat defunctului ............. suma de 9.000 lei drept avans al preţului stabilit (7.000 lei, aşa cum a recunoscut la interogatoriu .............), după care, până în anul 2016 i-a plătit lui ............. diferenţa de 9.000 lei, în rate anuale, sume de bani pe care le folosea la achiziţionarea de struguri. Având în vedere bunele relaţii de prietenie şi de rudenie pe care le avea cu familia .......... şi ............., a fost în imposibilitatea morală de a întocmi un înscris din care să rezulte convenţia pe care am avut-o cu aceştia. Potrivit înţelegerii, .......... urma să demoleze construcţiile vechi, pentru a-i preda terenul liber. Acesta a demolat, începând cu anul 2011 imobilul, pârâtul - reclamant fiind cel care l-a ajutat să transporte molozul rezultat din demolare cu utilajele pe care le deţinea, restul materialelor recuperate din demolare fiind împărţite de acesta rudelor apropiate.

În anul 2012, ............. a început construcţia unui imobil cu materialele procurate de pârâtul - reclamant. Tot în acel an funcţionarii Primăriei ......., prin adresa nr. 2131 din data de 20.06.2012 îi pun în vedere acestuia să sisteze lucrările de construcţii, având în vedere lipsa autorizaţiei de construire. Acesta nu s-a conformat, continuând în anul 2013 ridicarea imobilului cu materialele pârâtului - reclamant, astfel încât în anul 2014 s-a finalizat construcţia.

După finalizarea acesteia, urma ca ........... să întocmească acte de vânzare-cumpărare atât pentru teren, cât şi pentru construcţii, dar acest lucru nu s-a mai realizat. În anul 2017 ............... a decedat, iar în urma discuţiilor purtate cu ............. şi ............, acestea au refuzat să perfecteze actele de vânzare-cumpărare, pretinzând un preţ de 15.000 euro, sumă de bani ce nu a mai fost discutată anterior.

Având în vedere situaţia de fapt arătată mai sus, situaţia juridică a terenului este cea că reclamantele-pârâte sunt proprietare ale suprafeţei de 500 mp teren amplasată în T 13, parcela .....  De asemenea, acestea sunt şi proprietarele construcţiei edificate pe suprafaţa de 500 mp teren. În această situaţie, având în vedere conflictul apărut între reclamantă şi pârâtul - reclamant, a solicitat instanţei de judecată obligarea reclamantelor-pârâte la plata sumei de 18.000 lei, reprezentând contravaloarea suprafeţei de 500 mp teren amplasată în T 13, parcela 4, sume pe care le-a predat defunctului ............. (9.000 lei avans, precum şi diferenţa de 9.000 lei în rate anuale) şi obligarea reclamantelor-pârâte la plata contravalorii materialelor de construcţii înglobate în imobilul edificat pe suprafaţa de 500 mp teren.

A solicitat, de asemenea, şi instituirea unui drept de retenţie asupra imobilelor edificate pe suprafaţa de 500 mp teren, până la plata de către reclamantele-pârâte a sumei de bani reprezentând contravaloarea materialelor de construcţii. În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică în construcţii din care rezultă suma reprezentând contravaloarea materialelor de construcţii înglobate în imobil, sumă pe care și-o însuşește. Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 580 alin. 1 Cod civil, în cazul în care a realizat lucrarea cu materialele altuia, proprietarul imobilului devine proprietarul lucrării, neputând fi obligat la desfiinţarea acesteia şi nici la restituirea materialelor întrebuinţate. Potrivit alineatului 2 al art. 580 Cod civil, proprietarul materialelor are numai dreptul la contravaloarea materialelor.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 579 Cod civil, din care rezultă că orice lucrare este prezumată a fi făcută de proprietarul imobilului cu cheltuiala sa şi că este a lui, solicită să se constate că reclamantele-pârâte sunt proprietarele suprafeţei de 500 mp teren amplasată în T 13, parcela 4 şi a imobilului edificat pe această suprafaţă de teren. Având în vedere că imobilul a fost edificat de ............ cu materialele pârâtului - reclamant, solicit ca reclamantele-pârâte să fie obligate să plătească contravaloarea materialelor construcţii înglobate în imobil, aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză. De asemenea, solicită să instituiţi un drept de retenţie asupra construcţiilor până la achitarea de către reclamantele-pârâte a sumei de bani reprezentând contravaloarea materialelor de construcţii înglobate în imobil.

Față de cererea de repunere pe rol formulată de reclamantele – pârâte, instanța urmează a o respinge având în vedere că potrivit art. 400 Cod proc. civ. dacă, în timpul deliberării, instanța găsește că sunt necesare probe sau lămuriri noi va dispune repunerea pe rol a cauzei, ori instanța nu apreciază că sunt necesare probe sau lămuriri noi. Faptul că reclamanta – pârâtă ........... nu a depus răspunsul la interogatoriu la termenul stabilit pentru administrarea acestei probe deși a avut la dispoziție un termen de 1,5 luni nu reprezintă un motiv întemeiat care să justifice repunerea pe rol a cauzei. De asemenea, în ceea ce privește planșele foto și înscrisurile depuse, instanța constată că acestea s-au aflat în posesia reclamantelor – pârâte cel puțin din anul 2017 astfel că au avut la dispoziție timp suficient pentru depunerea la dosarul cauzei.

Așadar, față de prevederile art. 394, alin. 3 Cod proc.civ. instanța nu va lua în seamă înscrisurile și planșele foto depuse la dosarul cauzei după înschiderea dezbaterilor. 

În temeiul art. 248, alin. 1 Cod procedură civilă, analizând cu prioritate excepțiile lipsei de interes, lipsei calităţii procesual active a pârâtului – reclamant și lipsei calității pasive a reclamatelor- pârâte, invocate de reclamantele - pârâte, instanța reține:

Conform art. 32 Cod procedură civilă orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: are capacitate procesuală, are calitate procesuală, formulează o pretenție și justifică un interes. Art. 33 din același act normativ prevede că interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

În doctrină şi în  practica judiciară s-a arătat că interesul procesual în promovarea unei acţiuni civile reprezintă acel folos practic pe care-l urmăreşte titularul acţiunii civile atunci când se adresează justiţiei civile formulând o cerere în acest sens.

Se constată că pârâtul – reclamant a solicitat  pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea reclamantelor - pârâte să restituie suma de 18.000 lei reprezentând contravaloarea suprafeței de teren de 500 mp din sat/com. ............., jud. Iași, tarlaua 13, parcela ........., obligarea pârâtelor la plata sumei de 250.000 lei, micșorată la suma de 150.000 lei, reprezetând contravaloarea materialelor de construcție înglobate în imobilele edificate de Pintilii Costică și să se instituie un drept de retenție asupra imobilelor edificate pe suprafața de teren anterior menționată până la achitarea de către pârâte a sumelor de 250.000 lei, respectiv 18.000 lei.

Având în vedere situația de fapt expusă de pârâtul – reclamant, instanța reține că acesta justifică interes în promovarea acțiunii ce a făcut obiectul dosarul nr. 8053/866/2017 cât timp invocă că a plătit un presupus preț pentru terenul ce face obiectul cauzei și că materialele de construcție înglobate în spațiul comercial edificat pe terenul în discuție ar fi fost proprietatea sa, interesul său fiind acela de a-și recupera sumele de bani avansate în situația în care din probatoriul administrat va rezulta temeinicia acțiunii.

Pentru aceste motive, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, invocată de reclamantele – pârâte. 

Potrivit art. 36 Cod procedură civilă calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Având în vedere dispozițiile legale referitoare la accesiunea imobiliară artificială invocate de pârâtul – reclamant în acțiunea sa, față de prezumția relativă de proprietate instituită  în favoarea proprietarului imobilului de dispozițiile art. 579 Cod civil, prezumție ce poate fi înlăturată prin proba contrarie, constatând că terenul în suprafață de 500 mp este proprietatea reclamantelor – pârâte, iar pârâtul – reclamant invocă faptul că s-ar fi edificat un imobil – spațiu comercial cu materialele sale de construcție, reținând și că se mai invocă de pârâtul – reclamant că ar fi achitat un preț pentru teren autorului reclamantelor – pârâte, instanța constată că reclamantele – pârâte au calitate procesual pasivă, în timp ce pârâtul – reclamant are calitate procesual activă, motiv pentru care vor fi respinse excepțiile invocate.

Analizând actele și lucrările cauzei civile de față, instanța reține:

În fapt, reclamantele - pârâte ............... şi ........... sunt proprietari ai suprafeței de teren 500 mp, categoria curți construcții, situată în intravilanul localității ........, jud. Iași, tarlaua 13, parcela ........, înscrisă în titlul de proprietate nr. .......... emis la data de 02.09.1996 (f. 16). Reclamanta – pârâtă .......... a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului anterior menționat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5541 din 28.11.2003, autentificat de BNPA Zaharia Camelia Manuela și Zaharia Eugen (f. 17), iar reclamanta – pârâtă Apa Diana – Elena, prin moștenire de la defunctul ............. care avea calitatea de cumpărător alături de .......... 

Referitor la legea aplicabilă prezentei acțiuni, instanța reține dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (art. 6 alin. 6 Cod civil) care prevăd că dispozițiile legii noi sunt, de asemenea, aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din (…) raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzista după intrarea în vigoare a legii noi.

Așadar, instanța constată că în aceste materii este aplicabilă legea nouă, respectiv noul Cod civil, exigență impusă de nevoia de previziune şi uniformitate a raporturilor juridice în conţinutul cărora intră drepturi reale, indiferent de momentul la care s-a produs faptul ce a determinat litigiul.

Acțiunea în revendicare este definită de art. 563 Cod civil ca fiind mijlocul pus la îndemâna proprietarului unui bun de a-l revendica de la posesor sau de la o persoană care îl deține fără drept.

În doctrină, acțiunea în revendicare a fost definită ca fiind o acțiune reală, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Prin acțiunea în revendicare o persoană cere să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedată. În cadrul unei astfel de acțiuni, reclamantul revendicant este dator să dovedească faptul că el este proprietarul bunului revendicat și că acest bun este deținut pe nedrept de către pârât.

În cauză a fost efectuat raportul de expertiză topografică Cristache Claudiu Viorel (f. 75 - 96) prin care a fost identificat terenul în suprafață de 500 mp (480 mp din măsurători), înscris în Cartea funciară nr. 60234 a com. Moțca – Planșa nr. 1 – f. 82, puncte de contur 26, 19, 23, 4, 3, 2, 1, 11, 12 și 26.

Este necontestat că terenul în discuție este ocupat de pârâtul – reclamant .............. Inclusiv la întrebarea nr. 1 din punctele de interogatoriu, pârâtul – reclamant a recunoscut că ocupă suprafața de teren de 500 mp ce face obiectul prezentei cauze.  De asemenea, acesta din urmă nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului sau a unui alt drept care să îi confere posesia/folosința imobilului.

Față de aceste aspecte, instanța reține că pârâtul - reclamant ocupă reclamantelor - pârâte suprafața de 500 mp  (480 mp din măsurători) identificată în raportul de expertiză Cristache Claudiu Viorel, sens în care îl va obliga pe acesta să lase în posesie și deplină proprietate reclamantelor - pârâte suprafața de 500 mp (480 mp din măsurători), înscris în Cartea funciară nr. ..... a com. ...... – Planșa nr. 1 – f. 82, puncte de contur 26, 19, 23, 4, 3, 2, 1, 11, 12 și 26.

Mai constată instanța că reclamantele – pârâte au solicitat obligarea pârâtului – reclamant la plata sumei de 45.000 lei din care 20.000 lei contravaloarea construcțiilor demolate de acesta, 10.000 lei contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilele casă de locuit și anexă gospodărească și suma de 15.000 lei reprezentând lipsa de folosință de terenului.

În raport de acest capăt de cerere, instanța reține ca fiind aplicabile dispozițiile legale referitoare la răspunderea civilă delictuală – art. 1349 și urm. Cod civil.

Instanţa reţine că dreptul de folosinţă este un atribut al proprietăţii, iar proprietatea este inviolabilă, ea neputând fi încălcată de nimeni, astfel încât nici o persoană nu poate fi lipsită de folosinţa bunului său, deoarece în caz contrar ar însemna să se încalce însăşi dreptul său de proprietate, în chiar „substanţa sa".

Dreptul de folosinţă este un atribut al dreptului de proprietate, constând în posibilitatea titularului acestuia de a întrebuinţa în interesul care îi aparţine şi de a dobândi produsele şi veniturile obţinute din utilizarea lui.

Fapta de a lipsi o persoană de folosinţa bunului său, se situează în sfera ilicitului, fiind fără echivoc un act nelegal, din perspectiva legii civile, ea fiind socotită drept o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, situându-se pe planul răspunderii civile delictuale, în condiţiile în care art. 1357 Cod civil, stipulează în mod expres, aceea că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Astfel, se consideră că în acest caz sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâţilor, prevăzute de art. 1357, alin. 1 Cod civil, respectiv: fapta ilicită, existenţa prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia pârâtului.

Prin urmare, deşi reclamantele - pârâte sunt proprietari ai terenului, iar potrivit prevederilor art. 555 şi următoarele din Codul civil sunt îndreptăţite să exercite toate prerogativele dreptului de proprietate, respectiv posesia, folosinţa şi dispoziţia, în speţă, reclamantele - pârâte, în afară de dispoziţia juridică, nu a putut exercita nici o altă prerogativă, nefiind astfel respectate limitele instituite de legiuitorul român în interesul general, prin norme de drept accesibile şi previzibile.

În schimb, pentru a da naștere dreptului de reparație, reține instanța că prejudiciul trebuie să fie cert atât sub aspectul existenței sale, cât și sub aspectul întinderii sale.

Se constată că reclamantele – pârâte au solicitat obligarea pârâtului – reclamant la plata sumei de 15.000 lei fără a indica cum anume a fost cuantificat acest prejudiciu.

Având în vedere că din nici o altă proba administrată în cauză nu rezultă certitudinea acestui pretins prejudiciu invocat de reclamantele – pârâte, față de prevederile art. 249 Cod procedură civilă conform căruia “Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.”, instanța va respinge ca neîntemeiată această solicitare.

Cu privire la solicitarea reclamantelor – pârâte de obligarea a pârâtului – reclamant la plata sumei de 30.000 lei din care  20.000 lei contravaloarea construcțiilor demolate și 10.000 lei contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilele casă de locuit și anexă gospodărească, instanța reține că și aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Martorul .............. (f. 181) a declarat că ........... a demolat imobilele casă de locuit și anexă gospodărească întrucât acestea erau foarte degradate. De asemenea, conform aceluiași martor ......... a împărțit materialele de construcție rezultate din demolare surorilor sale, dar și altor persoane, inclusiv martorului. Cu referire la pretinsele îmbunătățiri efectuate la aceste imobile, martorul a arătat că au fost schimbate doar câteva scânduri de la gard, a fost vopsit gardul și a fost placat cu plastic imobilul - casă de locuit întrucât era foarte degradat și lăsat într-o parte, însă nu s-a realizat racord la apă curentă și nici nu s-a construit vreo baie. Martorul a confirmat susținerea pârâtului – reclamant în sensul că acesta doar a ajutat la transportul molozului rezultat.

De asemenea, și martorul ........... (f. 212) a confirmat faptul că ............. a fost cel care a demolat casa bătrânească existentă pe terenul ce face obiectul prezentei cauze, iar materialele rezultate au fost împărțite surorilor lui ......... Și acest martor a menționat că imobilul era într-o stare avansată de degradare și nu au fost efectuate îmbunătățiri înainte de demolare.

Având în vedere probatoriul administrat, reține instanța că nu pârâtul – reclamant .......... este cel care a demolat imobilele construcții amplasate pe suprafața de teren de 500 mp, ci defunctul ............., motiv pentru care se va reține că nu s-a săvârșit nici o faptă ilicită de către pârâtul – reclamant.

Față de cele expuse, va respinge ca neîntemeiată și această solicitare a reclamantelor – pârâte.

Cu privire la cererea pârâtului – reclamant .............. ce face obiectul dosarului nr. 8053/866/2017, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:

Cu privire la solicitarea pârâtului – reclamant de obligarea a reclamantelor – pârâte la restituirea sumei de 18.000 lei, reține instanța:

Constată instanța că pârâtul – reclamant invocă existența unei înțelegeri cu ............. privind înstrăinarea de către acesta din urmă a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 500 mp, înțelegere în baza căreia s-ar fi achitat de către pârâtul – reclamant suma totală de 18.000 lei.

Cu titlu preliminar, se observă că înțelegerea părților nu a fost materializată în vreun înscris însă acest aspect nu reprezintă un impediment în a analiza temeinicia susținerilor pârâtului – reclamant în raport de celelalte probe administrate în cauză având în vedere incidența art. 309, alin. 4, pct. 1 Cod procedură civilă. Față de legătura de rudenie dintre .......... și pârâtul – reclamant (unchi - nepot), se poate reține că acesta din urmă s-a aflat în imposibilitate morală de a-și întocmi un înscris pentru dovedirea actului juridic.

Martorul ........ (f. 190) a menționat că în urmă cu 7-8 ani pârâtul – reclamant ar fi remis lui ..........., într-un bar din mun. Pașcani, suma de 9.000 lei reprezentând parte din prețul de 18.000 lei pretins a fi stabilit pentru terenul în suprafață de 500 mp din localitatea ......... Același martor a mai relatat că pârâtul – reclamant i-ar fi dat suma de 2200 lei, sumă ce ar fi fost folosită de ........ pentru a-și achiziționa vin de la Cotnari. Martorul ....... (f. 181) a confirmat, de asemenea, că prețul pentru teren ar fi fost stabilit la suma de 18.000 lei însă nu a menționat nici un aspect privitor la remiterea vreun sume de bani de către pârâtul -  reclamant lui ............  În ceea ce îl privește pe martorul ............ (f. 212), se constată că nici  acesta nu a asistat personal la remiterea vreunei sume de bani reprezentând parte din prețul terenului, însă a auzit discuții că s-ar fi plătit suma de 90.000.000 ROL (9.000 RON). Acest martor a mai arătat că pârâtul – reclamant, începând cu anul 2012, ar fi cumpărat anual de la Cotnari struguri pentru ........... de vreo 20 și ceva de milioane.

De asemenea, analizând răspunsul reclamantei – pârâte .......... la interogatoriu – întrebarea nr. 2, se constată că aceasta recunoaște primirea unei sume de doar 7.000 lei, nicidecum a sumei de 9.000 lei.

Prin proba testimonială administrată, pârâtul – reclamant a probat remiterea unei sume de 9.000 lei cu titlu de preț pentru imobil. În privința celorlalte sume indicate de pârâtul – reclamant, constată instanța că susținerile acestuia nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă. Atât pârâtul – reclamant, cât și martorul ............ vorbesc de achizționarea de struguri de la Cotnari pentru .........., în timp ce martorul ......... a vorbit de achiziționarea de vin de la Cotnari în valoare de 2.200 lei, fapt ce pune la îndoială credibilitatea acestui din urmă martor sub acest aspect.

Deși suma de bani a fost remisă lui ............, față de suvenirea decesului acestuia, reține instanța că reclamantele – pârâte, în calitate de moștenitoare, preiau atât drepturile, cât și obligațiile defunctului.

Față de prevederile art. 1635 Cod civil, instanța va obliga pe reclamantele – pârâte la plata către pârâtul – reclamant a sumei de 9.000 lei reprezentând parte din prețul stipulat pentru terenul în suprafață de 500 mp din intravilanul localității ..........., jud. Iași.

Cu privire la solicitarea pârâtului – reclamant de obligarea a reclamantelor – pârâte la plata sumei de 150.000 lei, reține instanța:

Din probatoriul administrat a rezultat că pârâtul – reclamant a început în anul 2012 edificarea, fără autorizație de construire, a unui imobil cu destinația de spațiu comercial.

Martorul .......... (f. 180) a relatat că după demolarea casei bătrânești, ......... a început edificarea unei noi construcții. În perioada în care se realizau lucrările de construcție, martorul nu i-a văzut de defunctul . sau pe reclamanta – pârâtă .......... pe la imobil. În schimb, i-a văzut pe aceștia din urmă la circa doi ani de la finalizarea imobilului la petrecerea aniversară a fiicei pârâtului – reclamantă, organizată în barul deschis în spațiul comercial nou construit. 

Martorul .......... (f. 181) a declarat că spațiul comercial a fost edificat de ......... pe terenul lui ......... Acesta din urmă și soția sa, reclamanta – pârâtă ....... nu au contribuit în nici un fel la edificarea construcției. A mai relatat martorul că în perioada în care se construia spațiul comercial i-a văzut pe soții ......... pe acolo și nici unul dintre aceștia nu i-ar fi spus pârâtului – reclamant să sisteze lucrările.

Aspecte similare privind persoana constructorului imobilului și atitudinea proprietarilor terenului a relatat și martorul ........ (f. 212).

Mai constată instanța că reclamanta – pârâtă ........ a recunoscut la interogatoriu (întrebările 10, 14, 15 și 16) că materialele de construcție utilizate pentru edificarea spațiului comercial aparțineau pârâtului – reclamant și că nici aceasta, și nici defunctul său soț nu au avut nici o contribuție la construirea imobilului.

Așadar, reține instanța că pârâtul – reclamant ............ a realizat  o lucrare autonomă cu caracter durabil asupra imobilului altuia în sensul art. 581 sau 582 Cod civil, nefiind aplicabile dispozițiile art. 580 Cod civil invocate întrucât, din probatoriul administrat, a rezultat că proprietarii terenului, ....... și ......., nu au contribuit în nici un fel la edificarea imobilului.

Cu privire la noțiunea e bună – credință, reține instanța că aceasta este definită de art. 586 Cod civil astfel: (1) Autorul lucrării este de bună-credință dacă se întemeiază fie pe cuprinsul cărții funciare în care, la data realizării lucrării, era înscris ca proprietar al imobilului, fie pe un mod de dobândire nesupus înscrierii în cartea funciară, dacă, în ambele cazuri, nu rezulta din cartea funciară și nu a cunoscut pe nicio altă cale viciul titlului său. (2) Cu toate acestea, nu poate invoca buna-credință cel care construiește în lipsa sau cu nerespectarea autorizațiilor cerute de lege.

Constată instanța că potrivit extrasului de carte funciară – f. 83-85, înscrierea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 500 mp  în favoarea reclamantei – pârâte ........ și a defunctului său soț a avut loc la data de 18.10.2011, așadar anterior demarării de către pârâtul – reclamant a lucrărilor de construcție a spațiului comercial. Mai mult decât atât, edificarea spațiului comercial s-a realizat fără obținerea prealabilă a autorizației de construire prevăzută de dispozițiile Legii nr. 50/1991 privind privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. 

Așadar,  reține instanță că deși între familia ....... și pârâtul – reclamant a existat o înțelegere privind vânzarea suprafeței de teren de 500 mp, iar cei dintâi au cunoscut edificarea construcției și nu s-au opus, față de dispozițiile legale citate, pârâtul – reclamant nu poate fi un constructor de bună – credință.

Având în cele cele expuse anterior, rezultă că în speță nu pot fi aplicabile decât dispozițiile art. 582 Cod civil conform cărora: (1) În cazul în care autorul lucrării autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia este de rea-credință, proprietarul imobilului are dreptul: a) să ceară instanței să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al lucrării, cu plata, la alegerea sa, către autorul lucrării, a jumătate din valoarea materialelor și a manoperei ori din sporul de valoare adus imobilului; sau b) să ceară obligarea autorului lucrării la desființarea acesteia; sau c) să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la valoarea de circulație pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat. (2) Desființarea lucrării se face, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, pe cheltuiala autorului acesteia, care este ținut totodată să repare orice prejudicii cauzate, inclusiv pentru lipsa de folosință.

Constată instanța că reclamantele – pârâte au solicitat expres obligarea pârâtului – reclamant să își ridice construcțiile edificate, iar în caz de refuz, obligarea reclamantelor – pârâte să ducă ele la îndeplinire demolarea construcțiilor, pe cheltuiala pârâtului – reclamant.

Având în vedere această situație, se constată incidența art. 582, alin. 1, lit. b) Cod civil, situația în care pârâtul  - reclamant, în calitate de constructor de rea – credință, nu este îndreptățit la primirea vreunei despăgubiri.

Pentru considerentele expuse, instanța va obliga pârâtul – reclamant să desființeze construcțiile edificate pe suprafața de 500 mp (480 mp din măsurători), înscrisă în Cartea funciară nr. 60234 a com. ....., amplasată în intravilanul satului/com. ........., jud. Iași, tarlaua 13, parcela ............., identificată în raportul de expertiză topografică Cristache Claudiu Viorel – Planșa nr. 1, iar în caz de refuz, va autoriza pe reclamantele – pârâte să desființeze construcțiile, pe cheltuiala pârâtului – reclamant. 

De asemenea, va respinge ca neeîntemeiată cererea pârâtului – reclamant de obligare a reclamantelor – pârâte la plata sumei de 150.000 lei.

Cu privire la solicitarea pârâtului – reclamant de instituire a unui drept de retenție asupra construcțiilor, reține instanța incidența dispozițiilor art. 2495, alin. 1 Cod civil conform cărora Cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl rețină cât timp creditorul nu își execută obligația sa izvorâtă din același raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubește pentru cheltuielile necesare și utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.

Art. 2496 Cod civil prevede care sunt excepțiile de la dispozițiile art. 2495 și anume: (1) Dreptul de retenție nu poate fi exercitat dacă deținerea bunului provine dintr-o faptă ilicită, este abuzivă ori nelegală sau dacă bunul nu este susceptibil de urmărire silită. (2) Dreptul de retenție nu poate fi invocat de către posesorul de rea-credință decât în cazurile anume prevăzute de lege.

Având în vedere respingerea solicitării pârâtului - reclamant de obligarea a reclamantelor – pârâte la plata sumei de 150.000 lei, constată că singura creanță deținută de pârâtului – reclamant împotriva reclamantelor – pârâte este cea de 9.000 lei reprezetând parte din prețul pretins a fi staabilit pentru terenul în suprafață de 500 mp. 

Reține instanța că pârâtul – reclamant a solicitat instituirea unui drept de retenție asupra imobilelor – construcții însă, față de prevederile art. 2495, alin. 1 Cod civil, reține instanța că obligația reclamantelor – pârâte de restituire a sumei de 9.000 lei nu izvorăște din același raport de drept și nici nu reprezintă cheltuieli necesare sau utile făcute pentru acel bun.

Față de aceste aspecte, va respinge solicitarea pârâtului – reclamant de instituire a unui drept de retenție asupra imobilelor – construcții edificate pe suprafața de 500 mp (480 mp din măsurători), înscrisă în Cartea funciară nr. ...... a com. ......., amplasată în intravilanul satului/com. Moțca, jud. Iași, tarlaua 13, parcela 4.

Cu referire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamantele - pârâte, instanța are în vedere dispoziţiile  art. 453 Cod procedură civilă care prevăd ca (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.  De asemenea, art. 452 Cod procedură civilă prevede că Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Constată instanța că reclamantele – pârâte au achitat taxă judiciară de timbru de 507 lei pentru capătul de cerere având ca obiect revendicare, 20 lei pentru capătul de cerere având ca obiect obligație de a face și 1955 lei pentru capătul de cerere privind obligarea pârâtului -  reclamant la plata de despăgubiri (f. 25). De asemenea, au mai achitat 1000 lei + 678 lei onorariu expert topografie (f. 57 și 168).

Având în vedere soluția de admitere în parte a acțiunii, va obliga pe pârâtul – reclamant la plata către reclamantele – pârâte a sumei de 2205 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Suma de 1955 lei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru capătul de cerere privind obligarea pârâtului -  reclamant la plata de despăgubiri ce a fost respins va rămâne în sarcina reclamantelor – pârâte.

Va lua act că pârâtul – reclamant și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Mai constată instanța că pârâtul – reclamanat a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 14.220 lei.

Având în vedere admiterea în parte a acțiunii formulate de pârâtul – reclamant, în temeiul art. 18 din OUG nr. 51/2008 va obliga reclamantele – pârâte la plata către stat a sumei de 555 lei (taxă de timbru aferentă capătul de cerere admis).

În temeiul art. 19, alin. 1 din OUG nr. 51/2008 suma de 13.665 lei va rămâne în sarcina statului. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantele  - pârâte.

Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a pârâtului – reclamant în promovarea acțiunii, invocată de reclamantele – pârâte.

Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual active a pârâtului – reclamante, invocată de reclamantele – pârâte.

Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a reclamantelor – pârâte, invocată de acestea urmă. 

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantele – pârâte ..............,  CNP ............, cu domiciliul ........... și ........., CNP .............. cu domiciliul în ............... jud. Iași, ambele cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Conache Adina – Pașcani, str. Grădiniței, nr. 29, bl. S1-3, sc. B, ap. 11, et. 3, jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul – reclamant .............., CNP ..............., cu domiciliul în ....................., jud. Iași.

Admite în parte cererea conexă (dosar nr. 8053/866/2017) formulată de pârâtul – reclamant ..................... în contradictoriu cu reclamantele – pârâte ............. și .............

Obligă pârâtul - reclamant să lase reclamantelor – pârâte, în deplină proprietate şi liniştită posesia, suprafaţa de teren de suprafața de 500 mp (480 mp din măsurători), înscrisă în Cartea funciară nr. 60234 a com. Moțca, amplasată în intravilanul satului/com. Moțca, jud. Iași, tarlaua 13, parcela 4, identificată în raportul de expertiză topografică Cristache Claudiu Viorel – Planșa nr. 1, puncte de contur 26, 19, 23, 4, 3, 2, 1, 11, 12 și 26.

Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantelor – pârâte de obligarea a pârâtului – reclamant la plata sumei de 45.000 lei din care 20.000 lei contravaloarea construcțiilor demolate, 10.000 lei contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilele casă de locuit și anexă gospodărească și 15.000 lei reprezentând lipsa de folosință a terenului.

Obligă pe reclamantele – pârâte la plata către pârâtul – reclamant a sumei de 9.000 lei reprezentând parte din prețul stipulat pentru terenul anterior menționat.

Respinge ca neîntemeiată solicitarea pârâtului – reclamant de obligarea a reclamantelor – pârâte la plata sumei de 150.000 lei.

Obligă pârâtul să desființeze construcțiile edificate pe suprafața de 500 mp (480 mp din măsurători), înscrisă în Cartea funciară nr. 60234 a com. .........., amplasată în intravilanul satului/com. ........, jud. Iași, tarlaua 13, parcela .............., construcții identificate în raportul de expertiză topografică Cristache Claudiu Viorel – Planșa nr. 1 și raportul de expertiză construcții Lazăr Liliean, iar în caz de refuz, autorizează pe reclamantele – pârâte să desființeze construcțiile, pe cheltuiala pârâtului – reclamant. 

Respinge ca neîntemeiată solicitarea pârâtului – reclamant de instituire a unui drept de retenție asupra imobilelor – construcții, edificate pe suprafața de 500 mp (480 mp din măsurători), înscrisă în Cartea funciară nr. 60234 a com. ............., amplasată în intravilanul satului/com. ......., jud. Iași, tarlaua 13, parcela .........

Obliga pârâtul – reclamant la plata către reclamantele – pârâte a sumei de 2205 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Ia act că pârâtul – reclamant și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Obligă reclamantele – pârâte la plata către stat a sumei de 555 lei reprezentând parte din ajutorul public judiciar acordat pârâtului – reclamant.

Suma de 13.665 lei reprezentând parte din ajutorul public judiciar acordat pârâtului- reclamant va rămâne în sarcina statului.

Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei, ce se va depune la Judecătoria Pașcani.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 12.02.2020.

PREŞEDINTE, GREFIER,

...................................