Infracțiunea de mărturie mincinoasă (art. 273 alin. 1 și alin. 2 litera d c. pen.)

Sentinţă penală 1671 din 22.12.2020


Sentința penală nr. 1671/22.12.2020, definitivă prin Decizia penală nr. 387/A/ 24 martie 2021.

Obiect: infracțiunea de mărturie mincinoasă (art. 273 alin. 1 și alin. 2 litera d C. pen.)

Soluția instanței de fond: În baza art. 273 alin. 1 și alin. 2 litera d) din Codul Penal cu aplicare art. 396 alin. 2 și 10 din Codul de Procedură Penală stabilește inculpatului pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În baza art. 396 alin. 4 din Codul de procedură penală raportat la art. 83 din Codul Penal dispune amânarea aplicării pedepsei stabilite inculpatului pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani stabilit în condiţiile art. 84 alin. 1 din Codul Penal şi calculat cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 literele a) - e) din Codul Penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Galaţi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. 1 din Codul Penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Galaţi.

În baza art. 404 alin. 3 din Codul de procedură penală raportat la art. 83 alin. 4 din Codul Penal atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

Constată că în prezenta cauză faţă de inculpat  nu s-au dispus măsuri preventive.

În baza art.398, art. 404 alin. 4 litera e) raportat la art. 272 și art. 274 alin. 1 din Codul de Procedură Penală  obligă pe inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei prezentei minute pentru procuror şi inculpat.

Cererea de apel se va depune la Judecătoria Galaţi.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22.12.2020.

Rezumatul hotărârii de fond: Instanța de fond a reținut din ansamblul probator administrat că inculpatul, la data de 05.10.2017, în jurul orelor 16:09-16:20, audiat fiind în calitate de martor în cauza penală ce a făcut obiectul dosarului nr. de pe rolul Tribunalului Galaţi, a făcut afirmaţii mincinose în faţa instanţei de judecată în legătură cu fapte şi împrejurări esenţiale cu privire la care a fost întrebat, dosarul având ca obiect şi o faptă pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea de 10 ani, întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 şi alin. 2 lit. d C.pen.

Individualizarea judiciară a pedepsei: La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

De asemenea, întrucât inculpatul a optat pentru procedura abreviată, instanța urmează să dea efect prevederilor art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală.

Cu privire la circumstanţele personale ale inculpatului, instanța de judecată constată că acesta are cetățenia română, este necăsătorit, are studii medii şi are loc de muncă. Potrivit certificatului de cazier judiciar, inculpatul nu posedă antecedente penale. În cursul judecății, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.

Reţinând vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptei de care este acuzat, ţinând cont de criteriile enumerate la art. 74 Cod Penal, instanţa urmează a aplica acestuia pedeapsa închisorii orientate către minimul special prevăzut de lege, aceasta fiind de natură a asigura funcţia preventivă a sancţiunii.

 Prin urmare, instanţa consideră că pedeapsa penală aplicată constituie un mijloc apt de reeducare a inculpatului, astfel încât să se formeze o atitudine corectă faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

Având în vedere cele expuse, în baza art. 273 alin. 1 și alin. 2 litera d) din Codul Penal cu aplicare art. 396 alin. 2 și 10 din Codul de Procedură Penală instanța de judecată va stabili inculpatului pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare, în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, de datele ce caracterizează persoana inculpatului, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată.

Aşadar, instanţa apreciază că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 83 din Codul Penal, motiv pentru care va dispune amânarea aplicării pedepsei.

Pentru aceste motive, în baza art. 396 alin. 4 din Codul de procedură penală raportat la art. 83 din Codul Penal va dispune amânarea aplicării pedepsei stabilite inculpatului pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani stabilit în condiţiile art. 84 alin. 1 din Codul Penal şi calculat cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 literele a) - e) din Codul Penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Galaţi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. 1 din Codul Penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) - e) se vor comunica Serviciului de Probaţiune Galaţi.

În baza art. 404 alin. 3 din Codul de procedură penală raportat la art. 83 alin. 4 din Codul Penal va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

Căi de atac exercitate:

Reprezentantul Parchetului,  susţine motive de apel invocate de către Parchetul de pe lângă  Judecătoria Galaţi şi, în esenţă, susţine faptul că  sancţiunea aplicabilă inculpatului nu este corect individualizată şi nici modalitatea de executare a acesteia. În raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, se constată că inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, având în vedere că declarația care corespunde adevărului este cea dată pe parcursul urmăririi penale, declarație de recunoaştere care a fost menţinută în faţa instanţei de judecată. Infracţiunea de mărturie mincinoasă este una de pericol care aduce atingere gravă principiilor care stau la baza înfăptuirii justiției, din probele administrate rezultă că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a prevăzut rezultatul şi a urmărit producerea lui, conştientizând, de asemenea, că împrejurările pe care le-a relatat instanţei nu corespund adevărului, cunoscând că prin aceasta a pus în pericol aflarea acestuia în cauză şi buna înfăptuire a justiţiei.

Inculpatul, prin fapta lui, a creat o stare de pericol ridicată la adresa înfăptuirii justiției deoarece aspectele cu privire la care a fost întrebat şi a făcut afirmaţii mincinoase se referă la fapte şi împrejurări care erau de natură să clarifice în mod direct faptele deduse judecăţii în cauza respectivă, fapte de o gravitate deosebită dacă ne raportăm la împrejurarea că era vorba despre o infracţiune de trafic de persoane. Pentru aceste considerente apreciază că instanţa a valorificat în mod nejustificat de mult lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, cu  criteriul legat de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, apreciind că sancţiunea aplicabilă trebuia să vizeze suspendarea sub supraveghere a acesteia şi, din punctul său de vedere,  şi aplicarea unei pedepse orientată în jurul cuantumului de 1 an de zile. Consideră că s-ar fi făcut o mai corectă individualizare în acest mod.

Soluția instanței de apel:

Contrar susținerilor Parchetului, Curtea apreciază că prima instanță a realizat o legală și justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, dând efect tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs.

Prima instanță a realizat o justă apreciere a tratamentului sancționator, optând în mod corect pentru stabilirea unei pedepse.

Astfel prima instanță a avut în vedere împrejurările favorabile inculpatului, respectiv  atitudinea de recunoaștere, lipsa antecedentelor penale, dând efect acestor împrejurări prin cuantumul pedepsei (situat spre limita minimă) și prin amânarea aplicării pedepsei.

Curtea consideră că infracţiunea dedusă judecăţii în sarcina inculpatului reprezintă un eveniment izolat în viaţa acestuia, că simpla derulare a prezentului proces penal a avut faţă de inculpat efectele scontate şi că, în raport de persoana sa, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, se poate aprecia că aplicarea imediată a unei pedepse nu este imperios necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru perioada imediat următoare

Fapta de mărturie mincinoasă într-un proces penal, printr-o declarație care urmărește achitarea unei persoane trimise în judecată este o infracțiune împotriva înfăptuirii justiției, iar aplicarea unei sancțiuni corect dozate urmărește într-adevăr restabilirea unui respect și a unei atitudini corecte  față de procesul de înfăptuire a justiției.

Argumentele expuse de procuror în susţinerea acestei solicitări, deşi pertinente, sunt contracarate însă așa cum s-a menționat anterior, de circumstanţele reale şi personale ale cauzei, favorabile totuşi inculpatului, care se află la primul impact cu legea penală, a avut o bună conduită în societate anterior săvârşirii faptei, iar pe parcursul procesului a adoptat o poziţie corectă, s-a prezentat în faţa instanţelor de judecată, regretând sincer fapta comisă și solicitând a se face aplicarea dispozițiilor privind recunoaşterea faptei.

Aşadar, în raport de toate aceste argumente, Curtea constată că prima instanță a soluționat în mod legal și temeinic cauza, pronunțând o soluție de amânare a aplicării pedepsei și realizând o dozare justă a tratamentului sancționator, iar în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b din Cod procedură penală– va respinge ca nefondat apelul promovat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 1671/22.12.2020, pronunţată de Judecătoria Galați în dosarul nr.  privind pe  inculpatul I.A.M.

Problema de drept: procesul de individualizare a pedepsei se finalizează prin pronunțarea unei pedepse, ceea ce implică nu numai alegerea sancțiunii celei mai adecvate cazului concret, dar și stabilirea unui cuantum susceptibil să-i asigure cea mai deplină eficiență. Respectarea riguroasă a acestui principiu impune ca sancțiunile penale să fie cât mai complet adaptate gravității faptei concrete și periculozității inculpatului, iar pedeapsa aplicată de către instanță este rezultatul unei aprecieri, în raport cu o anumită infracțiune concretă săvârșită de un infractor.

De principiu, sancțiunea aplicată nu trebuie să fie una exemplară, excesivă, însă trebuie să fie în măsură să asigure atingerea scopurilor legii penale față de inculpat, raportat la fapta săvârșită de acesta.