Furtul (art.228 ncp) alin. 1 c.p. cu aplicarea art. 35al. 1 c.p. şi art. 77 lit.d c.p.

Sentința penală nr. 1739/29.12.2020 pronunțată de Judecătoria Galați, definitivă prin neapelare.

Obiect: furtul (art.228 NCP) alin. 1 C.P. cu aplicarea art. 35al. 1 C.P. şi art. 77 lit.d C.P.

Soluția instanței de fond: Condamnă pe inculpatul Ş.F. la o pedeapsă de 1 (un) an și 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt în formă continuată (2 acte materiale), faptă prevăzută de art. 228 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 77 alin. 1 lit. d Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (acte materiale din 05.10.2019 și 21.10.2019).

În temeiul art. 67 alin. 1 din Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) și b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii.

Potrivit art. 65 alin 1 din Codul penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b din Codul penal, a căror exercitare a fost interzisă ca şi pedeapsă complementară.

Constată că infracțiunea din prezenta este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 4 ani, prin sentința penală nr. 1086/02.09.2020 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr. 882/15.10.2020 a Curții de Apel Galați.

 În temeiul art. 40 alin. 1 Cod penal, în referire la art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, aplică pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare, la care adaugă un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă cu închisoarea, respectiv 7 (șapte) luni închisoare, urmând ca inculpatul Ş.F. să execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 7 (șapte) luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. 1 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) Cod penal – dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, lit. b) Cod penal – dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat Cod penal și lit. n) Cod penal – dreptul de a comunica cu persoana vătămată S.E. sau cu membrii de familie ai acesteia, cu persoana cu care a comis infracțiunea, respectiv minorul Ş.M.P. și dreptul de a se apropia de aceștia, pe o durată de 3 ani, care urmează a fi pusă în executare potrivit art. 68 Cod penal.

În temeiul art. 45 alin. 5 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și n) Cod penal.

În temeiul art. 72 alin. 1 Cod penal și art. 40 alin. 3 Cod penal, scade din pedeapsă, măsura reținerii din data de 23.10.2019 și perioada executată de la 11.05.2020 la zi.

Dispune anularea MEPI nr. 1189/2020, emis în baza sentinței penale nr. 1086/02.09.2020 a Judecătoriei Galați și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 1086/02.09.2020 a Judecătoriei Galați, care nu contravin prezentei hotărâri.

Admite acțiunile civile exercitate în cauză și-l obligă pe inculpatul să achite, cu titlu de daune materiale, suma de 1600 de lei către partea civilă Z.N. și suma de 2000 de lei către partea civilă P.Ș.

Potrivit art. 272 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat în cursul judecății  va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei este aferentă fazei de urmărire penală.

Rezumatul hotărârii instanței de fond: Instanţa a reținut din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu recunoașterea inculpatului în cursul judecății, că inculpatul a urmărit să-şi procure mijloacele de subzistenţă, prin elaborarea și punerea în aplicare a unui plan infracţional pentru a obţine încrederea, accesul în locuinţele persoanelor vârstnice şi deturnarea atenţiei acestora, implicându-i în acest sens şi pe cei doi nepoţi ai săi, minorii, în vârstă de 13 ani ȘI 8 ani, şi astfel, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 05.10.2019, a luat din posesia persoanei vătămate Z.N., având complicitatea făptuitorului minor Ş.C., suma de 1.600 de lei, fără a avea consimţământul acesteia, iar la data de 21.10.2019, având complicitatea făptuitorului minor Ş.M P., a luat din posesia persoanei vătămate P.Ș.  suma de 2.000 de lei.

Încadrarea juridică a faptei:

În drept, fapta inculpatului Ș. F., constând în aceea că, urmărind să-şi procure mijloacele de subzistenţă, a elaborat şi a pus în aplicare un plan infracţional pentru a obţine încrederea, accesul în locuinţele persoanelor vârstnice şi deturnarea atenţiei acestora, implicându-i în acest sens şi pe cei doi nepoţi ai săi, minorii  Ș.C., în vârstă de 13 ani şi Ș.M.P., în vârstă de 8 ani, şi astfel, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 05.10.2019, a luat din posesia persoanei vătămate Z.N., având complicitatea făptuitorului minor Ș.C., suma de 1.600 de lei, fără a avea consimţământul acesteia, iar la data de 21.10.2019, având complicitatea făptuitorului minor Ș.M.P., a luat din posesia persoanei vătămate P.Ș.  suma de 2.000 de lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt în formă continuată (2 acte materiale), faptă prevăzută şi pedepsită de  art. 228 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 77 alin. 1 lit. d Cod penal.

Individualizarea judiciară a pedepsei: Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus arătate, instanţa constată că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Ș.F. există, a fost săvârşită de acesta şi constituie infracţiune în sensul art. 15 Cod penal, astfel încât în baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, urmează să dispună sancțiunea prevăzută de lege.

La individualizarea sancțiunii ce va fi stabilită, instanţa, având în vedere şi dispoziţiile art. 74 Cod penal, va ţine seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

Instanța nu va reține dispozițiile art. 75 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 76 Codul penal, pentru coborârea pedepsei aplicate sub minimul special, neexistând probe în acest sens.

Referitor la infracțiunea săvârșită de inculpatul Ș.F., instanța va avea în vedere că acesta a adus o atingere ridicată relațiilor sociale referitoare la protecția patrimoniului împotriva actelor de sustragere, dând dovadă de determinare și perseverență, acționând insidios prin pătrunderea, sub pretextul vânzării de nuci, în locuințele unor persoane vătămate vulnerabile din perspectiva vârstei înaintate și având complicitatea morală și materială a unor făptuitori sub 14 ani, pe care i-a antrenat în comiterea de infracțiuni.

Totodată, instanța reține că fapta din prezenta cauză a fost proiectată pe fondul lipsei unei ocupații licite și ca modalitate de obținere a mijloacelor de subzistență, aspect care poate constitui premisa unei reiterări a comportamentului infracțional al inculpatului.

În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța va reține că din fișa de cazier judiciar rezultă că acesta este cunoscut cu antecedente penale în sfera infracțiunilor de înșelăciune și tâlhărie. De asemenea, din fișa de cazier judiciar, se constată că împotriva inculpatului a fost pusă în mișcare acțiunea penală în mai multe dosare, pentru infracțiunile de tâlhărie, furt, înșelăciune și mărturie mincinoasă, rezultând că inculpatul manifestă o apetență în sfera infracțiunilor îndreptate împotriva patrimoniului, aspect de care instanța va ținea seama în procesul de individualizare a răspunderii penale, astfel încât pedeapsa aplicată inculpatului să-și atingă scopul instituit de lege.

Sub aspectul circumstanțelor personale, instanța va reține că inculpatul la data comiterii faptei avea vârsta de 34 de ani, are un nivel slab de instrucție școlară (6 clase), este necăsătorit, nu are copii, nu are nicio calificare profesională și nu are loc de muncă și o ocupație licită din care să-și asigure mijloacele de existență.

Va reține că inculpatul și-a recunoscut fapta comisă, însă nu a depus niciun fel de demersuri pentru recuperare prejudiciilor aduse persoanelor vătămate.

Punând în balanță toate aceste elemente mai sus arătate, instanţa consideră că o pedeapsă cu închisoarea constituie un mijloc apt de reeducare a inculpatului, astfel încât să-și formeze o atitudine corectă faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, și în consecinţă va aplica acestuia o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între limitele legale, reduse cu o treime conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, în considerarea faptului că inculpatul a recunoscut fapta și s-a prevalat de judecarea cauzei în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale

Căi de atac exercitate: În cauză nu au fost exercitate căi de atac.

Problema de drept: În sarcina inculpatului nu pot fi reținute dispozițiile recidivei postexecutorii, așa cum a solicitat procurorul, pentru următoarele motive:

Inculpatul s-a liberat condiționat la data de 03.02.2015, din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 237/31.01.2014 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 289/02.04.2014 a Curții de Apel Galați, pentru infracțiunea de înșelăciune, cu un rest neexecutat de 226 de zile.

Potrivit adresei nr. G46860/PBBR/03.11.2020, a Penitenciarului Brăila, restul neexecutat de 226 de zile, a fost micșorat, prin aplicarea dispozițiilor legale privind recursul compensatoriu (art. 551 din Legea nr. 254/2013), la 148 de zile (fila nr. 20-21, dosar fond), care se consideră executate la data de 30.06.2015.

Potrivit art. 165 Cod penal, reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii care nu depășește 2 ani, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârșit o altă infracțiune.

Prin urmare, dacă inculpatul nu a săvârșit o altă infracțiune până la data de 29.06.2018, se putea considera reabilitat de drept.

Fapta din prezenta a fost săvârșită în două acte materiale, în datele de 05.10.2019 și respectiv 21.10.2019.

Din fișa de cazier judiciar rezultă că în dosarul nr. 6852/P/2017 al Parchetului  de pe lângă Judecătoria Galați, la data de 22.05.2019, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului Ș.F., pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art. 273 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal.

Prin adresa din data de 07.12.2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, s-a comunicat o copie a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 22.05.2019, din cuprinsul cărei rezultă că fapta de mărturie mincinoasă reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită la data de 14.07.2017. Prin aceeași adresă s-a comunicat faptul că dosarul nr. se află în lucru la procuror.

Rezultă, așadar, că fapta de mărturie mincinoasă a fost săvârșită anterior împlinirii termenului de reabilitare de drept al pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 237/31.01.2014 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 289/02.04.2014 a Curții de Apel Galați.

Însă, raportat la obiectul prezentei cauze, instanța apreciază că nu se poate reține la acest moment faptul că infracțiunea de mărturie mincinoasă a întrerupt termenul de reabilitare și să se aplice, în consecință dispozițiile referitoare la recidiva postexecutorie, întrucât s-ar încălca prezumția de nevinovăție, și, în  mod nepermis s-ar aplica inculpatului o pedeapsă între limitele majorate cu jumătate.

În acest sens, este de arătat  că potrivit art. 533 alin. Cod procedură penală, dacă înainte de soluționarea cererii de reabilitare față de condamnat a fost pusă în  mișcare acțiunea penală pentru o altă infracțiune, examinarea cererii se suspendă până la soluționarea definitivă a acelei cauze. Cu alte cuvinte, dispozițiile legale impun, în mod imperativ o temporizare, astfel încât să se lămurească în mod definitiv situația condamnatului cu privire la infracțiunea care are vocația de a întrerupe termenul de reabilitare.

Dispozițiile legale nu prevăd o astfel de suspendare și în cauzele pendinte în care instanța este învestită cu soluționarea acțiunii penale, însă mutatis mutandis, din motive de echitate a procedurii și pentru a nu se încălca prezumția de nevinovăție a inculpatului, instanța apreciază că la acest moment, în cauza de față nu pot fi reținute dispozițiile privind recidiva.

Dacă ulterior, inculpatul va fi condamnat în mod definitiv pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, vor putea fi aplicate dispozițiile privind recidiva, potrivit procedurii instituite de art. 585 Cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare