Tâlhărie calificată în formă continuată

Sentința nr. 1670/22.12.2020 pronunțată de Judecătoria Galați

Soluția instanței de fond: În baza art. 233-art. 234 alin. 1 literele a) și b) din Codul penal cu aplicare art. 35 alin. 1 din Codul penal şi art. 396 alin. 2 și 10 din Codul de Procedură penală condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată în formă continuată (3 acte materiale la datele de 29.05.2020, 30.05.2020 și 30.05.2020, persoane vătămate Z.V.L., P.T.V. și T.M.)

În temeiul art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice și de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani, calculată potrivit art. 68 alin. 1 lit. c) Cod penal.

În temeiul art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice și de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 285 alin. 1 din Codul penal cu aplicare art. 396 alin. 2 și 10 din Codul de Procedură penală condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evadare (faptă săvârșită la data de 04.06.2020)

În temeiul art. 38 alin.1 - 39 alin. 1 lit. b Cod penal contopeşte pedepsele stabilite inculpatului în prezenta cauză şi aplică pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 4 luni închisoare (respectiv o treime din cealaltă pedeapsă stabilită), inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. 1 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, constând în exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice și de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă a cărei executare începe după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. 1 lit. c) Cod penal.

În temeiul art. 45 alin. 5 Cod penal, în referire la art. 45 alin. 1 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) Cod penal, pe durata executării pedepsei principale, constând în exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice și de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe  şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. 4 litera a) din Codul de procedură penală şi art. 72 alin. 1 din Codul Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii din data de 02.06.2020 orele 14.50 și 03.06.2020 orele 14.50 şi a arestării preventive în prezenta cauză de la 03.06.2020 la zi.

În baza art.7 alin. 1 din Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a condamnării.

În baza art. 404 alin. 4 litera b) din Codul de procedură penală raportat la art. 399 alin. 1 din Codul de procedură penală  menţine arestarea preventivă a inculpatului , începând cu data de 22.12.2020.

Ia act că persoanele vătămate P.T.V.) nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză.

Admite în tot acțiunea civilă formulată de partea civilă Z.V.L. și obligă pe inculpat la plata către această parte civilă a sumei de 1200 de lei cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 272 alin.1 Cod de procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu (avocat), în cuantum de 1495 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Galaţi și rămâne în sarcina statului.

În baza art. 398, art. 404 alin. 4 litera e) raportat la art. art. 272 și art. 274 alin. 1 din Codul de Procedură Penală  obligă pe inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Rezumatul hotărârii instanței de fond: Instanţa a reținut din ansamblul probator că la data de 29.05.2020, după ce şi-a asigurat prezenţa în apartamentul persoanei vătămate ZVL sub pretextul întreţinerii cu aceasta de relaţii sexuale plătite, a deposedat-o, prin ameninţarea cu folosirea împotriva ei a unui pistol air-soft cu care era înarmat şi a unui spray cu substanţă iritant-lacrimogenă (invocând totodată calitatea mincinoasă de lucrător de poliţie în cadrul DIICOT), de un rucsac în care se aflau acte de identitate (româneşti şi străine), măşti de protecţie şi suma de 200-300 lei,

-la data de 30.05.2020,  după ce şi-a asigurat prezenţa în apartamentul persoanei vătămate P.T.V. sub pretextul întreţinerii cu aceasta de relaţii sexuale plătite, a ameninţat-o cu folosirea împotriva ei a unui pistol air-soft (invocând totodată calitatea mincinoasă de lucrător de poliţie în cadrul DIICOT), în scopul de a o deposeda de bunuri sau valori pe care prezuma că aceasta le păstrează asupra ei sau în locuinţă şi de a o determina să renunţe la reacţia de a se împotrivi unei asemenea intenţii, acţiune pe care a întrerupt-o din proprie iniţiativă ca urmare a sesizării telefonice de către persoana vătămată a organelor de poliţie şi a realizării pericolului de a fi surprins de acestea,

-la data de  30.05.2020,  după ce şi-a asigurat prezenţa în apartamentul persoanei vătămate T.M. sub pretextul întreţinerii cu aceasta de relaţii sexuale plătite, a ameninţat-o cu folosirea împotriva ei a unui pistol air-soft pentru a o determina să-i predea o cantitate de droguri despre care ştia  că aceasta nu o deţinea, fără a o deposeda de vreun bun sau alte valori iar

- la data de 04.06.2020, a evadat din starea de drept a „arestului preventiv” - stare  care îi fusese adusă la cunoştinţă cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă din data de 03.06.2020 în Dosarul nr.10312/233/2020 al Judecătoriei Galaţi şi de care luase act prin încarcerea lui efectivă în Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv al IPJ Galaţi -  prin părăsirea unităţii spitaliceşti unde se afla internat la acea dată, sub paza unei escorte formate din doi agenţi de poliţie, acţiune urmată de părăsirea incintei unităţii în cauză şi refugierea în locuri mai puţin circulate aflate în proximitatea acesteia, zonă unde în cele din urmă a şi fost depistat şi reţinut de organele de poliţie

întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tâlhărie calificată în formă continuată (3 acte materiale la datele de 29.05.2020, 30.05.2020 și 30.05.2020, persoane vătămate Z.V.L., P.T.V. și T.M.), prevăzută de art. 233-art. 234 alin. 1 literele a) și b) din Codul penal cu aplicare art. 35 alin. 1 din Codul penal și evadare (faptă săvârșită la data de 04.06.2020), faptă prevăzută de art. 285 alin. 1 din Codul penal, ambele cu aplicare art. 38 alin. 1 din Codul Penal.

În prezenta cauză, inculpatul este acuzat că într-o perioadă scurtă,  respectiv  2 zile (29.05.2020 și 30.05.2020), după ce şi-a asigurat prezenţa în locuințele persoanelor vătămate, le-a deposedat sau a încercat să le deposedeze de bunurile personale prin folosirea a unui pistol air-soft cu care era înarmat şi a unui spray cu substanţă iritant-lacrimogenă (invocând totodată calitatea mincinoasă de lucrător de poliţie în cadrul DIICOT). Din materialul probator administrat în cursul urmării penale coroborate cu declarația de recunoaștere în totalitate a acuzațiilor de către inculpat, instanţa de judecată constată existenţa în prezenta cauză a unei rezoluţii infracţionale unice, aspect ce poate fi dedus cu uşurinţă din acțiunile inculpatului. Astfel, actele inculpatului prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, respectiv tâlhărie calificată, primul în formă consumată și următoarele două acte în formă tentată. Împrejurările comiterii actelor materiale determină reținerea dispozițiilor art. 234 alin. 1 litera a)-prin folosirea unei arme și b)-prin simularea de calități oficiale din Codul penal.

Individualizarea judiciară a pedepsei:

Având în vedere cele expuse şi luând în considerare faptul că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, instanţa va proceda la stabilirea pedepselor pentru faptele reţinute în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 din Codul penal.

Astfel, la individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate, instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 74 alin. 1 Cod penal, va ţine seama de  împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii,  motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială precum şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Inculpatul  este cetățean român, are studii medii, nu este căsătorit, nu are persoane în întreținere și nu are loc de muncă. Inculpatul este cunoscut în evidența organelor judiciare ca autor al mai multor infracţiuni contra patrimoniului, comise prin violenţă, pentru care a fost condamnat în perioada minoratului dar şi pentru săvârşirea altor infracţiuni contra patrimoniului pe teritoriul unor alte state. În cursul urmăririi penale, inculpatul nu a manifestat o atitudine sinceră, încercând să nege evidența comportamentului lui infracțional. În cursul judecății, inculpatul a recunoscut săvârșirea tuturor faptelor de care este acuzat.

În prezenta cauză, instanţa nu va reţine în privinţa inculpatului circumstanţe atenuante sau agravante, nefiind incident nici un caz din cele prevăzute de art. 75 şi respectiv art. 77 din Codul Penal.

Reţinând vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptelor de care este acuzat, instanţa urmează a aplica acestuia pedepse cu închisoare, acestea fiind de natură a asigura funcţia preventivă a sancţiunii.

Având în vedere că inculpatul a optat pentru procedura abreviată, instanța de judecată va face aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, reducând limitele de pedeapsă.

Instanța de judecată apreciază că faptele săvârșite de inculpat prezintă un pericol social destul de ridicat. Acest aspect rezultă din natura și gravitatea acestora, dar mai ales din modalitatea concretă în care inculpatul a săvârșit faptele.

Ţinând cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii (-la datele de 29.05.2020 și 30.05.2020, după ce şi-a asigurat prezenţa în locuințele persoanelor vătămate, le-a deposedat sau a încercat să le deposedeze de bunurile personale prin folosirea a unui pistol air-soft cu care era înarmat şi a unui spray cu substanţă iritant-lacrimogenă, invocând totodată calitatea mincinoasă de lucrător de poliţie în cadrul DIICOT, iar la data de 04.06.2020, a evadat din starea de drept a „arestului preventiv”), precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială, coroborând gradul de pericol social al faptelor cu finalitatea aplicării sancţiunii penale, instanţa se va orienta la aplicarea pedepselor cu închisoarea situate între minimul și mediul special prevăzut de lege.

Prin urmare, instanţa consideră că pedepsele penale aplicate constituie mijloace apte de reeducare a inculpatului, astfel încât să se formeze o atitudine corectă faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanţa de judecată apreciază că în raport de datele ce caracterizează persoana inculpatului (cunoscut cu antecedente penale) şi faţă de cuantumul pedepsei principale rezultante aplicate (peste 3 ani închisoare), scopul preventiv educativ al pedepsei de executat poate fi atins doar prin executarea acesteia în regim de detenţie.

Căi de atac exercitate: Reprezentantul Parchetului a formulat apel considerând că  sentinţa pronunţată de instanţa de fond este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpatului.

Procurorul a apreciat sentinţa pronunţată de instanţa de fond ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpatului. S-a arătat în acest sens că scopul represiv şi educativ al pedepsei nu poate fi atins prin aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie calificată, în formă continuată, şi a unei pedepse de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evadare, raportat la gravitatea faptelor, împrejurările concrete în care inculpatul a acţionat și periculozitatea acestuia. A învederat procurorul că pedepsele aplicate trebuie individualizată în mod corect, în primul rând în funcţie de împrejurările şi modul de comitere a faptelor, dar și față de persoana și comportamentul procesual al inculpatului (care la urmărirea penală nu a recunoscut săvârşirea faptelor), solicitând majorarea acestora, cu consecinţa majorării şi a pedepsei rezultante.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea observă că, potrivit art. 74 C.pen., la stabilirea şi aplicarea pedepsei se ţine seama de mai multe criterii (împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, motivul săvârșirii și scopul urmărit, starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială) care au fost avute în vedere de instanța de fond.

Curtea constată că instanţa de fond a ţinut seama la dozarea pedepsei şi, respectiv, la stabilirea modalităţii de executare, de gradul concret de pericol social al faptelor deduse judecăţii (evaluat, în primul rând, prin prisma urmărilor produse, dar și din punct de vedere al contextului și modului în care inculpatul a acționat), cât şi de împrejurarea că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală.

Raportat la situaţia de fapt concretă dedusă judecăţii, dar şi la gravitatea faptelor reţinute în sarcina inculpatului, în mod corect a apreciat instanța de fond că în privința acestuia nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante, fiind suficientă luarea în considerare a împrejurărilor personale favorabile doar pentru a justifica orientarea pedepselor înspre minimul special prevăzut de lege, fără însă a-l atinge, astfel cum a procedat prima instanță.

Este adevărat că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor în faza inițială a cercetărilor, dar ulterior acesta și-a revizuit comportamentul procesual, conștientizând gravitatea faptelor și asumându-și comiterea acestora și consecințele pe care trebuie să le suporte.

În concret, Curtea reține că, chiar dacă este vorba despre o infracțiune de tâlhărie în formă continuată, modalitatea de comitere nu reflectă o periculozitatea ridicată a inculpatului, acesta utilizând doar amenințări, iar nu și violențe, în scopul deposedării de bunuri a persoanelor vătămate.

Punând în balanţă toate criteriile de individualizare prevăzute de lege, Curtea apreciază că, prin cuantumul ei, dar şi prin modalitatea de executare, pedeapsa aplicată inculpatului în primă instanţă este aptă să realizeze atât prevenţia generală, cât şi prevenţia specială şi să satisfacă scopul preventiv-educativ al pedepsei, prin executarea pedepsei urmărindu-se formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi de regulile de convieţuire socială. Chiar în condițiile naturii și gravității faptelor comise, Curtea consideră că aplicarea unor pedepse în cuantum sporit nu ar avea efecte consistente in privința reeducării și reintegrării sociale a inculpatului, ci mai degrabă ar avea un efect punitiv disproporționat.

Așadar, în opinia Curţii, cuantumul pedepselor individuale aplicate inculpatului Grigoriu Paraschiv (și, implicit, al pedepsei rezultante) prin sentinţa penală apelată este proporţional cu împrejurările de fapt concrete ale cauzei, cu atitudinea procesuală a inculpatului, dar şi cu împrejurările care caracterizează persoana acestuia. În concluzie, Curtea consideră ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de prima instanţă în ceea ce priveşte cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei principale aplicate inculpatului.

Pentru toate aceste motive, constatând că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați nu este fondat, Curtea îl va respinge ca atare, conform dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b C.proc.pen.

În altă ordine de idei, în privinţa apelului declarat de inculpat, ținând seama de manifestarea de voinţă a acestuia şi observând dispoziţiile art. 415 alin. 1 C.proc.pen., Curtea va lua act de retragerea căii de atac formulate de acesta. Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 415 alin. 1 C.proc.pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat. Cum în cauză aceste prevederi legale au fost îndeplinite, în sensul că, inculpatul şi-a manifestat expres voinţa de a-şi retrage apelul declarat, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, urmează a se lua act de aceasta şi a se dispune în consecinţă.

Problema de drept: Reindividualizarea pedepsei aplicate ca şi consecinţă a reevaluării situaţiei faptice, astfel cum a solicitat inculpatul în motivele de apel, nu se impune, instanţa de fond dând dovadă de rigurozitate la stabilirea acesteia, reţinând aspectele care rezultă cu certitudine din mijloacele de probă administrate în cauză şi acordând relevanţa cuvenită criteriilor prevăzute de lege pentru individualizarea pedepsei, pedeapsa aplicată de instanţa de fond reflectând în mod corespunzător atât periculozitatea inculpatului, cât şi gradul de pericol concret al infracţiunilor comise.

Domenii speta

Spete similare