Infractiunea de viol

Constată că prin rechizitoriul nr. …./115/P/2019 al Parchetului Moineşti, jud. Bacău şi înregistrat sub nr…../260/2019 pe rolul Judecătoriei Moineşti, a fost trimis în judecată inculpatul C.I. , fiul lui….., fără antecedente penale și  fără ocupaţie, pentru  săvârşirea infracţiunilor de:

- tentativă la viol, fapte prevăzute  şi pedepsite  de art. 32 raportat la art.  218 alin. 1 și al. 3 lit. a, b, c Cod.  Penal,  cu aplicarea art. 35 al. 1  Cod. Penal (persoană vătămată C.A.  – 2 acte materiale)

- tentativă la viol, faptă prevăzută  şi pedepsită  de art. 32 raportat la art. 218 alin. 1 și alin. 3 lit. a, b, c din Codul Penal (persoană vătămată C.P.), totul cu aplicarea art. 38 al. 1 Cod. Penal.

În actul de sesizare a instanţei se arată că inculpatul C.I. în perioada anilor 2017-2018, prin ameninţări şi acte de violenţă,  a încercat să întreţină trei raporturi sexuale normale neconsimţite cu fiicele sale C.A.  în vârstă de 13 ani şi C.P. în vârstă de 14 ani, la locuinţa comună din…….

Din probatoriul administrat în cauză, materialul de urmărire penală şi declaraţiile date în faza de cercetare judecătorească, instanţa a reţinut următoarele:

Inculpatul C.I.  locuia împreună cu fiicele sale minore C.A. şi C.P. în ……

Începând cu sfârşitul anului 2017 şi anul 2018 , inculpatul C.I. a încercat să întreţină trei raporturi sexuale neconsimţite cu fiicele sale minore , la data respectivă de 13 şi 14 ani.

Inculpatul a urmărit să rămână singur în locuinţă cu una din cele două minore şi s-a folosit de autoritatea sa, aducându-le ameninţări sau chiar acte de violenţă în cazul infracţiunii comise asupra persoanei vătămate C.A.

Inculpatul se afla în stare de ebrietate, le-a dezbrăcat pe fiicele sale de haine şi-a scos penisul şi s-a urcat peste acestea, raportul sexual nemaiavând loc din cauza împotrivirii persoanelor vătămate, care au început să plângă, ieşind din cameră, sau din cauze de ordin fiziologic, inculpatul nefiind capabil de o penetrare, datorită stării de ebrietate.

Elocvente sunt declaraţiile date de persoanele vătămate la urmărirea penală , pe care instanţa a apreciat pentru a nu le mai traumatiza prin rememorarea celor întâmplate , să nu mai fie audiate în faza de cercetare judecătorească.

Astfel rezultă că inculpatul C.I., locuia cu cel două minore , victime al infracţiunilor  şi cu fraţii acestora  : C.I.G. , C.I. , C.N., C.G., C.C.  şi C.I.I.

Locuinţa era prevăzută cu două dormitoare şi o bucătărie.

În bucătărie dormind în mod obişnuit inculpatul şi C.A. , într-un sac de dormit pe duşumea.

Cu aproximativ cu 2 ani în urmă, C.A. i-a povestit sorei sale , C.P. , că în urmă cu o seară, inculpatul  a forţat-o să întreţină raporturi sexuale, ameninţând-o cu acte de violenţă ca să nu ţipe şi să nu povestească la nimeni.

Fratele lor C.I.G. s-a certat cu inculpatul, acesta din urmă nu a dorit să recunoască fapta comisă.

După aproximativ un an de zile, într-o seară C.P. a intrat în bucătărie, sora sa C.A. era dezbrăcată de bluză împreună cu tatăl ei.

A doua zi , C.A.  a povestit că din nou a fost obligată de inculpat să întreţină raporturi sexuale.

După aproximativ două trei seri , inculpatul a chemat-o în bucătărie pe C.P. , a încuiat uşa după care i-a spus să se aşeze peste el ca să o legene. Apoi s-a dezbrăcat şi a început să o dezbrace şi pe ea.

Aceasta s-a împotrivit, dar a fost ameninţată şi nu a mai opus rezistenţă, ştiind că ceilalţi fraţi sunt plecaţi de acasă.

Inculpatul s-a aşezat deasupra ei şi ,, a întreţinut un raport sexual normal aproximativ 5-10 minute” .

Minora a declarat că nu a mai avut până atunci ,, raporturi sexuale’ şi a simţit o durere puternică în timpul actului sexual.

După câteva zile fratele C.I.G,.  le-a chemat pe C.A. şi pe C.p. şi au fost întrebate dacă au fost agresate sexual de inculpat. Ele au răspuns afirmativ, fapt pentru care fratele le-a sfătuit să nu mai rămână în preajma lui singure.

Prezent în instanţă , inculpatul a recunoscut faptele şi a solicitat aplicarea procedurii simplificate , conform art.375 alin.1 şi alin.2 raportat la art.396 alin.10 Cod penal.

Persoanele vătămate C.A şi C.P. au fost expertizate medico-legal ocazie cu care prin Rapoartele de Expertiză Medico-Legală nr. …..  din 26.02.2019  (p.v. C.A. – fila 37)  și  nr. …..  din 27.02.2019  (p.v. C.P. fila 39) s-a concluzionat că cele două persoane vătămate  sunt virgine şi nu prezintă semnele de violenţă la data examinării și nu necesită zile de îngrijiri medicale.

Din raportul de expertiză psihologică întocmit de psihologi din cadrul DGASPC Bacău(filele 62-69), rezultă că  în ceea ce priveşte examinarea victimelor C.A. şi  C.P., au fost obţinute suficiente date care să arate că minorele au fost abuzate, traumatizate şi că sunt afectate negativ de evenimentele trăite. Pe plan structural predomină sentimentul de culpabilitate, ruşine, iar dezvăluirile minorelor nu pot fi banalizate. Minorele au capacitatea de a reţine cele întâmplate, dar în funcţie de ceea ce simt, acceptă sau nu să împărtăşească din experienţa reală trăită.

În cauză a fost dispusă efectuarea unor expertize medico –legale psihiatrice şi a unui supliment la acestea, comisia de medici din cadrul SML Bacău în baza evaluării persoanelor vătămate minore au întocmit rapoartele de expertiză cu nr. …./08.05.2019(filele 43-47) şi nr. …./08.05.2019(filele 48 -53) şi suplimentele nr. …/A1P/112/13.11.2019(filele 54-55’) nr. …/A1P/111/13.11.2019(filele 56 – 56’).

Din concluziile expertizei nr. …./08.05.2019 efectuată faţă de persoana vătămată C.A. , rezultă că aceasta prezintă un retard psihic uşor, are capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor negative ale acţiunilor sale, prezintă discernământ referitor la contextul în care a fost implicată şi are capacitatea de a reţine cele întâmplate şi de a le relata. În suplimentul nr. …/A1P/112/13.11.2019 efectuat, medici au reţinut faptul că aceasta prezintă tulburări de conduită şi emoţionale, care preexistau şi care au fost întreţinute şi exacerbate de mediul familial cu multiple carenţe şi de schimbările recente din viaţa fetei. Suplimentar a fost evidenţiată o tendinţă la minciună şi apariţia fenomenului de inducere a falselor amintiri. 

Din concluziile expertizei nr. …/111/08.05.2019 efectuată faţă de persoana vătămată C.P., rezultă că aceasta nu  prezintă tulburări psihice cu semnificaţie patologică, are capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor negative ale acţiunilor sale, prezintă discernământ referitor la contextul în care a fost implicată şi are capacitatea de a reţine cele întâmplate şi de a le relata. În suplimentul nr. …..//13.11.2019 efectuat medicii au reiterat în parte concluziile expertizei, rezumându-se la a consemna că aceasta nu prezintă tulburări psihice.

Relevant în susţinerea acuzaţiei sunt şi declaraţiile din data de 08.10.2019 ale martorilor C.I. (filele 107-108) şi C.I.G.,(filele 99-101) fraţii celor două victime, rezultă faptul că în urmă cu aproximativ 2 ani de zile, au auzit de la C.P. ŞI C.A.  că tatăl lor s-a dat la C.A. (cu intenţia de a întreţine raporturi sexuale cu ea). Dar la acel moment nu au crezut cele relatate şi când l-au întrebat pe tatăl lor, acesta a început să facă scandal şi a negat cele întâmplate. 

De asemenea, au fost audiaţi în calitate de martor şi fraţii mai mici a persoanelor vătămate, respectiv C.C., C.N., C.G., C.I.I., (filele 111 -125) toţi indicând faptul că au auzit în casă, cum se vorbea că tatăl lor C.I.  le-ar fi abuzat sexual pe C.A. ŞI C.P. , fapt cunoscut şi de fraţii mai mari, unii din aceştia declarând că ar fi surprins şi anumite momente în care inculpatul încerca să comită fapte de abuz sexual.  Martorii au declarat că au povestit şi unor vecine despre acest lucru.

Din declaraţia martorei S.G. (filele 128-130), vecină de cartier cu familia C… rezultă faptul că la data de 23.02.2019 i-a dus pe minorii C.P., C.C., C.N., C.I. şi C.G. la un control medical la Spitalul Sf. Spiridon din Iaşi.

În timp ce se aflau în salonul spitalului, minorii  C.N., C.I. şi C.G. i-au povestit că surorile lor C.A. ŞI C.P. au întreţinut raporturi sexuale cu tatăl lor C.I..

Aceştia au precizat că şi ei l-au surprins pe inculpat într-o seară când acesta ar fi ,,întreţinut raport sexual” cu sora lor A.., care doarme frecvent în bucătărie lângă patul inculpatului. Martora arată că ulterior a discutat cu C.M.  (sora mai mare) şi C.P. care au susţinut că într-adevăr tatăl lor a făcut acest lucru, iar apoi C.P. a  recunoscut că şi ea a fost abuzată de inculpat.

Martora arată că a anunţat Serviciul SPAS din cadrul Primăriei …. pentru a se lua măsuri în ceea ce priveşte situaţia familiei C….

Fiind audiate martorele C.L. şi C.V. (vecine cu locuinţa familei C.) filele 131-134, declară că în decursul timpului începând cu anul 2017 au auzit de la copiii mai mici ai familiei C… că, sora lor A… ar fi fost abuzată sexual de inculpat.

Martorele spun că ulterior, aceştia ar fi infirmat cele spuse, dar şi ele au observat că persoana vătămată C.A. a devenit mai retrasă şi că nu mai vorbeşte.

În cauză a fost audiată şi martora C.M. (fiica cea mare a familiei C.), filele 126-127, care a asistat la audierea persoanelor vătămate şi a celorlalţi fraţi minori.

Aceasta a aflat la momentul audierii de faptele ce fac obiectul cauzei, deoarece nu mai locuieşte cu ceilalţi fraţi de mai mult timp, fiind studentă în mun. Bacău, iar când vine în ….stă la bunica sa maternă B.A. . 

Martora declară că după audiere de către organele de poliţie a stat de vorbă cu surorile sale A. şi P  şi acestea i-au confirmat că cele declarate de ele sunt reale.

Martora mai arată că a observat că sora sa A…, începând cu circa doi în urmă a devenit mai necomunicativă, dar nu i-a spus motivul pentru acest comportament.

Fapta săvârşită de inculpat se probează şi cu următoarele mijloace de probă: declaraţii persoane vătămate(filele 16-19, 23-36), declaraţii martori;(filele 107-134),certificate medico legale(filele 37, 39) , raport de expertiză psihologică;(filele 62-69), rapoarte de expertiză psihiatrică şi suplimente(filele 43-56), referat expert psiholog specialist în tehnică poligraf din cadrul Serviciului Criminalistic(fila 84), declaraţii suspect şi inculpat.

Faptele inculpatului C.I., constând în aceea că în perioada anilor 2017-2018,  a încercat să întreţină trei raporturi sexuale normale neconsimţite cu fiicele sale C.A.  în vârstă de 13 ani şi C.P. în vârstă de 14 ani, la locuinţa comună din …..întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de: tentativă la viol, fapte prevăzute  şi pedepsite  de art. 32 raportat la art.  218 alin. 1 și al. 3 lit. a, b, c Cod.  Penal,  cu aplicarea art. 35 al. 1  Cod. Penal (persoană vătămată C.A.  – 2 acte materiale) , tentativă la viol, faptă prevăzută  şi pedepsită  de art. 32 raportat la art. 218 alin. 1 și alin. 3 lit. a, b, c din Codul Penal (persoană vătămată C.P. ).

Deoarece inculpatul nu a fost condamnat definitiv pentru niciuna din faptele prezente , îi vor fi aplicabile prevederile art.38 al. 2 şi art.39 lit.b Cod penal .

La individualizarea pedepsei , conform art. 74 NCP se va face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Instanța reține că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Raportat la acest aspect, se reține că un rol primordial în aprecierea stabilirii și aplicării pedepsei, îl are pericolul social al faptelor, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidențiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât și pentru reeducarea inculpatului.

Pentru ca pedeapsa să-și realizeze funcțiile și scopul, aceasta trebuie să corespundă, sub aspectul duratei și naturii sale, gravității faptelor comise, potențialului de pericol social pe care, în mod real, îl prezintă persoana inculpatului, care a recunoscut atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății săvârșirea faptei, urmând a se avea astfel în vedere aptitudinea acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are – pe lângă scopul său represiv – și o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Inculpatul este la prima încălcare a legii penale , a colaborat cu organele de urmărire penală dar nu a avut o poziţie de regret faţă de cele întâmplate , probabil nerealizând consecinţele grave ale faptelor sale .

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază, în contextul probelor administrate, că scopul educativ şi preventiv al pedepsei nu poate fi atins decât prin privare de libertate.

Măsura se impune  a fi menţinută pentru următoarele considerente :

Astfel, din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă că existau indicii temeinice că inculpatul  a săvârşit infracţiunile pentru care a fost dispusă măsura preventivă, care, fără a  constitui probe pentru stabilirea vinovăţiei acestuia înainte de judecată, îndreptăţesc orice observator obiectiv să afirme că există o suspiciune rezonabilă, întemeiată, a săvârşit aceste infracţiuni şi există probe certe că lăsarea sa în libertate deplină, fără un control riguros, prezintă pericol pentru ordinea publică prin sentimentul de insecuritate socială pe care l-ar crea, în condiţiile în care un inculpat care săvârşeşte infracţiuni.

Din analiza textelor legale care reglementează instituţia măsurilor preventive, se desprinde cerinţa ca la luarea şi menţinerea unei măsuri preventive privative de libertate trebuie să fie îndeplinite cumulativ trei condiţii de fond: din probe să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune; să fie necesară în scopul bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecarea cauzei ori al prevenirii săvârşirii unei noi infracţiuni; să fie prezent cel puţin unul dintre temeiurile de arestare, expres şi limitativ prevăzute de art. 223 Cod pr.pen.

În această ordine de idei, judecătorul are  în vedere şi faptul că, Curtea Europeana a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracţiune:

- pericolul ca inculpatul să fugă (Stögmuller împotriva Austriei, hotărârea din 10 noiembrie 1969);

- riscul ca inculpatul, odată pus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, hotărârea din 27 iunie 1968),

- să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei, hotărârea din 10 noiembrie 1969)

- să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, hotărârea din 26 iunie 1991 și Hendriks împotriva Țărilor de Jos).

De asemenea, se reţine că, în accepţiunea Curţii, nu se poate face o evaluare abstractă a caracterului rezonabil al duratei unei detenţii (Patsouria împotriva Georgiei, 2007) şi că acesta trebuie examinat în fiecare caz, ţinând seama de condiţiile concrete. Astfel, continuarea detenţiei nu se justifică într-o anumită speţă decât dacă indicii concrete demonstrează o cerinţă veritabilă de interes public care prevalează, în ciuda prezumţiei de nevinovăţie, asupra regulii respectării libertăţii individuale (Smirnova împotriva Rusiei);  că, prin gravitatea lor deosebită şi prin reacţia publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot genera tulburări sociale care să justifice arestarea preventivă, cel puțin o anumită perioadă de timp. 

Totodată, potrivit jurisprudenței C.E.D.O. detenția este justificată doar dacă se face dovada că, asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată liniștea publică.

Sub acest aspect, reţinându-se  că „starea de pericol pentru ordinea publică” trebuie să fie apreciată prin raportare la criteriile exemplificativ enumerate de art.223 alin.2 C.pr.pen.: gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere a acesteia.

Prin urmare, în ceea ce privește starea de pericol pentru ordinea publică, judecătorul trebuie să analizeze dacă infracțiunea de care este acuzat inculpatul tulbură ordinea juridică, mediul social ocrotit prin normele dreptului penal și procesual penal, dacă creează o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normala lor desfășurare.

Pericolul pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică nu trebuie probat prin administrarea unor anumite dovezi, ci poate fi dedus din evidențierea unor criterii de evaluare a acestui tip de pericol, cum sunt natura infracțiunii de care acesta este acuzat, pericolul concret al infracțiunii, pericolul ca lăsarea în libertate a inculpatului să conducă la încurajarea săvârșirii de noi infracțiuni de același tip, nevoia de prezervare a securității și protecției unei anumite colectivități, necesitatea de a înlătura posibilitățile inculpatului de a influența negativ buna desfășurare a procesului penal.

Aceste criterii sunt în concordanță cu prevederile art.5, art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Recomandarea (80) 11 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei.

Faţă de cele arătate anterior , în baza art.399 Cod proc penală menţine măsura arestului preventiv sub imperiul căreia se află inculpatul .

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) ,e) ,f ) C. pen., interzice inculpatului , ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege, drepturile părinteşti , dreptul de a fi tutore sau curator ,  pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) ,d) ,e) ,f ) C. pen., interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a alege ,drepturile părinteşti , dreptul de a fi tutore sau curator , de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Drepturile părinteşti ,cel de a fi tutore sau curator , se impun  a fi interzise deoarece prin faptele sale , inculpatul a avut un comportament grav faţă de fiicele sale care le periclitează dezvoltarea fizică şi psihică.

De asemenea deoarece mama este plecată fără a exista posibilitatea să fie găsită , este inadmisibil ca inculpatul să crească şi educe pe ceilalţi minori , existând acelaşi pericol în ceea ce priveşte dezvoltarea fizică şi psihică normală.

Prin reprezentantul Parchetului , persoanele vătămate s-au constituit părţi civile în procesul penal cu suma de câte 10.000 lei daune morale fiecare.

Faptele săvârşite de inculpat vor fi sancţionate cu pedeapsa închisorii , faţă de prevederile legale ,  însă doar această sancţiune nu poate constitui o reparaţie morală pentru suferinţa cauzată părţilor  vătămate.

Daunele morale reprezintă o compensare bănească pentru suferinţa cauzată victimelor infracţiunii.

Suferinţa psihică produsă persoanelor  vătămate este evidentă în condiţiile în care pentru viitor sunt private de o viaţă normală, corespunzătoare vârstei. Pe de altă parte, într-o comunitate mică aşa cum este cea din care provin părţile, astfel de fapte au de regulă un ecou negativ, cu impact asupra dezvoltării psihice ulterioare, care nu trebuie neapărat dovedit.

Cât priveşte prejudiciul moral, instanţa a apreciat că ea a suferit în mod evident un astfel de prejudiciu care constă în consecinţele negative care au decurs din faptă în dezvoltarea psihologică a minorelor, cât în atingerea demnităţii lor din cauza oprobiului public la care a fost şi este supusă în familie şi comunitate.

În ceea ce priveşte daunele morale s-a arătat că acestea s-au solicitat pentru compensarea suferinţei non pecuniare suportată de persoanele vătămate, pentru disconfortul psihic manifestat prin nelinişte, descurajare, disperare, revoltă, retracţie socială. S-a arătat că daunele morale sunt determinate de schimbarea radicală a modului de viaţă.

Prin infracţiunea din cauza prezentă ce are ca obiect social juridic relaţiile sociale referitoare la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a minorului , legiuitorul a urmărit să apere dezvoltarea fizică şi psihică a minorului.

Existenţa relaţiilor sexuale la o vârstă fragedă sau asistarea la astfel de scene ,  duc la consecinţe negative asupra minorelor  dat fiind insuficienta dezvoltare fizică şi psihică a acesteia.

În acord cu prevederile art.1357 din Codul civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

Instanța constată că în cauza de față sunt pe deplin îndeplinite toate cele patru condiții de existență ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției făptuitorului.

În aceeași ordine de idei, arătăm că părţile vătămate au fost victime a unei infracțiuni privitoare la viața sexuală, fiind în mod evident și indiscutabil afectate atât persoana , cât și sensibilitatea lor fizică și psihică.

Deoarece daunele morale reprezintă despăgubiri echivalente unui prejudiciu nepatrimonial și ele nu exprimă o realitate materială susceptibilă de o constatare fixă și obiectivă, cuantumul acestora se determină de completul de judecată pe baza unor aprecieri subiective, ținând cont de specificul cauzei deduse judecății și de aceea stabilirea cuantumului acestora include o doză de aproximare.

Suma stabilită sub forma daunelor morale, întotdeauna trebuie să fie acordată într-un cuantum rezonabil și suficient, proporțional și adecvat scopului preventiv-educativ, dar și reparator al răspunderii civile delictuale.

În lumina celor anterior expuse, raportat la contextul în care a fost comisă fapta penală, la circumstanțele personale ale persoanei vătămate, precum și la prejudiciul moral suferit de această parte civilă și ținând cont de suferințele cauzate, instanța apreciază că solicitarea formulată, din punct de vedere al cuantumului daunelor morale , suma de câte 10.000 lei , este în măsură să compenseze suferința psihică la care persoanele vătămate minore au fost expuse și totodată, va constitui o reparație justă, proporțională și echitabilă a suferințelor provocate, pe toate planurile vieții sociale, nereprezentând o îmbogățire fără justă cauză.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare informează inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. cu referire la art.72 alin1 Cod  penal , deduce din durata pedepsei durata reţinerii pentru 24 ore şi arestului preventiv , de la data de 08.10.2019 ,ora 17,45 ,  până la zi.

În baza art. 397 alin. (1) N.C.P.P. rap. la art. 1.349 N.C.C., faţă de disp. art. 23 alin. (2) şi art. 25 alin. (1) N.C.P.P., admite acţiunea civilă formulată şi obligă inculpatul către părţile civile C.A. ŞI C.P.  la câte 10.000 lei fiecare , cu titlu de daune morale .

În baza art. 274 alin. (1) N.C.proc.pen., obligă pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat .

Domenii speta

Spete similare