Uzucapiune

Document finalizat

Dosar nr.

Cod operator 2926

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA LUGOJ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 3422/2019

Şedinţa  publică din 30 octombrie 2019

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: XXX

Grefier: XXX

Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamantul XXX, reclamanta XXX şi pe pârâtul XXX, pârâtul XXX, pârâta XXX și pârâtul G. R., având ca obiect uzucapiune.

Instanţa constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în şedinţa publică din 16 octombrie 2019, mersul dezbaterilor și concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunţarea fiind amânată pentru termenul de astăzi, când:

Se constată depuse de către reclamanți la data de 29.10.2019, prin serviciul de registratură al instanței, concluzii scrise.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cererii de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.10.2017 reclamanții XXX și XXX, în contradictoriu cu pârâții XXX și XXX, au solicitat constatarea dobândirii prin efectul uzucapiunii a dreptului de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață de 256 mp situat în municipiul XXX. De asemenea, au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanții au arătat că pe terenul înscris în CF nr. XXX familia XXX a ridicat construcţiile în anul 1980 în urma aprobării Sfatului Popular al Oraşului XX date prin Decizia nr. XXX, decizie care apare menţionată și în Contractul nr. XXX încheiat cu RENEL în care se menţionează la rubrica „act de proprietate” Decizia nr. XXX.

În anul 2009, prin convenţia de întreţinere încheiată la Notarul Public XXX autentificată la data de 23.04.2009, în schimbul întreţinerii familia XXX le-a transmis ambilor soţi dreptul de proprietate asupra apartamentului 5 situat în scara B a imobilului din str. XXX, precum şi asupra construcţiilor, împreună cu terenul aferent acestora în suprafaţă de 256 mp de pe str. XXX.

Soţii XXX au decedat, toate bunurile transmise prin această convenţie fiind dobândite fără putinţă de tăgadă, cu bună-credinţă, de reclamanți.

Au mai arătat că din consultarea CF-ului reiese că şi Statul Român a dobândit imobilul prin prescripţie achizitivă în anul 1966 de la persoane fizice, motiv pentru care, raportat la modul de dobândire, terenul s-a aflat încă de la început şi se află şi în prezent în domeniul privat al Statului Roman, în cartea funciară nefiind făcută vreo altă modificare.

Având în vedere că asupra construcţiilor le-a fost transmis dreptul de proprietate extratabular prin convenţie de la familia XXX şi având în vedere că acestea au fost construite înainte de anul 2001, acestea se pot înscrie în cartea funciară.

În toată perioada dintre anii 1980-2009 familia XXX a folosit acest imobil în mod neîntrerupt, manifestându-se ca şi proprietari, nefiind tulburaţi de către nimeni, iar apoi, începând cu anul 2009 şi până în prezent, reclamanții au folosit şi au locuit în acel imobil în mod neîntrerupt şi netulburaţi de către nimeni. Astfel, făcând joncţiunea posesiilor împreună cu posesia familiei XXX, este depăşit un total de 39 de ani de când acest imobil este folosit de reclamanți și antecesorii lor.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 930 și urm. C.civ. și art. 1051 și urm. C.pr.civ. iar pentru dovedirea susținerilor au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, anexând cererii înscrisurile de la filele 9-23.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.318,44 lei, potrivit art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 9, 42).

Pârâții au depus întâmpinare la data de 01.04.2019, invocând excepția lipsei capacității procesuale de folosință a XXX și excepția lipsei calității procesuale pasive a XXX.

Pe fond, au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că imobilul a cărui uzucapiune se invocă face parte din domeniul public al unității administrativ-teritoriale, astfel cum reiese și din H.G. nr. 977/2002. Totodată, au precizat că titlul invocat de reclamanți nu dispune și cu privire la construcțiile amplasate ilegal pe domeniul public al Municipiului XX iar Decizia Sfatului Popular al Orașului XX nr. XXX nu a fost identificată.

În drept, pârâții au invocat prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, art. 36 și art. 56 C.pr.civ., art. 21 și art. 77 din Legea nr. 215/2001, H.G. nr. 977/2002 și H.C.L.M.L. nr. 9/2002 iar pentru dovedirea susținerilor au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, anexând întâmpinării înscrisurile de la filele 55-63.

La data de 15.04.2019 reclamanții formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepțiilor invocate și admiterea pe fond a acțiunii. Răspunsului la întâmpinare i-au fost anexate planșele foto de la filele 77-79.

La data de 24.04.2019 reclamanții au formulat precizare de acțiune, chemând în judecată Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul XX în calitate de pârât.

Pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul XX a formulat întâmpinare la data de 15.05.2019, arătând că își însușește poziția adoptată în întâmpinare de ceilalți doi pârâți. Întâmpinării i-au fost anexate înscrisurile de la filele 93-102.

La data de 22.05.2019 reclamanții au invocat excepția de nelegalitate parțială a H.G. nr. 977/2002 referitoare la suprafața de 256 mp din totalul suprafeței de 28.708 mp, cât apare înscris în CF nr. XXX.

În motivare, au arătat că terenul a fost îngrădit și folosit de antecesorii reclamanților încă din anul 1980, înscrierea în CF a întregii suprafețe de 28.708 mp fiind nelegală, putând fi înscrisă doar diferența de suprafață, fără a fi cuprinsă și suprafața de 256 mp.

Prin încheierea din data de 22.05.2019 instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a XXX și excepția lipsei calității procesuale pasive a XXX.

La data de 07.08.2019 pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției de nelegalitate a H.G. nr. 977/2002.

În motivare, au arătat că de actul administrativ contestat nu depinde soluționarea fondului și nu au fost formulate critici cu privire la forma și fondul actului administrativ contestat.

Prin încheierea din data de 07.08.2019 a fost introdus în cauză G. R. în calitate de pârât.

La data de 15.10.2019 Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca inadmisibilă sau, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În motivare, a arătat că nu este posibilă invocarea excepției la 17 ani de la emiterea actului, că de actul administrativ contestat nu depinde soluționarea fondului, terenul nefiind dobândit în temeiul H.G. nr. 977/2002, și că au fost respectate toate prevederile legale pentru emiterea actului administrativ contestat.

La termenul din data de 16.10.2019 instanța a unit cu fondul excepția de nelegalitate a H.G. nr. 977/2002.

La data de 29.10.2019 reclamanții au formulat concluzii scrise prin care au reiterat și dezvoltat argumentele expuse în cursul cercetării judecătorești.

În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.

Analizând cu prioritate excepția de nelegalitate a H.G. nr. 977/2002, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunţe asupra excepţiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză.

Pentru a admite excepția de nelegalitate a unui act administrativ individual, instanța trebuie să constate, în primul rând, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond. Având în vedere temeiurile de drept invocate de reclamanți, precum și condițiile necesare pentru dobândirea prin uzucapiune a unui imobil, instanța constată că soluţionarea litigiului în fond nu depinde de actul administrativ care face obiectul excepţiei de nelegalitate, nefiind îndeplinite alte condiții pentru admiterea cererii.

Prin urmare, întrucât de actul administrativ contestat nu depinde soluționarea pe fond a litigiului, excepția de nelegalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Cu privire la fond, instanța reține următoarele:

În fapt, potrivit cărții funciare nr. XXX, terenul având nr. top. XXX în suprafață de 28.708 mp a fost dobândit de Statul Român prin uzucapiune în anul 1966 (f. 10).

Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, aspecte necontestate de pârâte, autorii reclamanților au intrat în posesia unei părți din imobilul înscris în cartea funciară menționată anterior în anul 1980 iar în anul 2009, după moartea autorilor, reclamanții au folosit imobilul.

În drept, instanţa reţine că, deşi reclamanții susţin că autorii lor au intrat în posesia imobilului în anul 1980, aceștia au invocat ca temei de drept al acţiunii dispoziţiile noului Cod civil și ale noului Cod de procedură civilă. Ulterior formulării de către pârâți a întâmpinării cu ocazia invocării excepției de nelegalitate, întâmpinare prin care au arătat că uzucapiunii nu îi sunt aplicabile prevederile noului Cod civil, reclamanții modificat temeiul juridic pe care îşi întemeiază acţiunea, invocând prevederile Codului civil din 1864 (f. 130, 137).

Conform art. 82 din Legea nr. 71/2011, dispoziţiile art. 930-934 din noul Cod civil referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început  după data intrării în vigoare a acestuia. Pentru cazurile în care posesia a început înainte de această dată, sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la uzucapiune în vigoare la data începerii posesiei. În cazul imobilelor pentru care, la data începerii posesiei, nu erau deschise cărţi funciare, rămân aplicabile dispoziţiile în materie de uzucapiune din Codul civil din 1864.

Prin Legea nr. 241/1947 a avut loc punerea în aplicare a Decretului-lege nr. 115/1938 în întreaga Transilvanie. Potrivit art. 48 din Legea nr. 241/1947, „dispoziţiile legislaţiei române, în măsura în care sunt contrarii Legii pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cărţile funciare (Decretul-lege nr. 115/1938) sau prezentei legi, nu se vor aplica în tot ceea ce priveşte drepturile reale imobiliare înscrise în cartea funciară”.

Întrucât imobilul în litigiu este evidenţiat în cartea funciară iar în regiunile supuse regimului de publicitate imobiliară prin vechile cărţi funciare aplicabile sunt prevederile Decretului-lege nr. 115/1938, raportat la data când reclamanții susţin că antecesorii lor au intrat în posesia imobilului (anul 1980), instanţa constată că uzucapiunii îi sunt aplicabile exclusiv dispoziţiile art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938, şi nu cele ale Codului civil de la 1864 ori ale noului Cod civil. Și Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat prin Decizia nr. LXXXVI/2007 în sensul că, în privinţa uzucapiunii, după intrarea în vigoare a dispoziţiilor Decretului-lege nr. 115/1938, în regiunile în care publicitatea imobiliară s-a realizat prin cărţi funciare, aceasta este admisibilă exclusiv în cazurile şi condiţiile speciale reglementate de art. 27 şi art. 28 din acest act normativ, cu excluderea formelor de prescripţie achizitivă prevăzute de Codul civil.

Făcând aplicarea principiului disponibilităţii recunoscut în favoarea părţii de art. 9 C.pr.civ., instanţa va analiza cererea reclamanților raportat la dispoziţiile legale pe care şi-au întemeiat-o ulterior precizării, respectiv la art. 1837 și art. 1890 și urm. C.civ. din 1864, şi, în consecinţă, o va respinge ca neîntemeiată, constatând că aceste prevederi nu sunt aplicabile speței deduse judecății.

Mai mult, chiar și în situația în care instanța ar fi analizat cererea prin raportare la prevederile Decretului-lege nr. 115/1938 soluția ar fi fost tot de respingere, nefiind îndeplinită condiția decesului proprietarului tabular.

Totodată, în temeiul art. 453 alin. (1) C.pr.civ., constatând că reclamanții sunt partea căzută în pretenții, instanța va respinge și cererea acestora de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepția de nelegalitate a H.G. nr. 977/2002 invocată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții și cu G. ., având CIF XXX, cu sediul în XXX ca inadmisibilă.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții XXX, având ... și XXX, având .., ambii cu domiciliul în ....în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul XXX, cu sediul în XXX ca neîntemeiată.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta XXX, cu sediul în ..., jud. Timiș, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul XXX, cu sediul în ... ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria Lugoj.

Pronunţată astăzi, 30.10.2019, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Președinte, Grefier,

XXX XXX

Red. A.D.C./ Tehnored. XXX

28 noiembrie 2019

Ex. 8

Com. 6

Domenii speta

Spete similare