Plângere contravențională. Lipsa cadrului procesual obligatoriu

Cuprins pe materii: Drept civil. Drept contravențional.

Index alfabetic:

Plângere contravențională

Lipsa cadrului procesual obligatoriu

O.G. 2/2001 – art. 33.

Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depăşi 30 de zile, şi va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancţiunea, a martorilor indicaţi în procesul-verbal sau în plângere, precum şi a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei. Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării. Dispoziţiile art. 2361 şi ale art. 405 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile

Judecătoria Liești, secția civilă, sentința civilă nr. 391/2020

Prin sentinţa civilă 391/21.07.2020 a Judecătoriei Lieşti s-a dispus:

„Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul S.C., CNP 1, domiciliat în comuna ***, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Galaţi.

Anulează procesul verbal de constatare a contravenției seria PGLW nr. 036244 din 27.09.2019 întocmit de către intimatul Inspectoratul de Poliție al județului GALAŢI –Serviciul Rutier, în ceea ce privește fapta contravențională prevăzută și sancționată de art. 101 alin. (3) lit. a) din OUG 195/2002 republicată.

Menține ca fiind temeinic și legal procesul verbal de contravenție seria PGLW nr. 036244 din 27.09.2019 întocmit de către intimatul Inspectoratul de Poliție al județului GALAŢI –Serviciul Rutier, în ceea ce privește fapta contravențională prevăzută și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. g) din OUG 195/2002 republicată

Dispune exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 870 lei şi înlăturarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.”

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției seria PGLW nr. 036244 din 27.09.2019, petentul S.C. a fost sancţionat contravențional cu amendă în cuantum de 870 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru încălcarea prevederilor art. 101 alin. 3 lit. a) din  OUG nr. 195/2002, și respectiv cu amendă în cuantum de 725 lei pentru încălcarea prevederilor art. 100 alin. 3 lit. g) din  OUG nr. 195/2002, reţinându-se că în data de 04 august 2020, orele 22, petentul a pus în mișcare autoturismul Dacia cu număr de înmatriculare *** în localitatea Liești, județul Galați spre direcția Liești – municipiul Galați, iar în dreptul imobilului cu nr. 273 din Liești, nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului marca Peugeot cu număr *** ce circula dinspre Tecuci, rezultând în acest mod avarierea autoturismelor. S-a reținut în actul sancționator că petentul nu s-a prezentat în termen de 24 de ore de la producerea accidentului rutier la o unitate de poliție competentă pentru întocmirea documentelor de constatare a evenimentului rutier.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal contestat, instanţa a reţinut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută care să impună anularea acestuia. Astfel, procesul-verbal contestat cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului codul numeric personal pentru persoanele care au atribuit un asemenea cod, fapta săvârșită, data comiterii și semnătura agentului constatator.

Cu privire la temeinicia faptei contravenționale prevăzută și sancționată de art. 101 alin. (3) lit. a) din OUG 195/2002 republicată, instanţa a reţinut următoarele:

Conform art. 101 alin. 3 lit. a din  OUG nr. 195/2002, „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:

a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depăşirea sau trecerea la culoarea roşie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;.”

Potrivit art. 118 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat:

a) să se asigure că cel care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune în pericol sau stânjeni circulația din sens opus.

Totodată, potrivit art. 120. alin (1) lit. i) și j) din același act normativ „se interzice depășirea vehiculelor:

i) când pentru efectuarea manevrei se trece efectiv peste marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculele circulă chiar şi parţial pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spaţiul de interzicere

j) când din sens opus se apropie un alt vehicul al cărui conducător este obligat să efectueze manevre de evitare pentru a nu intra în coliziune”

Situaţia de fapt reţinută în procesul verbal de contravenţie este rezultatul unor constatări personale a unui organ aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, acesta fiind învestit de către stat cu puterea de a constata şi sancţiona faptele antisociale, având ca scop respectarea legilor şi apărarea statului de drept. Astfel constatările personale ale unui agent constatator dau conţinut şi susţinere prezumţiei de legalitate şi temeinicie procesului verbal.

Veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator nu poate fi pusă sub semnul întrebării în lipsa unor minime indicii că situaţia de fapt reţinută în procesul verbal nu ar corespunde realităţii. Aceste indicii trebuiesc furnizate şi dovedite de petent care susţine netemeinicia procesului verbal, neputându-se reduce la o simplă afirmaţie a acestora, în caz contrar, fiind lipsită de conţinut atât instituţia răspunderii contravenţionale cât şi puterea organelor abilitate de lege de a acţiona în sensul respectării acesteia.

În constatarea temeiniciei sau a netemeiniciei procesului verbal instanța a avut în vedere alături de înscrisurile încuviințate și declarația martorei care, sub jurământ a arătat că mașina care a lovit mașina petentului, venea din spate.

Instanța a observat că agentul constatator a aplicat petentului amenda contravențională având la bază declarația numitului M A, în care acesta sesiza faptul că petentul este cel răspunzător de producerea tamponării.

Agentul constatator nu a constatat în mod direct, cu propriile simțuri, abaterea, ci în urma unei declarații date de M A, care în mod evident că avea interese contrarii cu petentul.

Instanța a mai constatat că procesul verbal de contravenție se bazează doar pe declarația subiectivă a unei persoane cu care petentul se află în relații tensionate

Agentul constatator nu a efectuat nicio verificare a celor declarate, nefiind audiați martorii care au participat la incident.

În constatarea netemeiniciei procesului verbal instanța a avut în vedere alături de înscrisurile încuviințate și declarația martorei S L, care în fața instanței a arătat că mașina conducă de celălalt șofer, a venit din spatele mașinii conduse de petent.

În cauza de faţă operează principiul in dubio pro reo, ceea ce înseamnă că orice îndoială existentă în cauză trebuie interpretată exclusiv în favoarea persoanei sancţionate. Agentul constatator nu a obținut alte probe decât declarația de la persoana implicată în mod direct în tamponare

În concluzie, petentul a avut posibilitate legală de a dovedi că nu este vinovat, prin administrarea de probe, reuşind să răstoarne prezumpția de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul verbal. Mai mult decât atât, instanța a reţinut din declarația martorei că există dubii inclusiv cu privire la locul exact al tamponării, în sensul în care aceasta nu s-ar fi produs în localitatea Liești, așa cum s-a reținut în actul sancținator.

Prin urmare, instanţa, a admis plângerea contravenţională şi a dispus anularea procesului verbal prin prisma faptei contravenționale prevăzută și sancționată de art. 101 alin. (3) lit. a) din OUG 195/2002 republicată. Pe cale de consecință a dispus exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 870 lei şi înlăturarea sancţiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.

Cu privire la temeinicia faptei contravenționale prevăzută și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. g) din OUG 195/2002 republicată, instanţa a reţinut următoarele:

În ceea ce privește fapta petentului de a nu se prezenta în termen de 24 de ore la organele de poliție competente pentru întocmirea documentelor de constatare, instanța reține că și aceasta este dovedită, fiind confirmată atât de către petent cât și de martora audiată în cauză. Susținerea petentului referitoare la faptul că nu s-a prezentat la organele de poliție întrucât el a fost cel lovit și prejudiciat nu este întemeiată, întrucât potrivit art. 79 alin. 1 lit. b din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, această obligație revine conducătorilor de vehicule implicați într-un accident de circulație. Astfel, chiar dacă petentul nu se considera vinovat de producerea accidentului, avea obligația de a se prezenta la organul de poliție competent.

Având în vedere considerentele expuse şi textele legale menționate, raportate la forța probantă de care se bucură procesul verbal de constatare a contravenției în ceea ce privește existenţa faptei contravenționale şi a împrejurărilor săvârșirii acestei, precum şi lipsa oricărei probe care să dovedească faptul contrar, instanța apreciază că procesul verbal contestat se bucură de temeinicie, prin prisma faptei contravenționale prevăzută și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. g) din OUG 195/2002 republicată

Față de aceste considerente, instanța a respins plângerea formulată de către petentul S.C. ca fiind neîntemeiată şi a menținut ca fiind temeinic și legal procesul verbal de contravenție seria PGLW nr. 036244 din 27.09.2019 întocmit de către intimatul Inspectoratul de Poliție al județului GALAŢI –Serviciul Rutier, în ceea ce privește fapta contravențională prevăzută și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. g) din OUG 195/2002 republicată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal,  a declarat apel IPJ Galaţi. A invocat art. 466 – 471 C.p.c. A solicitat admiterea apelului şi respingerea plângerii ca nefondată.

Cererea de apel este scutită de plata taxei de timbru în baza art. 30 din OUG 80/2013.

În motivarea cererii de apel, apelantul a arătat că prin procesul — verbal de contravenție seria PGLW nr. 036244/17.09.2019 petentul a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea prevederilor art. 101 alin, (3) lit. a) și cele ale art. 100 alin. 3 lit. g) ambele din OUG nr. 195/2002 republicată, reținându-se în sarcina sa că la data de 04.08.2020, ora 22 petentul a pus în mișcare autoturismul Dacia cu numărul de înmatriculare *** în loc. Liești, jud. Galați, iar în dreptul imobilului cu nr. 273 din acea localitate nu a acordat prioritate de trecere autovehiculului marca Peugeot cu nr. *** ce circula dinspre Tecuci, rezultând în acest mod avarierea autoturismelor. De asemenea, s-a reținut și faptul că petentul nu s-a prezentat în termen de 24 de ore la unitatea de poliție pentru a anunța accidentul.

Instanța de fond a constatat faptul că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor nr. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.

În ceea ce privește prezumția de temeinicie, instanța a reținui faptul ca petentul a reușit, prin probele administrate în cauză, să răstoarne prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal.

Totuși, instanța si-a motivat hotărârea doar pe afirmațiile petentului și a avut în vedere doar probele administrate la solicitarea petentului, respectiv audierea soției sale. Declarația numitei Stănescu Lucreția o apreciază ca fiind subiectivă și contrara prevederilor art. 315 Cod procedură civilă.

Este adevărat faptul că agentul constatator nu a constatat faptele de natură contravențională prin propriile simțuri, însă el are calitatea de polițist rutier, având pregătirea de specialitate și vechimea necesară pentru a analiza dinamica unui accident.

Contrar celor reținute de instanța de fond care a apreciat că la constatarea faptei contravenționale agentul constatator a avut în vedere doar declarația numitului Mirică Adrian, învederează faptul că pentru stabilirea împrejurărilor în care s-a produs accidentul, au fost avute în vedere avariile suferite de autoturisme a căror dinamică a condus la concluzia că autoturismul petentului a ieșit din partea stângă față, fără să se asigure.

Astfel, se poate observa faptul că avariile suferite de autoturismul petentului nu puteau fi realizate în condițiile prezentate de petent.

De altfel, în cauză nu a fost dispusă o expertiză tehnică auto care să clarifice situația avariilor celor două autoturisme, motiv pentru care apreciem că prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat nu a fost înlăturată.

Apelantul a depus înscrisuri (f. 6 – 29).

Intimatul – petetnt S.C. a formulat întâmpinare (f. 35 – 37) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. A arătat că  Prin procesul-verbal s-a reținut, in mod nereal ca, in seara zilei de 04.08.2019, ora 22, in localitatea Liesti, nu a acordat prioritate unui autoturism care circula pe același sens, rezultând o tamponare.

In mod corect, instanța de judecata, a apreciat, in urma probatoriului administrat, ca fapta contravenționala pentru care a fost sancționat, prezintă un dubiu, operand principiul in dubio pro reo, îndoiala operand exclusiv in favoarea persoanei sancționate, respectiv asupra sa.

Așadar, agentul sancționator nu a constatat cu propriile simțuri abaterea pentru care a fost sancționat, neavând importanta experiența invocata de către apelanta.

Cu toate acestea, experiența ca agent sancționator trebuia sa îl determine pe acesta sa efectueze cercetări privitoare la fapta, însă s-a mulțumit sa aplice o sancțiune doar in baza unor presupuse situații invocate de către o persoana care avea interese contrare fata de el.

Pe de alta parte, nu s-a cunoscut nici locul acestei contravenții pentru care a fost sancționat greșit, agentul, conform spuselor celuilalt participant la trafic, de fapt, adevăratul vinovat, a reținut ca si loc localitatea Liesti, însă probatoriul administrat a evidențiat o alta localitate, respectiv Umbraresti.

Mai mult, privitor la planșele foto atașate la motivele de apel care indica un anumit loc, precizează că nu cunoaște aceasta locație, incidentul neavând loc in zona respectiva.

De asemenea, în mod neadevărat se arata ca agentul a avut in vedere avariile suferite, întrucât analizând aceste avarii, se constata exact situația expusa de el.

Așadar, la data de 04.08.2020, in jurul orelor 22, împreuna cu concubina si fiica sa, se întorcea acasă in satul Ivești, el fiind la volanul autoturismului marca Dacia Logan cu nr. ***. In localitatea Umbraresti, a făcut dreapta pe drumul DN 25, către Ivești, deplasându-se pe direcția Tecuci-Galati. După aproximativ l Km, a auzit zgomot de frâne si a constatat ca o mașina venea cu viteza din spatele meu. Motivat de faptul ca viteza acestuia era mare, probabil pentru a evita un impact cu autoturismul condus de mine, celălalt  conducător auto a tras dreapta de volan, iar el, stânga, intrând pe contrasens. A rezultat o tamponare ușoara. A oprit imediat atât el, cat si celălalt conducător auto, constatând ca acesta era sub influenta băuturilor alcoolice. A înțeles ca, in condițiile in care va suna la politie, ii va face rău, astfel ca i-a dat numărul de telefon pentru a vedea cum vor proceda in vederea reparării pagubelor suferite. Crede ca a doua zi, a fost contactat de către conducătorul auto care i-a cerut suma de 150 Euro, suma pe care eu a refuzat-o deoarece nu eram vinovat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, instanţa de control judiciar a constatat că apelul este fondat pentru următoarele considerente:

Art. 33 al. 2 din OG 2/2001 dispune:

„În cazul în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie, judecătoria va cita şi societatea de asigurări menţionată în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.”

În speţă, în procesul verbal de constatare a contravenției seria PGLW nr. 036244 din 27.09.2019 se menţionează că autovehiculul cu nr. de înmatriculare *** este asigurat cu poliţa de asigurare nr. *** la Societatea  City Insurance Sa, valabilă până la 19.10.2019.

Prima instanţă a omis să citeze societatea de asigurări .

Conform art. 478 al. 1 C.p.c. în apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe.

Din acest motiv, în baza art. 480 al. 2 C.p.c. Tribunalul va anula sentinţa apelată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanţă. În rejudecare, prima instanţă va face aplicarea art. 33 al. 2 din OG 2/2001, respectiv va dispune citarea asiguratorilor ambelor autoturisme implicate în accident, în calitate de intervenineţi forţaţi, iar sentinţa va fi pronunţată şi în contradictoriu cu aceştia.

Domenii speta

Spete similare