Partaj

Titlu partaj

Tip speta civil

Numar speta 169

Data speta 25.03.2021

Domeniu asociat -

Continut speta Judecătorul a reţinut că în speţă nu a rezultat că părţile ar fi constituit un patrimoniu de afectaţiune printr-una din modalităţile prescrise de lege, redate anterior şi că Întreprinderii Individuale  nu i-a fost afectat un patrimoniu distinct de cel al părţilor, prezumţia relativă reţinută anterior nefiind răsturnată, iar în confirmarea tezei că întreprinderile individuale nu au patrimoniu distinct de cel al titularului sunt şi dispoziţiile art. 26 din OUG nr. 44/2008 – „Persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligaţiile asumate în exploatarea întreprinderii economice cu bunurile din patrimoniul de afectaţiune. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanţelor, pot fi urmărite şi celelalte bunuri ale debitorului. Dispoziţiile art. 31, 32 şi ale art. 2.324 alin. (3) din Codul civil sunt aplicabile.”.

Fiind reţinute acestea, instanţa a conchis că în speţa de faţă patrimoniul întreprinderii se confundă cu cel al părţilor şi a dispus lichidarea regimului matrimonial şi a atribuit pârâtei Întreprinderea Individuală împreună cu toate stocurile de marfă şi tot profitul obţinut, a obligat pârâta să plătească reclamantului o sultă în sumă de 75.000 lei, reprezentând contravaloarea cotei de contribuţie a reclamantului (jumătate din valoarea masei partajabile la nivelul căreia s-a achitat taxa judiciară de timbru).

ECLI:RO:JDLIP:2019:001.000

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA LIPOVA OPERATOR 2799

DOSAR NR. xxxx/250/xxxxx

SENTINŢA CIVILĂ NR.

Pe rol se află cererea formulată de reclamantul Xxxxşi pe pârâta Xxxx, având ca obiect partaj.

Cererea este legal timbrată cu suma 7.500 lei.

Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în şedinţa publică din data de 24 februarie 2021, fapt consemnat în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când s-a amânat pronunţarea succesiv pentru termenul de astăzi.

În urma deliberării,

INSTANŢA

Constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Lipova, la data de xxxx, reclamantul Xxxx, în contradictoriu cu pârâta Xxxx a solicitat să se constate că în timpul căsătoriei dintre părţi, aceştia au dobândit, următoarele bunuri: Asociaţia Familială Xxxx transformată între timp în întreprinderea Individuală Xxxx; să se dispună sistarea stării de codevălmăşie asupra patrimoniului Asociaţiei Familiale Xxxx transformată între timp în întreprinderea Individuală Xxxx, prin atribuirea către pârâtă, în natură a întreprinderii Individuale Xxxx, cu sediul în xxxx, respectiv a stocurilor de marfă existente în cele 4 depozite din xxxx, precum şi a stocurilor de marfă existente în magazinul alimentar şi a localului(barului) situate în xxxxxx, precum şi profitul obţinut de la data înfiinţării întreprinderii, respectiv xxxxx şi până la data de xxxxx dată când s-a pronunţat divorţul dintre părţi, prin Decizia civilă nr.471/A din 10.05.2018(definitivă), cu obligarea pârâtei la plata către reclamant a unei sulte în cuantum neprecizat în euro/lei, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, în temeiul art. 987NCPC; să se constate că reclamantul a avut cotă de contribuţie de 90% la înfiinţarea Asociaţiei Familiale Xxxx transformată între timp în întreprinderea Individuală Xxxx, să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces în temeiul disp.art.451-453 Cod procedură civilă.

În motivare, reclamantul a argumentat că părţile au divorţat prin sentinţa civilă nr. 33 din 23 ianuarie 2018, (anexa 2) pronunţată de Judecătoria Lipova în dosar nr. 670/250/2017, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr.471/A pronunţată de Tribunalul Arad în acelaşi dosar, fără a fi soluţionat partajul bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, iar la începutul anului 1996, în timpul căsătoriei, reclamantul a avut iniţiativa înfiinţării unei asociaţii familiale, în acest sens a înfiinţat ,,Asociaţia familială Xxxx”, conform autorizaţiei seria xxxx, eliberată sub nr. xxxx din xxxx de Primăria xxxx, obiectul de activitate ai acestei asociaţii fiind comerţ cu amănuntul-articole de fierărie, activitate profesională a reclamantului pe care şi-o desfăşura în cadrul acestei asociaţii.

Costurile legate de înfiinţarea, aprovizionarea şi funcţionarea asociaţiei familiale au fost suportate integral de reclamant, acesta dispunând de întreaga sumă de bani necesară la acel moment, deoarece conform extrasului de cont intermediar în urma destituirii acestuia din cadrul companiei Romtelecom, acesta a primit suma de 21.469 lei reprezentând drepturi băneşti compensatorii, iar iniţiativa reclamantului, la data de xxxx ,,Asociaţia familială Xxxx” se modifică în ,,întreprindere Individuală Xxxx”, conform Xxxx pronunţată de directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă Tribunalul xxxxx, datorită faptului că începând cu data de xxxx şi xxxxx, reclamantul a fost ales consilier local la Primăria xxxxx, conform adeverinţei eliberată sub nr.xxxxx de Primăria com. xxxxxx şi a dorit să evite incompatibilitatea sau eventuale conflicte de interese, acesta deţinând calitatea de întreprinzător al asociaţiei familiale. Ulterior înfiinţării întreprinderii Individuale Xxxx, respectiv la data de xxxx, reclamantul Xxxx a fost angajat ca director în cadrul acestei întreprinderi individuale conform contractului individual de muncă, gestionând practic în întregime activitatea întreprinderii, până la data de xxxx, când acesta a fost concediat de fosta soţie a acestuia conform Deciziei nr.xxxx.

A solicitat ca instanţa de judecată, să atribuie pârâtei atât întreprinderea cât şi stocurile de marfă aflate în cete 4 depozite de materiale de construcţii, cu obligarea achitării de către pârâtă a unei sulte egale de 90% din valoarea bunurilor supuse partajului către reclamant, respectiv a stocurilor de marfă existente în cele 4 depozite, valoare ce va fi stabilită prin expertizele tehnice de specialitate.

Reclamantul a considerat cererea sa este admisibilă, deoarece, conform art. 340 lit. c Cod civil sunt bunuri proprii bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri, ori în speţă întreprinderea obiect al partalului are ca obiect de activitate întocmai comercializarea materialelor de construcţii, fiind elemente clare a unul fond de comerţ.

A susţinut că noţiunea de fond de comerţ este utilizata de legiuitor în Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale.

Potrivit art. 11 lit. c) din acest act normativ ,,constituie fond de comerţ ansamblul bunurilor mobile si imobile corporale si necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţie, vad comercial) utilizate de un comerciant in vederea desfăşurării activităţii sale”.

Pe de altă parte, elementele fondului de comerţ pot fi grupate în două categorii, respectiv elemente corporale şi incorporate.

În speţă, o să facem referire la elementele corporale, care pot fi: materiale, utilajele, echipamentele, imobilele, deci bunurile corporale care servesc comerciantului la exploatarea fondului.

Materialele, echipamentele, nu sunt întotdeauna în proprietatea titularului fondului de comerţ. In practica adesea, acestea sunt închiriate sau utilizate pe baza contractului de ,,credit-bail”.

Pe de altă parte, sunt considerate elemente corporale ale fondului de comerţ mărfurile care se află în stoc în magazinul titularului fondului.

Reclamantul a susţinut că a notificat pârâta la data de 12.04.2018 în vederea evitării litigiului, respectiv a soluţionării partajului pe cale convenţională, pentru data de 27.04.2015, dar pârâta nu a dat curs notificării, aceasta însă informând verbal reclamantul că ,,firma e a ei şi el nu are nici un drept”.

În drept, reclamantul a invocat art. 194,979,983, 987, art.451-453 Cod procedură civilă, 339 Cod procedură civilă.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii de partajare a bunurilor aparţinând întreprinderii Individuale xxxxx, întreprinderea individuala (II) desfăşoară activitatea economică permisă de lege, folosind forţa de muncă a titularul acesteia şi a angajaţilor săi. Activitatea II-ului este reglementată de OUG nr. 44/2008.

A redat art. 2 pct. j) din OUG nr. 44/2008 şi a invocat art. 26 se prevede că II-ul răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit şi, în completare cu întreg patrimoniul sau, în caz de insolvenţă va fi supusă procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2014-legea pentru prevenirea insolvenţei şi a procedurii de insolvenţă, iar reclamantul a avut doar calitatea de angajat.

Susţinerea reclamantului că patrimoniul de afectaţiune al AF-ului a fost constituit din contribuţia sa exclusivă este nedovedită, faptul că pe numele reclamantului era deschis un cont bancar, în anul 2006, cu un sold de cea 5000 euro, nu poate conduce la concluzia că aceşti bani erau bunuri proprii ale reclamantului primiţi cu titlu de plăţi compensatorii la disponibilizarea de personal efectuată de angajatorul acestuia şi că au fost folosiţi pentru constituirea AF-ului.

Reclamantul a fost disponibilizat în anul xxxx, iar în anul xxxxx a suferit o intervenţie chirurgicală complicată, fost grav bolnav o perioadă lungă de timp, iar sumele de bani primite cu titlu de plaţi compensatorii au fost insuficiente pentru rezolvarea problemelor de sănătate.

Pârâta a depus practică judiciară.

Au fost acordate termene pentru a se ajunge la o tranzacţie, dar părţile nu au ajuns la o înţelegere.

Reclamantul a depus la data de xxxx o propunere de tranzacţie prin care solicitat ca pârâta să îi dea suma de 30.000 euro şi un motostivuitor marca UMT, cu care pârâta nu a fost de acord.

Reclamantul a invocat excepţia de tardivitate a depunerii întâmpinării care a fost admisă la termenul din 6 noiembrie 2019, iar instanţa a constatat că nu a fost depusă întâmpinare în termenul de 25 de zile, pârâta fiind decăzută din dreptul de mai propune probe şi de a invoca excepţii în afara celor de ordine publică.

Prin note de şedinţă depuse la data de xxxxx, pârâta a invocat excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiunea de pretenţii reprezentând drepturi de creanţă rezultate din raporturile de asociere deoarece pentru plata unor creanţe rezultând din drepturi de asociere în Asociaţia familială s-a prescris în anul xxxxx.

În cauză a fost efectuat un raport de expertiză contabilă la care nu s-au ridicat obiecţiuni.

Deoarece pârâta nu a depus înscrisurile contabile la dosarul cauzei pentru efectuarea expertizei, instanţa a încuviinţat emiterea unor adrese către ANAF pentru a se depune documentele contabile ale firmei pentru întocmirea raportului de expertiză.

La termenul din xxxx reclamantul prin avocat şi-a mărit cuantumul obiectului cererii la suma de 150.000 lei.

Prin concluzii scrise, reclamantul a solicitat admiterea cererii  aşa cum a fost formulată şi precizată.

Pârâta a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului cu admiterea excepţiilor invocate, cu cheltuieli de judecată.

În cauză au fost administrate următoarele probe: înscrisurile depuse de părţi şi ANAF la dosar, interogatoriul pârâtei (fila 136 vol. I) declaraţia martorei xxxxx (fila 1, vol. III) şi expertiza contabilă judiciară.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Analizând cu prioritate excepţiile invocate de pârâtă, în temeiul art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa le va respinge cu următoarea motivare:

1. Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a fost invocată de pârâtă în considerarea unei alte cauze a cererii de chemare în judecată decât cea în temeiul căreia reclamantul a înţeles să formuleze acţiunea.

Astfel, pârâta se referă în cadrul motivării excepţiei la o acţiune în pretenţii reprezentând drepturi de creanţă din raporturi de asociere, ca urmare a retragerii reclamantului din Asociaţia familială Groşan.

Din modalitatea de formulare a cererii de chemare în judecată, atât al petitului – prin care se solicită „să se constate că în timpul căsătoriei dintre părţi, aceştia au dobândit, următoarele bunuri: Asociaţia Familială Xxxx transformată între timp în întreprinderea Individuală Xxxx; să se dispună sistarea stării de codevălmăşie asupra patrimoniului Asociaţiei Familiale Xxxx transformată între timp în întreprinderea Individuală Xxxx ...” – cât şi al temeiurilor de drept invocate de reclamant – art. 983 Cod procedură civilă, art. 339 Cod civil – rezultă clar că acţiunea are drept cauză lichidarea regimului matrimonial dintre părţi.

De altfel, întreaga cercetare judecătorească s-a desfăşurat în considerarea cauzei aleasă de reclamant (partajul bunurilor comne dobândite de părţi în temeiul căsătoriei, nu al asocierii), niciuna dintre părţi nu a solicitat, iar instanţa nu a dispus recalificarea cererii.

Încetarea coproprietăţii prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească.

În conformitate cu art. 669 Cod civil, „Încetarea coproprietăţii prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească.”.

Aşa cum s-a reţinut deja, prin cererea de chemare în judecată reclamantul tinde la realizarea unui partaj, astfel că dreptul material la acţiune este imprescriptibil în speţa de faţă.

2. Excepţia inadmisibilităţii acţiunii este argumentată de pârâtă de faptul că bunurile a căror partajare se solicită nu pot face parte din patrimoniul comun al foştilor soţi dobândit în timpul căsătoriei, acestea făcând parte din patrimoniul distinct de patrimoniul părţilor, al Întreprinderii Individuale Xxxx.

Instanţa va analiza această excepţie odată cu fondul, după cum urmează:

În fapt, reclamantul s-a căsătorit cu pârâta la data de xxxxx, căsătoria dintre aceştia fiind desfăcută prin Sentinţa civilă nr. xxxx, pronunţată în dosarul nr. xxxx, definitivă la data de xxxx.

În timpul căsătoriei, împreună cu alte persoane din cadrul familiei lor, în baza Legii nr. 300/2004, părţile din prezentul dosar au înfiinţat Asociaţia famililă „Xxxx” având ca obiect desfăşurare de acte de comerţ.

La data de xxxx (filele 18, 19 din vol. I), cu ocazia modificării cadrului legal, în temeiul art. 11 şi art. 14 din OUG nr. 44/2008, părţile au hotărât, printre altelele, schimbarea denumirii asociaţiei din Asociaţia famililă „Xxxx” în Xxxx Întreprindere Individuală, transformarea formei de organizare din asociaţie familială în întreprindere individuală şi retragerea din asociaţie a celorlalte persoane înafară de pârâtă.

Până la data de xxxx reclamantul a avut funcţia de director în Întreprinderea Individuală „Xxxx”.

După desfacerea căsătoriei a fost schimbată din nou denumirea din Întreprinderea Individuală „Xxxx” în Întreprinderea Individuală Xxxx.

Din probele administrate în cauză a reieşit că pe timpul căsătoriei ambii soţi s-au ocupat de activităţile subsumate obiectului de activitate al întreprinderii individuale, aceasta având în continuare caracteristicile unei afaceri de familie.

După desfacerea căsătoriei, întreaga afacere şi implicit toate stocurile de marfă existente au rămas pârâtei, titulara întreprinderii.

Chestiunea pe care instanţa trebuie cu necesitate şi prioritate să o dezlege în prezenta cauză este dacă activul şi pasivul rulat prin actele de comerţ întreprinse în cadrul întreprinderii individuale compun din punct de vedere juridic un patrimoniu distinct de cel al părţilor sau se confundă cu acesta.

În conformitate cu art. 31 Cod civil, „(1) Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu care include toate drepturile şi datoriile ce pot fi evaluate în bani şi aparţin acesteia. (2) Acesta poate face obiectul unei diviziuni sau unei afectaţiuni numai în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. (3) Patrimoniile de afectaţiune sunt masele patrimoniale fiduciare, constituite potrivit dispoziţiilor titlului IV al cărţii a III-a, cele afectate exercitării unei profesii autorizate, precum şi alte patrimonii determinate potrivit legii.”.

În speţă nu se poate reţine ideea unei afectaţiuni a patrimoniului pentru desfăşurarea unei profesii şi nici pentru o operaţiune juridică ca fiducia. Prin urmare, trebuie analizat în continuare dacă se poate reţine o afectaţiune a patrimoniului în baza unei alte legi.

Actul normativ care reglementează desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale este OUG nr. 44/2008, care în cuprinsul art. 2 lit. g defineşte întreprinderea individuală ca fiind „întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică.”.

Pornind de la faptul că aceasta nu are personalitate juridică, instanţa reţine prezumţia relativă că nu are nici patrimoniu propriu.

Mai departe, art. 2 lit. j din OUG nr. 44/2008 prevede că patrimoniul de afectaţiune reprezintă „masă patrimonială în cadrul patrimoniului întreprinzătorului, reprezentând totalitatea drepturilor şi obligaţiilor afectate, prin declaraţie scrisă ori, după caz, prin acordul de constituire sau printr-un un act adiţional la acesta, exercitării unei activităţi economice;”.

În speţă nu a rezultat că părţile ar fi constituit un patrimoniu de afectaţiune printr-una din modalităţile prescrise de lege, redate anterior. Prin urmare, instanţa reţine că Întreprinderii Individuale Xxxx nu i-a fost afectat un patrimoniu distinct de cel al părţilor, prezumţia relativă reţinută anterior nefiind răsturnată.

În confirmarea tezei că întreprinderile individuale nu au patrimoniu distinct de cel al titularului sunt şi dispoziţiile art. 26 din OUG nr. 44/2008 – „Persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligaţiile asumate în exploatarea întreprinderii economice cu bunurile din patrimoniul de afectaţiune. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanţelor, pot fi urmărite şi celelalte bunuri ale debitorului. Dispoziţiile art. 31, 32 şi ale art. 2.324 alin. (3) din Codul civil sunt aplicabile.”.

Fiind reţinute acestea, instanţa conchide că în speţa de faţă patrimoniul întreprinderii se confundă cu cel al părţilor.

Având în vedere că bunurile supuse partajării sunt stocuri de marfă aflate în depozite la data de 10.05.2018, atâta timp cât nu s-a făcut dovada faptului că marfa a fost achiziţionată înainte de intrarea în vigoare a Codului civil din 2009, în conformitate cu art. 33 din Legea nr. 71/2011, instanţa reţine ca lege aplicabilă în speţă Codul civil din 2009.

Art. 339 Cod civil din 2009 instituie prezumţia de comunitate de bunuri – „Bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor.”.

În conformitate cu art. 340 Cod civil, „Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ:

a) bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, cu excepţia cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că ele vor fi comune;

b) bunurile de uz personal;

c) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri;

d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat;

e) bunurile dobândite cu titlu de premiu sau recompensă, manuscrisele ştiinţifice sau literare, schiţele şi proiectele artistice, proiectele de invenţii şi alte asemenea bunuri;

f) indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soţi;

g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun propriu, precum şi bunul dobândit în schimbul acestora;

h) fructele bunurilor proprii.”.

În speţă, instanţa reţine că nu a fost răsturnată prezumţia de comunitate a bunurilor constând în stocurile de marfă aflate în depozitele I.I. Xxxx, modalitatea de dobândire a acestora neputând fi încadrată printre excepţiile prevăzute de textul de lege redat anterior.

Fiind stabilit şi regimul de bunuri comune, instanţa va proceda la stabilirea cotelor şi împărţirea propriu-zisă.

Astfel, potrivit art. 357 Cod civil din 2009, „(1) În cadrul lichidării comunităţii, fiecare dintre soţi preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune şi la regularizarea datoriilor. (2) În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soţ, pe baza contribuţiei sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât şi la îndeplinirea obligaţiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soţii au avut o contribuţie egală. (3) Dispoziţiile art. 364 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.”.

Instanţa reţine că în speţă, prezumţia de contribuţie egală a soţilor nu a fost răsturnată şi prin urmare concluzionează că aceştia au cote egale de contribuţie la dobândirea bunurilor supuse partajării.

În lipsa altor probe care să exprime o altă valoare a masei partajabile, instanţa va lua ca reper valoarea de gestiune a mărfurilor stabilită prin raportul de expertiză contabilă (necontestat de niciuna dintre părţi), care este de 1.017.477,24 lei.

Deoarece instanţa a fost învestită cu partajarea bunurilor în valoare de 150.000 lei, potrivit limitelor trasate prin cererea modificatoare a cererii de chemare în judecată, aceasta este valoarea la care se va raporta când va stabili sulta.

Ţinând cont de faptul că pârâta este titulara întreprinderii şi că aceasta este cea care se ocupă în continuare de activităţile de comerţ, în temeiul art. 984 şi art. 988 Cod procedură civilă, îi va atribui Întreprinderea Individuală Xxxx, cu sediul în Comuna xxxx, împreună cu toate stocurile de marfă şi tot profitul obţinut.

Pentru considerentele reţinute, în temeiul art. 994 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Xxxx şi va constata că în timpul căsătoriei, părţile Xxxx şi Xxxx au dobândit Asociaţia Familială „Xxxx”, transformată în Întreprinderea Individuală „Xxxx” (în prezent cu denumirea de I.I. Xxxx).

Va constata că părţile au avut contribuţii egale la dobândirea Asociaţiei Familiale „Xxxx”, în prezent I.I. Xxxx şi implicit a stocurilor de marfă.

Va dispune lichidarea regimului matrimonial şi atribuie pârâtei Xxxx Întreprinderea Individuală Xxxx, cu sediul în xxxxx, împreună cu toate stocurile de marfă şi tot profitul obţinut.

Va obliga pârâta Xxxx să plătească reclamantului o sultă în sumă de 75.000 lei, reprezentând contravaloarea cotei de contribuţie a reclamantului (jumătate din valoarea masei partajabile, la nivelul căreia s-a achitat taxa judiciară de timbru).

Va respinge în rest acţiunea.

În temeiul art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de xxxx lei, reprezentând jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de acesta, constând în taxa judiciară de timbru şi onorariul expertului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtă prin întâmpinare

Respinge excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâtă.

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Xxxx, CNP xxxx, domiciliat în xxxxx, cu domiciliul procesual ales la xxxx în contradictoriu cu pârâta Xxxx, domiciliată în loc. xxxxx, cu domiciliul procesual ales la xxxxx.

Constată că în timpul căsătoriei, părţile Xxxx şi Xxxx au dobândit Asociaţia Familială „Xxxx”, transformată în Întreprinderea Individuală „Xxxx” (în prezent cu denumirea de I.I. Xxxx).

Constată că părţile au avut contribuţii egale la dobândirea Asociaţiei Familiale „Xxxx”, în prezent I.I. Xxxx şi implicit a stocurilor de marfă.

Dispune lichidarea regimului matrimonial şi atribuie pârâtei Xxxx Întreprinderea Individuală Xxxx, cu sediul în Comuna xxxxx, împreună cu toate stocurile de marfă şi tot profitul obţinut.

Obligă pârâta Xxxx să plătească reclamantului o sultă în sumă de 75.000 lei, reprezentând contravaloarea cotei de contribuţie a reclamantului (jumătate din valoarea masei partajabile la nivelul căreia s-a achitat taxa judiciară de timbru).

Respinge în rest acţiunea.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 5.050 lei, reprezentând jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de acesta, constând în taxa judiciară de timbru şi onorariul expertului.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Lipova.

Pronunţată azi, 25 martie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

 Preşedinte, Grefier,

 Xxxx Xxxx

Red. /Tehnored.

SM/MC

4 exempl./2 com./19 aprilie 2021

Se comunică părţilor:

Xxxx, 

cu pârâta Xxxx.

Domenii speta

Spete similare