Deliberând asupra cauzei de faţă, instanţa constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul 25123/299/2021 la data de 28.06.2021, formulată de contestatoarea IC în contradictoriu cu intimata I LTD, împotriva încheierii din data de 19.05.2021, a executării silite și a tuturor actelor de executare din dosarul de executare nr. 640/2021 al B.E.J. XX, s-a solicitat să se constate nelegalitatea executării silite astfel demarate și anularea tuturor actelor de executare silită, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a invocat prescripția dreptului de a cere executarea silită. Totodată, a mai invocat ca motiv de nelegalitate că nu există un titlu executoriu în cauză, contractul de credit neconstituind titlu executoriu în raport cu cesionara I LTD, care nu este instituție de credit iar intimata neavând calitate de creditor în procedura execuțională îndreptată împotriva sa.
În drept, a invocat art. 706 alin. (1) teza I C.pr.civ., art. 707 alin. (2) C.pr.civ., art. 1578 C.Civ., art. 6 din Decretul nr. 167/1958.
În probaţiune, a depus anexat la dosar înscrisuri (f.12-44).
Cererea a fost legal timbrată (f.73).
La data de 13.08.2021, intimata a formulat întâmpinare (f.50-58), solicitând respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată. Cu titlu prealabil, a invocat excepțiile netimbrării și lipsei calității de reprezentant.
Pe fond, și-a motivat poziția procesuală apreciind că cererea contestatorului este neîntemeiată față de invocarea prescripției, față de prevederile art. 709 C.pr.civ. și art. 2537 C.Civ. A susținut că dreptul de a cere executarea silită nu este prescris. Astfel, fostul creditor a încercat de repetate ori recuperarea creanței pe cale amiabilă, iar în urma constatării că nu se dorește aceasta, s-a formulat cererea de executare silită de pe rolul B.E.J. XX.
Potrivit graficului de rambursare, ultima rată a fost stabilită la data de 05.04.2017, intimata apreciind că acesta ar fi momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție. Totodată, a menționat că pentru recuperarea acestei creanțe a mai existat o executare silită, obiect al dosarului nr. 1493/2019 pe rolul B.E.J. XX, în care BEJ a întreprins permanent acte, care au întrerupt cursul prescripției.
În fine, a combătut susținerile privind pretinsa pierdere a calității de titlu executoriu a contractului de credit după momentul cesiunii și pretinsa lipsa calitate de creditor a instituției cesionare, invocând Legea nr. 99/1999 și conchizând că pentru contractele de credit cesionate către un terț, se păstrează caracterul de titlu executoriu, executorialitatea fiind asociată cu creanța, iar nu cu înscrisul ca atare.
În drept, a invocat art. 205 C.pr.civ.
În dovedire, a depus înscrisuri (f.59-65).
La data de 06.10.2021, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare (f.116-124), prin care a reiterat cele susținute prin cererea introductivă.
La solicitarea instanței, la data de 15.09.2021, prin serviciul registratură, a fost depus dosarul execuțional nr. 640/2021 al B.E.J. XX, în copie certificată pentru conformitate cu originalul (f.76-114).
Sub aspectul probatoriului, instanţa în temeiul art. 258 C.pr.civ. raportat la art. 255 C.pr.civ. a încuviinţat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că acestea sunt utile, pertinente şi concludente în soluţionarea prezentei cauze.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Cu titlu prealabil, privitor la legea procesual civilă aplicabilă speței deduse judecății, aceasta este reprezentată de Noul C.pr.civ. (în vigoare din data de 15.02.2013), raportat la data demarării procedurii execuționale în dosar nr. 640/2021 al B.E.J. XX (prin înregistrarea cererii de executare silită din data de 19.04.2021 – f.103).
În fapt, la data de 10.04.2017, între debitoarea-contestatoare IC (împreună cu fostul soț TC) şi F Bank (fosta XXX S.A.) s-a încheiat Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. 4209000000143180 (f.12-18) având ca obiect acordarea de către bancă a unui împrumut pentru nevoi personale în cuantum de 19.950 euro.
În urma declarării scadenței anticipate a creditului neperformant și a rezilierii de plin drept a contractului din data de 03.04.2010 (astfel cum a susținut contestatoarea prin răspunsul la întâmpinare, aspect necontestat), instituția bancară creditoare a demarat procedura pentru recuperarea de la asiguratorul GA S.A. (f.40) a sumei asigurate de 17.228,6 euro.
La data de 04.11.2015, a fost încheiat Contractul de cesiune de creanţe între GA S.A., în calitate de cedent (în urma achitării către bancă a creanței garantate), şi SL S.a.R.L., în calitate de cesionar (f.59-60), contractul având ca obiect şi creanţa rezultată din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. 4209000000143180.
De asemenea, ulterior, între SL S.a.R.L., în calitate de vânzător, şi intimata I LTD, în calitate de cumpărător, a fost încheiat Contractul de cumpărare de creanţe din data de 07.12.2017, contractul având ca obiect şi creanţa rezultată din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. 4209000000143180 (f.61-63).
Cesiunea a fost notificată debitorului conform dovezii de la f.65, la data de 17.01.2018.
În ceea ce privește prezentul dosar de executare silită, se reține că prin cererea de executare silită formulată la data de 19.04.2021 (f.103), înregistrată la B.E.J. XX, intimata I LTD a solicitat deschiderea procedurii de executare silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. 4209000000143180/10.04.2007, pentru recuperarea sumei de 17.288,60 euro.
Prin încheierea din data de 19.05.2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 17812/299/2021 (f.94), s-a încuviinţat executarea silită împotriva debitorilor IC și TC, în temeiul titlului executoriu antemenționat, pentru recuperarea sumei de 17.288,60 euro, la care se adaugă cheltuieli de executare silită în cuantum de 7.654,19 lei (stabilite prin încheierea din 14.06.2021 - f.95).
La data de 14.06.2021, executorul judecătoresc a emis adresă de înființare a popririi, somație, înștiințare, încheiere de stabilire cheltuieli de executare silită (f.89-95), comunicate contestatoarei la data de 16.06.2021 (f.78).
În drept, potrivit art. 712 C.pr.civ. ,,Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.’’
Conform art. 715 alin. (1) C.pr.civ. ,,Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă; 2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit; 3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.”
Preliminar, raportat la termenul de formulare a contestației la executare, instanța reține că actele de executare contestate, emise în dosarul execuțional nr. 640/2021 al B.E.J. XX, au fost comunicate contestatoarei de către executorul judecătoresc la data de 16.06.2021 (f.78).
Conform art. 715 alin. (2) C.pr.civ. ,,Contestaţia împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare.’’
Ca atare, contestatoarea a formulat contestația la executare din data de 28.06.2021, în termenul legal de 15 zile.
Raportat la calificarea contestației la executare formulată, instanţa constată faptul că în dosar s-a formulat o contestaţie la executare propriu-zisă, împotriva încheierii de încuviințare, a executării silite înseși și a tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 640/2021 al B.E.J. XX.
În ceea ce priveşte primul motiv de contestaţie la executare, debitoarea contestând, în esență, lipsa calităţii de creditor a intimatei I LTD, invocând lipsa de executorialitate a titlului în urma cesiunii față de o instituție nebancară, instanța consideră că acesta este neîntemeiat. În acest sens, aşa cum s-a arătat mai sus, la data de 04.11.2015, a fost încheiat Contractul de cesiune de creanţe între GA S.A., în calitate de cedent (în urma achitării către bancă a creanței garantate), şi SL S.a.R.L., în calitate de cesionar, iar ulterior, între SL S.a.R.L, în calitate de vânzător, şi intimata I LTD, în calitate de cumpărător, a fost încheiat Contractul de cumpărare de creanţe din data de 07.12.2017, contractul având ca obiect şi creanţa rezultată din contractul încheiat cu debitoarea-contestatoare IC.
În dezacord cu afirmațiile contestatoarei, instanţa reţine că forţa executorie a contractului de credit nu are caracter intuitu personae în ceea ce priveşte instituţia de creditare, întrucât din dispoziţiile clare ale art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006 se observă cu uşurinţă că pentru a avea forţă executorie este necesar ca contractul de credit să fie încheiat cu o instituţie de credit, neexistând nicio dispoziţie care să înlăture acest caracter în cazul transmiterii drepturilor creditorilor.
În consecință, caracterul executoriu este asociat cu creanța, iar nu cu înscrisul ca atare și, atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanța însăși a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialității nu se constituie într-un aspect de drept procesual, ci a devenit o calitate a creanței, care se transmite prin cesiune. Instanţa mai reţine că modificarea părților originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanța titlului executoriu, poziția cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanța.
Ca atare, prin încheierea Contractului de cesiune de creanțe menționat, creanța deținută împotriva contestatorului s-a transmis între aceștia, debitorul fiind ținut să achite datoria către cesionar. Astfel, intimata și-a justificat calitatea de creditoare în prezenta cauză, având astfel posibilitatea de a solicita executarea silită a contestatorului-debitor.
Totodată, faptul că cesionarul este o societate comercială, iar nu o bancă, nu reprezintă un impediment pentru încheierea contractului de cesiune de creanță, neexistând nicio dispoziție legală care să interzică încheierea unor contracte de cesiune de creanță între bănci și societăți comerciale, prin care să se urmărească încasarea sau recuperarea unor creanțe neperformante.
Aceste considerente sunt statutate expres prin Decizia Î.C.C.J. nr. 3/2014 privind modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului.
Ca atare, susținerile debitorului sunt neîntemeiate sub acest aspect, urmând a fi respinse ca nefondate, din moment ce contractul de credit a fost încheiat anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 52/2016.
În continuare, în ceea ce privește restul motivelor invocate de contestatoare în contestaţia la executare formulată, instanţa apreciază că prioritar a fi analizată este prescripţia dreptului de a cere executarea silită, fiind vorba despre executarea unui contract de credit, întrucât prescripţia operează împotriva creditorului şi sancţionează pasivitatea acestuia prin lipsirea de putere executorie a unui contract de credit.
Astfel, în ceea ce privește prescripţia dreptului de a cere executarea silită, instanța reține că aspectul privind împlinirea prescripţiei este o chestiune de fond în cadrul contestaţiei la executare.
În ceea ce priveşte legea aplicabilă prescripţiei, art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului Civil, prevede că „Prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului Civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit”.
În cauză, dreptul de a cere executare silită cu privire la creanţa decurgând din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. 4209000000143180/10.04.2007, încheiat între contestatoare (împreună cu debitorul TC) și actuala FB S.A. s-a născut la data declarării de către bancă a scadenţei anticipate a creditului.
Astfel, contrar susținerilor intimatei, prin declararea scadenţei anticipate a creditului, s-a pierdut beneficiul rambursării acestuia în rate, întreaga sumă datorată în baza contractului devenind exigibilă şi, prin urmare, de la acea dată se putea solicita punerea în executare a titlului executoriu.
Prin Decizia I.C.C.J. nr. 1/2014, dată în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5, art. 201 şi art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil şi ale art. 6 alin. (4), art. 2.512 şi art. 2.513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, s-a reţinut că legea sub imperiul căreia prescripţia a început să curgă, va guverna atât aspectele de drept material, cât şi pe cele de drept procesual referitoare la prescripţie.
Din adresa privind dosarul de daună achitat de către GA S.A. (f.40) , în acord cu afirmațiile contestatoarei, rezultă că creditul decurgând din acest contract a fost declarat scadent anticipat la data de 03.04.2010 (data producerii riscului asigurat), suma achitată de către asigurător fiind în cuantum de 17.288,60 euro.
Ca atare, instanța constată că actele normative în vigoare la data declarării scadenței anticipate a creditului, anume 03.04.2010, data la care a început să curgă termenul de prescripţie a dreptului de a obține executarea silită, sunt Vechiul Cod civil, aplicabil cu privire la prescripţia dreptului de a cere executarea silită, în temeiul art. 201 din Legea nr. 71/2011, și respectiv Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripție.
Conform art. 6 din Decretul nr. 167/1958, "Dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin implinirea unui termen de 3 ani, iar în raporturile dintre organizaţiile socialiste, de un an", iar potrivit art. 7 din acelaşi act normativ ,,Prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită’’.
Totodată, potrivit art. 405 V.C.pr.civ., “(1)Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acţiunilor reale imobiliare, termenul de prescripţie este de 10 ani.(2)Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.(3)Prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie”, dispozițiile art. 4051 și art. 4052 reglementând ipotezele de suspendare, respectiv de întrerupere a cursului prescripției.
Instanța constată însă că, în urma declarării scadenței anticipate a creditului neperformant și a rezilierii de plin drept a contractului din data de 03.04.2010, instituția bancară creditoare a primit rambursarea sumei asigurate de la GA S.A., aceasta din urmă subrogându-se în toate drepturile primeia, în ceea ce privește preluarea creanței astfel achitate.
Ca atare, termenul de prescripţie de 3 ani pentru recuperarea sumelor de bani datorate a început să curgă la data declarării scadenței anticipate a creditului (03.04.2010), sau cel mai târziu la data subrogării cedentului GA S.A. în drepturile FB S.A., anume data plății către bancă a sumei de 17.288,60 euro (18.10.2010 - f.42).
Acest termen s-a împlinit cel mai târziu la data de 18.10.2013.
Astfel, se impune constatarea că cererea de executare silită inițiată față de contestatoarea debitoare a fost înregistrată de către intimată pe rolul B.E.J. XX la data de 19.04.2021, după împlinirea termenului legal imperativ de 3 ani. Aceeași constatare se impune și cu privire la dosarul execuțional anterior deschis, anume nr. 1493/2019 pe rolul B.E.J. XX, în care BEJ nu mai putea întreprinde acte cu efect întreruptiv de prescripție, contrar alegațiilor intimatei, din moment ce acest termen era demult împlinit, încă din cursul anului 2013.
Ca atare, la data formulării cererii de executare silită, anume 19.04.2021, dreptul intimatei de a obţine executare silită a Contractului de împrumut pentru nevoi personale nr. 4209000000143180/10.04.2007, încheiat între contestatoare și bancă era prescris, fără să existe vreo cauză de întrerupere sau de suspendare a acestui termen.
Împrejurarea că cesiunea de creanță a avut loc ulterior declarării scadenței anticipate, nu are nicio relevanță în cauză, cesiunea neavând valențe juridice de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție.
Instanța reține faptul că nu există la dosar niciun contract de cesiune, nici în dosarul execuțional și nici anexat la concluziile scrise depuse la dosar, nefiind menționat numărul acestui contract de cesiune, doar înscrierea în arhiva electronică de garanții reale mobiliare.
În consecinţă, la momentul începerii executării silite, contractul de credit în temeiul căruia a fost executat silit debitoarea, nu mai avea caracter de titlu executoriu, astfel că, în temeiul acestuia nu puteau fi efectuate, în mod valabil, acte de executare silită.
Având în vedere aceste prevederi legale, instanţa reţine că, prin constatarea ca prescris a dreptului intimatei de a cere executarea silită, întreaga executare silită demarată la cererea acesteia este nelegală, urmând a fi anulată.
Reţinând caracterul imperativ al normelor ce guvernează prescripţia extinctivă, de la care nici părţile nici instanţa nu pot deroga, rezultă că procedura execuţională desfăşurată în cauză este prescrisă, considerente pentru care instanţa urmează să rețină drept întemeiat acest motiv de contestaţie la executare, să admită contestaţia la executare formulată de contestatoarea Irimia Carmen, în contradictoriu cu intimata I LTD, și, în consecință va constata prescris dreptul intimatei creditoare de a obţine executarea silită a sumei de 17.288,60 euro, la care se adaugă cheltuieli de executare silită în cuantum de 7.654,19 lei, conform titlului executoriu reprezentat de Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. 4209000000143180/10.04.2007, încheiat între IC (împreună cu fostul soț TC) şi FB (fosta XXX S.A.).
De asemenea, având în vedere pierderea puterii executorii a titlului executoriu, efect al împlinirii termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, instanța constată că executarea silită a fost încuviinţată în cauză în lipsa unui titlu executoriu, motiv pentru care va dispune anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 19.05.2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 17812/299/2021.
În considerarea argumentelor mai sus expuse, instanța va anula toate formele și actele de executare, precum și executarea silită însăşi, obiect al dosarului execuțional nr. 640/2021 al B.E.J. XX, ca urmare a constatării intervenirii prescripţiei dreptului intimatei creditoare de a obține executarea silită în temeiul titlului executoriu.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acestuia cheltuieli de judecată.
Referitor la cheltuielile ocazionate de efectuarea şi transmiterea copiilor certificate de pe actele dosarului de executare silită, având în vedere cererea formulată de B.E.J. XX depusă la dosar la data de 15.09.2021 (f.76), se reține că potrivit art. 717 alin. (2) C.pr.civ. „Instanţa sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate (...) şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea.”
În cauză, având în vedere calitatea contestatoarei de „parte interesată” în sensul art. 717 alin. (2) C.pr.civ., instanța va obliga contestatoarea la plata către B.E.J. XX a cheltuielilor privind xerocopierea dosarului execuțional, în cuantum de 45,22 lei.
Având în vedere soluția de admitere a prezentei contestații la executare, precum și temeiul suportării cheltuielilor de judecată, anume culpa procesuală, partea căzută în pretenții, în speță intimata, va suporta toate cheltuielile de judecată ocazionate contestatorilor de derularea acestei proceduri judiciare.
Ca atare, instanța va obliga intimata la plata către contestatoare a sumei de 745,22 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 700 lei onorariu avocațial și 45,22 lei cheltuieli copiere dosar execuțional.
În ce priveşte cererea de acordare a taxei judiciare de timbru, instanţa subliniază, în dezacord cu contestatoarea, că dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 sunt neechivoce în sensul că aceste sume vor fi restituite, la cerere, la momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a admis contestaţia la executare. În aceste condiţii, instanţa va respinge, ca inadmisibil, capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru achitată, reținând că debitoarea, în calitate de parte care a câștigat procesul, dispune de o cale procesuală specifică pentru recuperarea acestei sume, care nu este prin solicitarea acesteia de la intimată prin contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE,
Admite, în parte, contestaţia la executare formulată de contestatoarea IC în contradictoriu cu intimata I LTD.
Anulează în integralitate executarea silită și actele de executare efectuate în dosar execuţional nr. 640/2021 de B.E.J. XX.
Obligă contestatoarea la plata către B.E.J. XX a sumei de 45,22 lei, reprezentând contravaloare copiere dosar execuțional nr. 640/2021.
Obligă intimata la plata în favoarea contestatoarei la cheltuielilor de judecată în cuantum de 745,22 lei, defalcate astfel: suma de 700 lei cu titlu de onorariu avocațial și suma de 45,22 cu titlu de contravaloare copiere dosar execuțional nr. 640/2021.
Respinge cererea contestatoarei de acordare a cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.000 lei, ca inadmisibilă.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare; cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Pronunţată astăzi, 04.02.2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Curtea de Apel Brașov
Drepturi salariale ale personalului nedidactic din învăţământul preuniversitar
Judecătoria Sectorul 1 București
Plângere contravenţională. Proba materială cu înregsitrarea video, netemeinicia procesului-verbal.
Tribunalul Teleorman
Înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar. Aplicarea art. 242 alin 2 Cpp
Judecătoria Răcari
FOND FUNCIAR - ANULARE TITLU
Judecătoria Lehliu-Gara
Plângere rezoluţie procuror