Contestaţie. Măsuri si exceptii. Camera preliminara

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

PENAL

Dosar nr. 3355/333/2019/a1

ÎNCHEIEREA Nr. 42/CPC

Şedinţa din camera de consiliu de la 23 Decembrie 2019

Completul compus din:

Judecători de cameră preliminară: ..................

............................................

Grefier ............................

Ministerul Public reprezentat de procuror .........................

din cadrul  Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui

Pe rol pronunţarea  cauzei penale privind pe pe contestatorul C. C. A. şi pe intimaţii P. M. F., P. C., L. S., S. I., I. A., G. T., S. A. U. A., D. A., D. I. A. PFA, T. A. F., S. N. G. II, R. L., P. C., P. Ş. C. II, H. F. S., G. E., G. D., G. E. II, D. N., C.R., C. G., C. I., C. M. I. II, B. B. A., B. B., B. M. V., SC A. SRL, C. M. I.II, având ca obiect - măsuri şi excepţii dispuse de judecătorul de cameră preliminară.

La apelul nominal făcut la pronunţare, au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, arătându-se că, dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică din data de 17 decembrie 2019, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare, s-a stabilit pronunţarea până astăzi 23 decembrie 2019, când;

Deliberând s-a dat soluţia de mai jos;

COMPLETUL DE JUDECĂTORI DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Asupra contestaţiei penale de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 19.07.2019 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Vaslui a dispus:

„ În baza art. 346 alin. 2 C.pr.pen. raportat la dispoziţiile art. 280 - art. 282 C.pr.pen, respinge, ca nefondate, cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii C. C. A. şi P. M. F..

În baza art. 345 al. 1, 2, art. 346 al. 2 Cod procedură penală constată competenţa materială şi teritorială a instanţei, legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 3992/P/2018 din 20.03.2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui privind pe inculpaţii C. C. A., fiul lui ..........., în prezent aflat în Penitenciarul V., C.N.P. .............., cetăţenie română, stare civilă–necăsătorit, studii-liceale, fără antecedente penale, şi P. M.-F., fiul lui .......... în prezent aflat în Penitenciarul V..., ..........., stare civilă–necăsătorit, fără antecedente penale, trimişi în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune (forma continuată), prev. de art. 244 al. 1 şi 2 C.pen. cu apl. art. 35 al. 1 C.pen. - 25 acte materiale, şi a inculpatului P.C., fiul lui ..................., trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune (forma continuată), prev. de art. 48 al. 1 C.pen. rap. la art. 244 al. 1, 2 C.pen. cu apl. art. 35 al. 1 C.pen. - 18 acte materiale, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Dispune începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii C. C. A. şi P. M.-F. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (forma continuată), prev. de art. 244 al. 1 şi 2 C.pen. cu apl. art. 35 al. 1 C.pen. - 25 acte materiale, şi a inculpatului P. C., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune (forma continuată), prev. de art. 48 al. 1 C.pen. rap. la art. 244 al. 1 şi 2 C.pen. cu apl. art. 35 al. 1 C.pen. - 18 acte materiale.

Pentru a pronunţa această soluţie,  judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Vaslui a reţinut următoarele:

„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr.3992/P/2018 din 20.03.2019, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 21.03.2019 sub nr. 3355/333/2019, s-a dispus trimiterea în judecată, astfel:

- a inculpaţilor C. C. A. şi P. M.-F., în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune (forma continuată), prev. de art. 244 al. 1 şi 2 C.pen. cu apl. art. 35 al. 1 C.pen. - 25 acte materiale;

- a inculpatului P. C., aflat sub măsura preventivă a controlului judiciar, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune (forma continuată), prev. de art. 48 al. 1 C.pen. rap. la art. 244 al. 1 şi 2 C.pen. cu apl. art. 35 al. 1 C.pen. - 18 acte materiale,

solicitându-se totodată menţinerea măsurilor preventive dispuse faţă de cei trei inculpaţi.

În fapt, s-a reţinut că, în perioada iulie-octombrie 2018, inculpaţii P. M. F. şi C. C. A. au indus în eroare, prin postarea unor anunţuri fictive pe site-ul de profil OLX (site comercial de vânzări on line), prin convorbiri telefonice repetate în cadrul cărora se recomandau cu alte identităţi şi prin folosirea altor mijloace frauduloase (documente întocmite  în format electronic referitoare la provenienţa sau deţinerea bunurilor, fotografii ale prezumtivelor bunuri şi alte date referitoare la modalitatea de expediere /transport al bunurilor), un număr de 25 de persoane vătămate cu privire la realitatea furnizării de utilaje agricole (în marea majoritate a cazurilor-tractoare agricole şi componente anexă) sau a realizării altor operaţiuni comerciale, determinându-le pe acestea să plătească în conturile indicate de către inculpaţi sume de bani în cuantumul preţurilor integrale sau avansurilor aferente bunurilor/serviciilor fictiv achiziţionate, în scopul obţinerii de foloase patrimoniale injuste, pricinuind o pagubă totală de 262.257 lei.

Totodată, s-a reţinut faptul că, în perioada august-octombrie 2018, inculpatul P. C. a înlesnit, cu intenţie, şi a ajutat în repetate rânduri pe inculpaţii C. C.  A. şi P. M. F. în desfăşurarea activităţii infracţionale reţinute în sarcina acestora, respectiv, iniţial a fost de acord să deschidă un cont bancar la BCR S.A., cunoscând rezoluţia infracţională a celor doi, iar, ulterior, cunoscând şi faptul că în acest cont se virau sumele de bani obţinute în urma inducerii în eroare a persoanelor vătămate, respectiv sumele solicitate de inculpaţi în schimbul livrărilor fictive de bunuri, iar împreună cu ceilalţi doi inculpaţii a beneficiat de sumele de bani reprezentând avansul sau plata integral, ştiind că livrarea  utilajelor respective nu mai avea loc.

Prin Ordonanţa organelor de cercetare penala nr.3992/P/2018, din data de 27.08.2018, a fost începută urmărirea penală “in rem” cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1, 2 Cod Penal, constând în aceea că, în luna august 2018, autori necunoscuţi au indus în eroare pe persoana vătămată L. S., prin aceea că i-au promis acesteia că îi vor livra un utilaj agricol, după ce persoana vătămată va fi achitat suma de 32.620 lei, lucru care nu s-a mai petrecut, însuşindu-şi fără drept, suma respectivă.

Prin ordonanţa din 31.10.2018, s-a dispus extinderea urmăririi penale pentru încă 12 acte materiale, constând în aceea că, în perioada iulie - octombrie 2018, autori necunoscuţi au înşelat şi alte persoane, prin publicarea unor anunţuri pe site-ul ”OLX” de vânzare a unor utilaje agricole, astfel:

- în data de 29.08.2018, numitul A. T. a depus in contul indicat de autori suma de 3700 lei reprezentând avansul pentru achiziţionarea unui tractor agricol pe care nu l-a mai primit ( nr. telefon parte vătămată: .....................);

- în perioada 24-26.09.2018, numitul C. M. I. din B., reprezentant al I.I. C..... M.... I......B......., a depus in contul indicat de autori suma de 11.800 lei, reprezentând avansul pentru achiziţionarea unui tractor agricol pe care nu l-a mai primit (nr. telefon parte vătămată: ...............);

- în data de 27.09.2018, o persoana, care a folosit nr. de telefon 077.........., a depus în contul indicat de autori suma de 2.000 lei, reprezentând avansul pentru achiziţionarea unui tractor agricol, pe care nu l-a mai primit;

- în data de 26.09.2018, numitul B.... din T... J... a depus in contul indicat de autori suma de 3 500 lei, reprezentând avansul pentru achiziţionarea unui tractor agricol, pe care nu l-a mai primit ( nr. telefon parte vătămată: 07..........);

- numitul G. T. a depus in contul indicat de autori suma de 21.600 lei, după cum urmează: 02.07.2018-3500 lei; 03.07.2018-2500 lei; 04.07.2018- 1500 lei; 05.07.2018-500 lei; 06.07.2018-4500 lei; 09.07.2018 - 2300 lei; 16.09.2018 - 4101 lei şi 17.07.2018-2400 lei;

- numitul D.A. a depus in contul indicat de autori suma de 25.000 lei, după cum urmează: 25.07.2018-4000 lei; 31.07.2018 - 21.000 lei;

- numitul I. A. a depus in contul indicat de autori suma de 20.600 lei, 13.07.2018 - 3000 lei; 17.07.2018-14.800 lei; 16.07.2018-2000 lei; 19.07.2018-800 lei.

- numitul S. I. a depus in contul indicat de autori suma de 7364 lei, 18.07.2018 -1864 lei; 19.07.2018-5500 lei;

- reprezentanţii D.I. A. P.F.A. au depus in contul indicat de autori suma de 37 085 lei, 25.07.2018 - 31155 lei; 30.07.2018 - 5920 lei.

- reprezentanţii S. A. U. A...... au depus in contul indicat de autori suma de 4 665 lei-25.07.2018;

- reprezentanţii G. E. I.I. I..........., jud. C......... au depus in contul indicat de autori suma de 7 600 lei - 09.2018.

Prin ordonanţa organelor de cercetare penală din 01.11.2018, confirmată de procuror la data de 02.11.2018,  s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspecţii: C. C.-A., pentru săvârșirea în perioada iulie - octombrie 2018 a infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin.1 si 2 din Codul Penal, cu aplicarea art.35 al.1 din Codul penal. (13 acte materiale) şi P. M.-F., pentru săvârșirea in perioada iulie - octombrie 2018 a infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin.1 si 2 din Codul Penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 din Codul penal (13 acte materiale).

Prin ordonanţele organelor de cercetare penală din 01.11.2018, s-a luat măsura reţinerii pe o durată de 24 ore, începând cu data de 01.11.2018, orele 21:35, faţă de inculpatul C. C.-A. şi începând cu data de 01.11.2018, orele 22:20, faţă de inculpatul P. M.-F., iar prin ordonanţa organelor de cercetare penală din 19.11.2018, s-a luat măsura reţinerii pe o durată de 24 ore, începând cu data de 19.11.2018, orele 18:40, faţă de inculpatul P.C..

Prin ordonanţa procurorului din 02.11.2018, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de suspecţii C. C.-A. şi P. M.-F. pentru săvârşirea in perioada iulie - octombrie 2018 a infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art.244 alin.1 si 2 Codul Penal cu aplicarea art. 35 al. 1 din Codul penal (13 acte materiale).

Prin ordonanţa din 15.11.2018, s-a dispus extinderea urmăririi penale pentru încă alte 14 acte materiale, constând în aceea că, în perioada iulie - octombrie 2018, au fost comise alte acte materiale în legătură cu infracţiunea continuată pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, astfel:

-numitul C. I. a depus la data de 22.08.2018, în contul indicat de autori suma de 2.000 lei, reprezentând avansul pentru achiziţionarea unui tractor agricol pe care nu l-a mai primit;

-numitul P.C. a depus la data de 17.09.2018, în contul indicat de autori suma de 2.000 lei, reprezentând avansul pentru achiziţionarea unui tractor agricol pe care nu l-a mai primit;

-numita G. E. a depus în zilele de 18.09.2018 şi 19.09.2018 în  contul indicat de autori suma de 4.200 lei, reprezentând avansul pentru achiziţionarea unui tractor agricol pe care nu l-a mai primit;

-numitul G. D. a depus la data de 19.09.2018 în contul indicat de autori suma de 4.000 lei, reprezentând avansul pentru achiziţionarea unui tractor agricol pe care nu l-a mai primit;

-numitul B. B. a depus la data de 19.09.2018, în contul indicat de autori suma de 5.000 lei, reprezentând avansul pentru achiziţionarea unui tractor agricol pe care nu l-a mai primit;

-numitul D. N. a depus la data de 27.09.2018, în contul indicat de autori suma de 5.000 lei, reprezentând avansul pentru achiziţionarea unui tractor agricol pe care nu l-a mai primit;

-numitul C. G. a depus la data de 28.09.2018, în contul indicat de autori suma de 1.500 lei, reprezentând avansul pentru achiziţionarea unui tractor agricol pe care nu l-a mai primit;

-numitul H. F. – S. a depus la data de 28.09.2018, în contul indicat de autori suma de 2.330 lei, reprezentând avansul pentru achiziţionarea unui tractor agricol pe care nu l-a mai primit;

-reprezentanţii I.I. S. N.G. au depus în contul indicat de autori suma de 5.000 lei, reprezentând avansul pentru achiziţionarea unui tractor agricol pe care nu l-a mai primit;

-numitul C.R.a depus la data de 16.10.2018, în contul indicat de autori suma de 5.000 lei, reprezentând avansul pentru achiziţionarea unui tractor agricol pe care nu l-a mai primit;

-reprezentanţii I.I. P. Ş. C. au depus în contul indicat de autori suma de 5.000 lei, reprezentând avansul pentru achiziţionarea unui tractor agricol pe care nu l-a mai primit

-numita R. L. a depus în data de 18.10.2018, în contul indicat de autori suma de 23.100 lei, reprezentând avansul pentru achiziţionarea unui tractor agricol pe care nu l-a mai primit;

-reprezentanţii S.C. A. S.R.L. au depus în contul indicat de autori suma de 5.000 lei, reprezentând avansul pentru achiziţionarea unui tractor agricol pe care nu l-a mai primit;

-numitul B. M. V. a depus la data de 26.10.2018, în contul indicat de autori suma de 5.000 lei, reprezentând avansul pentru achiziţionarea unui tractor agricol pe care nu l-a mai primit.

Prin ordonanţa organelor de cercetare penală din 19.11.2018, confirmată prin ordonanţa procurorului din data de 20.11.2018, s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la suspecţii: C. C. – A., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 şi 2 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., respectiv pentru celelalte 14 acte materiale cu privire la care s-a dispus extinderea urmăririi penale în data de 15.11.2018; P. M. – F., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 şi 2 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., respectiv pentru celelalte 14 acte materiale cu privire la care s-a dispus extinderea urmăririi penale în data de 15.11.2018; P. C.,  pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. 1 rap. la art. 244 alin. 1 şi 2 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. - pentru 27 de acte materiale.

Prin ordonanţa procurorului din data de 20.11.2018 s-a dispus extinderea acţiunii penale împotriva inculpaţilor: C. C. – A.  pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. 1 şi 2 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., respectiv pentru celelalte 14 acte materiale cu privire la care s-a dispus extinderea urmăririi penale în data de 15.11.2018; P. M. – F. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 şi 2 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., respectiv pentru celelalte 14 acte materiale cu privire la care s-a dispus  extinderea urmăririi penale în data de 15.11.2018;  P. C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prevăzută de art. 48 alin. 1 rap. la art. 244 alin. 1 şi 2 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. - pentru 27 de acte materiale.

Urmare a propunerii formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, prin încheierea nr.57 din 02.11.2018 (dosar nr. 9719/333/2018) a Judecătoriei Vaslui s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor C. C. – A. şi P. M. – F.pe o durată de 30 de zile, respectiv pentru perioada 02.11.2018 - 01.12.2018, inclusiv, măsură ce a fost ulterior prelungită succesiv cu câte 30 de zile până la data de 31.03.2019 inclusiv, iar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul P. C., prin Încheierea nr.12 din data de 14.02.2019, în dosarul nr. 990/333/2019 al Judecătoriei Vaslui, Tribunalul Vaslui a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a acestuia cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile, până la data de 14.04.2019 inclusiv.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 3355/333/2019, fiind stabilit termen în procedura Camerei preliminare la data de 25.03.2019, pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurilor preventive dispuse faţă de cei trei inculpaţi.

Astfel, prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 25.03.2019, în temeiul art. 348 alin. 2 şi art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive dispusă prin Încheierea de şedinţă nr. 57 din data de 02.11.2018 a Judecătoriei Vaslui, în baza căreia au fost emise M.A.P. nr. 61/U la data de 02.11.2018 şi M.A.P. nr. 62/U la data de 02.11.2018, dispuse faţă de inculpaţii C. C.-A., sub aspectul săvârşirii, în perioada iulie-octombrie 2018, a infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin.1, alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal şi P. M..-F., sub aspectul săvârşirii, în perioada iulie-octombrie 2018, a infracţiunii de înşelăciune, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin.1, alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 35 al. 1 Cod penal, fiind menţinute măsurile arestării preventive, pentru o perioadă de 30 de zile, respectiv, cel târziu la 23.04.2019, inclusiv, precum şi a măsurii preventive a controlului judiciar dispusă prin Încheierea nr.12/DLC din 14.02.2019 a Tribunalului Vaslui, în dosarul nr.990/333/2019 al Judecătoriei Vaslui, faţă de inculpatul P. C..

În susţinerea situaţiei de fapt au fost indicate în rechizitoriu: declaraţiile persoanelor vătămate/reprezentanţilor persoanelor juridice vătămate; declaraţiile martorilor: .............................; declaraţiile suspecţilor/inculpaţilor şi fişe de cazier judiciar ale acestora; procesele-verbale întocmite cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare şi fotografii realizate de către tehnicieni criminalişti, în format electronic pe medii de stocare a informaţiilor - suporturi optice de tip DVD/CD; procesele verbale întocmite cu ocazia efectuării percheziţiilor informatice şi suporturile optice stocare date de tip DVD ce conţin datele informatice copiate în urma punerii în executare a mandatului de percheziţie emis de către Judecătoria Vaslui; procesele verbale de redare a interceptărilor - întocmite în urma exploatării M.S.T.-urilor emise în cauză; extrasele de cont pentru conturile deschise la B.C.R. S.A. pe numele ............................; adresa nr. ........./05.09.2018 a SC OLX Online Services SRL ; adresa A.N.A.F. - D.R.G.F.P. laşi nr. .............30.08.2018; adresa B.C.R. S.A. - Direcţia Prevenire Fraudă nr. .........../06.09.2018; adresa B.C.R. S.A. - Direcţia Prevenire Fraudă nr. ........./28.09.2018; informaţii 0.N.R.C./A.N.A.F./A.N.C.P.I/Primăria Râmnicu-Vâlcea etc,; procese verbale de investigaţii; facturi proforme întocmite în format electronic şi transmise de către inculpaţi persoanelor vătămate (copii listate) şi alte înscrisuri - anunţurile postate pe site-ul comercial OLX, fotografii ale produselor presupus vândute etc; chitanţe depunere numerar (original şi copii) a sumelor de bani în conturile indicate de către inculpaţi; capturi ale conversaţiilor purtate prin aplicaţia whatsapp; note de informare/ produse analitice, hărţi relaţionale şi analize realizate de către U.T.A.I. Iaşi - B.A.I. Vaslui - însoţite de suporturile optice cu datele obţinute de la operatorii de telefonie mobilă în temeiul autorizaţiilor emise de Judecătoria Vaslui (listingu-uri/date SIM-uri utilizate/legături între acestea); înregistrări video de la bancomatele B.C.R. de la care s-au ridicat sume de bani şi de la bancomatul Raiffeisen Bank din municipiul Rm. Vâlcea - stocate pe suport de tip memory stick/ suport optic de tip DVD; alte înscrisuri.

La data de 10.04.2019, inculpatul C.C. A., prin avocat ales B. E., a depus, prin Serviciul Registratură al Judecătoriei Vaslui, un înscris (f.47-49) prin care au fost invocate cereri şi excepţii în cauză, reiterate şi detaliate şi cu prilejul concluziilor orale.

De asemenea, inculpatul P. M. F., cu prilejul precizărilor făcute la termenul la care au fost puse în discuţie cererile şi excepţiile în procedura de Cameră preliminară, a solicitat declinarea competenţei de judecată a Judecătoriei Vaslui, motivat de faptul că locul săvârşirii faptei este la Râmnicu Vâlcea, iar el are domiciliul tot în judeţul Vâlcea.

Inculpatul P. C., precum şi persoanele vătămate nu au formulat cereri şi excepţii în această procedură şi nici din oficiu nu au fost invocate.

Analiza excepţiilor şi cererilor formulate de inculpatul C. C. A., prin apărător, precum şi a excepţiei invocate de inculpatul P.M. F. se va face în contextul enunţat de dispoziţiile legale incidente în materia procedurii camerei preliminare, respectiv dispoziţiile art. 342 C.p.p., potrivit cărora obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Aşadar, conform art. 342 C.p.p., în procedura de cameră preliminară, judecătorul are obligaţia de a verifica, după trimiterea în judecată, aspecte legate de cauza penală şi de sesizarea realizată de procuror, şi anume:

1. dacă procurorul a sesizat instanţa competentă să judece cauza, potrivit legii;

2. regularitatea actului de sesizare a instanţei întocmit şi înaintat de procuror;

3. legalitatea actelor efectuate de către organele de urmărire penală şi  legalitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale.

În consecinţă, rolul procedurii în camera preliminară este acela de a reprezenta un filtru privind aspecte legate exclusiv de legalitate asupra cauzei penale soluţionate de către procuror prin dispoziţia de trimitere în judecată.

În cursul acestei proceduri nu se analizează temeinicia acuzaţiei, substanţa probelor ori numărul acestora, nu se stabileşte vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului, nu se soluţionează acţiunea penală şi nici cea civilă.

Judecătorul de cameră preliminară îşi verifică competenţa în raport de faptele care fac obiectul trimiterii în judecată a inculpaţilor, conform încadrării juridice date prin actul de sesizare a instanţei.

Examenul judecătorului de cameră preliminară, prin urmare, este limitat la chestiuni ce ţin, în mod esenţial, de legalitatea actelor procesuale ori procedurale efectuate în faza de urmărire penală ori de legalitatea probelor în sine. Acest examen implică, cu necesitate, identificarea tuturor dispoziţiilor legale pertinente într-o cauză anume, urmată de examinarea, conform probelor, a actelor de urmărire penală cu exigenţele acelor dispoziţii şi, doar în cazurile expres prevăzute de lege, de aplicare corespunzătoare a sancţiunilor prevăzute de art.281 - 282 Cod procedură penală.

1.Verificarea competenţei instanţei.

Sub acest aspect, judecătorul constată că în cauză au fost respectate normele de competenţă, Judecătoria Vaslui fiind instanţa competentă, atât din punct de vedere material, cât şi teritorial, prin raportare la dispoziţiile 35 C.p.p., art. 41 lit. a C.p.p.

Aspectele invocate de inculpaţii C. C. A. şi P. M. F. în sensul necompetenţei Judecătoriei Vaslui ca urmare a faptului că ei au domiciliul în jud. Vâlcea şi faptele au fost comise pe raza acestui judeţ nu pot fi primite, fiind neîntemeiate.

Judecătorul constată că Judecătoria Vaslui este competentă să judece prezenta cauză, fiind instanţa întâi sesizată.

Art.41 al.1 C.pr.pen stabileşte o ordine după care este determinată competenţa teritorială, prioritate având locul săvârşirii infracţiunii, însă această ordine de prioritate, potrivit dispoziţiilor alin.5 al aceluiaşi articol, se aplică în cazul în care două sau mai multe instanţe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a desfăşurat cu nerespectarea acestei ordini, condiţie neîndeplinită în prezenta cauză.

De asemenea, în ceea ce priveşte competenţa organelor de urmărire penală, judecătorul reţine că acestea erau competente să efectueze cercetări în prezenta cauză, fiind organele întâi sesizate de către persoana vătămată L. S. din mun. V.........., la data de 27.08.2018.

2. Verificarea regularităţii rechizitoriului şi a legalităţii sesizării.

Conţinutul şi forma rechizitoriului, ca act de sesizare a instanţei, sunt reglementate de dispoziţiile art. 328 - 329 din Codul de procedură penală şi prin prisma acestor dispoziţii se verifică condiţiile de formă şi de conţinut ale rechizitoriului, impunându-se astfel a se efectua verificarea regularităţii actului de sesizare a instanţei, din punct de vedere al conţinutului obligatoriu al acestuia, şi anume că:

- se limitează la fapta şi persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală;

- cuprinde, în mod corespunzător, menţiunile prevăzute la art. 286 alin. 2 din Codul de procedură penală referitoare la conţinutul ordonanţei, datele privitoare la faptele reţinute în sarcina inculpaţilor şi încadrarea juridică a acestora;

- menţionează probele şi mijloacele de probă;

- stabileşte cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală;

- cuprinde menţiunile prevăzute la art. 330 şi 331 din Codul de procedură penală, referitoare la măsurile preventive sau asigurătorii şi măsurile de siguranţă şi

- conţine, în mod expres, dispoziţia de trimitere în judecată, precum şi alte menţiuni necesare soluţionării cauzei, cum ar fi numele şi prenumele persoanelor care trebuie citate în instanţă, cu indicarea calităţii lor în proces, şi locul unde urmează a fi citate.

Referitor la faptele şi persoanele care au făcut obiectul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară constată că această verificare se rezumă la analiza ordonanţelor de începere a urmăririi penale, ordonanţele de extindere a urmăririi penale pentru noi acte, noi fapte sau noi persoane, ordonanţele de punere în mişcare a acţiunii penale.

Din aceste punct de vedere, este posibil ca, raportat la faptele şi persoanele ce au făcut obiectul iniţial al urmăririi penale, doar unele să facă obiectul sesizării instanţei, fără ca ele să constituie o neregularitate a actului procurorului.

În ceea ce priveşte menţionarea probelor şi a mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, indicarea probelor şi a mijloacelor de probă este indisolubil legată de obligaţia procurorului de a menţiona, în cuprinsul rechizitoriului, motivele în fapt şi în drept, pentru care se dispune trimiterea în judecată, maniera în care probele administrate au format convingerea acestuia că faptele există, că au fost săvârşite de către inculpat şi că acesta răspunde penal.

Pentru a satisface cerinţele art. 371 Cod procedură penală, este necesar ca faptele să fie prezentate în rechizitoriu în toate elementele ce prezintă relevanţă penală, sub aspectul conţinutului unei infracţiuni, pentru a înlătura orice îndoială că ea face obiectul judecăţii, creându-se, astfel, posibilitatea inculpatului de a se apăra şi judecătorului de cameră preliminară să se pronunţe asupra acestor fapte.

Din această perspectivă, judecătorul de cameră preliminară constată că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr.3992/P/2018 din 20.03.2019, înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 21.03.2019 sub nr. 3355/333/2019, s-a dispus trimiterea în judecată, astfel:

- a inculpaţilor C. C. A. şi P. M.-F., în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune (forma continuată), prev. de art. 244 al. 1 şi 2 C.pen. cu apl. art. 35 al. 1 C.pen. - 25 acte materiale;

- a inculpatului P. C., aflat sub măsura preventivă a controlului judiciar, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune (forma continuată), prev. de art. 48 al. 1 C.pen. rap. la art. 244 al. 1 şi 2 C.pen. cu apl. art. 35 al. 1 C.pen. - 18 acte materiale,

şi, sub acest aspect, rechizitoriul respectă, prin formă şi conţinut, toate prevederile art.328 Cod procedură penală cu privire la persoanele învinuite, faptele pentru care sunt trimise în judecată, încadrarea juridică a acestora, probele pe care se întemeiază învinuirea şi dispoziţia de trimitere în judecată, numele persoanelor citate în instanţă şi semnătura.

În rechizitoriu s-a menţionat descrierea faptei cu referire la toate împrejurările de loc, timp, mijloace, modalitate şi încadrarea acesteia în textul de incriminare, infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor fiind descrise în cuprinsul actului de sesizare, fiind enumerate, analizate şi coroborate faptele si împrejurările care constituie probe, relevate în urma administrării mijloacelor de proba, reţinându-se, în final, că inculpaţii au comis infracţiunile anterior menţionate.

Cu privire la aspectele invocate de inculpatul C. C. A. la punctul II din cererea formulată în procedura de cameră preliminară, referitoare la nelegalitatea rechizitoriului şi a sesizării instanţei, judecătorul de cameră preliminară le consideră neîntemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

S-a invocat astfel faptul că actul de sesizare nu descrie fapta reţinută în sarcina sa şi nici modalitatea de comitere şi nu lămureşte în ce constă vinovăţia sa în concret.

Se arată în acest sens că în cauză au fost cercetaţi trei inculpaţi, cu activitate diferită în ceea ce priveşte implicarea fiecăruia în comiterea presupusei infracţiuni, fără ca în rechizitoriu să fie descrisă, în concret, participarea sa şi fără a fi menţionate aspecte referitoare la latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii reţinute.

Astfel, se menţionează că din rechizitoriu nu rezultă care este modalitatea în care acesta a indus în eroare persoanele vătămate şi, în concret, în ce constă această activitate de inducere în eroare, care, în opinia inculpatului, nu a fost dovedită, probele indicate de procuror nefiind în măsură să demonstreze acest lucru.

Referitor la aceste aspecte, judecătorul a reţinut că în cuprinsul rechizitoriului sunt descrise actele materiale reţinute în sarcina inculpatului C. C. A., fiind precizat astfel, în ce constă infracţiunea reţinută în sarcina acestuia atât în fapt cât şi în drept, cu trimitere la probele aduse de procuror în sprijinul învinuirii şi la apărările inculpatului, fiind făcută o amplă analiză cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, chiar dacă faptele reţinute în sarcina fiecăruia dintre inculpaţii C. C. A. şi P. M. F. au fost descrise pentru ambii, excepţia invocată în acest sens nefiind de natură a atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau a limitelor judecăţii, aşa cum cer dispoziţiile art.346 al.3 lit.a C.pr.pen.

În acest context, s-a reţinut că orice alte neregularităţi, care nu atrag astfel de consecinţe, nu pot determina restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare, ci constituie doar aspecte circumstanţiale şi de temeinicie a acuzaţiei aduse, care pot fi lămurite în cursul cercetării judecătoreşti. În plus, având în vedere că legea nu prevede un model standard de întocmire a rechizitoriilor, fiecare procuror procedează într-o manieră proprie la redarea faptelor descrise, fapt care nu poate echivala cu neregularitatea actului astfel întocmit atât timp cât acesta conţine toate elementele menţionate în art.328 C.pr.pe, cum este în prezenta cauză.

De altfel, şi jurisprudenţa a relevat că, pentru determinarea limitelor şi obiectului judecăţii, este suficient ca rechizitoriul să indice reperele rezonabile ale cadrului şi circumstanţelor în care a fost comisă fapta, într-o modalitate suficientă pentru a o individualiza şi a o încadra în tipicitatea infracţiunii, în măsură a-i permite inculpatului să înţeleagă cu exactitate conţinutul obiectiv al acuzaţiei aduse, în raport de care să-şi poată formula apărările, cum de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a stabilit că nu-i sunt încălcate drepturile inculpatului în situaţia în care acuzaţia a fost formulată cu suficientă precizie, astfel încât să permită inculpatului să înţeleagă fapta de care este acuzat, încadrarea juridică a acesteia şi tratamentul sancţionator,

S-a constatat că în cauza de faţă exigenţele de descriere şi argumentare ale faptei penale şi, implicit, ale dreptului la un proces echitabil sunt îndeplinite, faptele reţinute fiind indicate cu o precizie suficientă pentru a permite inculpatului C. C. A. să înţeleagă, cu exactitate, conţinutul obiectiv al învinuirii aduse. Astfel, inculpatului i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea în încadrarea reţinută în rechizitoriu în raport de care şi-a şi făcut apărarea.

În ceea ce priveşte faptul că infracţiunea de înşelăciune de care este acuzat inculpatul nu ar avea susţinere în probele indicate în rechizitoriu, acest aspect nu se circumscrie obiectului procedurii de cameră preliminară, urmând a fi examinat şi lămurit pe fondul cauzei.

Eventuale aspecte privind temeinicia probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în ce măsură acestea dovedesc sau nu vinovăţia inculpatului pot forma obiectul analizei la judecarea cauzei pe fond, în contextul aprecierii probatoriului administrat pe parcursul procesului penal (atât în faza de urmărire penală cât şi în faza anchetei judecătoreşti) şi a temeiniciei acuzaţiei aduse inculpatului.

În consecinţă, faţă de toate aceste aspecte, Judecătorul de Cameră Preliminară a constatat că rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr.3992/P/2018 din 20.03.2019  se conformează întocmai cerinţelor de conţinut impuse de legiuitor prin dispoziţiile art. 328 Cod procedură penală, sesizarea instanţei în prezentul dosar făcându-se în condiţii legale.

Pentru toate considerentele mai sus dezvoltate, s-a reţinut că situaţia de fapt descrisă în partea expozitivă a rechizitoriului, precum şi indicarea probelor şi a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale au fost realizate într-o manieră ce satisface întru totul cerinţele înscrise în art.328 al.1 C.pr.pen, ceea ce permite a concluziona că actul de inculpare din prezentul dosar îndeplineşte exigenţele cerute de lege cu referire la descrierea faptelor ce formează obiectul acuzaţiei aduse inculpaţilor prin trimiterea în judecată şi la probele şi mijloacele de probă care trebuie să fie nominalizate.

3.Verificarea legalităţii actelor efectuate şi a legalităţii administrării probelor.

 Sub acest aspect, judecătorul de cameră preliminară este dator să analizeze - din oficiu sau la cererea inculpatului - probele şi actele prin prisma respectării dispoziţiilor legale.

În ce priveşte desfăşurarea urmăririi penale în cauza de faţă, judecătorul de cameră preliminară constată că procurorul a respectat prevederile legale ce reglementează succesiunea etapelor acestei faze procesuale, ordonanţele de începere a urmăririi penale şi de continuare a urmăririi penale, ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale fiind emise cu respectarea dispoziţiilor de formă.

Prin prisma verificării legalităţii actelor de urmărire penală, referitor la aspectele de nelegalitate invocate de inculpatul C. C. A. la punctul I, judecătorul de cameră preliminară a reţinut că şi acestea sunt nefondate.

Astfel, s-a invocat faptul că actele de urmărire penală referitoare la percheziţia informatică, punerea în executare a mandatelor tehnice de interceptare şi efectuarea actelor de urmărire de către U.T.A.I.-Biroul Vaslui ar fi lovite de nulitate absolută, întrucât nu au fost efectuate de organele poliţiei judiciare aşa cum prevede legea.

Se arată că efectuarea percheziţiei informatice încuviinţate de instanţă s-a realizat de o structură care nu se încadrează în categoria organelor poliţiei judiciare, respectiv de către un ofiţer de poliţie din cadrul DIICOT-Serviciul Vaslui. Cu privire la acest aspect, se precizează că DIICOT-ul este o structură înfiinţată pe baza unei legi speciale, cu o competenţă specială, în cadrul căreia deşi lucrează ofiţeri de poliţie judiciară, aceştia au o competenţă specială, limitată.

Ori, în cauza de faţă, se arată că urmărirea penală a fost supravegheată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, astfel că toate actele de urmărire penală trebuiau îndeplinite de către personalul aflat în subordinea şi sub coordonarea acestei structuri, astfel că actele efectuate de alte organe sunt lovite de nulitate absolută.

Un alt aspect care a fost invocat este acela potrivit căruia mandatele de supraveghere constând în interceptări convorbiri, capturare imagini au fost puse în executare de aceleaşi organe judiciare necompetente anterior menţionate, motiv pentru care şi acestea sunt lovite de nulitate absolută, atât timp cât nu se cunoaşte cu certitudine care este instituţia care a pus în executare aceste mandate şi în baza cărui act (încheiere emisă de instanţă sau act emis de procuror).

Referitor la aceste critici, judecătorul a reţinut că nici acestea nu sunt întemeiate.

Astfel, în privinţa organelor de cercetare penală, potrivit dispoziţiilor legale, acestea sunt organe ale poliţiei judiciare indiferent de structura în care funcţionează, având competenţa de a efectua activităţi de cercetare penală sub conducerea şi controlul procurorului, chiar în acelaşi dosar de urmărire penală, fără a fi nevoie de o dispoziţie expresă în acest sens.

Ori, în cauza de faţă, judecătorul a constatat că desfăşurarea activităţilor în legătură cu mandatele de supraveghere tehnică emise de Judecătoria Vaslui (punere în executare şi consemnare activităţi de supraveghere) s-a făcut de către organele de poliţie judiciară din cadrul IPJ Vaslui-Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice delegate de procuror şi sub directa supraveghere a acestuia, după cum rezultă din Ordonanţele de delegare aflate în vol.I - dosar U.P., interceptarea realizându-se în mod nemijlocit şi independent prin intermediul Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 6/2016  privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal.

Prin urmare, mandatele de supraveghere în cauza de faţă au fost puse în executare de lucrători judiciarişti, supuşi rigorilor şi specializărilor profesiei, efectuarea activităţii în aceste condiţii nefiind de natură a contraveni dispoziţiilor legale şi nefiind în măsură să aducă vătămări în ceea ce priveşte drepturile inculpaţilor.

Mai mult, Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor nu a făcut altceva decât să susţină, în condiţiile legii, posibilitatea tehnică a efectuării înregistrărilor, în condiţiile în care organul de poliţie judiciară desemnat de procuror şi sub supravegherea acestuia, a procedat la redarea scrisă a convorbirilor şi întocmirea procesului-verbal.

În ceea ce priveşte aspectele invocate, referitoare la efectuarea percheziţiilor informatice de către organe de cercetare penală care ar face parte dintr-o structură specializată (DIICOT), judecătorul a constatat că, în urma solicitării Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui acestea au fost efectuate, în conformitate cu dispoziţiile art.168 C.pr.pen, de către un specialist din cadrul IGPR-Direcţia de Combatere a Crimei Organizate -Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate Vaslui, la efectuarea acestor percheziţii participând atât organul de poliţie judiciară din cadrul SICE Vaslui, delegat de către procuror a efectua acte de urmărire penală în cauză, cât şi inculpaţii şi apărătorii aleşi ai acestora, care au şi semnat procesele-verbale întocmite cu acest prilej (f.89-100-vol.VII-ds.U.P.).

S-a constatat, astfel, că efectuarea acestei percheziţii s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art.168 al.12 C.pr.pen, potrivit cărora „Percheziţia în sistem informatic ori a unui suport de stocare a datelor informatice se efectuează de un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora, în prezenţa procurorului sau a organului de cercetare penală.

S-a reţinut, aşadar, ca fiind nefondată această critică, în condiţiile în care, chiar dacă organul de cercetare penală care a efectuat percheziţia informatică face parte dintr-o structură specializată (ex. DIICOT),  în situaţia în care procurorul a apreciat, din considerente de ordin tactic, logistic sau al naturii infracţiunilor descoperite, că era necesar ca aceasta să se realizeze de specialişti din cadrul acestei structuri, procedând în acest sens a respectat dispoziţiile legale precitate, nerezultând şi nefiind făcută dovada vreunei vătămări cauzate prin efectuarea actelor de către poliţistul specialist din cadrul altei structuri de poliţie, vătămare care trebuia să constea în încălcarea iremediabilă a unui drept al inculpatului, care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Prin urmare, în speţă nu se poate reţine că prin aceste activităţi s-ar fi creat vreun prejudiciu pentru inculpatul C. C. A., cu atât mai mult cu cât nulitatea care ar putea interveni este relativă, sancţiunea excluderii probei fiind condiţionată de dovada vătămării ce i s-ar fi cauzat inculpatului, aceasta nefiind prezumată de lege, ori, nefiind dovedită existenţa vreunei vătămări care să poată fi înlăturată decât prin înlăturarea acestor probe, este evident că nu se poate proceda la excluderea acestora.

În cauza de faţă aceste activităţi au fost îndeplinite de organul de poliţie specializat, care şi-a desfăşurat activitatea sub directa supraveghere a procurorului (care o putea cenzura), prin intermediul organului de poliţie judiciară desemnat de acesta, şi în prezenţa inculpaţilor şi a apărătorilor acestora. 

În consecinţă, câtă vreme a fost respectată competenţa materială de efectuare a actelor de cercetare şi nu au fost realizate de organele de poliţie acte de urmărire cu depăşirea limitelor prevăzute de lege, acestea nu sunt afectate de vreo cauză de nulitate şi nu pot fi înlăturate.

Pentru a opera dispoziţiile legale referitoare la nulitatea relativă este necesar să fie îndeplinite mai multe condiţii, fapt nerealizat în prezenta cauză. Nu rezultă astfel o vătămare concretă adusă inculpatului, rezultată în urma punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică şi a celor de percheziţie informatică, care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin excluderea probelor la care s-a făcut referire, la momentul soluţionării cauzei pe fond urmând ca instanţa să aprecieze asupra temeiniciei acestora.

Faţă de acestea, nefiind îndeplinite condiţiile legale pentru a opera atât nulitatea absolută, cât şi nulitatea relativă, judecătorul urmează a respinge şi aceste excepţii.

Pentru toate aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară a considerat ca nefondate cererile şi excepţiile formulate de inculpatul C. C. A., precum şi cererea privind necompetenţa formulată de inculpatul P. M. F., şi le-a va respins, constatând că rechizitoriul nr.3992/P/2018 din 20.03.2019  al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, ca act de sesizare a instanţei, cuprinde toate elementele prevăzute de art. 328 Noul Cod de procedură penală, întrucât nu s-a evidenţiat existenţa unor neregularităţi care să atragă restituirea cauzei la procuror.”

Împotriva acestei hotărâri a declarat contestaţie inculpatul C. C. A. criticând-o sub aspectul legalităţii.

Astfel, s-a arătat în motivarea contestaţiei faptul că:

- instanţa a soluţionat cauza fără să administreze toate probele solicitate de contestator în dovedirea nelegalităţii interceptărilor şi înregistrărilor tehnice; contestatorul a solicitat ca organele de urmărire penală să comunice organele care au pus în executare efectiv mandatele de interceptare tehnică şi cui aparţin suporţii tehnici folosiţi, răspunsul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui fiind incomplet;

- s-a solicitat instanţei să constate nulitatea şi să dispună înlăturarea probelor tehnice  - interceptări; s-a menţionat că percheziţia informatică a fost efectuată la sediul IPJ Vaslui de un ofiţer care face parte din structura DIICOT, acesta nefiind competent să efectuetze actele de urmărire penală

-actul de sesizare nu este legal deoarece nu cuprinde o descriere amănunţită a faptelor comise de fiecare inculpat, acuzaţia fiind una generică.

Faţă de acestea s-a solicitat  admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei atacate, înlăturarea probelor administrate nelegal şi constatatrea împrejurării că actul de sesizare nu este întocmit potrivit legii.

Prioritar, completul de judecători de cameră preliminară de la Tribunalul Vaslui reţine că inculpatul C. C. A. a formulat contestaţie împotriva încheierii din 19.07.2019 a judecătorului de cameră preliminară  din cadrul Judecătoriei Vaslui la 22.07.2019, încheierea fiindu-i comunicată la 18.09.2019, acesta fiind termenul de la care curge termenul de formulare a contestaţiei, potrivit art. 347 C.p.p.  care prevede că termenul de 3 zile se calculează de la comunicarea încheierilor prev. la art. 346 alin.1-4 C.p.p. Aşadar, contestaţia a fost formulată în termenul legal.

Analizând actele şi lucrările dosarului, completul de judecători de cameră preliminară de la Tribunalul Vaslui constată că este nefondată contestaţia formulată de inculpatul C.C. A. , pentru următoarele considerente:

Pe rolul Judecătoriei Vaslui s-a înregistrat la data de 22.01.2019, sub nr ds. 3355/333/2019, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr.3992/P/2018 din 20.03.2019 prin care s-a trimiterea în judecată, astfel:

- a inculpaţilor C. C. A. şi P. M.-F., în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune (forma continuată), prev. de art. 244 al. 1 şi 2 C.pen. cu apl. art. 35 al. 1 C.pen. - 25 acte materiale;

- a inculpatului P. C., aflat sub măsura preventivă a controlului judiciar, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune (forma continuată), prev. de art. 48 al. 1 C.pen. rap. la art. 244 al. 1 şi 2 C.pen. cu apl. art. 35 al. 1 C.pen. - 18 acte materiale,

solicitându-se totodată menţinerea măsurilor preventive dispuse faţă de cei trei inculpaţi.

Completul de judecători de cameră preliminară de la Tribunalul Vaslui reţine că obiectul procedurii de cameră preliminară este descris explicit în cuprinsul dispoziţiilor art. 342 C. proc. pen., care statuează neechivoc asupra prerogativelor judecătorului de a verifica, după trimiterea în judecată, chestiuni punctuale, enumerate limitativ: competenţa instanţei sesizate prin rechizitoriu, legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi legalitatea efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Examenul judecătorului de cameră preliminară, prin urmare, are un caracter preponderent formal, fiind limitat la chestiuni ce ţin, în mod esenţial, de legalitatea actelor procesuale ori procedurale efectuate în faza de urmărire penală ori de legalitatea probelor în sine.

Acest examen implică, cu necesitate, identificarea tuturor dispoziţiilor legale pertinente într-o cauză anume, urmată de examinarea, conform probelor, a actelor de urmărire penală cu exigenţele acelor dispoziţii şi, doar în cazurile expres prevăzute de lege, de aplicarea corespunzătoare a sancţiunilor prevăzute în art. 281 - art. 282 C. proc. pen.

Stabilindu-se sfera controlului exercitat în camera preliminară, în ceea ce priveşte legalitatea sesizării, aceasta vizează îndeplinirea condiţiilor prevăzute în art. 328 C. proc. pen. referitoare la conţinutul rechizitoriului, fiind necesar ca acesta să se limiteze la fapta şi persoana cu privire la care s-a efectuat urmărirea penală şi să cuprindă menţiunile privind data emiterii şi denumirea parchetului, numele, prenumele şi calitatea celui care l-a întocmit, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reţinută şi încadrarea juridică a acesteia, probele şi mijloacele de probă, date referitoare la măsurile asigurătorii, măsurile de siguranţă şi măsurile preventive luate în cursul urmăririi penale, dispoziţia de trimitere în judecată, cheltuielile judiciare şi semnătura celui care l-a întocmit, precum şi menţiunea verificării sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către procurorul ierarhic superior.

Aşadar, verificarea legalităţii sesizării se referă la îndeplinirea conţinutului rechizitoriului, fiind un examen similar cu cel efectuat prin prisma dispoziţiilor art. 300 C. proc. pen. anterior, articol care se referea la „regularitatea actului de sesizare”, din perspectiva condiţiilor de fond şi formă ale rechizitoriului, impunându-se cenzurarea legalităţii actului de sesizare ca act procesual şi act procedural, cu accent pe descrierea detaliată, clară a bazei factuale, caracterizarea în drept a acesteia, precizarea mijloacelor de probă, pentru a se stabili obiectul şi limitele judecăţii şi a existenţei verificărilor sub aspectul legalităţii şi temeiniciei efectuate de procurorul ierarhic superior.

Aceste limite ale verificării legalităţii sesizării sunt impuse de dispoziţiile art. 345 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. care se referă la „neregularităţi ale actului de sesizare”, precum şi de dispoziţiile art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. care prevăd sancţiunea restituirii cauzei la parchet când rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut în art. 345 alin. (3) C. proc. pen. şi aceasta atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului contestator în sensul că actul de sesizare nu este legal deoarece nu cuprinde o descriere amănunţită a faptelor comise de fiecare inculpat, acuzaţia fiind una generică, completul de judecători de cameră preliminară de la Tribunalul Vaslui, în acord cu judecătorul de la instanţa de fond, constată că această susţinere este neîntemeiată.

Judecătorul de cameră preliminară nu exercită, potrivit dispoziţiilor art. 3 C.p.p. o funcţie de judecată ce i-ar permite analizarea aspectelor ce ţin de temeinicia acuzaţiilor aduse inculpatului, ci funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată.

Potrivit expunerii de motive care a stat la baza adoptării proiectului noului Cod de procedură penală, prin reglementarea procedurii de cameră preliminară se urmăreşte rezolvarea chestiunilor ce ţin de legalitatea trimiterii în judecată şi de legalitatea administrării probelor asigurându-se premisa judecării cu celeritate a cauzei în fond. Se instituie astfel competenţa judecătorului de cameră preliminară în verificarea conformităţii probelor administrate în cursul urmăririi penale cu garanţiile de echitabilitate a procedurii. Sub acest aspect legalitatea administrării probelor este strâns şi exclusiv legată de asigurarea caracterului echitabil al procesului penal.

Judecătorul de cameră preliminară reţine că nu există niciun dubiu cu privire la obiectul judecăţii, în sensul art. 371 C.p.p. Odată descrisă în rechizitoriu fapta presupus a fi fost săvârşită de inculpat, aceasta a primit şi încadrarea juridică în dispozitivul actului de sesizare, rezultând manifestarea de voinţă a procurorului de a sesiza instanţa cu toate faptele descrise în rechizitoriu privitor la acest inculpat.

În la doilea rând, verificarea nu se poate face din perspectiva îndeplinirii condiţiilor pentru emiterea rechizitoriului prev. de art. 327 alin. 1 lit. a C.p.p., respectiv, dacă urmărirea penală e completă şi există probe necesare trimiterii în judecată. Judecătorul de cameră preliminară nu analizează aparenţa de temeinicie a probelor şi nu poate analiza dacă probele susţinute de acuzare conduc la încadrare juridică dată faptei, stabilirea textului legal care prevede şi sancţionează fapta de care e acuzată o persoană reprezintă un moment procesual care se dezbate doar în cursul judecăţii.

Completul de judecători de cameră preliminară de la Tribunalul Vaslui apreciază că au fost îndeplinite exigenţele de descriere a faptelor penale şi, implicit ale dreptului la un proces echitabil, circumstanţele comiterii faptelor fiind indicate cu o precizie suficientă pentru a permite inculpaţilor să înţeleagă conţinutul obiectiv al învinuirilor aduse, nicio dispoziţie legală neimpunând o descriere exhaustivă a fiecărui element din dosarul de urmărire penală.

În prezenta cauză procurorul a expus propria sa perspectivă asupra modului în care s-ar fi putut petrece faptele imputate inculpatului.

Verificarea probelor administrate în faza urmăririi penale pentru a verifica dacă aceasta justifică trimiterea în judecată a unei persoane reprezintă o atribuţie esenţială a procurorului în cadrul procesului penal şi, în acelaşi timp, o garanţie a persoanelor cercetate.

Referitor la susţinerile inculpatului în sensul că judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a soluţionat cauza fără să administreze toate probele solicitate de contestator în dovedirea nelegalităţii interceptărilor şi înregistrărilor tehnice, contestatorul  solicitând ca organele de urmărire penală să comunice organele care au pus în executare efectiv mandatele de interceptare tehnică şi cui aparţin suporţii tehnici folosiţi, răspunsul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui fiind incomplet, completul de judecători de cameră preliminară de la Tribunalul Vaslui, în acord cu judecătorul de la instanţa de fond, constată că această susţinere este neîntemeiată.

Se constată că la termenul din 4.06.2019, inculpatul C. C. A., prin apărător, a solicitat comunicarea de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui de relaţii cu privire la deţinătorii aparaturii tehnice folosite la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, sens în care judecătorul a dispus efectuarea unei adrese către unitatea de parchet.

Cu  adresa 3992/P/2019 din  21.06.2019, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui a transmis, ataşat, răspunsul Direcţiei Operaţiuni Speciale conform căruia interceptarea se realizează în mod nemijlocit de Centru Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor (cu privire la aparatura tehnică folosită la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică), .........

La termenul din 16.07.2019, inculpatul C. C. A., prin apărător a invocat că răspunsul comunicat nu este complet şi a solicitat revenirea la Parchet pentru a cere relaţii suplimentare.

În aprecierea suverană a utilităţii şi pertinenţei probelor, judecătorul de cameră preliminară a respins cererea.

Completul de judecători de cameră preliminară de la Tribunalul Vaslui reţin că prin OUG 6/2016, privind unele măsuri pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal, au fost reglementate, ca efect al sancţiunii de drept constituţional rezultate din decizia Curţii Constituţionale 51/16.02.2016, o serie de reguli pentru punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal.

În nota de fundamentare a actului normativ în discuţie s-a arătat că metoda specială a supravegherii tehnice, în sine, nu este afectată de criticile de neconstituţionalitate reţinute de Curtea Constituţională în decizia 51/16.02.2016.

S-a mai arătat că activitatea unităţilor de parchet ar fi grav afectată în absenţa sprijinului tehnic şi a resurselor umane specializate pentru managementul unei infrastructuri de comunicaţii, atât din punctul de vedere al operativităţii efecturăii actelor de urmărire penală, cât şi sub aspectul administrăii unui probatoriu complet pe baza tuturor metodelor de investigare prevăzute de C.p.p.

Astfel, prin OUG 6/2016 a fost modificată lg. 14/1992, în sensul că la art. 8 s-au introdus 2 alineate:

„La cererea organelor de urmărire penală, Centrul asigură accesul nemijlocit şi independent al acestora la sistemele tehnice în scopul executării supravegherii tehnice prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Verificarea modului de punere în aplicare în cadrul Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor a executării acestor supravegheri tehnice se realizează potrivit art. 30^1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Condiţiile concrete de acces la sistemele tehnice ale organelor judiciare se stabilesc prin protocoalele de cooperare încheiate între SRI cu Ministerul Public, MAI, precum şi cu alte instituţii în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea, în condiţiile aqrt. 57 alin. 2 C.p.p., organele de cercetare specială”.

La 8.12.2016 s-a încheiat Protocolul privind cooperarea între Serviciul Român de Informatii şi Ministerul Public pentru stabilirea condiţiilor concrete de acces la sisteme tehnice ale Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor, care, potrivit art. 8 alin. 3 din lg. 14/1992 este un document public, fără regim de confidenţialitate.

De asemenea, potrivit art. 138 alin. 1 lit. a C.p.p.,  (1) Constituie metode speciale de supraveghere sau cercetare următoarele: a) interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă;, iar potrivit art.  142 alin (1^1)  C.p.p., Pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 138 alin. (1) lit. a) - d), procurorul, organele de cercetare penală sau lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei folosesc nemijlocit sistemele tehnice şi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea şi confidenţialitatea datelor şi informaţiilor colectate.

Conform acestui Protocol, art.2 - Serviciul Român de Informatii asigură Ministerului Public, structurilor sale centrale sau teritoriale, precum şi organelor de cercetare penală delegate de procuror, accesul direct, nemijlocit şi independent la sisteme tehnice detinute şi administrate de acesta, prin Centrul Nalional de Interceptare a Comunicaliilor, pentru punerea în aplicare a actelor de autorizare emise în temeiul prevederilor Codului de procedure penală sau a legii speciale, scop în care: a) asigură Ministerului Public sau organelor de cercetare penală delegate de acesta accesul direct, nemijlocit şi independent la sistemul tehnic de interceptare, în scopul punerii în aplicare, în sistem centralizat, a mandatelor de supraveghere tehnică; b) pune la dispozţtia Ministerului Public aplicaţiile informatice deţinute de Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor pentru a solicita operatorilor de comunicaţii electronice direct, independent, nemijlocit, datele de trafic, în conditiile legii speciale; c) acorde sprijinul necesar pentru solutionarea problemelor tehnice aparute cu ocazia desfiguririi activitililor prevdzute la literele a) şi b) potrivit competentelor prevăzute de lege.

Art. 3 - Accesul Ministerului Public la sistemele tehnice previzute la art. 1, litera a) se realizează direct, nemiilocit şi independent prin: a) utilizarea aplicaţiilor informatice de interceptare specifice;b) managementul tintelor şi al mandatelor de supraveghere tehnică; c) managementul utilizatorilor din cadrul structurii conectaţi la sistem; d) direcţionarea semnalului interceptat şi/sau receptionarea acestuia către/de către structuri stabilite de Ministerul Public; e) exportul produselor interceptate prin intermediul aplicaliilor informatice specifice.

Aşa cum s-a reţinut  în Raportul privind verificarea efectuată de preşedintele ÎCCJ în temeiul art. 30 ind. 1 din lg. 302/2004, din 7.01.2020, punerea în aplicare a măsurilor de supraveghere dispuse în procesul penal se realizează de fiecare auoritate judiciară în mod autonom, exclusiv prin personal propriu, direct, nemijlocit şi independent, prin intermediul eechipamentelor tehnice terminale pe care le deţin şi le utilizează în sediile proprii.

Se constată că, în acelaşi sens sunt şi cele reţinute de judecătorul de cameră prleiminară de la instanţa de fond care a menţionat că Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor a asigurat posibilitatea tehnică a efectuării înregistrărilor.

Or, în aceste împrejurări, completul de judecători de cameră preliminară de la Tribunalul Vaslui reţine că, de altfel,  răspunsul comunicat cu  adresa 3992/P/2019 din  21.06.2019 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, în speţă, răspunsul Direcţiei Operaţiuni Speciale, conform căruia interceptarea se realizează în mod nemijlocit şi independent prin intermediul  Centrului Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor (cu privire la aparatura tehnică folosită la punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică), f.210, ds. 3355/333/2019/a1, vol.I), confirmă cele precizate anterior, fiind suficient, neimpunându-se completarea acestuia, soluţia dispusă de judecătorul de cameră prleiminară de la instanţa de fond nefiind viciată de respingerea cererii inculpatului, prin apărător, de revenire la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui pentru precizări.

Referitor la nulitatea şi înlăturarea probelor tehnice  - interceptări, întrucât percheziţia informatică a fost efectuată la sediul IPJ Vaslui de un ofiţer care face parte din structura DIICOT, acesta nefiind competent să efectueze actele de urmărire penală, completul de judecători de cameră preliminară de la Tribunalul Vaslui apreciază că, în mod întemeiat, judecătorul de la instanţa de fond a respins această cerere.

Potrivit proceselor verbale de la f. 89-100 vol.VII ds. U.p., s-a procedat la percheziţionarea sistemelor informatice în baza mandatelor de percheziţie în sistem infomatic emise de Judecătoria Vaslui, de către un inspector de poliţie din cadrul IGPR- Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate -BCCO Iaşi-SCCO Vaslui, în prezenţa inculpaţilor şi a apărătorilor, dar şi a organului de crectare penală delegat prin  ordonanţa procurorului, ca urmare a solicitării transmise cu adresa 3992/P/2018 din 17.12.2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui.

Conform art. 168 alin. 12 C.p.p., percheziţia în sistem informatic ori a unui suport de stocare a datelor informatice se efectuează de un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora, în prezenţa procurorului sau a organului de cercetare penală.

Completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Tribunalului reţine, în acord cu judecătorul d e la instanţa de fond, că dispoziţiile legale amintite au fost respecate întocmai în cauză, neexistând niciun caz de necompetenţă materială în efectuarea actelor de urmărire penală.

În cauză nu s-a efectuat urmărirea penală de către un  procuror din cadrul DIICOT, infracţiunile ce fac obiectul cauzei de faţă nefiind din cele expres menţioante în prevederile art. 11 alin. 1 pct.1-4 din OUG 78/2016.

Se constată că legiuitorul a prevăzut în cuprinsul art. 11 alin. (1) pct. 1 - 4 din O. U. G. nr. 78/2016 infracțiunile care sunt în competența materială specială a direcției, realizând o enumerare expresă și limitativă a acestora.

În mod evident, în condițiile în care judecătorul de cameră preliminară ar stabili că urmărirea penală a fost realizată de un organ necompetent material, sancțiunea ce ar intervini prin prisma Deciziei nr. 302/2017 a Curții Constituționale ar fi nulitatea absolută, conform prevederilor art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., această sancțiune vizând atât actul de sesizare a instanței de judecată, cât și probele administrate în cauză, în conformitate cu prevederile art. 102 alin. (3) C. proc. pen.

Însă, în cauză, aşa cum s-a reţinut, urmărirea penală a fost efectuată de un procuror competent.

Actele de punere în executare a percheziţiei informatice reprezintă, din perspectiva dispoziţiilor art. 97 C. proc. pen., procedee probatorii, care stau la baza procesului-verbal de consemnare a activităţilor efectuate, ce constituie mijloc de probă.

Punerea în executare a mandatelor de percheziţie informatică s-a rwealizat în confomritate cu dispoiziţiile art. 168 alin. 12 C.p.p. de către specialişti din cadrul organelor judiciare, ceea ce nu echivalează cu încălcarea normelor de competenţă materială.

Analizând procesele verbale de punere în executare a mandatelor de percheziţie în sistem informatic, reiese că aceasta s-a realizat de un inspector de poliţie din cadrul IGPR- Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate -BCCO Iaşi-SCCO Vaslui. Acestea sunt structuri din cadrul IGPR, nu fac parte din Ministerul Public.

Aşadar, aspectele invocate de inculpatul contestator, prin apărător, referitoare la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism nu sunt incidente în cauză, aceasta fiind o structură din cadrul Ministerului Public specializată în combaterea și investigarea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, înființată în anul 2004, în scopul destructurării grupurilor infracționale organizate, frontaliere şi transfrontaliere şi care efectuează investigații în materia infracțiunilor grave, definite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016, aprobată prin Legea nr. 120/04.06.2018, diferită de Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate -BCCO Iaşi-SCCO Vaslui, structură din cadrul IGPR.

Faţă de acestea, completul de judecători de cameră preliminară constată că încheierea atacată este temeinică şi legală, nici în faza de urmărire penală de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, nici ulterior, la judecata în cameră preliminară la Judecătoria Vaslui, nu au existat  încălcări ale legii penale care să reprezinte nulităţi absolute, aşa cum au fost indicate în art. 281 alin. 1 lit a-f  NCPP.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425 indice 1 alin.7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 347 Cod procedură penală, se va respinge ca nefondată contestația formulată de către contestator – inculpat C. C. A., fiul lui ....................... împotriva Încheierii din data de 19.07.2019 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Vaslui, care va fi  menținută.

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, se va obliga contestatorul la plata către stat a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Se va lua act de faptul că inculpatul contestator a fost asistat de avocat ales.

În temiul art. 275 alin. 6 Cod procedură penală onorariul apărătorilor din oficiu, av. O...... A........ în cuantum de 200 lei (delegaţie nr. ..........) şi av. B..... D......... în cuantum de 795 lei (delegaţie nr. ..............), vor fi achitate din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În temeiul art. 425 indice 1 alin.7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 347 Cod procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de către contestator – inculpat C. C. A., fiul lui ......................... împotriva Încheierii din data de 19.07.2019 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Vaslui, pe care o menține.

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă contestatorul la plata către stat a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Ia act de faptul că inculpatul contestator a fost asistat de avocat ales.

În temeiul art. 275 alin. 6 Cod procedură penală onorariul apărătorilor din oficiu, av. ........... în cuantum de 200 lei (delegaţie nr. .........) şi av. ............ în cuantum de 795 lei (delegaţie nr. ...............), vor fi achitate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în cameră de consiliu azi, data de 23.12.2019.

Judecător de cameră preliminară, Judecător de cameră preliminară,

.............................................................................................................

Grefier,

Domenii speta

Spete similare