Anulare somație de plată – netemeinicie: instanţa de fond a analizat înscrisurile depuse la dosar de către creditoare şi a concluzionat, în mod temeinic, că pretențiile sale nu pot fi valorificate în cadrul procedurii simplificate a ordonanței de plată, f

INSTANŢA,

Deliberând asupra prezentei cauze, în conformitate cu dispoziţiile art. 395 alin. (1) Cod procedură civilă, constată următoarele:

Prin cererea în anulare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 19.08.2019, sub nr. de dosar ..../299/2020, petenta-creditoare A, în contradictoriu cu intimat-debitorul B, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Sentinţei civile nr. ... din data de 03.06.2020 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. .../299/2020 şi, în consecință, să emită ordonanţa de plată prin care să dispună obligarea debitorului la plata sumei de 25.906,66 lei, reprezentând părţile din cotele de contribuţie neachitate de debitor pentru lunile martie 2019, iunie 2019 şi iulie 2019, calculate pentru apartamentele 5 şi 6 din imobil; precum şi a penalităţilor de 0,2% per zi de întârziere, de la datele la care pot fi calculate aceste penalităţi, potrivit art. 77 din Legea nr. 196/2018, până la data efectivei plăţi; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii în anulare, în esenţă, petenta-creditoare a criticat Sentinţa civilă sub aspectul temeiniciei, arătând că instanţa nu a analizat condiţiile de emitere a unei ordonanţei de plată şi că a reţinut în mod eronat că debitul solicitat nu este cert şi lichid. În acest sens, a susţinut că Asociaţia a decis prin Hotărârile nr. 6 şi nr. 7 din data de 28.01.2019, să fie încheiate contracte cu un Birou de Arhitectură, pentru expertizarea tehnică a structurii imobilului, mai apoi, au fost încheiate Contractele nr. 1 şi nr. 2 cu un Birou de arhitectură, la data de 30.01.2019, şi acesta a început să presteze activităţile şi serviciile asumate prin contract. S-a arătat că Biroul de arhitectură a emis facturile sale conform contractelor nr. 1 şi nr. 2, către Asociaţie la date diferite, începând cu facturile nr. BDRI 0607 din 31.01.2019 şi nr. BDRI 0608 din 31.01.2019, continuând cu următoarele 3 din luna aprilie 2019 (nr. BDRI 0616 din 01.04.2019, nr. BDRI 0618 din 19.04.2019, nr. BDRI 0619 din 19.04.2019), cu factura din luna iunie 2019 (nr. BDRI 0626 din 27.06.2019) şi cu factura din luna iulie 2019 (nr. BDRI 0628 din 03.07.2019), apoi, Asociaţia a repartizat sumele din facturi, pe măsură ce i-au fost comunicate, către proprietarii de apartamente din Imobil, în funcţie de criteriul cotelor procentuale aferente proprietăţilor deţinute în Imobil. A susţinut că primele două facturi, emise în luna ianuarie 2019, au fost repartizate către proprietari, prin lista de contribuţii pe luna martie 2019, ce a fost afişată la avizier la data de 25.04.2019, iar următoarele trei facturi, emise în luna aprilie 2019, au fost repartizate către proprietari prin lista de contribuţii pe luna iunie 2019, ce a fost afişată la avizier la data de 24.07.2019. Ultimele două facturi (cea emisă în luna iunie şi cea emisă în luna iulie 2019) au fost repartizate către proprietari prin lista pe luna iulie 2019, ce a fost afişată la avizier la data de 28.08.2019. S-a susţinut că în această manieră a fost determinată fracţia din valoarea menţionată în facturile din lunile martie, iunie, respectiv, iulie 2019, care a fost stabilită pentru fiecare proprietar în parte, inclusiv pentru debitorul din prezenta cauză. S-a precizat că proprietarii de spaţii din imobil au fost înştiinţaţi prin listele cu cotele de contribuţie din aceste trei luni, cu privire la cheltuieli obişnuite, recurente, plus cheltuielile ce le reveneau pentru plata facturilor emise de Biroul de arhitectură.

A arătat că potrivit listei de contribuţii pe luna martie 2019, afişată la data de 25.04.2019 şi cu scadenţa la data de 15.05.2019, dl. B datorează către Asociaţie, pe luna martie 2019: pentru apartamentul cu nr. 5, suma de 8.559,60 RON (conform coloanei intitulate expertiză tehnică) şi un total de 9.083,60 RON şi pentru apartamentul cu nr. 6, suma de 7.379,63 RON şi un total de 78.71,63 RON.

A susţinut că prima tranşă a cheltuielilor reprezentate de plata primelor două facturi emise de Biroul de arhitectură a fost repartizată către proprietari, în luna martie 2019, iar lista cu contribuţiile pe luna martie a fost afişată în luna aprilie 2019. În luna aprilie 2019 a fost afişată lista cu cheltuielile pe luna martie 2019, şi nu lista cu cheltuielile pe luna în curs, respectiv aprilie 2019, a cărei listă aferentă a fost afişată în luna mai 2019.

Cu privire la cota indiviză ce îi revine debitorului B s-a subliniat că suprafaţa reunite ale apartamentelor 5 şi 6 din imobil (proprietatea debitorului) este de 16,48%, susţinerile acestuia privind numărul de voturi neputând avea incidenţă, matematic şi logic, asupra cotelor pe care le are în proprietate. 

Potrivit petentei-creditoare, penalităţile rezultă din aplicarea cotei de 0,2% prevăzută de art. 77 alin. (1) din Legea nr. 196/2018, la fiecare zi de întârziere înregistrată după epuizarea scadenţei calculate conform art. 77 alin. (2) din Legea nr. 196/2018 raportat la art. 12 lit. t), u) şi v) din Statutul Asociaţiei şi la art. 7.2. din Regulamentul Condominiumului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1.024 Cod procedură civilă.

În dovedire, au fost ataşate înscrisuri. 

S-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei.

La data de 22.09.2020, s-a înregistrat la dosar întâmpinarea depusă de intimatul-debitor (filele 22-27), prin care s-a solicitat, în principal, respingerea cererii în anulare şi respingerea cererii de emitere a ordonanţei de plată ca efect al admiterii excepţiei inadmisibilității; iar în subsidiar respingerea cererii în anulare pentru constatarea neîndeplinirii condiţiilor legale obligatorii prevăzute de art.1014 şi următoarele din Codul de Procedură Civilă.

În motivare, s-a arătat că este proprietar al apartamentelor nr. 5 şi 6 situate în imobilul din ...., Sector 1, care este o clădire de locuinţe ridicată pe 5 nivele si edificată în anul 1929, fiind încadrată în urma unei expertize din anul 1985 în clasa II risc seismic, conform Listei publicată şi actualizată în data de 07.01.2020 de către Administraţia Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic. În cadrul imobilului există 21 spaţii/locuinţe, deţinute de 10 proprietari, Asociaţia de Proprietari fiind constituită la nivelul Imobilului cu 8 doar membri. S-a susţinut că actualul preşedinte al Asociaţiei de Proprietari doreşte să achiziţioneze toate apartamentele din acest imobil, în vederea schimbării destinaţiei tuturor apartamentelor într-un hotel iar faptul că o parte din proprietari nu au acceptat preţul derizoriu oferit, l-a determinat pe acesta să iniţieze o serie de demersuri în vederea exercitării unor presiuni asupra debitorului, dar şi a celor ce refuză în continuare vânzarea apartamentelor.

Intimatul-debitor a precizat că ordonanţa de plată se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 1.017 Cod procedură civilă, referitoare la notificarea prealabilă de către creditoare.

Pe fondul cererii de emiterea a ordonanţei de plată, debitorul a arătat că presupusele creanţe nu sunt născute dintr-un contract civil încheiat de debitor cu creditoarea, ci în baza unor contracte de expertizare tehnică reprezintă o creanţă născută între Asociaţia de proprietari şi biroul arhitectului C, iar calculele sumelor de întreţinere s-au realizat  prin aplicarea unui procent al penalităţilor pentru sumele calculate anterior în mod unilateral fără dovedirea acestora sau punerea la dispoziţie a unor înscrisuri doveditoare.

S-a mai susţinut că suma solicitată nu are caracter cert, lichid şi exigibil, existând dubii cu privire la corespondenţa dintre suma pretins a fi fost plătită biroului de arhitectură coincide şi suma care ulterior a fost eşalonată şi împărţită fiecărui proprietar. Potrivit debitorului, simpla înscriere a unor sume pe tabelul cu cotele de întreţinere nu face dovada indubitabilă a certitudinii acelei creanţe sau a caracterului lichid. Mai mult decât atât, sumele cerute de către creditoare sunt simple speculaţii raportat la momentul afişării tabelelor de întreţinere, data scadenţei şi data de la care trebuie calculate penalităţile, astfel încât rezultatul final a fost calculat neluându-se în considerare absolut nicio normă legală. Din moment ce nu există certitudine cu privire la momentele afişării, scadenţei şi calculul penalităţilor, este irefutabil lipsa caracterului lichid şi exigibil al creanţelor pretinse.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1014 şi următoarele din Codul de Procedură Civilă.

În probaţiune, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

A fost ataşat dosarul nr. .../299/2020 şi s-a încuviinţat proba cu înscrisurile de la dosar, la solicitarea ambelor părţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. ... din data de 03.06.2020 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. .../299/2020, instanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de creditoarea A prin care a solicitat obligarea debitorului B la plata sumei de 25.906,66 lei, reprezentând contravaloarea cotelor de contribuție la cheltuielile comune față de asociație, datorate pentru apartamentele nr. 5 și nr. 6, proprietate personală; precum şi la plata penalităților de întârziere la plată în cuantum de 35.927,94 lei, înregistrate pentru cotele de contribuție la cheltuielile comune.

Pentru a decide astfel, instanţa a constatat că pretinsa creanţă care nu îndeplineşte conditiile prevazute de art. 1.014 Cod procedură civilă, respectiv cele referitoare la certitudinea şi lichiditatea creanţei, reţinând că în raport de apărările formulate de debitor privind modul de calcul al sumelor solicitate, este necesară administrarea unui probatoriu extins, incompatibil cu procedura ordonanţei de plată.

Examinând Sentinţa civilă nr. ... din 03.06.2020 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. .../299/2020, prin prisma criticilor formulate pe calea cererii în anulare şi prin raportare la materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine că, în mod corect, s-a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile privind certitudinea şi lichiditatea creanţei.

Instanţa de fond a analizat înscrisurile depuse la dosar de către creditoare şi a concluzionat, în mod temeinic, că pretențiile sale nu pot fi valorificate în cadrul procedurii simplificate a ordonanței de plată, faţă de lipsa dovezii certe a creanţei şi a modului de stabilirea a acesteia.

În acest sens, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 1.014 Cod procedură civilă, potrivit cărora în cazul creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însușit de părți prin semnătura ori în alt mod admis de lege, se poate emite o ordonanță de plată.

Din aceste dispoziții legale rezultă faptul că pentru emiterea unei astfel de sentințe este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei creanțe constând în plata unei sume de bani, creanța sa fie certă, lichidă și exigibilă, izvorul acesteia să fie un contract civil, precum și existența unui înscris care sa ateste existenţa contractului, condiţii care nu sunt îndeplinite în cauza de faţă, după cum urmează:

În ceea ce priveşte prima condiţie, instanța constată că aceasta este îndeplinită, pretenția creditoarei privind o sumă de bani.

Referitor la cea de-a doua condiţie însă, instanţa constată că aceasta nu a fost dovedită, creanţa dedusă judecăţii neavând un caracter cert şi lichid, întrucât existenţa şi cuantumul obligaţiei debitorului nu pot fi stabilite pe baza înscrisurilor depuse la dosar de creditoare, mai ales în contextul apărărilor formulate de debitor.

Creditoarea solicită obligarea debitorului la plata unor sume de bani incluse pe listele de plată ale lunilor martie, iunie şi iunie 2019, cu titlu de contravaloare a expertizei tehnice efectuate asupra imobilului din ...., Sector 1, contravaloarea totală a acestei expertize fiind împărţită între proprietarii celor douăzeci şi unu de apartamentelor din imobil.

Reţinând că debitorul este proprietarul a două apartamente din imobil, pe lista conţinând cheltuielile de întreţinere aferente lunii martie 2019, acestuia i s-au imputat sumele de 8.559,60 lei şi, respectiv, 7.379,63 lei pentru expertiza tehnică menţionată.

Cu acelaşi titlu, pe lista cu cheltuielile de întreţinere aferente lunii iunie 2019, s-au stabilit în sarcina debitorului sumele de 2.236,84 lei şi, respectiv, 1.928,48 lei; iar pe lista cu cheltuielile de întreţinere aferente lunii iulie 2019, s-au stabilit sumele de 3.115,82 lei şi, respectiv, 2.686,29 lei.

Cu toate că a depus la dosar cele două contracte încheiate cu Biroul de arhitectură, pentru realizarea expertizei tehnice a clădirii, precum şi facturi emise de acesta din urmă, în prezentul cadru procesual, creditoarea nu a prezentat într-o manieră clară modul în care a stabilit în sarcina debitorului, pe cele trei liste de plată, sumele mai sus expuse.

Instanţa nu contestă faptul că, în concret, aceste lucrări de expertizare a imobilului au fost executate, însă reţine că procedura ordonanţa de plată reprezintă o cale specială, simplificată de care poate uza un creditor care deţine împotriva unui debitor o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

În raport de criticile formulate de debitor, instanţa constată că nici în prezenta cerere în anulare nu au fost oferite explicaţii suplimentare cu privire la modul de calcul al sumelor solicitate, inclusiv prin prisma cotei indivize de 16,48% indicată de creditoare ca aparținând debitorului (din extrasele de Carte Funciară depuse la filele 7-9 nerezultând această cotă).

În acord cu prima instanţa, se constată că cererea de chemare în judecată excede domeniului de aplicare a procedurii ordonanţei de plată, apărările formulate de debitor necesitând administrarea unui probatoriu extins, în cadrul procedurii speciale a ordonanţei de plată singura proba admisibilă fiind cea cu înscrisuri.

Pentru aceste considerente, întrucât creanţa dedusă judecăţii nu are caracter cert şi lichid, instanţa consideră legală şi temeinică soluţia de respingere a cererii de emitere a ordonanţei de plată prin Sentinţa civilă nr. ... din data de 03.06.2020 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. .../299/2020, motiv pentru care va respinge, ca neîntemeiată, cererea în anulare, petenta-creditoare având posibilitatea de a introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun

Deşi a solicitat prin întâmpinarea depusă la dosar obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată, debitorul nu a depus dovezi în sensul ocazionării acestora, cu respectarea dispoziţiilor art. 452 Cod procedură civilă, motiv pentru care instanţa va respinge, ca neîntemeiată, cererea intimatului-debitor de obligare a petentei-creditoare la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca neîntemeiată, cererea în anulare privind pe creditoarea A ...., şi pe debitorul B, cu domiciliul .....

Respinge, ca neîntemeiată, cererea intimatului-debitor de obligare a petentei-creditoare la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată, astăzi, 15.10.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei.

Domenii speta

Spete similare