Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate. Condiţii.

 Potrivit art. 466 alin. 1 din actualul Cod de procedură penală persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa. Este considerată „judecată în lipsă”  conform art. 466 alin. 2  Cod procedură penală, „ persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa”. În raport de definiţia dată de legiuitor sintagmei „judecată în lipsă” simpla lipsă a persoanei condamnate de la judecata care a avut loc în faţa primei instanţe sau/şi în căile de atac nu este suficientă pentru redeschiderea procesului, fiind necesar ca, pe lângă lipsa de la judecată cel condamnat să se fi aflat în una dintre ipotezele prevăzute în mod expres de legiuitor:  să nu fi fost citat la proces şi să nu fi luat cunoştinţă în nici un alt mod oficial despre acesta sau, deşi a avut cunoştinţă de proces să fi lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei fiind în imposibilitate de a încunoştinţa instanţa.

Deliberând asupra apelului penal de faţă:

Constată că, prin sentinţa penală nr. 79/17.03.2014 pronunţată de Judecătoria Făgăraş în dosarul penal nr. 703/226/2014, a fost respinsă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnatul S.M.Ş., privind sentinţa penală nr. 184/01.10.2012, pronunţată în dosarul penal nr. 249/226/2012 al Judecătoriei Făgăraş, definitivă prin nerecurare, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c din Codul penal din 1968.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat condamnatul să plătească în favoarea statului suma de 260 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin cererea înregistrată la data de 13.02.2014, condamnatul S.M.Ş., căruia prin sentinţa penală nr. 184/01.10.2012 pronunţată de Judecătoria Făgăraş i s-a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c din Codul penal din 1968, a solicitat redeschiderea procesului penal desfăşurat în lipsa sa, arătând în motivarea cererii că a fost judecat şi condamnat în lipsă, iar de sentinţa de condamnare a aflat la întoarcerea în ţară la data de 22.01.2014.

În faţa instanţei, petentul a motivat că a fost judecat în lipsă întrucât nu a fost în ţară şi nici nu a avut cunoştinţă despre proces. Nu a fost încunoştinţat de nimeni din ţară, deoarece doar pe tatăl său îl mai are în România, iar cu acesta nu prea a vorbit la telefon.

S-a dispus de către prima instanţă ataşarea dosarului nr. 249/226/2012 al Judecătoriei Făgăraş.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii condamnatului S.M.Ş. de redeschidere a procesului penal, prima instanţă a constatat că: potrivit art. 466 alin. 2 teza I Cod procedură penală, este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa.

Examinând dosarul penal nr. 249/226/2012 al Judecătoriei Făgăraş, în care petentul S.M.Ş. a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, raportat la motivele invocate de acesta privind judecarea sa în lipsă, instanţa de fond a reţinut că petentul a fost legal citat pentru fiecare termen de judecată.

Astfel, pentru primul termen de judecată citaţia a fost afişată pe uşa locuinţei petentului, acesta fiind plecat din ţară, iar familia sa a refuzat primirea citaţiei, agentul procedural încheind în acest sens un proces-verbal. Pentru următoarele termene de judecată, petentul a fost citat prin afişare atât la domiciliu, cât şi la sediul Consiliului Local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea, având în vedere că era plecat din ţară, la fel fiind citat şi pentru ultimul termen de judecată, când s-a dat cuvântul la dezbateri. 

A reieşit aşadar că persoana condamnată a fost citată pentru fiecare termen de judecată conform dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată (art. 175 şi următoarele din Codul de procedură penală din 1968), astfel că nu a putut fi primită susţinerea acesteia că a fost judecată în lipsă, fiind considerată judecată în lipsă doar persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta.

Ca urmare, în baza art. 469 alin. 4 Cod procedură penală, nefiind întrunite condiţiile legale pentru redeschiderea procesului penal, prima instanţă a apreciat că se impune respingerea cererii formulate în acest sens de condamnatul S.M.Ş. privind sentinţa penală nr. 184/01.10.2012, pronunţată în dosarul penal nr. 249/226/2012 al Judecătoriei Făgăraş, definitivă prin nerecurare, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c din Codul penal din 1968.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, în termenul legal, condamnatul S.M.Ş.  criticând-o pentru netemeinicie şi solicitând desfiinţarea ei, iar în cadrul rejudecării pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se admită cererea pe care a formulat-o şi să se dispună rejudecarea sa.

În motivarea apelului formulat, condamnatul S.M.Ş. a arătat că aşa cum rezultă şi din ancheta socială depusă la dosarul cauzei  în apel, deşi a fost citat la adresele existente la dosarul instanţei de fond în realitate cel care primea citaţiile era tatăl său iar conform declaraţiei tatălui, acesta nu ştia nimic de fiul său, acesta fiind plecat încă din perioada minoratului în Italia împreună cu mama lui.

Aşadar, având în vedere că petentul condamnat S.M.Ş. a fost judecat în lipsă, pentru a da posibilitatea acestuia de a beneficia de un proces echitabil şi pentru a-i garanta dreptul la apărare, în sensul de a administra probe şi în favoarea lui în circumstanţiere, se impune admiterea apelului declarat şi pe cale de consecinţă admiterea cererii de redeschidere a procesului penal privind sentinţa penală nr. 184/01.10.2012 pronunţată în dosarul nr. 249/226/2012 al Judecătoriei Făgăraş.

Analizând, în aplicarea dispoziţiilor art. 420 Cod procedură penală însă în limitele prevăzute de art. 417 Cod procedură penală, sentinţa penală atacată, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată că apelul formulat de condamnatul S.M.Ş. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa penală nr. 184/01.10.2012, pronunţată în dosarul penal nr. 249/226/2012 al Judecătoriei Făgăraş, definitivă prin nerecurare, condamnatului S.M.Ş. i s-a aplicat o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b şi c din Codul penal din 1968.

În vederea executării acestei pedepse, condamnatul a fost dat în urmărire internaţională, fiind arestat de autorităţile italiene şi predat autorităţilor din România la data de 21.01.2014. La data de 05.02.2014, condamnatul a solicitat instanţei de executare rejudecarea cauzei care a format obiectul dosarului penal nr. 249/226/2012 al Judecătoriei Făgăraş arătând că a fost judecat în lipsă şi nu a avut cunoştinţă de procesul care s-a desfăşurat împotriva lui.

Potrivit art. 466 alin. 1 din actualul Cod de procedură penală, persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa.

Este considerată „judecată în lipsă”, conform art. 466 alin. 2  Cod procedură penală, „persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa “.

 În mod just, în raport de datele existente la dosar, prima instanţă a constatat şi a apreciat că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 466 alin. 2 din  Codul de procedură penală, invocat în susţinerea cererii condamnatului, întrucât în ceea ce priveşte dosarul în care a fost judecat inculpatul S.M.Ş. pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie (nr. 249/226/2012 al Judecătoriei Făgăraş) instanţa de fond a realizat în mod corect şi potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată procedura de citare pentru toate termenele de judecată care au avut loc în faţa acesteia, respectiv atât prin afişare la adresa de domiciliu a inculpatului – unde locuia şi locuieşte şi în prezent tatăl condamnatului - cât şi la sediul Consiliului Local în a cărei rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea de tâlhărie. Adresa la care s-a realizat procedura de citare cu inculpatul S.M.Ş. era singura adresă pe care organele judiciare o cunoşteau şi aceasta a rezultat chiar din conţinutul declaraţiilor date de către inculpat în faţa organelor de poliţie imediat după constatarea infracţiunii de tâlhărie, pentru care a fost cercetat şi condamnat de Judecătoria Făgăraş.

Deşi susţine că a părăsit ţara fără a cunoaşte de proces, condamnatul nu este în măsură să ofere nici acum o altă adresă la care să fie citat, ci domiciliul care figurează pe actul de identitate al condamnatului e acelaşi cu cel la care a fost citat de instanţa de fond (Judecătoria Făgăraş) în tot cursul procesului. De asemenea, condamnatul nu a putut face dovada, în cadrul acestui proces, că a locuit măcar o perioadă din cea în care s-a desfăşurat procesul cu forme legale într-un alt loc din România sau din străinătate.

În raport de această situaţie, Curtea reţine, similar primei instanţe, că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 466 Cod procedură penală pentru a se dispune rejudecarea cauzei, întrucât condamnatul a fost citat în mod legal la proces în dosarul penal nr. 249/226/2012 al Judecătoriei Făgăraş, la singura adresă pe care o aveau la dispoziţie autorităţile şi la care figurează şi în prezent în Evidenţa informatizată a persoanei precum şi prin afişare la Consiliul Local de la locul comiterii faptei, conform dispoziţiilor procedurale de la acel moment; împrejurarea invocată de condamnat în sensul că ar fi fost plecat o perioadă de timp în Italia, confirmată de altfel de ancheta socială depusă la dosar în apel din care rezultă într-adevăr că tatăl condamnatului  susţine că  acesta a plecat în Italia în urmă cu câţiva ani şi nu ţine legătura cu el, nu este de natură a conduce la concluzia unei nelegale citări a condamnatului pe parcursul judecării cauzei în dosarul penal nr. 249/226/2012 al Judecătoriei Făgăraş.

Pentru aceste motive, apare nefondat apelul formulat în cauză de către condamnatul S.M.Ş., astfel că, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se impune respingerea acestuia şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei penale nr. 79 din 17 martie 2014 pronunţată de Judecătoria Făgăraş în dosarul penal nr. 703/226/2014.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat apelantul condamnat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuielile judiciare.

Domenii speta

Spete similare