3.Contestație la executare. Modalitatea de calcul a dobânzii legale. Element de extraneitate. Netemeinicia contestării cheltuielilor de executare silită.

Deliberând asupra prezentei cereri, constată următoarele:

Prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 16.01.2020 sub nr. 1285/299/2020, contestatorul a solicitat instanţei anularea întregii executări silite şi a tuturor actelor de executare din dosarul de executare nr. 575/2019, întoarcerea executării silite, restituirea taxei judiciare de timbru şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

În motivare, s-a arătat că prin Decizia civila nr. 543/08, 10,201 9 pronuntata in dosarul nr. 4643/320/2018 Tribunalul Specializat Mures a respins apelul subscrisei si a admis apelul reclamantilor BRL, BI si BM, formulate impotriva Sentintei civile nr. 4986/08.11.2018 pronuntata de Judecatoria Targu Mures in dosarul nr. XXX, constatand si caracterul abuziv al clauzei prevazute la art. 3.14 privind comisionul de administrare si al clauzei prevazute in actul aditional la contractul de credit, prin care s-a stabilit marja fixa de 6,70 pp si noua valoare a ratei dobanzii variabile de 7,70%, dispunand restituirea sumelor percepute in temeiul acestor clauze abuzive, cu dobanda legala aferenta,

In baza hotararii iudecatoresti sus menționate, intimatii au formulat cerere de executare silita. In urma incuviintarii executării silite, executorul iudecatoresc a procedat la numirea unui expert contabil care a efectuat Raportul de Expertiza contabila din data de 19.12.2019 prin care s-au stabilit in sarcina Bancii obligatii de plata mai mari decat cele datorate de subscrisa in realitate.

În continuare, contestatoarea a indicat că intimaţii nu deţin o creanţă care îndeplineşte condiţiile art. 663 C.pr.civ.. Mai mult, contestatorul a precizat că expertul a calculat în mod greşit dobânda datorată, în speță fiind incidente dispozițiile legale din două acte normative privitoare la modul de calcul al dobânzii legale, adică OG nr. 9/2000 și OG nr. 13/2011. Ambele acte normative prevăd că dobânda se calculează doar în lei. Singura referință la moneda străină este inclusă în art. 4 din cele două ordonanțe, însă nu este aplicabilă în speță, deoarece simplul fapt că părțile au prevăzut plata creditului în monedă străină nu transformă contractul în categoria relațiilor de comerț cu element de extraneitate.

Referitor la cheltuielile de executare, contestatoarea a precizat că se impune diminuarea onorariului avocatului, faţă de activitatea depusă de acesta, iar în ceea ce priveşte celelalte cheltuieli s-a solicitat să se constate nelegalitatea acestora ca urmare a anulării actelor realizate în cursul executării silite.

În motivarea cererii de întoarcere a executării s-a indicat de către contestator că intimaţii nu deţineau o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

În drept, au fost invocate disp. art. 712, art. 723 C.pr.civ.

În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și expertiza contabilă și atașarea dosarului de executare.

Cererea a fost timbrată cu 823,40 lei, conform art. 10 din OUG 80/2013 (f. 16).

Prin întâmpinarea depusă la data de 02.03.2020, intimaţii au solicitat respingerea contestaţiei la executare, ca neîntemeiată.

În motivare, intimaţii au precizat că  deţin o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, iar raportul de expertiză a fost corect întocmit în faza de executare silită. Mai mult, în ceea ce priveşte onorariul avocaţial, au apreciat că acesta este unul rezonabil.

În drept, au fost invocate dispoziţiile  art. 205-208, 628 şi urm. C.pr.civ.

În probațiune, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La data de 10.07.2020 BEJA XXX a depus la dosarul cauzei copie a dosarului de executare nr. 575/2019.

Instanţa, în temeiul art. 258 C.pr.civ. coroborat cu art. 255 C.pr.civ. a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum şi proba cu expertiză judiciară contabilă.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, instanţa reţine următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 4986/2018 pronunțată în dosarul nr. XXX al Judecătoriei Târgu Mureş s-a dipsus astfel: Admite în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect acţiune în constatare clauze abuzive formulată de către reclamantii B. R. L., B. I. si B. M., în contradictoriu cu pârâta RB S.A. Constată caracterul abuziv şi pe cale de consecinţă nulitatea absolută a clauzei contractuale prevăzută la art. 3.12 în cuprinsul Contractului de credit nr. RFI86245680938/18.08.2008 având următorul conţinut : „ Pentru procesarea cererii de credit împrumutatul datorează băncii un comision de procesare de 2,2% calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului mentionat la art. 1.1 lit. a. Comisionul se va plăti integral la data tragerii creditului, împrumutatul autorizând banca să retină automat contravaloarea comisionului de procesare.” Constată caracterul abuziv şi pe cale de consecinţă nulitatea absolută a clauzei contractuale prevăzută la art. art. 3.7 în cuprinsul Contractului de credit nr. RFI86245680938/18.08.2008 doar în ceea ce priveşte sintagma „Rata anuală a dobânzii în vigoare la momentul exercitării optiunii va putea fi modificată de către bancă în functie de evolutia pietei financiare sau de politica de credite a Băncii, urmând ca noua rată a dobânzii să fie adusă la cunostinta Împrumutatului în modalitătile mentionate în Conditiile generale de derulare a operatiunilor bancare”. Obligă pârâta la restituirea către reclamanti a sumei de 330 euro (contravaloarea în lei la cursul oficial al BNR din ziua restituirii) încasată cu titlul de comision de procesare, actualizată cu dobânda legală penalizatoare calculată de la data perceperii si până la restituirea efectivă. Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumelor încasate în temeiul Contractului de credit nr. RFI86245680938/18.08.2008 cu titlu de dobândă remuneratorie ce exced procentul anual de 6,7 %, în intervalul de timp 18.08.2009 – 30.06.2010 actualizate cu dobânda legală calculată de la data fiecărei plăti si până la restituirea efectivă. Respinge în rest cererea de chemare în judecată. Obligă pârâta la plata către reclamanti a sumei de 1400 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat acordat partial.

Prin decizia nr. 543/2019( f. 96-101) s-a dispus astfel: Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelanta pârâtă instituţie de credit RB SA, în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi BRL, având CNP (), BI, având CNP ()şi BM, având CNP împotriva sentinţei civile nr. 4986/08.11.2018 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosarul nr. XXX având ca obiect constatare clauze abuzive. Admite apelul formulat de apelanţii reclamanţi în contradictoriu cu intimata pârâtă instituţie de credit RB SA, împotriva sentinţei nr. 4986/08.11.2018 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosarul nr. 4643/320/2018 având ca obiect constatare clauze abuzive. Schimbă în parte sentinţa nr. 4986/08.11.2018, după cum urmează ,,Constată nulitatea absolută, ca având caracter abuziv al următoarelor clauze din Contractul de Credit nr. RFI86245680938 între pârâta RB SA, în calitate de împrumutător ?i BRL, BI şi BM, în calitate de împrumutaţi: - Clauza prevăzută prevăzute la art. 3, pct. 3.14 privind comisionul de administrare de 0,15% pe lună calculat la soldul creditului - Clauza prevăzută în Actul adiţional la contractul de credit nr. RF186245680938 prin care s-a stabilit în mod unilateral marja fixă de 6,70 pp şi noua valoare a ratei dobânzii variabile de 7,70% şi dispune înlăturarea din contract a acestor clauze.’’ – introducere paragraf nou ,,Dispune obligarea pârâtei RB S.A. să restituie reclamantei sumele percepute în temeiul clauzelor abuzive, inclusiv a sumelor percepute cu titlu de diferenţă de dobândă peste procentul de 6,7% pe an, cu dobânda legală aferentă de la data încasării sumelor şi până la restituirea efectivă.’’ – modificare paragraf 5, cu eliminarea dispoziţiei referitoare la intervalul de timp pentru care se dispune restituirea sumelor încasate cu titlu de dobândă remuneratorie ,,Dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 2.000 lei către reclamanţi cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat’’ – modificare paragraf 7 Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei. Admite cererea accesorie privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel formulată de către apelanţii reclamanţii consumatori şi dispune obligarea apelantei pârâtei institutie de credit RB SA la plata în favoarea apelanţilor reclamanţi a sumei de 1.785 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu avocat. Respinge ca neîntemeiată cererea accesorie apelului formulată de apelanta pârâtă instituţie de credit RB SA, având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată în apel.

Prin cererea depusă la data de 30.10.2019 intimaţii a solicitat demararea executării silite în baza hotărârii anterior menționate și a fost înregistrat dosarul de executare nr. 575/2019 pe rolul XXX.

Prin încheierea pronunţată în cameră de consiliu în data de 07.11.2019 în dosarul nr. 32743/299/2019, Judecătoria Sectorului 1 București a încuviințat executarea silită împotriva contestatoare în baza titlului executoriu anterior menționat (f. 91).

Prin încheierea din 17.12.2019( f. 90) emisă de executorul judecătoresc a fost desemnat expertul contabil pentru a calcula valoarea creanței datorate de debitor conform titlului executoriu,  prin raportul de expertiză contabilă, stabilindu-se că debitoarea datorează suma de 2.196,54 euro cu titlu de comision de administrare şi 1.027,50 euro reprezentând dobândă legală pentru perioada 19.09.2018-19.12.2019(f. 69-89).

În baza art. 670 cod proc. civ, prin încheierea din data de 20.12.2019, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare la suma de 6102,52 lei, reprezentând suma de 2266,52 lei, onorariu executor, 800 lei, onorariu expert, 20 lei, taxă de timbru, 41 lei, cheltuieli comunicare, 2975 lei onorariu avocat. (f. 67).

Prin încheierea din 08.01.2020( f. 56) s-a dispus de executorul judecătoresc încetarea executării silite, ca urmare a realizării integrale a creanţei, inclusiv a cheltuielilor de executare.

În drept, potrivit disp. art.712 alin.1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie la executare în termen de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

Aşadar, instanţa reţine faptul că prezenta acţiune ce are ca obiect contestaţie la executare este mijlocul procesual prin care părţile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condiţiilor şi formalităţilor stabilite de procedura execuţională, se pot plânge instanţei competente în vederea desfiinţării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale.

Prin raportare la susţinerile contestatoarei, instanţa observă că aceasta a criticat executarea silită sub aspectul modalității de determinare a creanței principale, respectiv cu privire la dobânda legală datorate în baza titlului executoriu.

În concret, instanţa reţine că nu au fost criticate sumele percepute cu titlu de debit principal, ce exclusiv dobânda calculată, întrucât expertul a considerat că dobânda legală se calculează prin raportare la dobânda prevăzută pentru raporturile juridice cu element de extraneitate, iar contestatoarea apreciază că trebuia să se raporteze la dobânda legală prevăzută pentru raporturile civile fără element de extraneitate.

În ceea ce priveşte aceste susţineri, instanța reține că neîntemeiate, deoarece din titlul executoriu rezultă că instanța a obligat reclamanta la plata unor sume în euro, iar nu în lei, aceasta fiind obligată inclusiv la plata dobânzii – fila 100 verso. Prin urmare, obligația de plată constă în plata unei sume în valută, iar nu în echivalentul acesteia în lei.

În continuare, instanța reține că dobânda legală reprezintă o creanță accesorie față de creanțele principale constând în contravaloarea comisioanelor, care au fost calculate în euro de contestatoare atunci când au fost percepute. Pentru aceste motive, este evident că accesoriul va urma soarta principalului, urmând a fi determinat în aceeași monedă, adică euro.

Totodată, instanța apreciază că stabilirea monedei creditului în altă monedă decât cea națională transformă raportul juridic de drept privat între împrumutat și bancă într-un raport juridic cu element de extraneitate, care presupune conform OG nr. 13/2011 și aplicarea unui cuantum special al dobânzii legale.

Prin urmare, Instanţa apreciază că în mod corect, expertul desemnat de executor s-a raportat la dobânda legală de 6%, deoarece aceasta era singura aplicabilă raportului juridic existent între părți.

Se remarcă faptul că debitoarea nu a criticat calculele efective efectuate de expert, prin urmare nu se impune efectuarea unui alt raport de expertiză, deoarece interpretarea titlului executoriu și eventuala incidență a altor dispoziții legale în cauză aparține instanței, iar nu expertului.

Prin urmare, instanța reține că valoarea debitului principal a fost determinată în mod corect de expert și, implicit, și de executorul judecătoresc.

Pentru aceste considerente, instanţa nu va acorda valoare probatorie raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză depus la filele 139 vol 1 -16 vol 2, luând în considerare faptul că expertul nu a avut în vedere normele juridice cuprinse în OG 13/2011 edictate pentru situaţia stabilirii plăţii într-o monedă străină, concluziile nefiind astfel utile soluţionării prezentei cauze.

În ceea ce privește cheltuielile de executare, contestatoarea a apreciat că onorariul avocatului în cuantum de 2.975 lei trebuie diminuat faţă de activitatea depusă de acesta.

Conform art. 451 alin. (1) C.pr.civ., „cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru şi timbrul judiciar, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului.”.Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că “instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seamă şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.”

Totodată, potrivit art. 452 C.pr.civ., „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”, iar potrivit art. 453 alin. (1) C.pr.civ.., „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”.

Onorariul avocațial este rezultatul liberei negocieri dintre avocat și client, Statutul profesiei de avocat oferă și criterii care ajută la stabilirea acestuia. Astfel, onorariile vor fi stabilite în raport cu dificultatea, amploarea sau durata cazului, iar elementele care pot determina cuantumul acestuia sunt prevăzute la art. 127 alin. (3) din Statut: a) timpul şi volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activităţii cerute de client; b)natura, noutatea şi dificultatea cazului; c)importanţa intereselor în cauză; d)împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigaţii suplimentare; e)notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experienţa, reputaţia şi specializarea avocatului; f)conlucrarea cu experţi sau alţi specialişti, impusă de natura, obiectul, complexitatea şi dificultatea cazului; g)avantajele şi rezultatele obţinute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat; h)situaţia financiară a clientului; i)constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acţioneze pentru a asigura servicii legale performante.

Aceste criterii au fost apreciate în doctrină şi practică judiciară ca elemente care pot constitui temei al stabilirii unor onorarii exagerate în raport cu „valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”. În conformitate cu dispoziţiile art. 133 din Statut, onorariul de avocat (sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de plată) se stabileşte liber, prin contractul de asistenţă juridică încheiat cu clientul, în baza acordului de voinţă intervenit între avocat şi client. Prin urmare, în condiţiile libertăţii de stabilire a onorariului de avocat, clientul este cel care decide dacă angajează sau nu un avocat de mare notorietate, posesor de titluri ştiinţifice, specializat în anumite materii, cu experienţă şi bună reputaţie, cu consecinţa plăţii unui onorariu corespunzător. 

Pe de altă parte, astfel cum arată şi pârâta, potrivit CEDO, cel care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care se constata realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil (cauza Sabou şi Pîrcălab c. României). Prin reducerea cuantumului onorariului avocaţial pus în sarcina părţii care a pierdut procesul, instanţa nu intervine în contractul de asistenţă judiciară şi nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părţii care a câştigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală, astfel cum reiese şi din art. 451 alin. (2) teza finala Cod pr.civ.

Faţă de cele mai sus expuse, instanţa va analiza dacă cheltuielile de judecată se impun a fi cenzurate în temeiul art. 451 alin.(2) C.pr.civ.

Cu pivire la complexitatea activităţii desfăşurate în faza executării silie, instanta reţine că de la momentul declanşării executării silite s-a dispus înfiinţarea popririi, întocmirea unui raport de expertiză, iar creanţa a fost recuperată, debitul principal urmărit fiind în cuantum de 22021,39 lei.

Astfel, prin raportate la onorariului solicitat şi munca depusă instanţa constată că onorariul nu este unul vădit excesiv, motiv pentru care apreciază că suma solicitată cu titlu de onorariu avocat are un caracter rezonabil.

Cu privire la suma de 41 lei stabilite cu titlu de cheltuieli necesare executării silite, instanța reține că potrivit art. 670 alin. 3 cod proc. civ. „sunt cheltuieli de executare: 1.taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2.onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3.onorariul avocatului in faza de executare silita; 4.onorariul expertului, al traducatorului si al interpretului; 5.cheltuielile efectuate cu ocazia publicitatii procedurii de executare silita si cu efectuarea altor acte de executare silita; 6.cheltuielile de transport; 7.alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.

Instanţa reţine că, chiar dacă executorul beneficiază de onorariu pentru activitatea de executare pe care o prestează, pentru emiterea actelor de executare se efectuează și alte categorii de cheltuieli, cum ar fi costurile legate de coli de hârtie, tonner, comunicări poştale, transport, comunicarea somațiilor și a înștiințărilor.

În final, instanţa observă că, cuantumul acestor cheltuieli este proporțional și în raport de natura obligației și modalitatea de executare utilizată și costurile pe care astfel le presupune desfășurarea acestei activități, separat de onorariul propriu-zis al executorului judecătoresc.

În concluzie, instanța va respinge contestația la executare, ca neîntemeiată şi, faţă de această soluţie, va  respinge capătul de cerere referitor la întoarcerea executării, ca neîntemeiat.

Totodată, faţă de soluţia ce se va da asupra contestaţiei la executare instanţa va respinge şi cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată şi cererea de restituire a taxei judiciare de timbru aferentă contestaţiei la executare, ca neîntemeiate, având în vedere că persona care va cade în pretenţii este contestatoarea.

Conform art. 717 alin. 2 C.pr.civ., instanţa va obliga contestatoarea la plata către executorul judecătoresc a sumei de 84,49 lei, reprezentând cheltuieli de transmitere a dosarului de executare.

În temeiul art. 720 alin. 4 C.pr.civ.., prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu, către BEJA XXX, în momentul rămânerii definitive.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatoarea RB SA, în contradictoriu cu intimaţii în contradictoriu cu intimaţii BRL, BI şi BM, ca neîntemeiată.

Respinge capătul de cerere referitor la întoarcerea executării, ca neîntemeiat.

Respinge cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată şi cererea de restituire a taxei judiciare de timbru aferentă contestaţiei la executare, ca neîntemeiate.

Obligă contestatoarea la plata către executorul judecătoresc a sumei de 84,49 lei, reprezentând cheltuieli de fotocopiere dosar.

Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare. Cerere de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi 12.10.2021.

Domenii speta

Spete similare