Internare medicala

Prin ordonanţa din 26.11.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina în dosarul nr. ..../P/2020, a fost sesizat judecătorul de cameră preliminară pentru a lua măsura de siguranţă a internării medicale, prevăzute de art. 110 din Codul penal, faţă de făptuitorul S.V..

Potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 625/28.09.2020 (filele 125-127 dosar urmărire penală), s-a concluzionat că făptuitorul a avut discernământul abolit la data comiterii faptelor, suferă de schizofrenie paranoidă. S-a recomandat luarea măsurii de siguranţă a internării medicale, prevăzute de art. 110 din Codul penal.

Obiectul cauzei îl reprezintă infracţiunile de distrugere, prev. şi ped. de art. 253 alin. (1) şi (4) din Codul penal, şi furt, prev. şi ped. de art. 228 alin. (1), raportat la art. 231 din Codul penal.

S-a reţinut că în 29.04.2020, în intervalul orar 06:30-15:30, făptuitorul S.V. a incendiat, cu intenţie, folosind o soluţie inflamabilă, apartamentul utilizat de nepotul său, P.A.V., situat în mun. Câmpina, str. .... nr. ..., bl. ..., sc. .., et. .., apt. .., jud. Prahova. A sustras 1700 de lei şi 100 de euro.

Prin ordonanţa din 26.11.2020 s-a dispus clasarea faţă de făptuitor, care a avut calitatea de suspect, pentru faptele menţionate, reţinându-se incidenţa art. 16 alin. (1) lit. d) din Codul penal.

În urma analizării lucrărilor dosarului, reţine următoarele:

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 246 alin. (13), cu trimitere la art. 315 alin. (2) lit. d), cu referire la art. 247-248 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 110 din Codul penal, rezultă că pentru sesizarea judecătorului de cameră preliminară pentru luarea măsurii de siguranţă de la art. 110 din Codul penal trebuie să existe o soluţie de clasare cu privire la care s-au împlinit termenele de exercitare a plângerii prevăzute la art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală, fără exercitarea căii de atac menţionate şi să nu fie incident cazul de la art. 340 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală. 

Dispoziţiile art. 247-248 din Codul de procedură penală şi art. 110 din Codul penal instituie două tipuri de măsuri de siguranţă, care deşi au conţinut identic, au regim juridic diferit din punct de vedere al perioadelor pentru care se dispun. Măsurile de siguranţă nu se întrepătrund.

Măsura de siguranţă de la art. 247-248 din Codul de procedură penală - internarea medicală provizorie -  se aplică în cursul urmăririi penale de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, de către judecătorul de cameră preliminară pe durata procedurii de cameră preliminară, sau instanţa, în cursul judecăţii.

Din dispoziţiile anteenunţate reiese că internarea medicală provizorie este o măsura de siguranţă limitată temporal procedural - operând doar în cursul unui proces penal, până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătoreşti sau a ordonanţei procurorului - la urmărirea penală, dacă se dispune o soluţie de clasare sau de renunţare la urmărirea penală, potrivit art. 327 din Codul de procedură penală, ori care durează până la terminarea definitivă a fazei judecăţii cauzei, dacă se dispune trimiterea în judecată a unui inculpat faţă de care o atare măsura a fost luată. De asemenea, măsura poate fi luată oricând în cursul camerei preliminare sau judecăţii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

Odată cu soluţionarea cauzei de către prima instanţă prin pronunţarea unei soluţii de la art. 396 din Codul de procedură penală, măsura de siguranţă de la art. 247-248 din Codul de procedură penală, luată în cursul procesului penal, subzistă până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, potrivit termenelor şi cazurilor de la art. 551 din Codul de procedură penală, prin care instanţa ia măsura de siguranţă de la art. 110 din Codul penal (în ipoteza în care se ia o asemenea măsură de siguranţă). După momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a luat măsura de la art. 110 din Codul penal faţă de inculpat, operează o încetare de drept a măsurii de siguranţă provizorii de la art. 247-248 din Codul de procedură penală, fără a fi necesare formalităţi procedurale care să constate acest lucru, şi devine activă măsura de la art. 110 din Codul penal.

Mecanismul operează simetric şi în cursul cercetării şi urmăririi penale. Procurorul sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi pentru a se lua faţă de suspect sau inculpat măsura de la art. 247-248 din Codul de procedură penală, care activează provizoriu, până la rămânerea definitivă a ordonanţei de clasare sau până la confirmarea de către judecătorul de cameră preliminară a renunţării la urmărirea penală. Soluţia de clasare capătă caracter definitiv, sub rezerva de la art. 335 din Codul de procedură penală, la expirarea termenelor de la art. 339 alin. (4), fără exercitarea plângerii împotriva soluţiei de clasare de către persoanele care pot formula o atare cale de atac, şi implicit nu este incident cazul de la art. 340 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală. Soluţia de renunţare la urmărirea penală devine definitivă prin încheierea judecătorului de cameră preliminară, pronunţată în condiţiile de la art. 318 din Codul de procedură penală.

În ipoteza analizată anterior, ordonanţa de clasare sau de renunţare la urmărirea penală trebuie să conţină sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de confirmare, de înlocuire sau de încetare a măsurii de siguranţă luate de judecătorul de cameră preliminară, astfel cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 315 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală, coroborate cu art. 318 alin. (8) din Codul de procedură penală.

Dispoziţiile art. 315 alin. (2) lit. e) şi art. 318 alin. (8) din Codul de procedură penală, coroborate cu art. 246 alin. (13) din Codul de procedură penală instituie ipoteza sesizării judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare a măsurilor de siguranţă de la art. 109 sau 110 din Codul penal, ipoteza diferită de cea analizată în precedent şi incidenţă în cauza pendinte.

După cum s-a expus, durata măsurii de la art. 247-248 din Codul de procedură penală este limitată la durata procesului penal, dacă şi în măsura în care subzistă condiţiile de luare a măsurii (subiectul măsurii de siguranţă poate fi suspectul sau inculpatul care este bolnav mintal ori consumator cronic de substanţe psihoactive şi măsura trebuie să fie necesară pentru înlăturarea unui pericol concret şi actual pentru siguranţa publică).

În schimb, măsura de la art. 110 din Codul penal nu are o durată limitată din punct de vedere procesual, ci depinde exclusiv de starea psihică a făptuitorului. Durata măsurii începe să curgă de la rămânerea definitivă a încheierii judecătorului de cameră preliminară (în referire la ipoteza analizată şi incidentă în cauză).

Subzistă până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol pe care o prezintă făptuitorul.

Desigur, deşi redundantă menţiunea, ambele măsuri analizate încetează dacă intervine însănătoşirea sau obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol pe care o prezintă făptuitorul.

Ordonanţele prin care procurorul dispune o soluţie de clasare ori de renunţare la urmăriea penală antamează asupra fondului cauzei penale în care sunt pronunţate.

Devin opozabile judecătorului de cameră preliminară în cadrul procedurii pendinte în care soluţia de clasare nu poate fi cenzurată ori analizată din punct de vedere al legalităţii şi temeiniciei.

Pornind de la consideraţiile anteexpuse, judecătorul de cameră preliminară reţine că epuizarea sau neexercitarea căii de atac a plângerii împotriva soluţiei de clasare şi expirarea termenului de 20 de zile de la art. 339 alin. (4) din Codul de procedură penală în cauza curentă, constituie o condiţie sine qua non prealabilă sesizării pentru luarea măsurii de siguranţă de la art. 110 din Codul penal. Măsura antereferită poate fi luată după terminarea cercetării şi urmăririi penale şi rezolvarea cauzei printr-o ordonanţă emisă conform art. 327 lit. b) din Codul de procedură penală.

Or, atât făptuitorul Stoian Vasile, cât şi persoana vătămată Pană Alexandru-Paul, sunt în termenul de exercitare a căii de atac împotriva soluţiei de clasare, potrivit lucrărilor şi actelor cauzei.

Există posiblitatea reală a exercitării de către aceşti subiecţi procesuali a căii de atac împotriva soluţiei de clasare, astfel că analiza propunerii judecate pendinte nu poate fi disociată de soluţia de clasare dispusă în cauză.

Mecanismul judicios pe care îl puteau uzita organele de urmărire penală pentru evitarea unor incidente procedurale de natura celui analizat în precedent îl constituia sesizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi în cursul urmăririi penale pentru luarea măsurii de siguranţă în condiţiile art. 247-248 din Codul de procedură penală, iar odată cu pronunţarea soluţiei de clasare să dispună sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de confirmare a măsurii de siguranţă, conform prevederilor art. 315 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală. Or, după caz, cu particularităţile enunţate în precedent, sesizarea judecătorului de cameră preliminară, potrivit dispoziţiilor din ordonanţa din 26.11.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina în dosarul nr. 871/P/2020, după îndeplinirea procedurii de comunicare a ordonanţei de clasare către persoana vătămată şi făptuitor şi expirarea termenul de exercitare a plângerii împotriva soluţiei de clasare, sub rezerva neindicenţei cazului de la art. art. 340 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală. 

Verificând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală înregistrat cu nr. .../P/2020 pe rolul Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina, văzând şi înscrisurile înaintate în cursul procesului pendinte de către unitatea de parchet menţionată, judecătorul de cameră preliminară constată că soluţia de clasare nu a fost comunicată făptuitorului şi persoanei vătămate (f. 36-38 dosar instanţă).

Având în vedere motivele de fapt şi temeiurile de drept învederate în precedent, judecătorul de cameră preliminară urmează, în baza art. 246 alin. (13), cu trimitere la art. 315 alin. (2) lit. d), cu referire la art. 247-248 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 110 din Codul penal, să respingă ca prematur formulată sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina cu obiect luarea măsurii de siguranţă a internării medicale faţă de făptuitorul S. V.

Cheltuieli judiciare

În procedura în faţa judecătorului de cameră preliminară statul a avansat cheltuieli judiciare de 200 de lei, care constau în întocmirea, redactarea şi comunicarea actelor procedurale, respectiv în cele ocazionate de resursele umane şi materiale implicate de procedura judiciară penală pendinte.

Prin urmare, în baza art. 275 alin. (3) din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare de 200 de lei, avansate de stat în procedura în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, rămân în sarcina statului.

Onorariul pentru avocatul din oficiu desemnat intimatului este de 313, potrivit art. 5 alin. (1) lit. k) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaţilor, înregistrat la nivelul Ministerului Justiţiei cu nr. 14511/14.02.2019.

Domenii speta

Spete similare