Contestație la executare.

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.11.2019 pe rolul Judecătoriei Constanța, sub nr. 32460/212/2019, contestatoarea S.C. G. S.A., în contradictoriu cu intimatul ȘL, a formulat contestație la executare împotriva formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1533/2019 al B.E.J. B., prin care a solicitat să se constate că societatea sa a executat obligația de plată a despăgubirii stabilite prin Sentința civilă nr. 2027/25.02.2019, prin achitarea sumei de 67.658,93 lei, imediat după somația primită și să se dispună diminuarea cheltuielilor de executare, onorariul executorului și onorariul de avocat, în raport de suma ce constituia obligația sa de plată. De asemenea, a solicitat întoarcerea executării silite și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, contestatoarea a arătat că solicită înlăturarea obligației sale de plată a cheltuielilor de executare excesive, astfel cum a fost stabilită prin încheierea nr. 4/14.11.2019. Din cuprinsul acestei încheieri rezultă că acestea sunt în valoare totală de 7.435,96 lei.

În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, contestatoarea a învederat că acesta a fost stabilit la valoarea maximală, de 6.314,96 lei, în condițiile în care executarea silită s-a realizat prin emiterea unei somații, formă care se caracterizează prin simplitate și rapiditate. Prin urmare, în temeiul art. 60 alin. 1 și art. 61 din Legea nr. 188/2000 raportate la art. 55 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, se impun diminuarea onorariului aplicat de către executorul judecătoresc până la nivelul unei sume care să reflecte costul real al muncii prestate de acesta. De asemenea, a mai arătat că activitatea prestată în concret de către executor în vederea realizării creanței a constat în emiterea doar a unui număr minim de acte, fără un grad mare de complexitate, fără un efort semnificativ, și fără o răspundere deosebită, executarea realizându-se împotriva unei societăți solvabile și pentru o sumă inaptă să creeze blocaje în activitate. Astfel, nu se justifică decizia executorului judecătoresc de a stabili un onorariu la limita maximă admisă de art. 39 lit. d din Legea nr. 188/2000.

În ceea ce privește onorariul de avocat aferent fazei de executare silită, intimata a arătat că suma de 1.000 lei stabilită cu acest titlu este disproporționată față de demersurile efectiv întreprinse de avocat în vederea consilierii părții în procedura executării silite. În prezenta cauză, toate actele specifice în baza cărora s-a obținut suma reprezentând debitul supus urmăririi silite au fost întocmite de executorul judecătoresc și nu reclamau consultarea unui avocat.

Conform susținerilor contestatoarei, din documentele trimise de executorul judecătoresc nu rezultă pentru ce s-a achitat onorariul de avocat în cuantum de 1.000 lei. Astfel, este îndreptățită să creadă că această sumă este solicitată pentru demersurile efectuate cu ocazia promovării cererii de încuviințare a sentinței civile ce urma a fi pusă în executare. Or, suma respectivă este mare față de munca îndeplinită de avocat cu ocazia efectuării demersurilor necesare încuviințării executării silite sau chiar oricărui demers din dosarul de executare silită.

În subsidiar, în situația în care instanța va decide că partea are dreptul să obțină onorariul de avocat în executare silită, în temeiul art. 451 alin. 2 C.pr.civ., a solicitat instanței să diminueze semnificativ cuantumul acestuia, având în vedere munca efectiv îndeplinită de avocat în procedura executării silite. Prin aplicarea acestor prevederi, nu se intervine în contractul de asistență juridică încheiat între parte și avocat.

Contestatoarea a subliniat că de la momentul sesizării executorului judecătoresc cu cererea de executare silită, avocatul nu a mai avut niciun rol. Rezultă astfel că suma de 1.000 lei a fost solicitată pentru simpla consiliere a părților privind faptul că este posibilă executarea hotărârii prin executor judecătoresc, aspect care este oricum de notorietate.

Mai mult, contestatoarea a menționat că a luat legătura telefonic cu soția creditorului, aceasta fiind o colaboratoare a societății sale, imediat după pronunțarea deciziei, în vederea obținerii contului în care urma să se facă plata pe cale amiabilă. Aceasta a asigurat-o că îl va comunica cât de curând posibil, însă a preferat calea executării silite, nerespectându-și angajamentul.

În final, contestatoarea a subliniat că în tot ciclul procesual, cheltuielile de judecată au fost în cuantum de 2.591,57 lei, din care 2.118 lei taxa judiciară de timbru, o sumă mică având în vedere că procedura s-a desfășurat pe o perioadă mult mai îndelungată (2 ani), iar complexitatea asistenței juridice a fost mult mai decât în etapa executării silite.

În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 712, art. 723 C.pr.civ., Legea nr. 188/2000, Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, precum și Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006.

În probațiune, contestatoarea a depus un extras de cont (f. 13 dosar declinat).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1.050 lei, conform ordinului de plată atașat la dosar (f. 22 dosar declinat).

La data de 21.01.2020, B.E.J. B. a depus, în copie, dosarul de executare nr. 1533/2019.

Legal citat, intimatul nu a depus întâmpinare.

Prin Sentința civilă nr. 1556/2020 pronunțată la data de 18.02.2020 de Judecătoria Constanța – Secția Civilă în dosarul nr. 32460/212/2019, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

La data de 27.03.2020, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub același număr de dosar.

La termenul din data de 24.06.2020, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de contestatoare.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2027/2019 pronunțată la data de 25.02.2019 de Judecătoria Constanța – Secția Civilă în dosarul nr. 21885/212/2017, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul ȘL în contradictoriu cu pârâta G. S.A. și cu intervenientul forțat BC și a obligat societatea pârâtă să-i plătească reclamantului următoarele sume de bani: 7.631,40 lei reprezentând despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului material suferit în urma accidentului rutier produs la data de 01.05.2017, din vina intervenientului forțat, 50.000 lei reprezentând despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor morale suferite în urma accidentului rutier produs la data de 01.05.2017, din vina intervenientului forțat și 2.591,57 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta S.C. G. S.A. a formulat apel, care a fost respins prin Decizia civilă nr. 1018 pronunțată la data de 24.10.2019 de Tribunalul Constanța, conform certificatului de grefă atașat în dosarul de executare, hotărârea fiind susceptibilă a fi atacată cu recurs.

La data de 30.10.2019, creditorul ȘL a înregistrat pe rolul B.E.J. B. o cerere de executare silită, prin care a solicitat punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2027/2019 pronunțată la data de 25.02.2019 de Judecătoria Constanța – Secția Civilă în dosarul nr. 21885/212/2017, împotriva debitoarei S.C. G. S.A., pentru recuperarea creanțelor prevăzute în titlul executoriu.

Prin încheierea nr. 01 din data de 31.10.2019, executorul judecătoresc a admis cererea creditorului și a deschis dosarul de executare nr. 1533/2019.

Prin încheierea pronunțată la data de 06.11.2019 de Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă în dosarul nr. 32967/299/2019, instanța a admis cererea formulată de executorul judecătoresc și a încuviințat executarea silită, ce urmează a se efectua potrivit art. 622 alin. 3 C.pr.civ., la solicitarea creditorului ȘL împotriva debitoarei S.C. G. S.A., în temeiul titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 2027/2019 pronunțată la data de 25.02.2019 de Judecătoria Constanța – Secția Civilă în dosarul nr. 21885/212/2017, definitivă prin Decizia nr. 108/24.10.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 21885/212/2017, în toate formele de executare silită, în vederea realizării integrale a dreptului recunoscut prin titlul executoriu, plus cheltuielile de executare silită.

Prin încheierea nr. 04/14.11.2019, B.E.J. B. a stabilit cheltuielile de executare silită la suma de 7.435,96 lei, după cum urmează: 1.000 lei onorariu de avocat aferent executării silite, 20 lei taxa judiciară de timbru, 29,50 lei taxe poștale, 12 lei, taxa achitată către S.P.I.T. Constanța, 59,50 lei cheltuieli necesare executării silit și 6.314,96 lei (inclusiv TVA) onorariul executorului judecătoresc.

La aceeași dată, executorul judecătoresc a emis pe numele debitoarei o somație de plată, prin care i s-a pus în vedere ca în termen de 1 zi de la comunicare să achite debitul în cuantum total de 67.658,93 lei, din care 7.631,40 lei reprezentând daune materiale, 50.000 lei reprezentând daune morale, 2.591,57 lei reprezentând cheltuieli de judecată și 7.435,96 lei cheltuieli de executare. Somația a fost comunicată debitoarei la data de 15.11.2019, conform dovezii de înmânare atașate la dosarul de executare.

La data de 26.11.2019, debitoarea a consemnat la dispoziția executorului judecătoresc suma totală de 67.658,93 lei, conform recipisei de consemnare nr. BREL 00008 622 872 din 26.11.2019.

Prin încheierea nr. 07/26.11.2019, executorul judecătoresc a dispus eliberarea sumei de 67.658,93 lei, rezultate din executarea silită, după cum urmează: 7.435,96 lei reprezentând cheltuieli de executare, astfel: 1.000 lei reprezentând onorariu de avocat, creditorului, și 6.435,96 lei reprezentând cheltuieli de executare, B.E.J. B., iar sumele prevăzute în titlul executoriu, creditorului, acestea fiind virate conform ordinelor de plată nr. 15307/26.11.2019 și nr. 15366/27.11.2019.

Prin încheierea nr. 08 din data de 27.11.2019, executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite, având în vedere că au fost recuperate în integralitate creanța și cheltuielile de executare silită.

Analizând contestația la executoare prin prisma motivelor invocate, instanța apreciază că aceasta este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:

În drept, instanța constată că, potrivit art. 622 alin. 1 și 2 C.pr.civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută astfel obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 712 alin. 1 C.pr.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare, se poate face contestaţie la executare de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.

Cu titlu prealabil, instanța nu poate primi afirmația contestatoarei în sensul că ar fi efectuat demersuri în vederea aflării contului bancar al creditorului de la soția acestuia anterior demarării procedurii de executare silită, întrucât aceasta nu este susținută de niciun mijloc de probă și, oricum, această împrejurare nu poate constitui un impediment în începerea executării silite, câtă vreme debitoarea cunoștea datele de identificare ale creditorului său și putea achita debitul, prin mandat poștal eventual, de îndată ce hotărârea instanței a devenit executorie. În plus, contestatoarea nici nu a contestat în prezenta cauză întreaga executare silită, ci doar cuantumul cheltuielilor de executare ca urmare a faptului că a achitat suma solicitată după ce a primit somația de plată din partea executorului judecătoresc.

În ceea ce privește cheltuielile de executare, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 670 alin. 2 C.pr.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.

De asemenea, conform art. 670 alin. 3 C.pr.civ., categoria cheltuielilor de executare cuprinde taxele de timbru necesare declanşării executării silite, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, onorariul avocatului în faza de executare silită, onorariul expertului, al traducătorului şi al interpretului, cheltuielile efectuate cu ocazia publicităţii procedurii de executare silită şi cu efectuarea altor acte de executare silită, cheltuielile de transport, precum şi alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfăşurării executării silite. 

Totodată, potrivit art. 670 alin. 4 C.pr.civ., sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta, dispozițiile art. 451 alin. 2 și 3 fiind aplicabile în mod corespunzător.

În consecință, cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanţa de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin încheierea executorului judecătoresc au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale şi dacă nu sunt disproporţionate faţă de cuantumul creanţei şi volumul de muncă efectuată de cei implicaţi în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bunăvoie creanţa cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că partea creditoare poate efectua cheltuieli de executare exagerate, ştiind că le va recupera în temeiul art. 670 alin. 2 C.pr.civ..

Astfel, prin încheierea nr. 04/14.11.2019, B.E.J. B. a stabilit cheltuielile de executare silită la suma de 7.435,96 lei, după cum urmează: 1.000 lei onorariu de avocat aferent executării silite, 20 lei taxa judiciară de timbru, 29,50 lei taxe poștale, 12 lei, taxa achitată către S.P.I.T. Constanța, 59,50 lei cheltuieli necesare executării silit și 6.314,96 lei (inclusiv TVA) onorariul executorului judecătoresc.

În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, instanța reține că, întrucât totalul sumelor prevăzute în titlul executoriu este de 60.222,97 lei, sunt aplicabile prevederile art. 39 alin. 1 lit. b din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti și ale Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006, potrivit cărora, în cazul executării silite având ca obiect plata unei sume de bani, pentru creanţele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei plus un procent de până la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite, iar cel minim este de 1.175 lei plus un procent de 2% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.

Instanța constată că, prin încheierea nr. 04 din data de 14.11.2019, executorul judecătoresc și-a stabilit onorariul la valoarea de 6.314,96 lei (inclusiv TVA), așadar onorariul maximal, prin adăugarea la suma de 5.000 lei a procentului de 3% din ce depășește 50.000 lei (306,68 lei), plus TVA de 19% (1.008,26 lei).

Cu privire la taxa pe valoare adăugată, instanţa constată că aceasta nu este o taxă pe care executorul o reţine pentru el, ci o virează imediat la bugetul de stat, nefiind inclusă în cuantumul onorariului propriu-zis şi nefiind avută în vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de dispozițiile legale anterior citate. Astfel, instanţa reține că această taxă se impută tot debitorului, şi anume persoanei care se face vinovată de declanşarea procedurii de executare silită, prin neexecutarea de bunăvoie a obligaţiei stabilite în titlul executoriu.

Cu toate acestea, având în vedere că debitoarea a achitat întregul debit și cheltuielile de executare în termen de 10 zile după comunicarea somației, instanța apreciază că ea nu se ținută să suporte decât onorariul executorului judecătoresc proporțional cu activitatea depusă de acesta, așa cum prevede teza finală a art. 670 alin. 2 C.pr.civ..

În acest context, instanța reține că până la momentul consemnării sumelor de către debitoare, 26.11.2019, executorul judecătoresc a dispus doar deschiderea dosarului de executare, a formulat cererea de încuviințare a executării silite și a emis încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, înștiințarea privind declanșarea executării silite, somația de plată și o adresă către S.P.I.T. Constanța în vederea identificării bunurilor debitoarei, nefiind efectuate alte acte de executare.

De asemenea, instanța ia în considerare faptul că de la momentul înregistrării cererii de executare silită (30.10.2019) și până în momentul efectuării plății (26.11.2019), a trecut un interval scurt de timp, debitoarea învederându-i executorului judecătoresc, la data de 18.11.2019, că face demersurile necesare efectuării plății.

Or, în acest context, ținând cont de activitatea sumară a executorului judecătoresc în dosarul de executare nr. 1533/2019 și de faptul că debitul și cheltuielile de executare au fost achitate de către debitoare la scurt timp de la comunicarea somației, instanța apreciază că nu se justifică stabilirea onorariului la nivel maximal, ci la cel minimal.

Prin urmare, aplicând prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006 la creanța în valoare totală de 60.222,97 lei, instanța apreciază că onorariul executorului judecătoresc pe care debitoarea este ținută să îl suporte este de 1.641,54 lei [1.175 lei + 2% din (60.222,97-50.000 lei) = 1.175 lei + 204,45 lei = 1.379,45 lei, la care se adaugă TVA de 19% (262,09 lei)], astfel încât se impune reducerea acestuia de la 6.314,96 lei la 1.641,54 lei.

Referitor la onorariul de avocat aferent fazei de executare silită, instanța constată că acesta a fost stabilit de executorul judecătoresc la valoarea de 1.000 lei în baza facturii nr. 57 din data de 30.10.2019 și a chitanței nr. 72 din data de 30.10.2019.

În acest context, instanţa reţine însă că faza de executare silită presupune, prin natura sa, desfăşurarea unor activităţi care revin, cu precădere, în competenţa executorului judecătoresc, rolul avocatului, în această fază fiind, de regulă, mult mai redus decât cel al executorului judecătoresc.

În speță, deși nu poate fi negată activitatea desfășurată de reprezentantul convențional al intimatului în vederea executării de către debitoare a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu, constând în formularea și depunerea cererii de executare silită, urmărirea procedurii de executare și acordarea asistenței juridice creditorului pentru această fază, care nu poate conduce la înlăturarea în integralitate a acestuia, așa cum a solicitat contestatoarea, instanța apreciază că suma de 1.000 lei este vădit disproporţionată în raport de complexitatea cauzei şi activitatea efectiv desfăşurată de către avocat.

În acest sens, instanța are în vedere faptul că debitul a fost integral recuperat în urma comunicării de către executorul judecătoresc a somației și că s-a dispus încetarea executării silite după aproximativ o lună de la data înregistrării cererii de executare.

De asemenea, cuantumul stabilit cu titlu de onorariu de avocat, 1.000 de lei, reprezintă mai mult decât jumătate din onorariul cuvenit executorului judecătoresc (1.641,54 lei), al cărui rol principal instanța l-a evidențiat în cele ce preced.

În ceea ce privește cuantumul până la care poate fi redus onorariul de avocat, instanța, față de dispozițiile art. 670 alin. 4 raportate la cele ale art. 451 alin. 2 și 3 C.pr.civ., luând în considerare munca desfășurată în concret de reprezentantul convențional al intimatei în faza de executare silită și toate aspectele reliefate anterior, instanța apreciază că se impune reducerea onorariului de avocat de la 1.000 lei la 200 lei, sumă apreciată ca rezonabilă în raport de criteriile avute în vedere.

Față de argumentele expuse în cele ce preced, instanța va admite, în parte, contestația la executare și va dispune anularea în parte a încheierii nr. 04 din data de 14.11.2019 în dosarul de executare silită nr. 1533/2019 constituit la B.E.J. B., până la concurenţa sumei de 1.962,54 lei reprezentând cheltuieli de executare silită, prin reducerea onorariului executorului judecătoresc de la 6.314,96 lei la 1.641,54 lei și a onorariului de avocat aferent executării silite, de la 1.000 lei la 200 lei.

În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, sunt incidente dispozițiile art. 723 C.pr.civ., care prevăd că în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.

Luând în considerare că partea contestatoare a consemnat la dispoziția executorului judecătoresc suma totală de 67.658,93 lei, din care 60.222,97 lei reprezentând contravaloarea creanțelor stabilite prin titlul executoriu și 7.435,96 lei cheltuieli de executare silită, iar acestea au fost eliberate executorului judecătoresc și creditorului și că, prin admiterea în parte a prezentei contestații la executare, instanța urmează să anuleze în parte încheierea nr. 04 din data de 14.11.2019 în dosarul de executare silită nr. 1533/2019 constituit la B.E.J. B., până la concurenţa sumei de 1.962,54 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită, contestatoarea este îndreptățită la restituirea de către intimat a sumei de 5.473,42 lei reprezentând cheltuieli de executare silită executate nelegal.

Pe cale de consecință, instanța va admite, în parte, cererea de întoarcere a executării silite ce a făcut obiectul dosarului nr. 1533/2019 constituit la B.E.J. B., în sensul că îl va obliga pe intimat să-i restituie contestatoarei suma de 5.473,42 lei reprezentând cheltuieli de executare silită stabilite în mod nelegal.

În privința cheltuielilor de judecată, instanța reține că sunt incidente dispozițiile art. 453 alin. 1 C.pr.civ., conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Cu toate acestea, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 451 alin. 1 C.pr.civ., cheltuielile de judecată constau, printre altele, în taxele judiciare de timbru, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.

Deopotrivă, așa cum rezultă din dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.

Astfel, având în vedere că partea contestatoare are posibilitatea de a solicita restituirea taxei de timbru în condiţiile O.U.G. nr. 80/2013, instanţa apreciază că nu se impune obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru aferentă contestaţiei la executare admise.

În ceea ce privește taxa judiciară de timbru aferentă cererii de întoarcere a executării silite achitată de contestatoare, în cuantum de 50 lei (ordin de plată nr. 194/20.01.2020 – f. 22 dosar declinat), instanța, față de soluția ce urmează a fi pronunțată, de cuantumul fix al taxei judiciare de timbru și de culpa procesuală a intimatului, apreciază că partea contestatoare este îndrituită la acordarea acestor cheltuieli de judecată.

Față de cele expuse, instanța va admite în parte cererea contestatoarei privind acordarea cheltuielilor de judecată, va obliga intimatul la plata către contestatoare a sumei de 50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă cererii de întoarcere a executării silite și va respinge, în rest, cererea de acordarea a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Conform art. 717 alin. 2 C.pr.civ., instanţa sesizată cu contestaţie la executare va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, şi îi va pune în vedere părţii interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea. Astfel, având în vedere aceste dispoziţii legale, instanţa va obliga contestatoarea la plata către B.E.J. B. a sumei de 51,17 lei reprezentând cheltuieli de copiere a dosarului de executare.

În temeiul art. 720 alin. 4 C.pr.civ., prezenta hotărâre se va comunica, din oficiu, către B.E.J. B. după rămânerea definitivă.

Domenii speta

Spete similare