Ordonanta presedintiala Neindeplinirea conditiilor in mod cumulativ. Măsurile solicitate nu au caracter vremelnic.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Ca urmare a declinărilor succesive de competenţă dispuse de către Tribunalul Bucureşti şi apoi de către Tribunalul Bihor, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea sub nr. 17086/3/CA/2017 acţiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta POCP cu „H.” din PO în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C. S., în cadrul căreia reclamanta a solicitat instanţei următoarele:

1) Anularea actului administrativ unilateral, respectiv Decizia nr. 6714/28.02.2017 art. 1 potrivit căruia: „Se respinge parţial cererea de retrocedare nr. 7147/28.02.2003 depuse de către POCP cu H. „S. " din PO, in ceea ce priveşte imobilele situate in municipiul O., judeţul B. înscrise in cartea funciara nr. 3159 a localităţii O., nr. top.849,850/1, 7011, 7012, întrucât imobilele solicitate au trecut in proprietate statului roman cu titlu de rectificare in anul 1936, aşadar anterior perioadei de referinţa prevăzute de dispoziţiile OUG nr.94/2000, republicata, cu modificările si completările ulterioare, respectiv anterior perioadei 6 martie 1945-22 decembrie 1989"., si revenirea la situaţia anterioară. Si a cerut sa constate calitatea de proprietar a Subscrisei P. asupra imobilului înscris iniţial in cartea funciara nr. 3159 a localităţii O., nr. top. 849,850/1, 7011, 7012 ca şi întabularea dreptului de proprietate pentru Subscrisa P..

2) Obligarea pârâtului Statul Roman la plata pentru zădărnicirea dreptului de proprietate al Subscrisului Ordin asupra terenurilor aferente, combinată cu lipsa totală de despăgubire de aproximativ 81 ani, care au făcut să sufere Subscrisul Ordin o sarcină disproporţionată şi excesivă timp de mai mult de 3 ani din data de 10.10.2013 prin care a rămas definitivă şi irevocabilă Decizia nr. 4415 pronunţată de către Inalta Curte de Casaţie si Justiţie - Secţia I-a Civila ca „rectificarea inscripţiunea la care parata face referire a rămas nesoluţionată". Măsura care este incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1, combinat cu prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care prevede ca: „Despăgubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite."

3) Acordarea cheltuielilor de judecata ocazionate în prezenta cauza.

Prin sentinţa civilă nr.157/CA din 11 octombrie 2018 - Curtea de Apel Oradea – Secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta POCP cu „H. S.

” din PO, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparţinut Cultelor R. din România. 

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs reclamanta POCP cu „HS” din PO, invocând motivele de casare prevăzute de art.488 pct.3,4,5,6,8 Cod proc.civ. (formându-se dosarul nr. 17086/3/2017).

În dosarul de recurs aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 9 aprilie 2020, recurenta-reclamantă a transmis la dosarul cauzei o cerere de  emitere a unei ordonanţe preşedinţiale prin care a solicitat : a) - să se ia toate măsurile administrative pentru a readuce terenul adiacent situat în spatele clădirii Bisericii R.-C „M. îndurerată" (Biserica P.)cod ... (...), din str. R.C. nr. ..., jud.B. şi a „MP" cod ...(...) din str RC nr ..., jud. B. cu acces dinspre str. GB, format din ziduri groase de piatră cu mortar, alternat cu rânduri de cărămizi, imobil în incinta bazei sportive V. din str.A. din O., în situaţia în care se afla înainte de eliberarea autorizaţiei de construire, în vederea restabilirii stării originale a imobilului al cărui proprietar este recurenta, POCP„HS" din PO, reprezentată de M. abate,  cu statut de Persoană Juridică, conform adresei Secretariatului de Stat pentru Culte Nr. C/623 din 08.09.1997; - b)  sa se ia toate masurile administrative pentru oprirea lucrărilor până la soluţionarea în recurs a cauzei; c) - sa se dispună aplicarea de amenzi pentru contravenţiile prevăzute la articolului 7 alin (1) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 94 din 29 iunie 2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România; d) - sa se dispună oprirea executării lucrărilor până la soluţionarea prezentului recurs; e) - a mai solicitat ca asigurarea executării obligaţiilor sa fie stabilita în cuprinsul, dispozitivului ordonanţei presedintiale, acest lucru fiind necesar pentru satisfacerea drepturilor lor consacrate prin articolului 7 alin (1) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 94 din 29 iunie 2000 care, fără îndoială, a fost destinată admiterii prezentei proceduri a ordonanţei preşedinţiale; f) - a mai solicitat sa se stabilească în cuprinsul sentinţei de fond, ca, daca în termen de 3 zile de la pronunţarea sentinţei de fond pe calea ordonanţei preşedinţiale, parata prin reprezentanţii săi legali, nu execută obligaţia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinita prin altă persoană, aceasta sa poată fi constrânsă la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalităţi, şi sa plătească în favoarea recurentei-reclamante penalităţi de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.

A mai arătat recurenta-reclamantă că în lipsa unui acord al părţilor, necesitatea instituirii pe calea ordonanţei preşedinţiale şi chiar şi a procedurii de drept comun prin care parata sa fie obligata să ia toate măsurile administrative pentru a readuce terenul adiacent situat în spatele clădirii Biserici Romano-Catolică „M." (Biserica P.) cod ...(...), din str. R. nr jud. B. şi a „Mănăstiri P." cod ..(RAN: ...) din str R. nr ..., jud. B. cu acces dinspre str. GB, format din ziduri groase de piatră cu mortar, alternat cu rânduri de cărămizi, imobilul în incinta bazei sportive V., din str. A. din O.; în situaţia în care se afla înainte de eliberarea autorizaţiei de construire, în vederea restabilirii stării originare a imobilului al cărui proprietar este Subscrisa, POCP cu „HS" din PO, reprezentată de Mons. F., abate, Prepozit-Prelat, numit la 26.03.1999, cu sediul în O. , Str. RC, nr. ..., jud. B., cu statut de Persoană Juridică, conform adresei Secretariatului de Stat pentru Culte Nr. C/623 din 08.09.1997. Doar astfel se va putea bucura reclamanta în mod efectiv de beneficiile articolul 7 alin (1) din OUG nr 94/2000, în caz contrar dreptul său va pierii într-o măsură semnificativă.

A mai  arătat recurenta că în ipoteza nesoluţionării prezentei acţiuni în regim de urgenta şi în mod favorabil, de vreme ce autorizaţia de demolare produce efecte juridice şi economice imediate şi definitive, recurenta pierde şansa de a mai putea vreodată valorifica dreptul său în fata instanţelor judecătoreşti, investindu-le cu o acţiune având ca obiect revendicarea imobilului, compus din construcţii şi terenul aferent, situat în jud. B., înscris iniţial în C.F. nr. 3160 a localităţii O. nr. top. 845/1, 850/2, 851, judeţul B., în temeiul art. 563 alin. (1) şi alin. (2) din Noul Cod Civil.

A mai arătat recurenta că investiţia în valoare de 15,3 milioane lei, fără TVA, finanţată din bani publici, nu putea fi avizată pozitiv de Instituţia Prefectului Judeţului B., atâta timp cât POC cu Hramul "S. " din Promontoriul O. are un interes asupra proprietăţii aflată în litigiu de peste 83 ani.

Temeiul acestui interes se regăseşte în Decizia nr. 4415 pronunţată în data de 10 octombrie 2013 în Dosarul nr. 2857/1/2012 de către ICCJ Secţia I-a Civilă, prin care s-a reţinut că "în speţa, recurentul-reclamant a făcut dovada existenţei acelui litigiu aflat pe rolul fostului tribunal suprem, dar, aşa cum s-a învederat (prin mandatar) şi cum rezultă din verificările dispuse de instanţă, în cauza nu s-a pronunţat o hotărâre, litigiul fiind nesoluţionat în calea de atac a recursului."

Având în vedere constatările de mai sus, poate fi pus în aplicare articolul 7 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 94 din 29 iunie 2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România care prevede un mecanism de sancţiune, ca măsură de constrângere pentru oprirea unei construcţii ilegale pe un teren cu destinaţie bisericească.

În concluzie, recurenta în prezenta cerere de emitere a unei Ordonanţe preşedinţiale şi-a întemeiat susţinerile şi solicitările şi pe dispoziţiile art. 2, art. 3, art. 4 alin (3), art 6 din TUE, coroborate cu articolul 298 din (TFUE) art. 17, 41, 47, 52, 53, 54 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2010/C83/02), Constituţia României, Cod Civil, OUG nr 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, Legea nr.554/2004 a Contenciosului Administrativ, Convenţia ONU împotriva torturii şi a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, dreptul internaţional public.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale şi teritoriale  a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu privire la cererea de emitere ordonanţă preşedinţială, precum şi excepţia inadmisibilităţii.

În motivarea întâmpinării, a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru emiterea ordonanţei preşedinţiale, aparenţa dreptului nu este în favoarea reclamantei, măsurile solicitate de reclamantă nu au caracter provizoriu ci au caracter ireversibil, nu există urgenţă. Cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea acesteia la plata penalităţilor de întârziere pentru fiecare zi pentru neexecutarea obligaţiei de a face, a precizat că nu există o sentinţă care să stabilească obligaţi în sarcina pârâtei.

În drept, a invocat dispoziţiile OUG nr. 94/2000, H.G. nr. 1164/2002, art. 996 şi următ. C.proc.civ.

Prin sentinţa civilă nr. 6719/10.12.2020, pronunţată în dosarul nr. 3257/1/2020 ( ca urmare a disjungerii cererii de emitere ordonanţă preşedinţială din dosarul nr. 17086/3/2017), Înalta Curte de Casaţie  şi Justiţie a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, unde dosarul a fost înregistrat la data de 18.01.2021.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de ordonanță președințială, reclamanta a solicitat următoarele:

1) să se ia toate măsurile administrative pentru a readuce terenul adiacent situat în spatele clădirii Bisericii Romano-Catolică „M." (Biserica P.) din str. R.C. nr..., jud.B. şi a „Mănăstiri P." din str. RC nr ..., jud. B., în situaţia în care se afla înainte de eliberarea autorizaţiei de construire, în vederea restabilirii stării originale a imobilului al cărui proprietar este recurenta, POCP „HS" din PO, reprezentată de M.F, abate, Prepozit-Prelat;

 2)  sa se ia toate masurile administrative pentru oprirea lucrărilor până la soluţionarea în recurs a cauzei;

3) sa se dispună aplicarea de amenzi pentru contravenţiile prevăzute la articolului 7 alin (1) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 94 din 29 iunie 2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România;

4) - sa se dispună oprirea executării lucrărilor până la soluţionarea recursului;

5) - a mai solicitat ca asigurarea executării obligaţiilor sa fie stabilita în cuprinsul, dispozitivului ordonanţei preşedinţiale, acest lucru fiind necesar pentru satisfacerea drepturilor lor consacrate prin articolul 7 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă nr. 94 din 29 iunie 2000 care, fără îndoială, a fost destinată admiterii prezentei proceduri a ordonanţei preşedinţiale;

6) - a mai solicitat sa se stabilească în cuprinsul sentinţei de fond, ca, daca în termen de 3 zile de la pronunţarea sentinţei de fond pe calea ordonanţei preşedinţiale, parata prin reprezentanţii săi legali, nu execută obligaţia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinita prin altă persoană, aceasta sa poată fi constrânsă la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalităţi, şi sa plătească în favoarea recurentei-reclamante penalităţi de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.

Având în vedere faptul că, prin decizia civilă nr. 6706/10.12.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 17086/3/2017, a fost admisă excepţia tardivităţii formulării recursului şi a fost respins ca tardiv formulat recursul împotriva sentinţei civile nr. 157/CA din 11.10.2018 a Curţii de Apel Oradea, instanţa urmează a respinge ca rămase fără obiect capetele de cerere 2 şi 4, prin care reclamanta a solicitat să se ia toate măsurile administrative pentru oprirea lucrărilor până la soluţionarea recursului şi să se dispună oprirea lucrărilor până la soluţionarea recursului, recursul fiind deja soluţionat la momentul în care instanţa se pronunţă pe cererea având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

Potrivit art. 996 C.pr.civ., “ (1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului  există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări..(4) Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt“.

Analizând dispoziţiile legale prezentate, rezultă că pentru emiterea unei ordonanţe preşedinţiale trebuie să fie îndeplinite cele trei condiţii de admisibilitate: urgenţa, caracterul provizoriu (vremelnic) al măsurii solicitate a se lua pe această cale şi neprejudecarea fondului  prin măsura luată. Cele trei condiţii sunt cumulative, astfel încât neîndeplinirea uneia dintre ele face inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială.

Instanţa apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate pentru emiterea ordonanţei preşedinţiale, în sensul că măsurile solicitate nu au caracter vremelnic (provizoriu), ci caracter definitiv, iar fondul până la care s-ar solicita impunerea acestor măsuri a fost deja soluţionat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin respingerea recursului împotriva sentinţei sentinţei civile nr. 157/CA din 11.10.2018 a Curţii de Apel Oradea.

Astfel, reclamanta solicită să se ia toate măsurile pentru readucerea terenului adiacent situat în spatele Bisericii R.C. „M.I.” şi să se dispună aplicarea de amenzi pentru contravenţiile prevăzute la articolul 7 alin. 1 din OUG nr. 94/2000, cereri a căror soluţionare ar avea caracter defintiv şi ar prejudeca fondul.

Cu privire la solicitarea de obligare a pârâtei la plata penalităţilor de întârziere de la 100 la 1000 lei pe zi până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, instanţa reţine că aceasta este o cerere accesorie celorlalate capete de cerere care au fost deja respinse. De asemenea, deşi nu a indicat temei de drept, această cerere pare a fi întemeiată pe dispoziţiile art. 906 alin. 2 Cod procedură civilă, această solicitare fiind oricum inadmisibilă în lipsa existenţei unui titlu executoriu şi a unei încheieri de încuviinţare a executării silite.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge capetele de cerere 2 şi 4 ale cererii de emitere ordonanţă preşedinţială, ca rămase fără obiect şi va respinge, în rest, cererea de emitere  ordonanţă preşedinţială, ca inadmisibilă.

Domenii speta

Spete similare