Contestaţie la executare - conflict negativ de competenţă

La data de 31.01.2020 contestatoarea D. A. M.a în contradictoriu cu intimata I. LTD, a formulat contestaţie la executare, solicitând anularea următoarelor acte de executare: adresa de înfiinţare poprire emisă în dosarul nr. X/E/2014 din 15.01.2020 emisă de BEJ T. N.; încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare silită.

Cauza  a fost înregistrată pe rolul  Judecătoriei Craiova sub număr  de  dosar X/215/2020.

În motivarea contestaţiei la executare, contestatoarea a arătat că în fapt, creditoarea a formulat cerere de executare, fără dată, având în vedere contractul de cesiune de creanţă intervenit între R. B. în calitate de cedent şi I. LTD în calitate de cesionar, la data de 29.10.2019. Contestatoarea a mai arătat că executarea silită împotriva acesteia a început la data de 12.03.2014 la cererea creditoarei R. B., pentru creanţa totală de 49.536,59 lei compusă din suma de 44.731,50 lei debit (40.280,59 lei sold credit şi 4451,21 lei dobândă restantă) şi 4805 lei cheltuieli de executare. Având în vedere starea de fapt prezentată mai sus, apreciază că executarea silită împotriva ei este nelegală. Contestatoarea a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 663 N.C.P.CIV., arătând că în speţă creanţa nu este certă, din perspectiva debitului pentru care s-a solicitat executarea ei silită, respectiv suma de 61.631,91 lei, având în  vedere faptul că nu s-a prezentat o modalitate de calcul a sumelor datorate, în condiţiile în care ea achitat din debitul iniţial, pentru care s-a început executarea silită, acela de 49.536,59 lei, suma de 26.877 lei, iar în prezent se solicită executarea ei silită pentru un debit mult mai mare decât debitul iniţial.

De asemenea, contestatoarea apreciază că nu putea fi efectuat împotriva ei nici un act de executare silită, de către intimată, din cauza lipsei titlului executoriu, având în vedere dispoziţiile art. 70 alin. 4 OUG 50/2010, art. 7 pct. 17, art. 71 alin. 1 şi 3 OG 50/2010. În speţă, R. B. cesionează creanţa către I. LTD, fără a i se comunica această cesiune. Întrucât cesiunea de creanţă nu i-a fost comunicată conform dispoziţiilor legale, echivalează cu lipsa comunicării şi implicit, cu inopozabilitatea contractului de cesiune, raportat la dispoziţiile art. 1578 C.CIV.

A solicitat proba cu înscrisuri şi expertiza în specialitatea finanţe – bănci, având următoarele obiective: calcularea de către expert a sumelor achitate de petentă cu titlu de creanţă către creditoarea R. B., după începerea executării silite precum şi să precizeze expertul dacă suma de 61.631,91 lei, pentru care este executată de I. LTD, este calculată corect de creditoare (ce înscrisuri au fost avute în vedere, ce dispoziţii legale, din ce se compune).

La data de 02.11.2020 intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nelegala si neîntemeiata a contestaţiei la executare cu motivarea că la data de 06.05.2011 a fost incheiat Contractul nr. X, intre banca, in calitate de imprumutant si contestatorul din prezenta cauza in calitate de împrumutat, prin care banca i-a acordat acestuia din urma un împrumut. Întrucât debitorul a incetat sa mai achite ratele, instituţia financiar bancara a declarat creditul scadent anticipat si ulterior a cesionat intreaga creanţa către creditorul cesionar iniţial. Totodată, au fost efectuate formalităţile de inscriere a Contractului de cesiune creanţe in Arhiva Electronic de Garanţii Reale Mobiliare in conformitate cu dispoziţiile legale in vigoare, sub avizul nr. 2019-10311638292834-ITT. Încercările creditorului de a oferi consiliere si posibilitatea rambursării creanţei in mai multe rate avantajoase au fost ignorate de către contestator, motiv pentru care s-au început formalităţile de executare silita prin intermediul Tanasie Nelutu.

Intimata a invocat, cu precădere excepţia netimbrarii acţiunii, solicitând anularea ei conform art. 197 NCPC.

Intimata a invocat şi excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, în temeiul disp. art. 715 alin. 1 NCPC, arătând că, faţă de motivele invocate, se contesta executarea silita insasi, iar nu doar un act de executare silita. In acest caz, termenul de 15 zile incepe sa curgă de la data cand debitorul a primit incheierea de incuviintare sau somaţia, ori de la data cand a luat cunoştinţa de existenta executării silite. Debitorul a luat la cunoştinţa de executarea silita inceputa impotriva sa la data de 16.05.2014, insa dosarul a fost inregistrat pe rolul instantei de judecata in anul 2020, depasindu-se astfel termenul legal de 15 zile.

În continuare, intimata a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, raportat la dispoziţiile art. 83 alin. 1 teza 1 NCPC corob. cu art. 85 NCPC, arătând că nu i-a fost comunicata imputernicirea avocaţiala, a reprezentantului contestatorului.

Referitor la afirmaţiile invocate de constatator in cererea de apel cu privire la faptul ca actele de executare întocmite in dosarul executional X/2014 aflat pe rolul Bej T.N., s-a menţionat ca actele ii sunt opozabile si ca toate documentele intocmite in cadrul procedurii de executare silita au fost transmise la adresa menţionata in Contractul de creditt acesta fiind domiciliul declarat de către contestator. Potrivit dispoziţiilor din contractul - condiţii generale, contestatorul avea obligaţia sa notifice instituţiei financiar bancare in scris toate schimbările survenite cu privire la domiciliul sau datele sale de identitate, ori contestatorul nu a depus dovezi in acest sens, fiind de rea-credinta. Din faptul ca contestatorul nu si-a indeplinit obligaţiile contractuale si nu a anunţat creditorul iniţial si mai apoi creditorul cesionar de schimbarea adresei de domiciliu nu poate sa rezulte inopozabilitatea primei executări silite inceputa de către Banca ce a acordat creditul contestatorului.

Referitor la solicitarea contestatorului de „anulare a actelor de executare silita

efectuate in dosarul executional", arată că documentele intocmite in cadrul procedurii de executare silita au fost transmise la adresa menţionata in Contractul de creditt acesta fiind domiciliul declarat de către contestator. Potrivit dispoziţiilor din contractul - condiţii generale, contestatorul avea obligaţia sa notifice instituţiei financiar bancare in scris toate schimbările survenite cu privire la domiciliul sau datele sale de identitate, ori contestatorul nu a depus dovezi in acest sens, fiind de rea-credinta.

Executarea silita insesi, cat si toate actele de executare ce au fost intocmite de către executorul judecătoresc au respectat toate regulile de fond si de forma impuse de dispoziţiile Codului de procedura civila, si au fost dispuse in conformitate cu prevederile legii. Mai mult decât atat, aplicarea de către instanţa de judecata a unei masuri de natura anularii executării silite insesi, a tuturor formelor de executare, sau a unui act de executare este condiţionata de dovedirea de către contestator a incalcarii dispoziţiilor legale aplicabile in materia executării silite, condiţie ce nu este indeplinita in prezenta cauza.

Executarea silita insesi, cat si toate actele de executare ce au fost intocmite de către executorul judecătoresc au respectat toate regulile de fond si de forma impuse de dispoziţiile Codului de procedura civila, motiv pentru care anularea acestora este lipsita de temei legal. Cu privire la creanţa deţinuta impotriva debitorului contestator, a arătat că este certa, deoarece rezulta cu claritate din contractului de credit, fiind respectate astfel dispoziţiile art. 663 alin. (2) NCPC "Creanţa este certa cand existenta ei neîndoielnica rezulta din insusi titlul executoriu."

Creanţa deţinuta impotriva debitorului contestator este lichida, exprimata in bani, cuantumul creanţei fiind clar determinat prin contractului de credit, graficul de rambursare - anexa la contract, fiind respectate astfel dispoziţiile art. 663 alin. (2) NCPC.

De asemenea, creanţa este exigibilă, intrucat aceasta a ajuns la scadenta in conformitate cu prevederile contractului şi cu respectarea disp. art. 663 alin. 4 NCPC.

 Cu privire la pretinsa pierdere a calităţii de titlu executoriu a Contractului de credit dupa momentul cesiunii, a arătat că cesiunea creanţei a intervenit prin contractul de cesiune si inregistrata in Arhiva Electronica de Garanţii Reale Mobiliare, preluând toate drepturile pe care cedentul le avea in legătura cu creanţa, motiv pentru care modificarea pârtilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa titulului executoriu; soluţia transferului către cesionar a tuturor drepturilor pe care cedentul le are in legătura cu creanţa cedata, incluzând acţiunile al căror titular era cedentul pana la momentul cesiunii, a fost prevăzuta expres si de Noul Cod civil, in art. 1.568 alin. 1 pct. 1, o opţiune similara a legiuitorului regasindu-se si in legea procesuala, care permite transmiterea cu titlu particular a calităţii de creditor in procedura executării silite -art. 644 alin. 2 NCPC.

Consacrarea prin art. 120 O.U.G. nr. 99/2006, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare, a caracterului executoriu al contractelor de credit, incheiate de o instituţie de credit, este impusa pentru a permite executarea silita a unei obligaţii (creanţe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligaţiei respective. In consecinţa, caracterul executoriu este asociat cu creanţa, iar nu cu înscrisul ca atare si, atat timp cat legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanţa insasi a devenit una executorie, astfel incat atributul executorialitatii nu se constituie intr-un aspect de drept procesual, asa cum a susţinut titularul sesizării, ci a devenit o calitate a creanţei, care se transmite prin cesiune.

A mai invocat în acest sens disp. art. 1396 Cod Civil din 1864, care stabilea ca vinderea sau cesionarea unei creanţe cuprinde accesoriile creanţei, precum cauţiunea, privilegiul si ipoteca (art. 1568 NCPC), precum şi jurisprudenţă.

La termenul din data de 18 ianuarie 2021 instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Craiova iar prin sentinţa civilă nr. X/2021 a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiaşi, jud. Dolj, reţinând că prin încheierea din data de 24.04.2014 Judecătoria Filiaşi a admis cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de  contractul de credit nr.X  încheiat la data de  06.05.2011, în oricare dintre modalităţile de executare prevăzute de lege, în vederea realizării drepturilor creditoarei, fiind astfel evident încuviinţată şi executarea silită imobiliară solicitată această cerere.

La solicitarea instanţei  Biroul  Executorului  Judecătoresc T. N. a înaintat, în  fotocopie, actele care  au  stat la baza  întocmirii  dosarului  de executare  nr. X/E/2014.

Având în vedere principiul unicităţii instanţei de executare, precum şi faptul că executarea silită a fost încuviinţată numai de către Judecătoria Filiaşi, s-a apreciat că aceasta este competentă cu soluţionarea cauzei.

Fiind investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Filiaşi a păstrat numărul unic de înregistrare al acesteia generat în aplicaţia Ecris şi a dispus citarea părţilor .

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale, astfel cum impun prevederile art. 248 Cod procedură civilă,  instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 12.03.2014, a început executarea silită împotriva contestatoarei D. A.- M., la solicitarea creditoarei R. B. S.A. B., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. X încheiat la data de 06.05.2011.

BEJ T. N., cu sediul în Filiaşi, judeţul Dolj a dispus înregistrarea cererii de executare silită, deschiderea dosarului de executare nr. X/E/2014, iar prin încheierea din 24.04.2014, pronunţată de Judecătoria Filiaşi în dosarul nr. X/230/2014, s-a dispus încuviinţarea executării silite împotriva contestatorului în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de  credit nr. X încheiat la data de 06.05.2011.

Debitoarea  D. A. – M. are domiciliul în Craiova, str. G. P. nr. X, bl.9, sc.1, ap.4, jud. Dolj.

În drept, dosarul de executare nr. X/E/2014 este supus dispoziţiilor noului Cod de procedură civilă, în forma anterioară adoptării Legii nr. 138/2014.

Ca principiu, în raport cu dispoziţiile art. 24 - 25 Cod de procedură civilă, neafectate de modificările aduse prin legea modificatoare anterior menţionată, procedurile de executare silită începute în intervalul 15 februarie 2013 - 18 octombrie 2014 (interval în care a fost în vigoare noul Cod în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 138/2014) rămân supuse dispoziţiilor noului Cod nemodificat de actul normativ intrat în vigoare la 19 octombrie 2014.

Cu toate acestea, efectul de imediată aplicare a deciziilor Curţii Constituţionale, aşa cum este şi cazul Deciziei nr. 348/2014, publicată în Monitorul Oficial al României din 16 iulie 2014, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 650 alin. 1 Cod de procedură civilă, este o consecinţă nu a unor norme juridice cu putere de lege, ci chiar a unor dispoziţii aflate în legea fundamentală. Concret, în temeiul art. 147 alin. 1 din Constituţie, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept. Totodată potrivit aliniatului 4 al aceluiaşi articol, deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Prin urmare, fără a nega principiul ultraactivării legii vechi în materie de procedură, reglementat prin art. 25 alin. 1 Cod de procedură civilă, el trebuie să cedeze, prin prisma ierarhiei actelor normative, efectului de aplicare imediată a deciziilor Curţii Constituţionale, deoarece acest efect este reglementat în Constituţie.

Pe cale de consecinţă, în privinţa procedurilor de executare silită începute după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, dar înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 138/2014, competenţa teritorială a instanţei de executare, în cazul incidentelor judiciare din executarea silită (de ex. contestaţia la executare) ivite după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei CCR nr. 348/2014, nu mai poate fi determinată prin raportare la legislaţia în materie execuţională în vigoare la data începerii executării silite, adică de art. 650 alin. 1, în forma declarată neconstituţională prin Decizia nr. 348/2014, respectiv judecătoria de la sediul biroului executorului judecătoresc.

Neputându-se identifica în materia executării silite o dispoziţie care să rezolve situaţia tranzitorie şi având în vedere că nici Legea nr. 138/2014 nu cuprinde norme de imediată aplicare în materie de competenţă teritorială a instanţei de executare, pentru procedurile execuţionale supuse noului Cod anterior legii modificatoare (dispoziţiile actualului art. 650 alin. 1 Cod de procedură civilă rămân să se aplice, în raport cu art. 24 - 25 Cod de procedură civilă, doar procedurilor de executare silită începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 138/2014), urmează a fi luate în considerare, prin analogie, dispoziţiile art. 107 Cod de procedură civilă. În sensul acestei analogii, pârâtului din procedura contencioasă de drept comun (căci executarea silită este, în sine, contencioasă) i-ar corespunde debitorul din procedura de executare silită, motiv pentru care judecătoria de la domiciliul sau, după caz, sediul debitorului este instanţă competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare formulată după publicarea în Monitorul Oficial al României a Deciziei nr. 348/2014 a Curţii Constituţionale.

Raportat la executarea silită din dosarul execuţional nr. X/E/2014 al BEJ T.N.faptul că deciziile Curţii Constituţionale nu au efect retroactiv înseamnă că rămâne valabilă încheierea de încuviinţare a executării silite pronunţată de Judecătoria Filiaşi anterior publicării Deciziei CCR nr. 348/2014. Însă, după publicarea acestei decizii, Judecătoria Filiaşi ca instanţa în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc nu ar putea soluţiona incidentele ivite în cursul executării silite, chiar dacă executarea silită a fost pornită anterior publicării Deciziei nr. 348/2014, întrucât acest demers ar fi total neconstituţional.

Astfel, pentru stabilirea instanţei de executare va fi avut în vedere domiciliul debitorului.

În acest sens, a se vedea încheierea din data de 23.07.2019, pronunţată de Tribunalul Dolj, Secţia I Civilă, în dosarul nr. X/63/2019, în soluţionarea conflictului de competenţă.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. 3 Cod de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 121 şi 126 alin. 2 Cod de procedură civilă, instanţa va admite excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Filiaşi, invocată de către contestator, şi va declina competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, jud. Dolj.

Constatându-se ivit conflict negativ de competenţă, în baza art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. 1 Cod de procedură civilă, urmează a înainta dosarul Tribunalului Dolj, în vederea soluţionării conflictului.

Domenii speta

Spete similare