Anulare act administrativ – fiscal

Sentinţă civilă 1046 din 01.07.2021


Motivul de nulitate invocat, nemotivarea actului administrativ fiscal, respectiv a deciziei de impunere sau a deciziei de soluţionare nu este justificat de reclamantă, în condiţiile în care se invocă o nemotivare în fapt şi în drept cu titlu general, fără a se indica care anume obligaţie fiscală nu este motivată în fapt sau în drept, mai mult, decizia de impunere şi decizia de soluţionare a contestaţiei administrative, conţinând atât motivele de fapt cât şi cele de drept care au condus la stabilirea obligaţiilor fiscale suplimentare.

Facturarea unor lucrări ulterior întocmirii deciziei de impunere, în cursul anului 2016, nu modifică starea de fapt fiscală  corect constatată de organele fiscale şi nici nu poate conduce la modificarea deciziei de impunere.

Reclamanta nu avea statutul de persoană înscrisă în scopuri de TVA în intervalul de timp aferent producerii faptului generator, respectiv al prestării serviciului şi acceptării situaţiei de lucrări.

Deşi terţul contractant a semnat Situaţia de plată în luna aprilie 2013, reclamanta nu a emis factura potrivit pct. 12 pct. 2 din contractul încheiat între acestea; ,,Emiterea facturii se va face în termen de cel mult trei zile de la data confirmării situaţiilor de plată provizorii”. 

  Astfel, neemiţând factura aferentă lucrărilor efectuate în beneficiul terţului cocontractant, reclamanta nu s-a înregistrat cu veniturile aferente, diminuând baza impozabilă cu această sumă contrar dispoziţiilor art. 19 alin. 1 din legea 571/2003 privind Codul fiscal aplicabil în perioada respectivă.

Constituie cheltuieli nedeductibile cheltuieli de transport achiziţionate pentru care nu s-au depus documentele justificative. La fel, cheltuielile aferente lucrărilor din alte contracte, exemplificate, fără însă a depune şi indica situaţiile de lucrări şi listele de consumuri sau bonurile de consum care dovedesc utilizarea acestor materiale.

Deşi reclamanta a probat că este titulara unei licenţe de exploatare, conform legii, titularul unei astfel de licenţe având obligaţia achitării unei redevenţe, nu a depus nici un document care să ateste că sumele achitate celor două instituţii reprezintă valoare redevenţelor datorate, iar din expertiza efectuată în cauză rezultă că aceste sume au fost achitate cu titlu  de garanţie contractuală, garanţii de bună execuţie, situaţie în care acestea nu sunt cheltuieli deductibile.

În mod eronat reclamanta a considerat TVA deductibil, în condiţiile în care, cele două societăţi aveau acelaşi reprezentant legal iar reclamanta nu era încă înregistrată în scopuri de TVA. Ambele societăţi nu au declarat obligaţiile fiscale datorate deşi au depus deconturile de TVA în care au raportat tranzacţiile, cele două societăţi fiind şi radiate.

Referitor la suma achitată de reclamantă pentru achiziţionarea imobilului celeilalte societăţi,  radiată prin lichidare, imobilul fiind distribuit între asociaţii acesteia, întemeiat a fost considerată suma aferentă ca venit din dividende, potrivit art. 7 alin. 1 pct. 12 teza a II-a din legea 571/2003.

Prin cererea cererea înregistrată la această instanţă la data de ..... reclamanta ....... a chemat în judecată pe pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ....... şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ......... solicitând instanţei  anularea în totalitate a deciziei nr. ....... privind soluţionarea contestaţiei formulate de ......., înregistrată la DGRFP şi reînregistrată la DGRFP sub nr. ......., emisă de Direcţia  Generală Regională a Finanţelor Publice  , a deciziei de impunere privind obligaţii fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală, emisă sub nr. ....... de către Administraţia Finanţelor Publice ..., a raportului de inspecţie fiscală, emis sub nr. ....... de către AJFP – Activitatea de inspecţie fiscală.

În motivare arată că în perioada 08.01.2015-12.02.2015, în baza Avizului de inspecţie fiscală nr........, ......., o echipă formată dintr-un inspector si un consilier din cadrul Agendei Naţionale de Administrare Fiscala - Direcţia Generală a Finanţelor Publice ...- Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ..... au efectuat la societatea reclamantă o inspecţie fiscală pentru modul de constituire, declarare şi virare a impozitului pe profit pentru perioada 17.04.2013-30.09.2014, Taxei pe valoarea adăugată pentru perioada 17.04.2013-30.09.2014 si Impozitul pe veniturile din dividende distribuite persoanelor fizice pentru perioada 17.04.2013-30.09.2014.

La 23 februarie 2015 a fost întocmit Raportul de inspecţie fiscală înregistrat sub nr. ....... de către de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ....- Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ... - Activitatea de inspecţie fiscală, în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, emisă sub nr. ....... de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ... — Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice ... - Activitatea de inspecţie fiscală.

Prin Decizia de impunere şi prin Raportul de inspecţie fiscală au fost stabilite în sarcina societăţii obligaţii fiscale suplimentare în cuantum total de 1.203.917 lei.

În temeiul art.205-207 şi următoarele din OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală a formulat contestaţia administrativă împotriva titlului de creanţa - decizie de Impunere şi a Raportului de inspecţia fiscala, contestând în integralitate obligaţiile fiscale suplimentare stabilite.

În consecinţă, structura specializata din cadrul D.G.R.F.P. ..., competentă cu soluţionarea căii administrative de atac a emis decizia de soluţionare a contestaţiei ....... şi în temeiul art.214 alin. l lit. a din OG 92/2003 a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei, până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală, procedura administrativa urmând a fi reluată în condiţiile legii.

Reclamanta contestă decizia de soluţionare a contestaţiei ......., fiind astfel format dosarul Curţii de Apel nr. ....., ce prin sentinţa nr..........., definitiva prin nerecurare a admis contestaţia, a anulat Decizia ....... şi a dispus reluarea procedurii administrative de soluţionare a contestaţiei formulata împotriva Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, emisă sub nr. ....... de către AJFP ....

Cu privire la dosarul penal constituit urmare a plângerii penale formulate, având nr.............. al Parchetului de pe lângă Tribunalul ..., arată că acesta de asemenea a primit o soluţie de clasare, potrivit art. 16 alin. l lit. b Cod procedura penală, rămasă definitivă în sistemul căilor de atac, prin încheierea penală nr....... pronunţată de Tribunalul ..., în dosarul nr. .......

În considerarea celor de mai sus, a fost emisă Decizia nr........, prin care pârâta DGRFP .... a adus o soluţie de respingere contestaţiei administrative formulată. Reclamanta consideră că soluţia este neîntemeiată şi actul administrativ astfel emis ca fiind nelegal fată de considerentele dezvoltate mai jos:

(...)

 Acţiunea reclamantei este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă .

Reclamanta invocă nerespectarea dreptului la apărare, a dreptului de a fi informat pe parcursul inspecţiei fiscale, potrivit art. 107 alin. 1 Cod procedură fiscală. Instanţa constată că potrivit art. 107 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ,, (1) Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale asupra constatărilor rezultate din inspecţia fiscală.

(2) Organul fiscal prezintă contribuabilului proiectul de raport de inspecţie fiscală, care conţine constatările şi consecinţele lor fiscale, acordându-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu excepţia cazului în care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare în urma inspecţiei fiscale sau a cazului în care contribuabilul renunţă la acest drept şi notifică acest fapt organelor de inspecţie fiscală.

(3) Data, ora şi locul prezentării concluziilor vor fi comunicate contribuabilului în timp util.

(4) Contribuabilul are dreptul să îşi prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările inspecţiei fiscale, în termen de 3 zile lucrătoare de la data încheierii inspecţiei fiscale.

(5) Data încheierii inspecţiei fiscale este data programată pentru discuţia finală cu contribuabilul sau data notificării de către contribuabil că renunţă la acest drept.”, drepturi care au fost respectate la efectuarea inspecţiei fiscale în cauză. Norma legală nu reglementează vreo procedură în care contribuabilul să fie informat pe parcursul inspecţiei fiscale şi deşi invocă lipsa de informare a sa, reclamanta nu indică când anume în timpul efectuării inspecţiei fiscale ar fi trebuit să fie informată şi nu a fost informată. Proiectul raportului de inspecţie fiscală a fost comunicata cesteia, a fost audiat împuternicitul său, ocazie cu care nu a invocat existenţa vreunei neregularităţi, vreo lipsă de informare a sa. Pe parcursul inspecţiei fiscale au fost date mai multe note explicative, au fost solicitate documente, neputându-se reţine că reclamanta nu cunoaşte sau nu ar fi putut să cunoască aspectele verificate, că a solicitat vreo informaţie legată de inspecţia fiscală iar aceasta nu a fost acordată. Deşi invocă nerespectarea acestui drept nu indică faptele nelegale ale pârâtelor, obligaţiile pe care acestea nu le-au respectat.

În privinţa nemotivării actului administrativ fiscal, a deciziei de impunere sau a deciziei de soluţionare a contestaţiei instanţa reţine că de asemenea se invocă o nemotivare în fapt şi în drept cu titlu general, fără a se indica care anume obligaţie fiscală nu este motivată în fapt sau în drept în condiţiile în care în decizia de impunere, pe nu mai puţin de 20 de pagini sunt expuse atât motivele de fapt cât şi cele de drept care au condus la stabilirea obligaţiilor fiscale suplimentare iar în decizia de soluţionare a contestaţiei administrative sunt analizate toate motivele invocate de reclamantă.  Instanţa reţine că cele două decizii sunt motivate atât în fapt cât şi în drept.

În privinţa obligaţiilor fiscale suplimentare stabilite pentru lucrările efectuate şi nefacturate de reclamantă în cursul lunilor aprilie 2013, decembrie 2013 şi martie 2014 în baza contractului nr. 15/15.03.2013 încheiat între reclamantă şi SC ....... SRL, instanţa reţine că reclamanta a subcontractat aceste lucrări către SC .......SRL şi SC ....... SRL.

Pentru lucrările  efectuate în cursul lunii aprilie 2013, subcontractate către SC ....... SRL. ....... SRL a emis factura 063/20.05.2013 către .......SRL pentru aceste lucrări în valoare de 398.000 lei, reclamanta a înregistrat această factură în cadrul cheltuielilor de exploatare şi a întocmit la rândul său centralizatorul lucrărilor şi Situaţia de plată pe care le-a înaintat SC ....... SRL. Acesta din urmă a semnat Situaţia de plată în luna aprilie 2013 dar reclamanta nu a emis factura potrivit pct. 12 pct. 2 din contractul nr. 5/15.03.2015 potrivit căruia: ,,Emiterea facturii se va face în termen de cel mult trei zile de la data confirmării situaţiilor de plată provizorii”. 

  În acest mod reclamanta, neemiţând factura aferentă acestor lucrări pentru beneficiarul SC ....... SRL, reclamanta nu s-a înregistrat cu venituri în sumă de 425.471,70 lei, aferente acestor cheltuieli, diminuând astfel baza impozabilă cu această sumă contrar dispoziţiilor art. 19 alin. 1 din legea 571/2003 privind Codul fiscal aplicabil la acel moment potrivit căruia: ,,(1) Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.” În măsura în care reclamanta a înregistrat în anul fiscal 2013 cheltuielile pentru efectuarea lucrărilor din etapa aprilie 2013 trebuia să înregistreze şi veniturile aferente acestor cheltuieli.

 Pretenţiile reclamantei privind lipsa datei confirmării situaţiei de plată şi în consecinţă imposibilitatea stabilirii datei limită de emitere a facturii nu pot fi reţinute. Centralizatorul şi situaţia de plată au fost emise în luna aprilie 2013, acestea nu sunt acceptate la o dată menţionată, aşadar nu se poate reţine că ar fi fost acceptate la o dată ulterioară, o astfel de dovadă nefiind adusă de reclamantă iar în condiţiile în care ea însăşi a acceptat situaţiile de lucrări depuse de subcontractantul său până la data emiterii facturii de către acesta-20.05.2013, prezumţia acceptării Situaţiei de lucrări de către SC ....... este rezonabilă. Potrivit art. 134 ind 1 alin. 1 şi 7 din Legea 571/2013 ,, Faptul generator pentru livrări de bunuri şi prestări de servicii

,, (1) Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepţiile prevăzute în prezentul capitol.... (7) Prestările de servicii care determină decontări sau plăţi succesive, cum sunt serviciile de construcţii-montaj, consultanţă, cercetare, expertiză şi alte servicii similare, sunt considerate efectuate la data la care sunt emise situaţii de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate sau, după caz, în funcţie de prevederile contractuale, la data acceptării acestora de către beneficiari.” Cum acceptarea situaţiilor de plată  şi faptul generator a intervenit anterior anterior înregistrării reclamantei îns copuri de TVA, 28.05.2013, întemeiat s-a reţinut prin decizia de impunere că reclamanta tebuia să înregistreze un venit total de 425.471,70 lei, fără evidenţierea taxei. Experţii fiscali au avut în vedere situaţia persoanei înregistrate în scopuri de TVA care nu a emis factura, aplicând eronat dispoziţiile art. 134 ind 2 alin. 5 din legea 571/2003, reclamanta fiind persoană neînscrisă în scopuri de TVA la momentul producerii faptului generator, respectiv al prestării serviciului şi acceptării situaţiei de lucrări.

Pentru lucrările efectuate în cursul lunii decembrie 2013 şi martie 2014, reclamanta a procedat similar. Deşi a subcontractat aceste lucrări, aşa cum pretinde, către SC .......SRL, a înregistrat facturile emise de acesta în cadrul cheltuielilor de exploatare, respectiv factura nr. .........în valoare de 99.200 lei şi factura nr. .... în valoare totală de 295.000 lei, a întocmit centralizatorul şi Situaţia de plată din decembrie 2013 respectiv martie 2014, acestea din urmă confirmate de beneficiarul Sc .......SRL, reclamanta nu a emis facturile în termenul stabilit de art. 12 alin. 2 din Contractul nr. 5/15.03.2015, neînregistrând, contrar dispoziţiilor art. 19 alin. 1 din legea 571/2003 şi veniturile realizate în urma cheltuielilor efectuate.

Aşa fiind se reţine că susţinerile reclamantei privind nelegalitatea deciziei de impunere cu privire la obligaţiile suplimentare stabilite ca urmare a majorării bazei de impozitare cu veniturile realizate în urma efectuării lucrărilor în baza contractului nr. 5/15.03.2015 încheiat cu SC .......SRL sunt neîntemeiate.

Facturarea acestor lucrări ulterior întocmirii deciziei de impunere, în cursul anului 2016, nu modifică starea de fapt fiscală  corect constatată de organele fiscale şi nici nu poate conduce la modificarea deciziei de impunere.

În privinţa cheltuielilor nedeductibile în sumă de 797.685 lei cu care a fost majorat baza impozabilă, instanţa constată că, cu toate că s-a reţinut înregistrarea unor cheltuieli în conturi necorespunzătoare, nu acesta a fost motivul considerării nedeductibile a acestor cheltuieli ci lipsa documentelor justificative-pentru cheltuieli de transport în sumă de 43.020 lei, aspect necriticat de reclamantă punctual, aceasta nefăcând dovada existenţei documentelor justificative pentru aceste cheltuieli de transport achiziţionate de la SC ....... SRL, şi 789. 342 lei, costul materialelor achiziţionate de la SC ....... pentru care nu s-a făcut dovada utilizării pentru realizarea de venituri  în cadrul lucrărilor contractate. Pentru valoarea materialelor achiziţionate de la sc ....... pentru care nu s-a făcut dovada utilizării în cadrul lucrărilor efectuate, reclamanta a pretins că acestea au fost utilizate pentru lucrări efectuate în cadrul realizări lucrărilor din alte contracte, exemplificate, fără însă a depune şi indica situaţiile de lucrări şi listele de consumuri sau bonurile de consum care dovedesc utilizarea acestor materiale. Contrar susţinerilor acesteia cheltuielile nedeductibile fiscal rezultate din materialele achiziţionate de la SC ........, în valoare de 1.655.000 lei, potrivit facturilor anexate, din care au fost achitată suma de 833.000 lei, SC ....... fiind ulterior radiată, în cursul lunii noiembrie 2013, nu au fost calculate prin reaprecierea consumurilor necesare pentru care  într-adevăr ar fi fost necesare cunoştinţe de specialitate, ci ca urmare a coroborării evidenţei bunurilor date în consum şi a listelor de consumuri prezentate de reclamantă. Aceste liste de consumuri evidenţiau utilizarea unor materiale în valoare de 566.588 lei, dintre cele achiziţionate de la SC ....... SRL şi doar în valoare de 548.073 lei dintre cele achiziţionate de la SC ....... SRL, pentru restul materialelor achiziţionate de la această societate reclamanta nefăcând dovada nici în faţa instanţei că au intrat în gestiunea sa şi au fost utilizate în cadrul contractelor exemplificate. Notele d erecepţie nu au fost singurele avute în vedere de pârâte, acestea au verificat evidenţele stocurilor reclamantei, ale bonurilor de consum, ale materialelor utilizate, pe care avea obligaţia să le deţină potrivit ordinului invocat  e aceasta, nr. 3512/2008.Aşa fiind se reţine că întemeiat s-a reţinut că că aceste cheltuieli nu sunt deductibile, potrivit art.  21 alin. 1 şi art. 21 alin. 4 lit. f din Lgea 571/2003 privind Codul fiscal ,,(1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare... (4) Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile:

f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor”.

În ce priveşte suma de 18.284 lei aferentă sumelor înregistrate în contabilitate fără documente justificative-suma de 8300 lei cu menţiunea plată ANRM şi în luna august suma de 9984 lei cu menţiunea taxa exploatare Apele Române susţinerile reclamantei sunt neînetemaite. Aceasta a făcut dovada că este titularul unei licenţe de exploatare şi că potrivit legii titularul unei astfel de licenţe are obligaţia achitării unei redevenţe, dar nu a depus nici un document care să ateste că sumele achitate celor două instituţii reprezintă valoare redevenţelor datorate. Reclamanta nu a prezentat documente justificative privind plata acestor sume nici în faţa instanţei de judecată iar din expertiza efectuată în cauză rezultă că aceste sume au fost achitate cu titlu  de garanţie contractuală, garanţii de bună execuţie, situaţia în care acestea nu sunt cheltuieli deductibile, aşa cum au reţinut şi pârâtele, ele urmând a fi cuprinse în alte creanţe imobilizate, potrivit Ordinului 3055/2009.

Cât priveşte costul instalaţiei video alarm comunicare achiziţionată de la SC ........ SRL, 8.835, 24 lei, acesta a fost considerat corect ca fiind corespunzător unui bun care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 24 alin. 2 din legea 571/2003 privind Codul fiscal pentru a fi considerat mijloc amortizabil, cheltuielile fiind eronat considerate deductibile fiscal. Reclamantul nu contestă calitatea de mijloc fix amortizabil ci neacordarea dreptului de a deduce cheltuielile conform art. 24 alin. 1 din Legea 571/2003. Instanţa reţine că pretenţiile reclamantei sunt neîntemeiate, nu organul fiscal ci contribuabilul fiind cel care alege metoda de amortizare şi realizează deducerile potrivit art. 24 din legea 571/2003: ,, (6) Regimul de amortizare pentru un mijloc fix amortizabil se determină conform următoarelor reguli:

a) în cazul construcţiilor, se aplică metoda de amortizare liniară;

b) în cazul echipamentelor tehnologice, respectiv al maşinilor, uneltelor şi instalaţiilor, precum şi pentru computere şi echipamente periferice ale acestora, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară, degresivă sau accelerată;

c) în cazul oricărui alt mijloc fix amortizabil, contribuabilul poate opta pentru metoda de amortizare liniară sau degresivă.”

În privinţa TVA instanţa reţine că potrivit art. 134 ind 1 alin. 1 şi 7 din legea 571 privind Codul fiscal ,, 1) Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepţiile prevăzute în prezentul capitol.

(7) Prestările de servicii care determină decontări sau plăţi succesive, cum sunt serviciile de construcţii-montaj, consultanţă, cercetare, expertiză şi alte servicii similare, sunt considerate efectuate la data la care sunt emise situaţii de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate sau, după caz, în funcţie de prevederile contractuale, la data acceptării acestora de către beneficiari.” Aşa cum s-a menţionat anterior Situaţiile de lucrări aprilie 2013, decembrie 2013 şi martie 2014 au fost acceptate de beneficiar. Nu este menţionată vreo dată ulterioară a acceptării de beneficiar astfel că nu se poate reţine că nu poate fi stabilită data acceptării. În lipsa menţionării unei date a acceptării aceasta nu poate fi decât data întocmiri. Reclamanta nu a făcut dovada acceptării situaţiilor de lucrări la o altă dată decât cea a întocmirii a situaţiilor de lucrări.

TVA deductibilă  în sumă de 77032 lei este aferentă facturii nr. 063/20.05.2013 emisă de SC ....... SRL în valoare de 320.967,74 lei , societate afiliată cu reclamanta, având acelaşi reprezentant legal-.......... Potrivit art. 134 ind. 2 alin. 6 lit. d din legea 571/2013 ,, (6) Persoanele impozabile care optează pentru aplicarea sistemul TVA la încasare aplică sistemul respectiv numai pentru operaţiuni pentru care locul livrării, conform prevederilor art. 132, sau locul prestării, conform prevederilor art. 133, se consideră a fi în România, dar nu aplică sistemul respectiv pentru următoarele operaţiuni care intră sub incidenţa regulilor generale privind exigibilitatea TVA:

a) livrările de bunuri/prestările de servicii pentru care beneficiarul este persoana obligată la plata taxei conform art. 150 alin. (2) - (6), art. 152^3 alin. (10) sau art. 160;

b) livrările de bunuri/prestările de servicii care sunt scutite de TVA;

c) operaţiunile supuse regimurilor speciale prevăzute la art. 152^1 - 152^3;

d) livrările de bunuri/prestările de servicii pentru care beneficiarul este o persoană afiliată furnizorului/prestatorului potrivit art. 7 alin. (1) pct. 21.”

Reclamanta eronat a considerat TVA decutibil cât timp nu avea voi să aplice acest sistem, cele două societăţi având acelaşi reprezentant legal iar reclamanta nefiind încă înregistrată în scopuri d e TVA.

În privinţa TVA în sumă de 195.364,52 lei şi TVA în sumă de 320.322,58 lei, aferent achiziţiilor de la ....... SRL şi SC ....... SRL, instanţa reţine că ambele societăţi nu au declarat obligaţiile fiscale datorate deşi au depus deconturile de TVA în care au raportat tranzacţiile. Cele două societăţi au fost radiate fără ca reclamanta să facă dovada că pentru operaţiunile comerciale derulate în luna iunie cu SC ....... SRL, radiată în luna iulie 2013 şi pentru SC ....... SRL pentru care operaţiunile au fost derulate în luna octombrie 2013, aceasta fiind radiată în noiembrie 2013, nu au mai declarat aceste tranzacţii şi nici taxa colectată. În aceste condiţii instanţa constată că livrările nu au avut loc şi  în consecinţă nu a intervenit exigibilitatea taxei, potrivit art. 134 alin. 2 din legea 571/2003 potrivit căruia ,, 2) Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată.”, autoritatea fiscală neputând pretinde plata taxei de la o persoană juridică radiată, reclamanta având cunoştinţă de intenţia de radiere a celor două societăţi la data efectuării tranzacţiilor.

Referitor la suma de 22.400 lei achitată de reclamantă către SC ....... SRL pentru achiziţionarea imobilului acesteia,  în cursul lunii iulie 2013 când societatea Riviera a fost radiată prin lichidare, imobilul fiind distribuit între asociaţii acesteia, instanţa consideră că întemeiat a fost considerată venit din dividende, potrivit art. 7 alin. 1 pct. 12 teza a II-a din legea 571/2003 conform căruia  ,, Se consideră dividend din punct de vedere fiscal şi se supune aceluiaşi regim fiscal ca veniturile din dividende:

- suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau serviciile achiziţionate de la un participant la persoana juridică peste preţul pieţei pentru astfel de bunuri şi/sau servicii, dacă suma respectivă nu a făcut obiectul impunerii la primitor cu impozitul pe venit sau pe profit;

- suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau serviciile furnizate în favoarea unui participant la persoana juridică, dacă plata este făcută de către persoana juridică în folosul personal al acestuia.”

Reclamanta a achitat suma de 22.400 lei pentru imobilul atribuit reprezentantului legal comun cu această societate, .......,  în urma lichidării patrimoniului SC ....... SRL. Plata acestei sume nu s-a realizat către un furnizor, reclamanta neobţinând în schimbul sumei plătite imobilul menţionat în facturi vreun bun sau serviciu, ci a fost efectuată în beneficiul reprezentantului său legal, fiind corect supusă regimului fiscal aplicabil dividendelor şi stabilit impozitul datorat.

Având în vedere aceste considerente, constatând că motivele de nelegalitate sunt neîntemeiate, că actele administrative contestate în cauză sunt temeinice şi legale, instanţa va respinge acţiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamanta SC .......în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice ....şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice .... având ca obiect  anulare act administrativ fiscal: Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. .......  a DGRFP .... reînregistrată sub nr. .........., Decizia de impunere privind obligaţii suplimentare nr. ....... a AFP ... şi Raportul de inspecţie fiscală nr. ....... a AFP .... şi exonerarea reclamantei de la plata obligaţiilor suplimentare în sumă de 1.203.917 lei.

Se reţine că în cauză nu s-a pus problema cheltuielilor de judecată.