Legalitatea actului administrativ emis în exercitarea unei puteri de apreciere pe care o are autoritatea publică

Legalitatea actului administrativ emis în exercitarea  unei  puteri de  apreciere pe care o are autoritatea publică în baza a unui drept de  opțiune a acesteia între mai multe soluții legale posibile. Depășirea limitelor dreptului de  apreciere  și întrunirea  condițiilor excesului de  putere.

Secția  de  contencios administrativ și fiscal - Decizia  nr.1952/27 martie 2018

Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Tribunalului Sibiu la data de 05.05.2014 sub nr…/85/2014, așa cum a fost modificata reclamanta A.P.C. în numele şi pentru B.N., B.D., P.M., P.O., C.I., S.M.N., S.R., C.I.Ş., M.I., S.L., B.D., P.L., P.F., O.N.V., O.D., B.M., B.L., V.G., V.C., P.M.A., B.I.C., B.T., B.A., M.A., M.A.M., M.E., B.Ş.B., M.D., V.R., V.G., B.M., B.L.A., B.C., M.D.E., M.D.A.M., B.I., B.A.C., S.G., S.L. , B.Ş., C.V., D.S.T., D.A., S.R., S.C., V.V., A.D., B.V., V.N., B.Ş., L.M., C.I., B.D. , G.M., H.M., M.D., O.V., P.I., G.N., P.N., R.M., M.A., R.M., P.N., G.C., M.M.,  S.L., B.L., S.A., C.A., B.D., F.S., F.E., P.F., P.D., P.D., N.A., N.I., D.D., D.M., T.D.C., T.S.S.,  în contradictoriu cu pârâţii  MUNICIPIUL S. si CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța  să se dispună obligarea pârâtei de ordin II să emită hotărâre prin care să încadreze în categoriile funcționale statuate de art. 9 lit. d din O.G.  nr.43/1997 art. 3.1 OMT nr.49/1998 toate străzile din perimetrul O.G. , A.M.E., S.I. , L., C.D. , M.V., R., C.C. , G.D., S. , P., A.C.,A., A.  și să  fie obligate pârâtele  să ia de îndată  măsuri pentru respectarea categoriei de folosință a III a  str. O.G. prin restabilirea situației anterioare modificării faptice a circulației în perimetrul O.G. , A.M.E., S.I. , L., C.D. , M.V., R., C.C. , G.D., S., P., A.C. ,A., A. ocazionată la 18.11.2013  și desființarea cu precădere a sensului unic pe C.D. și revenirea la sensul dublu de circulație pe această arteră.

Prin Sentinţa nr. 1017/19.04.2017, Tribunalul Sibiu a respins excepţia autorităţii de lucru judecat  invocată de pârâţii Consiliul Local al Municipiului S. şi Municipiul S. prin Primar şi a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată  din oficiu cu privire la petitul II din acţiune, privind obligarea autorităţii deliberative de a emite hotărâre prin care să încadreze străzile din perimetrul O.G., A.M.E., Ş.Î, L., C.D., M.V., R., C.C., G.D., P., A.C., A., A., în categoriile de folosinţă prevăzute de art.9 din O.G. nr. 43/1997.

A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantă, a fost admisa în parte cererea de intervenție principală formulată de intervenienții P.L.M., M.D., M.D., D.C., I.V., I.M., D.I., O.M., D.C.G., D.E.M., F.M., A.F.L.S., B.M., B.D., D.M., P.E., P.L.M. şi P.C.M., toți cu domiciliul procesual  ales în S., str.  B. nr… ap… jud. S. la SCA F.&T.  și, în consecința a fost  obligat Consiliul Local al Municipiului S. să emită hotărâre prin care să încadreze strada A.V.  din S.  în categoria de folosinţă prevăzută de art. 9 din O.G.  nr. 43/1997.

Au fost obligați pârâţii Municipiul S. si CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S.  să ia masurile legale în vederea respectării categoriilor de folosință a străzilor O.G. și A.V., prin restabilirea situației anterioare modificării faptice a circulației în perimetrul străzilor O.G., A. M.E., Ş.Î., L., C.D., M.V., R., C.C., G.D., P., A.C., A., A.  ocazionata la 18.11.2013 și prin desființarea sensului unic de pe str. C.D.  și revenirea la circulația pe dublu sens pe această stradă.

De asemenea, fiecare pârât a fost obligat să plătească reclamantei suma de 10.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată parţiale, precum şi să plătească intervenienţilor suma de 1100 lei reprezentând cheltuieli  judecată parţiale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.P.C., susținând că din punct de vedere al formalismului juridic prevăzut de art.1 din Legea nr.554/2004, soluţia de admitere în parte a acţiunii trebuia să includă şi admiterea  petitului anulării deciziilor date în soluţionarea plângerilor prealabile  formulate.

Un alt  motiv de  recurs se circumscrie acordării unui cuantum prea mic al cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.

În opinia reclamantei recurente sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 488 alin 1 pct.8 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei sentințe şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 25.11.2014, prin care cererea de intervenţie principală a fost admisă în principiu au declarat recurs și pârâții MUNICIPIUL S. reprezentat prin PRIMAR solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei atacate şi în urma rejucării cauzei,  respingerea  cererii.

În motivare s-a arătat că prima instanță a reținut începând cu luna noiembrie 2013 regimul de circulaţie pe străzile O.G., C.C.  şi C.D. a fost modificat în fapt, în sensul că s-a instituit sens unic, iar obligaţia încadrării străzilor revine Consiliului Local al Municipiului S., fiind întemeiată cererea de obligare la emiterea unei hotărâri care să încadreze străzile în litigiu într-o anumită categorie de folosinţă. Totuşi, instanţa a statuat cu autoritate de lucru judecat că obligarea Consiliului Local al Municipiului S. la încadrarea străzii O.G. în categoria a IV-a de folosinţă este neîntemeiată, motivat de faptul că instanţele nu se pot substitui autorităţii administrative emitente şi nu pot decide emiterea unei hotărâri de Consiliul Local în sensul dorit de către reclamanţi, acesta reprezentând atributul exclusiv, precum şi prerogativa constituţională a autorităţilor administrative.

Au mai arătat recurenții intimați că într-un alt litigiu ce a făcut obiectul dosarului nr. …/85/2014, Tribunalul Sibiu, prin Sentinţa nr. 1028/30.04.2015, definitivă prin Decizia nr. 3280/02.11.2015 a admis în parte acţiunea reclamantei, dispunând obligarea Consiliului Local al Municipiului S. la emiterea unei hotărâri prin care acesta să reglementeze regimul de circulaţie în perimetrul A.M.V., Ş.Î., L., O.G., C.D., M.V., R., C.C., G.D., P., A.C., A., A., cu efectuarea prealabilă a studiului de impact al modificării traficului asupra mediului proxim locuit, conform, art. 36 din OG nr.43/1997, precum şi obligarea pârâtului Consiliul Local al Municipiului S. să emită hotărâre prin care să încadreze străzile perimetral indicat în categoriile de folosinţă prevăzute de art. 9 din. OG nr.43/1997, cu excepţia străzii O.G.

Astfel, autoritatea deliberativă a municipiului Sibiu, supunându-se dispoziţiilor legale şi  obligaţiilor instituite prin dispozitivele hotărârilor anterior menţionate, a emis Hotărârea Consiliului Local nr…/10.04.2014 privind încadrarea str. O.G. în categoria a III- a funcţională (colectoare).

În opinia recurenților excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului S. prin Primar a fost eronat soluționată, din moment ce calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi cel care va fi obligat în raportul juridic dedus judecăţii. în cadrul unui litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ, calitate procesuală pasivă are autoritatea sau instituţia publică care emite actul administrativ, iar în speţă, în raport de împrejurarea că se solicită Consiliului Local al Municipiului S. emiterea unei hotărâri, doar  acesta poate avea calitatea de pârât.

De asemenea s-a mai arătat că se impunea admiterea excepţia inadmisibilităţii petitului prin care reclamanta solicită Consiliului Local al Municipiului S. emiterea unui act administrativ, în lipsa anulării HCL nr…/10.04.2014.  Ori, în cauza nicăieri în cuprinsul acţiunii cu care a fost învestită instanţa de contencios administrativ nu se face referire la anularea unui act administrativ sau la un refuz de rezolvare a unei cereri, în sensul pe care legea contenciosului administrativ îl dă acestor concepte. Cu atât mai mult,  in opinia recurenților este inadmisibilă o acţiune în obligarea la emiterea unui act administrativ, în lipsa anulării HCL nr…/10.04.2014, din moment ce  HCL nr…/10.04.2014 priveşte încadrarea străzii O.G. în categoria a III - a funcţională (colectoare), astfel încât, în lipsa anulării actului administrativ, instanţa nu poate obliga Consiliul Local al Municipiului S. să ia măsurile legale în vederea respectării categoriei de folosinţă a străzilor O.G. şi A.V., prin restabilirea situaţiei faptice anterioare a circulaţiei.

Un alt motiv de recurs vizează inadmisibilitatea cererii de intervenţie principală motivat de lipsa plângerii prealabile, iar potrivit art. 7 din Legea nr.554/2004, terţul vătămat printr-un act administrativ cu caracter individual poate formula plângere prealabilă în termen de la 6 luni de la data la  care a luat cunoştinţă de existenţa actului.

De asemenea s-a invocat inadmisibilităţii acţiunii în lipsa chemării în judecată a locuitorilor perimetrului  aflat în litigiu, întrucât este pus în discuţie un drept aparţinând şi acestora Emiterea unei hotărâri prin care să încadreze strada A.V. din  Sibiu în categoria de folosinţă prevăzută de art. 9 din OG nr. 43/1997, precum şi restabilirea situaţiei anterioare modificării faptice a circulaţiei în perimetrul străzilor O.G., A.M.E., Ş.Î., L., C.D., M.V., R., C.C.,( G.D., P., A.C., A., A., ce fac obiectul prezentei acţiuni, petite admise de către instanţa de fond, produc efecte în raport cu mai multe persoane, respectiv toți locuitorii din perimetrul străzilor anterior menţionate.

 În opinia recurenților sunt incidente dispoziţiile art. 16 ind. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora: „Instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept.” coroborate cu cele ale art. 78 alin. 2 Cod procedură civilă  conform cărora „Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată tară participarea terţului, va respinge cererea, tară a se pronunţa pe fond.

Au mai arătat recurenții că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, din moment ce instanţa de fond  a admis cererea de intervenţie principală formulată de către locuitorii străzii A.V., iar ulterior operaţiunii prin care obligă autorităţile publice locale la emiterea unei hotărâri prin care să încadreze strada anterior menţionată în categoria de folosinţă prevăzută de lege, obligă autorităţile să ia măsurile legale în vederea respectării categoriilor de folosinţă a străzilor O.G. şi A.V. și la restabilirea situaţiei anterioare modificării faptice a circulaţiei în perimetrul străzilor O.G., A.M.E., Ş.Î, L., C.D., M.V., R., C.C., G.D., P., A.C., A., A. ocazionată la 18.11.2013 şi prin desfiinţarea sensului unic de pe str. Calea Dumbrăvii şi revenirea Ia circulaţia pe dublu sens pe această stradă. Structura logică şi cronologică stabilită de instanţa de fond cu privire la încadrarea str. A.V., iar ulterior obligarea pârâţilor la restabilirea situaţiei anterioare încadrării conţine elemente diametral opuse, lipsite de fundamentare juridică. Astfel prin simpla respingere a cererii de intervenţie voluntară principală s-ar fi  putut ajunge la aceeaşi soluţie ca cea stabilită de instanţă, doar pe o cale inevitabil mai simplă. Cu toate acestea, pentru a ajunge la însăşi situaţia anterioară introducerii cererii de intervenţie, instanţa de fond a obligat pe recurentă la emiterea unei hotărâri pe care însăşi instanţa o anulează prin admiterea celui de-al doilea petit, potrivit căruia, ulterior emiterii unei hotărâri de încadrare a str. A.V., s-a dispus obligarea la a restabili situaţia anterioară. Or, în lipsa admiterii cererii privind încadrarea, petitul 2 cu privire la strada anterior menţionată ar fi rămas lipsit de obiect, aspect care justifica admiterea excepţiei lipsei de interes a intervenienţilor,

Un al doilea motiv contradictoriu identificat în hotărârea atacată, este că, deşi instanţa de fond a arătat în considerente că, în conformitate cu art. 36 alin. 6 din Legea nr. 215/2001, cu art. 33 din OG nr. 43/1997 şi art. 1 alin. (4) din OUG nr. 195/2002, Consiliul local al Municipiului S. va fi obligat la emiterea unei hotărâri prin care să încadreze şi str. A.V. în categoriile de folosinţă, rezultând calitatea exclusivă a autorităţii deliberative în prezentul litigiu, în dispozitiv instanţa obligă și pârâtul Municipiul S. la restabilirea situaţiei anterioare modificării faptice a circulaţiei în perimetrul străzilor O.G., A.M.E., Ş.Î, L., C.D., M.V., R., C.C., G.D., P., A.C., A., A. ocazionată la 18.11.2013 şi prin desfiinţarea sensului unic de pe str. Calea Dumbrăvii şi revenirea la circulaţia pe dublu sens pe această stradă, nefiind identificată cu acurateţe vreo calitate ori vreun comportament culpabil al unităţii administrativ-teritoriale cu privire la raportul de conflict existent între reclamantă şi intervenienţi pe de-o parte, şi Consiliul Local al Municipiului S., pe de altă parte.

Alt motiv de recurs invocat este cel prevăzut la art. 488 alin 1 pct.8 Cod procedură civilă , respectiv Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea încalcă aspectele referitoare la regimul de circulaţie Conform art. 33 din O.G. nr. 43/1997 autorităţile administraţiei publice locale împreună cu Poliţia rutieră au obligaţia de a reglementa circulaţia, parcarea, staţionarea şi oprirea pe străzi a vehiculelor.

Pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale drumurilor, care să permită circulaţia vehiculelor în condiţii de siguranţă, proiectarea drumurilor noi, modernizarea, consolidarea sau reabilitarea drumurilor existente se realizează în funcţie de vitezele de proiectare prevăzute în anexa nr. 4 la O.G. nr. 43/1997.

Potrivit art. 51 alin. 1 din O.G. nr.43/1997, „Traseele noi de drumuri se stabilesc pe baza documentaţiilor tehnico-economice şi a celor de urbanism şi/sau de amenajare a teritoriului, aprobate în condiţiile legii”. în alin. 2 al aceluiaşi articol se prevede că modificarea elementelor geometrice ale traseului, crearea de noi accesuri sau orice alte intervenţii asupra drumului public se fac cu acordul administratorului drumului. Aceste dispoziţii se coroborează cu art. 128 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice în care se prevede faptul că proiectele de sistematizare a localităţilor, de reglementare a circulaţiei, precum şi a drumurilor publice din interiorul şi din afara acestora, elaborate de autorităţile publice locale, vor fi avizate de şeful politiei rutiere a judeţului, municipiului Bucureşti sau, după caz, al poliţiei rutiere din Inspectoratul General al Poliţiei Române.

S-a mai arătat că art.1 alin 4 din O.U.G. nr. 195/2002 prevede faptul că „Reglementările privind circulaţia pe drumurile publice se emit, după caz, de către autorităţile publice centrale sau locale cu atribuţii în acest domeniu, numai cu avizul Inspectoratului General al Poliţiei Romane şi cu respectarea acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte”. Astfel propunerea de modificare a regimului de circulaţie trebuie avizată de şeful poliţiei rutiere, fiind vorba de străzi din Municipiul S.  şi nu de drumuri judeţene sau naţionale. Reglementarea finală, aşa cum a fost publicată pe site-ul Primăriei Municipiului S.  în  noiembrie 2013, a fost avizată de către Inspectoratul Judeţean de Poliţie S., iar în luna noiembrie 2013 a fost avizat şi proiectul de semnalizare şi marcaje rutiere definitive pe străzile O.G., C.D. şi C.C. în acord cu dispoziţiile art. 5 din O.U.G. nr. 195/2002.

La baza propunerii de modificare a regimului de circulaţie a stat planul de transport realizat pentru Municipiul S.  în anul 2007, care prezintă rezultatele modelului analizat pentru anii 2007, 2013 şi 2027 în trei variante: Nu face nimic, Fă minimul şi Fă ceva. Analiza acestora conduce la concluzia că se impuneau măsuri privind reglementarea circulaţiei în mediul urban al Municipiului S.  si conferă motive de oportunitate autorităţii publice, iar în condiţiile în care lăţimea părţii carosabile a rămas neschimbată (7m) este îndoielnică vătămarea reclamanţilor prin instituirea de sens unic, în loc de dublu sens şi este evident că această modificare de sensuri nu poate schimba categoria de folosinţă a unei străzi.

S-a mai arătat că hotărârea încalcă aspectele de drept substanţial privitoare la instituţia repunerii în situaţia anterioara. Principiul restabilirii situaţiei anterioare (restitutio in integrum) sau al repunerii în situaţia anterioară, este acea regulă de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părţile raportului juridic să ajungă în situaţia în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat.

Principiul restitutio in integrum vizează efectele nulităţii actului juridic între părţile raportului juridic născut din actul respectiv, iar nu şi efectele faţă de terţi, fiind o consecinţă a principiului retroactivităţii efectelor nulităţii, dar şi un mijloc de asigurare a eficienţei lui practice, ori in cauza nu există nicio acţiune în anularea unui act administrativ, astfel încât instanţa nu avea prerogativa restabilirii situaţiei anterioare, aşa cum a procedat în dispozitivul sentinţei recurate.

Hotărârea încalcă aspectele referitoare la inexistenţa unui patrimoniu propriu al Consiliului Local al Municipiului S., iar autoritatea deliberativă nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată întrucât acesta are capacitate juridică restrânsă, putând sta in justiţie doar ca pârâtă în litigiile de contencios-administrativ, atunci când este chemată să răspundă pentru actele administrative pe care le-a emis.

S-a mai arătat că operaţiunea de apreciere a probelor este în mod vădit nelegală, astfel invocarea faptelor notorii de către instanţa de judecată în hotărârea recurată, precum cele cu privire la circulaţia pe str. O.G. şi str. A.V. ce se desfăşoară cu greutate şi cu viteze de  circulaţie de 20 - 30 km/h în timpul anului şcolar şi în timpul orelor de vârf. Pentru a putea considera un fapt ca fiind de notorietate publică este necesar ca acesta: să fie cunoscut de un număr mare de persoane dintr-o anumită arie geografică (ţară, zonă); să fie necontestat; să prezinte claritate. Or, condiţia nu este  îndeplinită în prezenta cauză,  desfăşurarea cu greutate şi cu viteze de circulaţie reduse sunt fapte de notorietate la nivelul întregului municipiu, astfel încât, în mod părtinitor, instanţa şi-a întemeiat hotărârea pe acestea.

De asemenea, în opinia recurentei în mod nelegal, instanţa de fond nu a ţinut cont de studiul de impact al modificărilor traficului asupra mediului proxim locuit A.M.E., Ş.Î, L., O.G., C.D., M.V., R., C.C., G.D., P., A.C., A. şi A. şi nici de obiecţiunile formulate la raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză.

S-a mai arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 lit. 7 Cod procedură civilă. Astfel  între părţi s-a mai derulat un litigiu, obiect al dosarului …/85/2013 aflat pe rolul Tribunalului Sibiu. Unul dintre petitele cererii de chemare în judecată l-a reprezentat desfiinţarea sensului unic pe C.D. şi revenirea la dublul sens de circulaţie pe artera O.G. ,A.M.E., Ş.Î. , L., C.D., M.V., R., C.C., G.D, Ş., P., A. C., A.,A.. Prin Sentinţa nr. 669/14.03.2014 pronunţată în dosarul mai sus menţionat, definitivă prin respingerea recursului de către Curtea de apel Alba Iulia, instanţa de judecată a statuat faptul că pretenţiile reclamantei cu privire la acest petit sunt neîntemeiate.

În motivarea acesteia, instanţa a statuat cu autoritate de lucru judecat faptul că, în ceea ce priveşte obligarea Consiliului Local al Municipiului S. la încadrarea străzii O.G. în categoria a IV-a de folosinţă, aceasta este neîntemeiată, motivat de faptul că instanţele nu se pot substitui autorităţii administrative emitente şi nu pot decide emiterea unei hotărâri de Consiliu Local în  sensul dorit de către reclamanţi, acesta reprezentând atributul exclusiv, precum şi prerogativa constituţională a autorităţilor administrative, iar  într-un alt litigiu ce a făcut obiectul dosarului nr…/85/2014, Tribunalul Sibiu, prin sentinţa nr.1028/2015 a admis în parte acţiunea reclamantei, dispunând obligarea Consiliului Local al Municipiului S. la emiterea unei hotărâri prin care acesta să reglementeze regimul de circulaţie în h perimetrul A.M.V., Ş.Î., L., O.G., C.D., M.V., R., C.C., G.D., P., A.C., A., A., cu efectuarea prealabilă a studiului de impact al modificării traficului asupra mediului proxim locuit, conform art. 36 din O.G. nr. 43/1997, precum şi obligarea pârâtului Consiliul Local al Municipiului S. să emită hotărâre prin care să încadreze străzile din perimetrul indicat în categoriile de folosinţă prevăzute de art. 9 din OG nr. 43/1997, cu excepţia străzii O.G.

În opinia recurentei, prin Sentinţa recurată, instanţa de fond nu  a făcut altceva decât să contrazică şi să ducă în derizoriu cele statuate cu autoritate de lucru judecat în hotărârile anterioare.

S-a mai invocat ca motiv de recurs faptul că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti , prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă ori, cenzura judiciară stabilită prin hotărârea recurată, prin care sunt obligate autorităţile publice locale la restabilirea situaţiei anterioare, nu poate merge atât de departe încât să altereze determinarea caracteristicilor geometrice ale drumurilor, cu atât mai mult cu cât judecătorul nu are nici mijloacele tehnice şi nici prerogativa instituţională de a contempla pe fond o soluţie tehnică de proiectare urbană.

În drept au fost invocate disp. art. 483 şi urm., art. 78, art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă; O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor; Legea nr.554/2004 contenciosului administrativ; O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Intimata A.P.C., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

În motivare a arătat cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului S. că aceasta este nefondată sub dublu considerent. Autoritatea deliberativă, Consiliul Local, are capacitate juridică restrânsă şi nu are patrimoniu propriu, astfel că  Municipiul trebuie să stea în judecată atât pentru calitatea de proprietar al străzilor din perimetrul în litigiu cât şi pentru a garanta posibilitatea plăţii cheltuielilor de judecată ocazionate de întreg litigiul.

Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii şi a cererii de intervenţie, s-a arătat ca acestea se circumscriu prevederilor art. 8 alin.1 fraza a II-a raportat la art. 2 alin 2 din Legea nr.554/2004, respectiv: mai multe persoane vătămate în dreptul prevăzut de lege sau prin refuzul nejustificat al pârâtelor de le respecta dreptul, s-au adresat instanţei pentru anularea actului administrativ dat în plângerea prealabilă şi în constrângerea autorităţii la întocmirea/îndeplinirea unor acte/operaţiuni administrative necesare restabilirii legalităţii conform celor statuate în sentințele civile nr. 669/CA/2014, 1028/2015 date de Tribunalul Sibiu, art. 36 din O.G.  nr.43/1997, art. 1.2,1.6 liniuţa a III-a OMT nr.44/1998, art. 4 lit. e, art. 9, art. 11 O.G. nr.195/2005 privind protecţia mediului, HCL nr…/2011, HCL nr…/2014 solicitate în procedura prealabilă, astfel că nu era necesară solicitarea anulării HCL nr…/2014, acţiunea vizând tocmai obligarea la îndeplinirea operaţiunilor administrative de respectare a categoriei de folosinţă a III-a stabilită de HCL nr…/2014.

Excepţia inadmisibilităţii cererii de intervenţie principală motivat de lipsa plângerii prealabile este nefondată raportat la dovezile existente în dosar.

Astfel, s-a arătat că în numele locuitorilor str. A.V.  s-a formulat plângere prealabilă sub nr…/22.09.2014 soluţionată de pârâtă prin decizia nr…/20.10.2014, a cărui anulare au solicitat-o prin petitul nr. 3 al cererii de intervenţie.

Excepţia inadmisibilităţii acţiunii în lipsa chemării în judecată a tuturor locuitorilor perimetrului din litigiu, in opinia acestei intimate,  este de asemenea nefondată, distinct de realizata largă reprezentare a locuitorilor din perimetrul din litigiu, vătămarea interesului tuturor locuitorilor din perimetru decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv al locuitorilor str. O. G. şi A.V., modificarea faptică a circulaţiei ocazionată la 18.11.2013, a avut ca efect mutarea traficului de pe un sens al C.D. pe str. O.G., A. Astfel, C.D., ce este stradă de categoria a II-a de legătură, cu intensitate permisă a traficului de 360-600 de vehicule/ora/bandă și  este fluctuantă, în timp ce pe str. O.G., A.V. este depăşit cu mult numărul de autoturisme permis pe aceste categorii, modificarea regimului de circulaţie în perimetrul indicat producând astfel încălcarea categoriilor de folosinţă a străzilor O.G. şi A.V.

Cu privire la al doilea motiv de recurs, respectiv,  pretinsa aplicarea greşită a normelor de drept substanţial referitoare la regimul de circulaţie, intimata a precizat că acesta este nefondat, în condiţiile în care: prin sent. civ. nr. 669/CA/2014 a Tribunalul Sibiu, dec. nr. 5103/2014 a Curţii de apel Alba Iulia date în dosarul …/85/2013 s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că: propunerea direcţiei tehnice din cadrul Primăriei Sibiu materializată într-o schiţă afişată pe site-ul instituţiei vizând modificarea regimului de circulaţie în strada  având două benzi, traficul permis este de 1200 vehicule/benzi/oră în perimetrul indicat este doar o operaţiune administrativă ce nu poate produce nici un act juridic, iar Consiliul local nu a emis actul administrativ ce trebuia să însoţească operațiunea administrativă

Distinct, a fost pronunţată sent. nr. 1028/2015 a Tribunalului Sibiu,  definitivă prin decizia nr. 3280/2015 a Curţii de apel Alba Iulia în dos. nr…/85/2014, prin  care a fost obligată autoritatea la: emiterea hotărârii prin care să fie reglementat regimul de circulaţie în perimetrul A.M.E., Ş.Î, L., O.G., C.D., M.V., R., C.C., G.D., S., P., A.C., A., A., cu efectuarea prealabilă a studiului de impact al modificării traficului asupra mediului proxim  de  locuit,  la emiterea hotărârii de încadrare a străzilor din perimetrul indicat în  categoriile de folosinţă prevăzute de art. 9 lit.d  O.G. nr.43/1997 (cu excepţia străzii O.G. ce este deja încadrată). Astfel  pârâtele nu au dus la îndeplinire obligaţiile ce îi reveneau din aceste din urmă hotărâri, iar modificarea regimului de circulaţie este vădit nelegală, nefiind nerespectată obligativitatea: emiterii prealabile a unei hotărâri de consiliul local privind reglementarea circulaţiei, întocmirea prealabile a studiului de impact al modificării traficului asupra mediului proxim locuit .

În continuare s-a arătat că nicăieri în cuprinsul sentinţei pronunţate nu se poate reţine ignorarea atributului administraţiei locale de a deţine oportunitatea instituirii de sensuri unice, dar aceasta trebuie realizată în condiţii de legalitate, cu adoptarea prealabilă a legislaţiei locale şi cu respectarea legii care stabileşte norme maxim admisibile de trafic pe diverse categorii de străzi.

Așadar pretinsa încălcare a normelor de drept substanţial privind instituţia repunerii în situaţia anterioară, cât şi al patrulea motiv de recurs, pretinsa depăşire a puterii judecătoreşti sunt neîntemeiate, in opinia acestei intimate.

Cu privire la motivul de recurs privind pretinsa operaţiune de apreciere a probelor de către prima instanţă, s-a arătat ca acesta este pe o parte inadmisibil, interpretarea probelor instituie nu motive de nelegalitate ci de netemeinicie, iar pe cealaltă parte nefundat, din moment ce hotărârea atacată nu este fundamentată doar pe situaţia de : largă notorietate a deficienţelor rezultate din modificarea circulaţiei în perimetrul ci și pe proba ştiinţifică de selecţie a expertizelor tehnice efectuate în cauză.

Cu privire la al treilea motiv de recurs, pretinsa autoritate de lucru  judecat, s-a arătat că aceasta este nefondat, acţiunea soluţionată prin sent. civ. nr. 669/CA/2014 a Tribunalul Sibiu  a avut ca obiect anularea propunerii administrative de modificare a circulaţiei, sistarea actelor materiale de instituire, dar s-a reținut că propunerea modificării regimului de circulaţie este doar o conduită faptică a autorităţii/operaţiune administrativă ce nu poate face obiectul unei acţiuni în contencios administrativ în condiţiile lipsei actului administrativ de instituire.

Ori, obiectul acţiunii pendinte este diferit,  și urmărește  obligarea pârâtelor la îndeplinirea unei operaţiuni administrative, respectiv  de a lua măsuri pentru respectarea categoriilor de folosinţă a str. O.G., A.V. prin restabilirea situaţiei anterioare modificării faptice a circulaţiei în perimetrul indicat, ocazionată Ia 18.11.2013, prin desfiinţarea cu precădere a sensului unic pe C.Dumbrăvii şi revenirea la dublul sens de circulaţie pe această arteră, cu atât mai mult cu cât această operaţiune administrativă este necesară restabilirii legalităţii.

În drept au fost invocate art. 18 alin 1 teza finală, art. 8 alin 1 fraza a II-a, art. 2 alin 1 lit. a, i, o, r. L. 554/2004, art. 9 lit. d din OG 43/1997, pct. 1.3 liniuţa a IV-a, art. 3.1 liniuţa a IV-a O MT 49/1998, anexa 6-a PUG şi RUJ Sibiu, art. 24, 25 OG 43/1997, art. 70 lit. c  O.U.G. nr.195/2005, art. 46 Legea nr.350/2001

Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă Curtea constată următoarele:

Fata de interdependenta recursurilor formulate și de finalitatea acestora, prioritar va fi analizat recursul formulat de către MUNICIPIUL S. prin primar.

In privința modului de soluționare de către prima instanța a excepțiilor invocate, Curtea constata ca acestea in mod corect au fost respinse.

Astfel in privința excepției lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului S.  prin Primar, curtea are în vedere că Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa identităţii între persoana pârâtului şi cel obligat în cadrul aceluiaşi raport juridic.

Ori in cauza Municipiului Sibiu are calitatea de proprietar al străzilor din perimetrul în litigiu, iar pe de alta parte,  autoritatea deliberativă, Consiliul Local, are capacitate juridică restrânsă şi nu are patrimoniu propriu, astfel încât se justifică calitate procesuala pasiva și in privința autorității executive, respectiv primarul. Mai mult aducerea la îndeplinire a masurilor dispuse revine acestui parat.

Raportat la excepţia inadmisibilităţii petitului prin care reclamanta solicită Consiliului Local al Municipiului S. emiterea unui act administrativ, în lipsa anulării HCL nr.…/10.04.2014, Curtea are în vedere ca obiectul prezentei cereri, îl reprezintă obligarea Consiliului Local al Municipiului S.  sa emită  hotărâre prin care sa încadreze în categoriile funcționale statuate de art. 9 lit.d din O.G.  nr.43/1997  art. 3.1 OMT nr.49/1998 toate străzile din perimetrul O.G., A.M.E., S.Î., L., C.D., M.V., R., C.C., G.D., S., P., A.C. ,A., A., inclusiv str. A.V., și respectiv s ă se ia  mă suri pentru respectarea categoriei de folosința a III a  str. O.G.  și a str. A.V.  prin restabilirea situației anterioare modificării faptice a circulației în perimetrul O.G. , A.M.E., S.Î, L., C.D., M.V., R., C.C. , G.D., S., P., A.C. ,A., A. ocazionata la 18.11.2013  și desființarea cu precădere a sensului unic pe C.D.  și Revenirea la sensul dublu de circulație pe aceasta artera.

Ori prin  HCL nr…/10.04.2014 s-a aprobat încadrarea străzii O.G. din Municipiul S. în categoria de  folosinţă III str. colectoare, astfel ca nu se justifica anularea acestei hotărâri.

Excepţia inadmisibilităţii cererii de intervenţie principală motivat de lipsa plângerii prealabile, nu este întemeiată, astfel intervenienții au formulat plângere prealabilă înregistrată sub nr…/22.09.2014 soluţionată de pârâtă prin decizia nr…/20.10.2014,

Nici inadmisibilitatea cererii generata de lipsa chemării în judecată a tuturor locuitorilor perimetrului din litigiu nu este întemeiată, fata de obiectul cererii de chemare în judecată.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. art.488 alin.1 pct.4 Cod procedură civilă, respectiv  Instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, Curtea are în vedere ca prin sintagma „depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti" se înţelege incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera autorităţii executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delimitate de Constituţie sau de legile organice, instanţa judecătorească săvârşind acte care intră în atribuţiile unor altor organe aparţinând unei alte autorităţi constituite în stat.

Obligarea Municipiul S. și a  Consiliul Local al Municipiului S. să ia masurile legale în vederea respectării categoriilor de folosința a străzilor O.G. și A.V , prin restabilirea situației anterioare modificării faptice a circulației în perimetrul străzilor O.G. , A.M.E., Ş.Î., L., C. D., M.V., R., C.C., G.D., P. , A.C., A., A. ocazionat a la 18.11.2013 și prin desființarea sensului unic de pe str. C.D. și revenirea la circulația pe dublu sens pe această stradă, nu poate constitui o încălcare a atribuţiilor puterii judecătoreşti, aşa cum susţin recurenții. Aceasta întrucât obiectul acțiunii în contencios administrativ urmărește împiedicarea abuzurilor din partea administrației publice. Iar o eventuala acțiune sau inacțiune a acesteia se analizează prin prisma  art.2 alin. (1) lit.n) din Legea nr.554/2004 care definește excesul de putere.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, respectiv Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Curtea constată  că în cauza acest motiv de recurs nu este incident. Astfel în condiţiile prevăzute de art.425 alin. (1) lit.  b) Cod procedură  civilă, instanţa de judecată va arăta, în cadrul considerentelor hotărârii, obiectul cererii și susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt ţi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

De asemenea hotărârea este casabilă: dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii  duce la o anumită soluţie  însă, în dispozitiv, instanţa s-a oprit la soluţia contrară; când cuprinde considerente contradictorii. în sensul că din unele rezultă temeinicii pretenţiilor supuse judecăţii, iar din altele netemeinicia acestora, ori dacă ar rezulta că atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea de intervenţie principală sunt întemeiate, deşi ambele cereri au același obiect  și se exclud reciproc etc; când lipseşte motivarea soluţiei din dispozitiv sau când aceasta este superficială ori cuprinde numai considerente străine de pricina respectivă;

Ori in cauza recurenta critică  structura logică şi cronologică stabilită de instanţa cu privire la încadrarea str. Alexandru Vlahuţă, iar ulterior obligarea pârâţilor la restabilirea situaţiei anterioare încadrării, conţine elemente diametral opuse, lipsite de fundamentare juridică, iar prin simpla respingere a cererii de intervenţie voluntară principală,  ar fi putut ajunge la aceeaşi soluţie ca cea stabilită de instanţă, doar pe o cale inevitabil mai simplă, ceea ce nu echivalează cu motivare contradictorie nefiind incident acest motiv de casare.

De asemenea nici faptul că instanța a obligat și  pârâtul Municipiul S. prin Primar la restabilirea situaţiei anterioare modificării faptice a circulaţiei în perimetrul străzilor O.G., A.M.E., Ş.Î, L., C.D., M.V., R., C.C., G.D., P., A.C., A., A. ocazionată la 18.11.2013 prin desfiinţarea sensului unic de pe str. C.D. şi revenirea la circulaţia pe dublu sens pe această stradă, în condițiile în care, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, nu  reprezintă o motivare contradictorie.

Raportat la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin 1 pct.8  din Cod procedură civilă, respectiv când, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Curtea are în vedere că acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept substanţial (material), încălcare ce poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia, textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretare greșită; violarea unor principii generale de drept.

În cauza, prima instanță a reținut ca  prin  HCL nr…/2014 s-a stabilit ca str. O.G. este încadrată  în categoria a III-a de folosință, iar prin răspunsul la plângerea prealabilă s-a precizat ca și str. A.V. urmează a fie încadrată  în aceeași categorie.

În drept au fost avute în vedere prevederile art. 9 lit. c din O.G.  nr.43/1997 și art. 3.1 din OMT 49/1998, anexa nr.1 OMT , addenda planșei zonificare și PUG și RLU, prima instanță reținând că străzile de categoria a III-a - colectoare preiau fluxurile de trafic din zonele funcționale și le dirijează spre străzile de legătura sau magistrale,  intensitatea maxima a traficului fiind de 160-360 vehicule/banda/ora  iar  viteza de circulație este de 40-50 km/h.

În cauza, deși s-a stabilit  încadrarea străzii O.G.  în categoria a III-a de folosința, în fapt nu sunt respectate condițiile pentru categoria a III-a de folosința, așa cum a reieșit din concluziile ambelor expertize dispuse, modificarea faptică  a traficului a avut ca efect cert mutarea traficului de pe un sens al str. C.D. pe str. O.G., astfel că în prezent traficul pe str. O.G. este și de peste 600 vehicule/banda/ora. Astfel str. O.G. asigură  circulația între zonele funcționale și de locuit precum și între acestea și exteriorul orașului, ceea ce corespunde unei străzi de categoria a II-a, iar mutarea traficului de pe o artera principala pe o strada rezidențială , cu o singura banda de circulație a fost o măsură  luata în lipsa unor studii de specialitate și care  a determinat ca cele două străzi să nu se încadreze în categoria funcțională  stabilită chiar de către pârâți.

A mai fost avut în vedere de către prima instanță că str. C.D. este o strada de categoria a II-a  cu 4 benzi de circulație, și după restabilirea dublului sens se pot păstra locurile de parcare deja amenajate.

Curtea  reține că art.1 alin 4 din O.U.G. nr.195/2002 prevede „Reglementările privind circulaţia pe drumurile publice se emit, după caz, de către autorităţile publice centrale sau locale cu atribuţii în acest domeniu, numai cu avizul Inspectoratului General al Poliţiei Romane şi cu respectarea acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte”. 

De asemenea în art. 33 din O.G. nr.43/1997 se arată că autorităţile administraţiei publice locale împreună cu Poliţia rutieră au obligaţia de a reglementa circulaţia, parcarea, staţionarea şi oprirea pe străzi a vehiculelor. Potrivit art. 51 alin. 1 din O.G. nr.43/1997, „Traseele noi de drumuri se stabilesc pe baza documentaţiilor tehnico-economice şi a celor de urbanism şi/sau de amenajare a teritoriului, aprobate în condiţiile legii”. în alin. 2 al aceluiaşi articol se prevede că modificarea elementelor geometrice ale traseului, crearea de noi accesuri sau orice alte intervenţii asupra drumului public se fac cu acordul administratorului drumului.

 Pentru străzile din interiorul municipiilor, competenţa în domeniul analizării oportunităţii de modificare a sistematizării rutiere şi avizării proiectelor pe străzi revine structurilor rutiere din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului.

Totodată art. 9 OG nr.43/1997 arată că Străzile din localitățile urbane se clasifică în raport cu intensitatea traficului și cu funcțiile pe care le îndeplinesc, astfel: a) străzi de categoria I - magistrale, care asigură preluarea fluxurilor majore ale orașului pe direcția drumului național ce traversează orașul sau pe direcția principala de legătura cu acest drum; b) străzi de categoria a II-a - de legătură, care asigură circulația majoră între zonele funcționale și de locuit; c) străzi de categoria a III-a - colectoare, care preiau fluxurile de trafic din zonele funcționale și le dirijează spre străzile de legătura sau magistrale; d) străzi de categoria a IV-a - de folosința locală, care asigură accesul la locuințe și pentru servicii curente sau ocazionale, în zonele cu trafic foarte redus.

Aceste aspecte sunt reglementate și în ordinul nr. 49 din 27 ianuarie 1998 pentru aprobarea Normelor tehnice privind proiectarea şi realizarea străzilor în localităţile urbane. Astfel în art. 1.3. se arată că Străzile din localităţile urbane se clasifica în raport de intensitatea traficului şi de funcţiile pe care le îndeplinesc, astfel:- străzi de categoria I - magistrale; - străzi de categoria a II-a - de legătură; - străzi de categoria a III-a - colectoare; - străzi de categoria a IV-a - de folosinţă locală. 1.4. Funcţiile, dimensiunile şi modul de realizare a fiecărei categorii de străzi sunt cele prevăzute în prezentele norme tehnice. 1.5. Încadrarea în categorii a străzilor din localităţile urbane se face de către consiliile judeţene sau locale, pe baza studiilor de dezvoltare şi organizare a traficului, potrivit prezentelor norme tehnice. 1.6. Drumurile naţionale, judeţene şi comunale îşi păstrează categoria funcţională din care fac parte, fiind considerate fără întrerupere în traversarea localităţilor, servind şi ca străzi. Modificarea traseelor acestora în traversarea localităţilor, precum şi lucrările de realizare, modernizare şi reparare a acestora se fac în conformitate cu legislaţia în vigoare.

În cauză la baza propunerii de modificare a regimului de circulaţie stă planul de transport realizat pentru Municipiul S. în anul 2007, care prezintă rezultatele modelului analizat pentru anii 2007, 2013 şi 2027 în trei variante: Nu face nimic, Fă minimul şi Fă ceva, care conduce la concluzia că se impuneau măsuri privind reglementarea circulaţiei în mediul urban al Municipiului. Totodată, reglementarea finală a fost avizată de către Inspectoratul Judeţean de Poliţie S., iar în luna noiembrie 2013 a fost avizat şi proiectul de semnalizare şi marcaje rutiere definitive pe străzile O.G., C.D. şi C.C. în acord cu dispoziţiile art. 5 din OUG nr.195/2002.

Ca regulă generală, în contenciosul administrativ român, controlul jurisdicţional al actelor administrative este un control de legalitate al acestora, iar noţiunea de legalitate se referă la conformitatea actului administrativ cu dispoziţiile actelor juridice cu forţă juridică superioară, în sens generic cu “legea”.

Așadar, actul administrativ emis în exercitarea unei puteri de apreciere pe care o are autoritatea publică, a unui drept de opţiune a acesteia între mai multe soluţii legale posibile, nu poate fi anulat de instanţa de contencios administrativ. Principiul îngăduie şi excepţii, şi anume atunci când prin lege specială se prevede dreptul instanţelor de contencios administrativ de a controla oportunitatea actului administrativ, caz în care aspectul oportunităţii devine parte a legalităţii, cerinţă de valabilitate a actului administrativ.

Așadar, spre deosebire de legalitate, oportunitatea vizează conformitatea actului administrativ cu necesităţile în continuă transformare ale societăţii.

Limitele dreptului de apreciere al unei autorităţi sunt determinate prin conţinutul art.2 alin.1 lit. n) din Legea nr.554/2004 care defineşte excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al unei autorităţi publice prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Curtea are în vedere că străzile sau drumurile din localitățile urbane constituie un element de organizare al orașelor. Trasarea lor din punct de vedere al proiectării trebuie realizată ținând cont de multiplele funcții pe care o strada trebuie să le îndeplinească într-un oraș. Categoria II: de legătură – asigura circulația generală între zonele funcționale și de locuit, având patru benzi de circulație, inclusiv liniile de tramvai și alte mijloace de transport în comun și delimitează cartierele unui oraș. Categoria a III-a: colectoare preiau fluxurile de circulație ale orașului din zonele funcționale și le dirijează spre străzile de legătura sau magistrale,  și au doua benzi de circulație și se dezvolta în interiorul cartierelor;

Strada  O.G. îndeplinește caracteristicile categoriei a III-a de folosință, iar reclamanții tind prin prezenta acțiune să modifice regimul de circulație din zona, nemulțumiți fiind de instituirea sensurilor unice pe străzile învecinate.

Ori atâta vreme cât la baza propunerii de modificare a regimului de circulaţie stă planul de transport realizat pentru Municipiul S.  în anul 2007,  și care concluzionează că se impuneau măsuri privind reglementarea circulaţiei în mediul urban al Municipiului, iar modificarea a fost efectuată  cu respectarea normelor legale nu este posibilă  cenzurarea acesteia de către instanță.

Instanţa nu se poate substitui autorităților publice și modifica regimul de circulație, deoarece acestea constituie  exclusiv atribuţii ale acestora. În aceste cazuri, controlul judecătoresc se exercită doar în ceea ce priveşte modalitatea în care a fost respectată procedura de modificare a regimului de circulației, înlocuirea acestuia prin revenirea la situația anterioară nefiind de competenţa instanţei de contencios administrativ.

Ori în cauza reclamanții nu au invocat  doar aspecte legate de procedura de modificare a regimului de circulație, întrucât prin solicitarea probei cu expertiză de specialitate aceștia urmăresc în realitate, însăși modificarea acestuia, nemulțumiți fiind de creșterea intensității traficului rutier.

Potrivit art.2 alin. (1) lit. m) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excesul de putere reprezintă exercitarea dreptului de apreciere aparţinând autorităţilor administraţiei publice, prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege, ori  autorităţile intimate nu au acţionat cu exces de putere, deoarece acestea au respectat prevederile legale anterior indicate.

Pentru aceste considerente Curtea va casa în parte sentința recurata în sensul că va respinge acţiunea formulată reclamanta A.P.C., în contradictoriu cu pârâţii MUNICIPIUL S. cu si CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S. ca neîntemeiată.

In cea ce privește recursul privind soluția data cererii de intervenție principală, acesta este nefondat, sub aspectul obligației impusă recurentei de a încadra strada A.V. în categoriile de folosinţă  prev.  de art. 9 din O.G. nr.43/1997.

În mod corect a reținut prima instanță că considerentele sentinței nr.669/2014 și ale sentinței  nr.1028/2015 a Tribunalului Sibiu se bucura de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat. Ori prin aceste hotărâri judecătorești s-a dispus obligarea  pârâtului  CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S. să emită hotărâre  prin care să reglementeze regimul de circulaţie în  perimetrul A.M.E., Ş.Î., L., O.G., C.D., M.V. , R., C.C., G.D. , P. , A.C., A., A. cu efectuarea prealabilă a studiului de impact al modificării traficului asupra mediului proxim locuit, conform art. 36 din O.G. nr.43/1997 precum si obligarea pârâtului  CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S. să emită hotărâre  prin care să încadreze străzile din perimetru indicat în categoriile de folosinţă  prev.  de art. 9 din O.G.  nr.43/1997, iar strada A.V. face parte din aceeași zona.

Însa, în privința să solicitării formulate de intervenienți, în sensul obligării CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S. să ia masurile legale în vederea respectării categoriei de folosință  a străzii A.V., prin restabilirea situației anterioare modificării faptice a circulației în perimetrul străzilor O.G., A.M.E., Ş.Î., L., C.D., M.V., R., C.C., G.D., P., A.C., A. şi A., ocazionata la 18.11.2013 și prin desființarea sensului unic de pe str. C.D. și revenirea la circulația pe dublu sens, având în vedere soluția data acţiunii principale şi împrejurarea că, în esenţă, solicitarea este identică cu cea formulată de reclamaţii principali, pentru identitate de raţiune, considerentele reţinute în cele de mai sus în susţinerea soluţiei de respingere a cererii principale îşi menţin aplicabilitatea şi asupra acestui capăt de cerere sin cererea de intervenţie, astfel că va fi înlăturat din cuprinsul sentinţei şi modul de soluţionare al acestuia, cu menţinerea doar a soluţiei privind obligarea pârâtului la emiterea hotărârii de consiliu local de încadrare a străzii A.V.  într-una din categoriile de folosinţă prevăzute de art.9 din O.G.  nr.43/1997.

De asemenea, în considerarea soluţiei preconizate a fi acordate acţiunii principale, vor fi menţinute şi dispoziţiile din hotărârea recurată privind obligarea reclamanţilor la plata sumei de 2100 de lei către expertul Ş.I.C., iar în urma rejudecării cererii de intervenţie şi a dispoziţiilor referitoare la obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată către intervenienţi.

În ceea ce privește recursul exercitat de către reclamanta reclamanta A.P.C. fața de soluția data cererii principale  in rejudecare, acesta urmează sa fie respins.

Domenii speta

Spete similare