5.Aprecierea necesității și oportunității adoptării și emiterii actelor administrative aparține exclusiv autorităților deliberative, respectiv executive. Dreptul de apreciere asupra oportunității aprobării documentației puz

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 4 mai 2021 sub nr. unic ecris 1950/86/2021, reclamanta SC X SRL în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local al municipiul Z, Municipiul Z prin Primar şi Primarul Municipiului Z a solicitat, ca în baza probatoriului ce se va administra:

- anularea Hotărârii nr. 19 din 28.01.2021 adoptată de Consiliul local al municipiului Z, având ca obiect respingerea documentaţiei PUZ „Modernizare, reamenajare, extindere Hotel Y-amplasat în Z, str. -, nr. 1A, jud. Suceava;

-  obligarea pârâţilor la aprobarea raportului de informare şi consultare a publicului privind elaborarea documentaţiei Plan urbanistic Zonal „Modernizare, reamenajare, extindere, reconstruire (Hotel Y) amplasament situat în str. -, nr. 1A, Z;

- obligarea pârâţilor la aprobarea  documentaţiei PUZ „Modernizare, reamenajare, extindere, reconstruire (Hotel Y), amplasat Z, str. -, nr. 1A, jud. Suceava;

- obligarea pârâţilor la plata sumei de 5000 euro (echivalent în lei) reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Pârâţii Municipiul Z prin primar şi Consiliul local al municipiului  Z, prin întâmpinările înaintate la dosar în data de 28.06.2021, au solicitat respingerea acţiunii.

Prin precizările la acţiune înaintate la dosar la data de 05.10.2021, reclamanta a înţeles să suplimenteze petitele cererii introductive cu următorul petit: anularea HCL nr. 86 din 27.05.2021 privind respingerea plângerii prealabile înregistrată sub nr. 12553/27.04.2021 şi sub nr. 12915/04.05.2021 formulată împotriva HCL nr. 19/28.01.2021.

Prin sentinţa nr. 842 din 24 noiembrie 2021, Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată, acţiunea, aşa cum a fost precizată, formulată de reclamanta SC X SRL, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local al municipiului Z, judeţul Suceava, Municipiul Z prin primar, judeţul Suceava şi Primarul Municipiului Z judeţul Suceava.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. X SRL.

În motivarea căii de atac promovată, reclamanta-recurentă a reiterat susţinerea din cererea de chemare în judecată  şi, în plus, referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă a arătat raportat la acest motiv de recurs că, din perspectiva recurentei, hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu prevederile art.2 din aceeaşi lege cu privire la refuzul nejustificat; a  art. 33 şi 34 din H.G. nr. 525/1996 privind parcajele; a prevederilor art.5 din Metodologia de informare şi consultare a publicului cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, aprobată prin Ordinul nr. 2701/30.12.2010 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi publicată în Monitorul Oficial nr. 47 din 19 ianuarie 2011 şi  a Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul.

A arătat că va detalia în continuare în cuprinsul secţiunilor următoare, aspectele în baza cărora a apreciat  că aplicarea şi interpretarea acestor norme de drept material a fost realizată în mod eronat.

Astfel cum a arătat şi în cuprinsul cererii de chemare în judecată, obiectul prezentului demers procesual vizează cenzurarea refuzului nejustificat de aprobare a documentaţiei PUZ întocmită de societatea recurentă.

A invocat şi inserat  art. 2 alin. (1) lit. i), art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 şi a arătat că, în speţă, sunt în prezenţa unui refuz nejustificat de aprobare a documentaţiei PUZ Hotel Y, respectiv:

- există un refuz expres exprimat de către autorităţile competente, astfel cum rezultă din Hotărârea de Consiliu Local nr. 19 din data de 28 ianuarie 2021;

- refuzul a fost emis prin prisma unui exces de putere, raportat la argumentele pe care le va detalia în cadrul secţiunii următoare.

Prin urmare, a apreciat că instanţa de fond a aplicat în mod eronat prevederile legale enumerate anterior, raportat la faptul că a apreciat că nu există un refuz nejustificat.

Prin avizul de oportunitate emis pentru proiectul propus s-a avizat propunerea de atribuire a indicatorilor urbanistici UTR-Is cu POT max. 70% şi CUT max. 4.00 ADC/mc teren. Raportat la  prevederile legale menţionate anterior a arătat că este dreptul reclamantei de a valorifica la  potenţial maxim indicatorii urbanistici prin intermediul proiectului propus şi, mai mult decât atât, proiectul propus a primit toate avizele solicitate prin certificatul de urbanism. Aceasta este şi viziunea instanţelor sens în care a invocat sentinţa nr. 344 din 7 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Iaşi.

Referitor la Raportul de informare şi consultare a populaţiei a arătat că instanţa de fond a reţinut că rezultatul raportului informării şi consultării publicului a fost nefavorabil proiectului recurentei, nemulţumirile fiind legate de stilul arhitectonic neadecvat, înălţimea clădirii şi distanţa foarte mică faţă de Cazinoul Z, monument de tip A.

Raportat la procedura de informare şi consultare a populaţiei a arătat că la data de 19 noiembrie 2020, a fost emis Raportul de informare şi consultare a publicului privind AVIZAREA documentaţiei PUZ în discuţie. Prin acest raport, se constată că s-au respectat procedurile prevăzute în Regulamentul local de implicare a publicului în elaborarea sau revizuirea planurilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, că această etapă a fost finalizată şi că se va putea începe circuitul legal de avizare; că în urma acestui raportat a fost adoptată hotărârea consiliului local de aprobare a raportului de informare şi consultare a publicului privind elaborarea documentaţiei PUZ Hotel Y, la data de 10 decembrie 2020;  la data de 21 ianuarie 2021, se adoptă hotărârea înregistrată sub nr. 1560/21.01.2021, privind aprobarea documentaţiei PUZ, sens în care se însuşeşte raportul informării şi consultării publicului privind elaborarea documentaţiei PUZ Hotel Y.

În continuare, referitor la nemulţumirile exprimate, a arătat  că aceste aspecte nu sunt relevante la momentul întocmirii unui PUZ, ele suferind modificări până la faza de obţinere a autorizaţiei de construire.

Prin urmare, cele trei aspecte reţinute de către instanţa de fond ca fiind nemulţumiri exprimate de către populaţia informată sunt aspecte care nu sunt concretizate în formă finală la momentul elaborării PUZ.

În continuare, a arătat că autorităţile locale trebuie să se asigure că procedura de consultare a populaţiei a fost respectată, fără însă ca acestea să fie ţinute de criticile exprimate de către cetăţenii interesaţi, această concluzie se desprinde din prevederile art. 5 alin. (2)-(3) din Ordinul nr. 2701/2010, pe care le-a inserat. 

De asemenea, nu i s-a solicitat niciun moment modificarea sau completarea documentaţiei de urbanism de către autorităţile publice locale. Mai mult, astfel cum a detaliat în cuprinsul acţiunii introductive, societatea a oferit în repetate rânduri lămuriri cu privire la proiectul care urmează a fi demarat. Consiliul local nu poate, aşadar, aprecia în mod arbitrar oportunitatea aprobării unei documentaţii de urbanism, ci, atribuţia sa/ rolul său este acela de a analiza concluziile comisiilor de specialitate, a arhitectului şef ori a consiliului judeţean, şi, în considerarea acestor concluzii/avize să procedeze în consecinţă. Este adevărat, consiliul local trebuie să ţină cont şi de participarea publicului în procesul de elaborare a documentaţiilor, aşa cum acest lucru rezultă din prevederile art. 57 şi urm. din Legea nr. 350/2001, însă, temeinicia opiniei publicului trebuie apreciată prin prisma regulilor- de urbanism aplicabile.

Referitor la stilul arhitectonic al clădirii a arătat că, au existat, pe parcursul elaborării documentaţiei, aprecieri de ordin subiectiv cu privire la aspecte de ordin istoric şi arhitectural, care sunt de competenţa unor entităţi de specialitate care au avizat deja favorabil proiectul - volumetria reprezintă o posibilitate de mobilare iar documentaţia PUZ nu este etapa finală, forma finală a clădirii putând suferi modificări în etapa DTAC; propunerea volumetrică este pur informativă.

Mai mult decât atât, Comisia de monumente a impus păstrarea formei actuale (etajate) a clădirii monument, cu modificarea golurilor de la etajul superior al izvorului, pentru a nu exista posibilitatea degradării monumentului. Tot această comisie a aprobat şi soluţia de volumetrie.

La data de 18 iulie 2019, a fost emis Avizul nr. 150/ZP/18 iulie 2019/LA22 de către Direcţia Judeţeană pentru Cultură Suceava, aviz favorabil documentaţiei PUZ în discuţie.

Prin urmare, referitor la stilul arhitectonic, este imperios necesar a se avea în vedere şi avizul obţinut de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Suceava, aceasta fiind instituţia cu atribuţii în acest domeniu.

În cazul în care nu s-ar acorda valenţă acestui aviz, ar înseamnă că orice aviz obţinut în etapa de elaborare PUZ ar fi lipsit de eficacitate, câtă vreme un cetăţean ar critica aspectele care au format obiectul avizării.

O astfel de situaţia ar crea o situaţie imposibilă pentru un beneficiar de bună-credinţă care urmează toate etapele prevăzute de lege pentru obţinerea unui PUZ.

Suplimentar, a arătat faptul că stabilirea soluţiei arhitecturale finale a clădirii poate fi stabilită printr-un concurs de soluţii, organizat de UAT în asociere cu OAR.

Referitor la înălţimea clădirii a arătat că s-au mai formulat critici cu privire la faptul că nu ar fi oportună o clădire modernă, cu regim de înălţime superior clădirilor istorice din zonă.

Faţă de aceste susţineri, a arătat în repetate rânduri că orice sesizări legate de forma clădirii, fluxuri, detalii de execuţie, detalii de organizare de şantier nu sunt relevante în această etapă deoarece nu formează obiectul documentaţiei PUZ.

Ori, faţă de faptul că proiectul urmează să suporte modificări până în faza de DTAC, şi-a pun întrebarea -retoric - cum se poate respinge o documentaţie care nu are o formă finală, detaliile de execuţie nefiind cunoscute la acest moment.

Mai mult decât atât, faţă de criticile privind regimul de înălţime, a arătat că proiectul societăţii se încadrează în prevederile regulamentului de urbanism.

Potrivit Regulamentului local de urbanism, caracteristicile acestei zone sunt: Secţiunea 1. Caracterul zonei articolului 1 – Funcţiune predominantă, Secţiunea 2 – Utilizare funcţională, Articolul 5 – Utilizări permise, Instituţii publice şi servicii: construcţii hoteliere, alimentaţie publică, centru de îngrijire corporală de tip SPA; articolul 14 – Înălţimea maximă admisă a clădirilor (a) Regimul de înălţime nu poate depăşi  configuraţia: (S)D+P+7E, respectiv Hmax =25.00 m; b) se admit nivele parţiale (supante, mezanine). Secţiunea 4 – Posibilităţi maxime de ocupare şi utilizare  a terenului articolului19; Procent maxim de ocupare a terenului (POT), coeficient maxim de utilizare a terenului (CUT)  - POT Maxim = 70%; CUT Maxim – 4.00. Această reglementare se va aplica şi în cazul extinderii, mansardării, supraetajării clădirilor existente sau al adăugării de noi corpuri de clădire, calculul făcându-se în mod obligatoriu pe întreaga parcelă, în interes urbanistic.

A solicitat a se observa că înălţimea propusă  reprezintă un maxim prevăzut de regulamentul de urbanism; a primit avizul de oportunitate, conform Avizului nr. 14832/03.06.2019; este un maxim permis, nu presupune automat un maxim realizat.

A arătat că este prematur a se raporta şi critica aspectele care nu formează obiectul PUZ-ului şi care pot suferi o serie de modificări până la momentul obţinerii autorizaţiei de construire.

Cu privire la distanţa foarte mică faţă de Cazinoul Z – monument de tip A  a arătat că, imobilul proprietatea recurentei se află încadrat tehnic în UTR 10-zona centrală protejată-Is -subzona ansamblurilor independente, dedicate instituţiilor si serviciilor.

În continuare, se arătă de către pârâte şi se preia în motivarea instanţei - ca un motiv suplimentar de respingere relevat în cadrul litigiului - că nu s-ar respecta raza de protecţie de 100 m prevăzută de art. 59 din Legea nr. 422/2011, între obiectivul nostru şi Cazino fiind o distanţă de 12.5 m.

A solicitat a se observa că nu se susţine un astfel de motiv, imobilul recurentei nefiind ţinut de respectarea acelei raze de protecţie, deoarece imobilul este deja în cadrul zonei protejate, fiind monument clasa B. Raza de protecţie este relevantă doar până la zona de protecţie, nu şi în interiorul acesteia.

A invocat decizia nr. 264 din 10 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi şi a arătat că, clădirea studiată este monument categoria B - clădirea Izvorul U., construită în anul 1896. Imobilul a fost extins în anul 2000 cu un nou corp D+P+E+M,  funcţionează ca hotel şi se află în vecinătatea cazinoului şi a santinelei, monumente de categoria A, precum şi a altor monumente, locaş de cult sau parc.

Prin urmare, se poate observa că toate aspectele învederate în sesizările persoanelor în cauză sau nu corespund realităţii, sau au fost deja tranşate de către organismele cu competenţe în domeniile respective sau nu formează obiectul discuţiei în această etapă.

Acesta este şi motivul pentru care Raportul de informare şi consultare a publicului a avizat favorabil proiectul în discuţie. Or, faţă de acest aspect, a apreciat  că nu se poate reţine ca fiind justificat argumentul legat de dezacordul populaţiei faţă de proiectul propus şi presupusul impact negativ.

Cu privire la proprietarii ale căror imobile vor fi direct afectate de propunerile PUZ a arătat că instanţa de fond mai face referire la obligaţia de a identifica şi notifica proprietarii ale căror proprietăţi vor fi direct afectate de propunerile PUZ.

A invocat sentinţa nr. 688/2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 26705/3/2019 şi adresa nr. 29597 din 18.11.2020 a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.

Vecinătăţile parcelei societăţii sunt cu Statul Român, nefiind vecini nici cu Cazinoul, nici cu Catedrala. În acest sens , la vest se află parcela  nr. 36489 a Statului Român, la est şi sud parcela nr. 38500 a Statului Român – parcul staţiunii iar la nord parcela nr. 38669 – parcela şi CF nr. 36856 – str. -.

Poziţia societăţii este confirmată şi prin adresa nr. 236 din 27.01.2021 emisă de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor. Mai mult, în cuprinsul acestei adrese, arhiepiscopia menţionează că înţelege faptul că proiectul vizează punerea în valoare, din punct de vedere arhitectural şi peisagistic, zona centrală a oraşului Z şi că noul corp de clădire nu va ecrana în niciun fel  Catedrala din centru, susţinând demersurile societăţii.

S-a arătat că, ulterior, IPS Calinic, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor a comunicat, prin adresa nr. 1124/15.03.2021 faptul că investiţia propusă este inoportună deoarece nu respectă linia arhitectonică şi istorică a zonei. În adresă se arată că respectarea Legii nr. 422/2001, privind protejarea monumentelor istorice clasa A este o condiţie fundamentală pentru finanţarea proiectului de reconstrucţie a cazinoului.

Nu contestă acest aspect, însă nu vede care sunt prevederile Legii nr. 422/2001 încălcate de către societate - nu se indică niciun moment vreo prevedere legală încălcată, în măsura în care nu ar fi respectat prevederile Legii nr. 422/2001, nu ar fi fost în măsură să obţină avizul Direcţiei Judeţene pentru Cultură.

Mai mult, un astfel de argument excede cadrului procesual. Lucrările de reconstrucţie a Cazionului vizează un alt set de reguli, Cazinoul fiind monument clasa A, iar proprietatea societăţii fiind monument clasa B.

Nu vede în ce manieră o documentaţie PUZ elaborată cu respectarea prevederilor legale în materia urbanismului ar putea cauza o pierdere a unei finanţări europene, câtă vreme regulamentul de urbanism era acelaşi şi la momentul la care s-a acordat finanţarea europeană.

Mai mult, proiectul societăţii respectă toate elementele indicate în cuprinsul certificatului de urbanism, motiv pentru care a apreciat că aspecte generice precum „ legislaţia specifică ” nu sunt de natură să justifice un refuz.

 Cu privire la locurile de parcare a arătat că, în cuprinsul sentinţei atacate se menţionează faptul că proiectul societăţii contravine regulilor cu privire la amplasarea de parcaje, spaţii verzi şi împrejmuiri, prevăzute la art. 33 şi 34 din H.G. nr. 525/1996.

A solicitat a se observa, în primul rând, că nici acest motiv nu se regăseşte în cuprinsul hotărârii de consiliu local de respingere.

În continuare, variantele privind locurile de parcare sunt reglementate prin articolul 13 din RLU: se va asigura staţionarea autovehiculelor în parcări publice sau private, situate la o distanţă de maxim 250 m faţă de imobile.

De asemenea, este de subliniat faptul că, la faza elaborării PUZ, este necesar a se stabili doar câte locuri de parcare sunt necesare. Dovada locurilor de parcare se va face doar la momentul solicitării autorizaţiei de construire.

Suplimentar, a arătat  faptul că, în concret, locurile de parcare se vor realiza pe o parcelă privată a beneficiarului, aspect care urmează a fi detaliat la momentul solicitării autorizaţiei de construire. În acest sens, a şi realizat o declaraţie notarială privind locurile de parcare, conform înscrisurilor justificative depuse la dosar la termenul din data de 4 noiembrie 2021.

În faza de PUZ, propunerea societăţii este realizată cu respectarea RLU, sens în care s-a propus un număr de 7 locuri de parcare, într-o parcare publică care asigură deservirea tuturor celorlalte obiective din zona, inclusiv parcul municipal.

Cu privire la motivarea actului administrativ a arătat că în cuprinsul acţiunii introductive a menţionat că acesta nu este motivat.

Practica ICCJ statuează că motivarea actului administrativ constituie, într-adevăr, o veritabilă condiţie de validitate a acestuia, o garanţie împotriva conduitei arbitrare a autorităţilor publice, Aşadar, se poate reţine ca obligativitatea motivării nu mai poate fi apreciată doar ca o condiţie de formă, ci ca o condiţie de legalitate ce vizează fondul actului administrativ.

A invocat ca practică judiciară Decizia nr. 424 din 31 martie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.

A arătat  că instanţa de fond a reţinut că actul administrativ a fost motivat atât în fapt, cât şi în drept.

Nu a apreciat că această exigenţă a fost îndeplinită în speţă, câtă vreme, pe parcursul litigiului, în cuprinsul poziţiilor procesuale ale intimatelor, au fost relevate două motive suplimentare de refuz, care nu au fost expuse în cuprinsul hotărârii de consiliu local, respectiv:

aspectul privind locurile de parcare şi aspectul privind distanţa faţă de Cazino.

Prin urmare, societatea s-a aflat în situaţia de a identifica doar pe parcursul litigiului potenţiale critici aduse de administraţia publică locală proiectului, fără a fi în măsură să complinească aceste presupuse lipsuri în faza administrativă sau să ofere lămuriri.

Deşi nu există dispoziţii legale exprese cu privire la forma în care trebuie emise actele administrative individuale atât în doctrină cât şi în practica instanţei supreme – decizia nr.101 din 15.01.2010 pronunţată în dosarul nr. 1624/57/2008 – nepublicată. De asemenea, relevante în materia supusă analizei sunt şi deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1.664 din 1 aprilie 2014 şi nr. 2517 din 29 mai 2014. De asemenea, a invocat cauza 367/1995 şi cauza 41/1969 a CEDO.

Poziţia societăţii este chiar adoptată de către Tribunalul Suceava în alte speţe - a se vedea sentinţa nr. 5293 din data de 20 decembrie 2017.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art.488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă a  invocat şi inserat art. 425 alin. 1 lit. b din Codul de procedură civilă şi a arătat că constituie motiv de casare nu numai inexistenţa motivării, dar şi insuficienţa ei, aceasta echivalând, în final, tot cu o nemotivare.

Aplicând aceste principii la speţa dedusă judecăţii, a apreciat că motivarea hotărârii atacate este insuficientă, prin prisma neanalizării tuturor argumentelor expuse de către reclamantă atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin precizarea de acţiune.

În acest sens, a arătat  că hotărârea recurată nu cuprinde argumente privind faptul că reclamanta a apreciat că administraţia publică locală şi-a însuşit raportul de informare şi consultare a publicului, avizat favorabil; aspectul privind caracteristicile unui plan urbanistic zonal, respectiv natura şi funcţionalităţile acestuia şi faptul că aspectele care au stat la baza refuzului nejustificat nu sunt relevante în procedura de aprobare PUZ; aspectul privind avizul de oportunitate obţinut de reclamantă; faptul că parcelele învecinate nu sunt ale Arhiepiscopiei, ca să fie relevant presupusul refuz al acesteia, precum şi faptul că administraţia publică locală a respins documentaţia în baza unui acord pe care nu ar fi trebuit să îl obţină - aici este relevant faptul că intimatul Consiliul Local nu motivează respingerea pe un considerent de oportunitate, ci pe lipsa unui acord. Mai mult, instanţa de fond procedează la o nuanţare şi reinterpretare a poziţiei intimatei, arătând că intimatele a fi făcut referire la obligaţia de a identifica şi notifica proprietarii ale căror proprietăţi vor fi direct afectate de propunerile PUZ; aspectul privind presupusa zonă de protecţie invocată de către Consiliul local în hotărârea de respingere - aspect care a stat la baza refuzului şi care a fost expus de către societate în acţiunea introductivă.

Pentru motivele arătate a solicitat  admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la 30 martie 2021, pârâtul Municipiul Z prin primar a reiterat susţinerile din întâmpinarea depusă la instanţa de fond şi, în plus, a arătat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că „actul administrativ a fost motivat, atât în fapt, cât şi în drept şi a avut la baza Raportul informării si consultării publicului, ce a evidenţiat un impact negativ al proiectului PUZ asupra populaţiei, prin urmare instanţa a constatat că dreptul de apreciere de care se bucura administraţia publică a fost exercitat respectându-se un raport rezonabil între măsura luată şi scopul urmărit, astfel că nu se găseşte în ipoteza unui exces de putere, în sensul celor prevăzute la art.2 alin.(i) lit.n din Legea nr. 554/2004 ”.

Mai mult decât atât, hotărârea Consiliului local are la baza o fundamentare, respectiv referatul de aprobare precum şi raportul serviciului de urbanism din cadrul Primăriei Municipiului Z, şi prin urmare nu poate fi reţinut faptul ca actul administrativ nu a fost motivat.

În mod eronat se arată că este un refuz nejustificat de a soluţiona o cerere atâta timp cât hotărârea consiliului local a exprimat voinţa majoritară a consilierilor locali şi cuprinde în anexă motivele care au stat la baza adoptării acestei hotărâri.

A invocat art. 207 din OUG nr. 57/2019 din Codul administrativ şi consideră că este inacceptabilă folosirea domeniului public în beneficii private şi a arătat că  plângerea prealabilă, formulată de către SC X SRL, a fost respinsă ca neîntemeiată, în mod corect şi motivat iar Instituţia Prefectului Suceava nu a contestat această hotărâre a Consiliului local şi nici HCL nr.19/28.01.2021 prin care a fost respinsă documentaţia PUZ.

A arătat că instanţa de judecată nu se poate substitui unei autorităţi administrative în analiza cererii făcute şi nici să considere cererea ca îndeplinind condiţiile prevăzute de lege doar prin raportare la avizul de oportunitate şi avizul Direcţiei de cultură, deoarece decisiv este votul consilierilor locali care trebuie să reprezinte interesele majorităţii cetăţenilor locuitorilor Municipiului Z.

Raportat la aceste argumente, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală.

Prin întâmpinarea depusă la 1 aprilie 2022 la dosar, pârâtul Consiliul local al municipiului Z – prin primar a achiesat la susţinerile din întâmpinarea depusă de pârâtul Municipiul Z prin primar şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală.

Examinând sentinţa recurată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a motivelor invocate, curtea a constatat următoarele:

Un prim motiv de casare a hotărârii recurate, invocat de reclamantă este cel prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. pr. civ., în justificare făcând referire punctual la o serie de argumente invocate prin cererea introductivă, și care, în opinia sa, nu ar fi fost analizate de către prima instanță în considerentele hotărârii atacate, fapt ce ar echivala cu o lipsă de motivare a acesteia.

Din analiza considerentelor hotărârii atacate curtea constată că aceasta a fost motivată cu respectarea prevederilor art. 425 C. pr. civ., fiind analizate motivele invocate, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere la adoptarea soluției. Obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument, așa cum afirmă recurenta reclamantă; acestea pot fi analizate grupat, iar răspunsul poate fi și implicit, rezultând din considerentele exprimate în legătură cu chestiunile aflate în conexiune; contrar susținerilor din cererea de recurs, instanța de fond a procedat la un examen efectiv al argumentelor, expunând amplu raționamentul care a stat la baza adoptării soluției, rezultând implicit motivul pentru care o serie de argumente au fost înlăturate. Prin urmare, acest motiv de casare nu este incident în cauză.

Recurenta reclamantă invocă și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. pr. civ. și susține că în mod greșit prima instanță a reținut că este îndeplinită exigența motivării actului administrativ contestat în contextul în care pe parcursul litigiului au fost relevate două motive suplimentare de refuz care nu au fost expuse în cuprinsul HCL-ului contestat, respectiv aspectul privind locurile de parcare și aspectul privind distanța față de cazino, nepermițând astfel complinirea lor în faza administrativă ori posibilitatea de a oferi lămuriri.

Critica recurentei reclamante nu este întemeiată. Contrar afirmațiilor recurentei reclamante, curtea reține că actul administrativ contestat, respectiv Hotărârea nr.19/28.01.2021 de respingere a proiectului de hotărâre privind „Aprobarea documentației PUZ – modernizare, reamenajare, extindere, reamenajare (Hotel Y)„ respectă exigențele de motivare, cuprinzând atât motivele de fapt cât și de drept ce au stat la baza adoptării ei; în fapt, a fost menționat că opțiunea populației ce locuiește în zonă este nefavorabilă dezvoltării urbanistice prin completarea ansamblului existent cu funcțiunea propusă; proprietarii care au terenuri învecinate cu amplasamentul studiat nu și-au dat acordul pentru realizarea obiectivului propus prin PUZ; procedura de informare și consultare a publicului s-a finalizat cu un impact negativ asupra populației; de asemenea, s-a menționat și faptul că zona studiată are ca funcțiune zonă unități instituții publice și servicii din URT 10; în zonă sunt interzise orice intervenții cu excepția celor de conservare, restaurare, reabilitare și punere în valoare a monumentului și permise intervenții cu restricții majore privind regimul de înălțime, structura și aspectul general arhitectural; în drept, au fost menționate prevederile art. 129 alin. 2 lit. c, art. 139 alin. 3 lit. e și art. 196 alin. 1 lit. a și art. 354 alin. 1 din OUG nr. 57/2019.

Prin răspunsul la plângerea prealabilă - Hotărârea nr. 86 din 27.05.2021, autoritatea pârâtă a dezvoltat raționamentul ce a stat la baza adoptării soluției, printre argumente regăsindu-se opțiunea populației ce locuiește în zonă, nefavorabilă dezvoltării urbanistice prin completarea ansamblului existent cu funcțiunea propusă, manifestată cu ocazia dezbaterii publice declanșate în conformitate cu prevederile art. 37 lit. a pct. 2 din Ordinul nr. 2701/30.12.2010 pentru aprobarea Metodologiei de informare şi consultare a publicului cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. De asemenea, s-a specificat faptul că Regulamentul local de urbanism aferent PUG al Municipiului Z, zona care face obiectul studiului, se afla în zona funcţional rezidenţială, UTR 10, iar funcţiunile complementare admise zonei funcţionale sunt instituţii publice și servicii compatibile cu funcţiunea de locuire, spaţii verzi amenajate, accese pietonale, carosabile si parcare, iar conform HG nr. 525/1996 pentru aprobarea Regulamentului General de urbanism și a destinaţiei zonei în care urmează sa fie amplasată construcţia, POT maxim este de 50%, fiind prevăzute anumite condiționări, pe care proiectul de PUZ nu le respectă, reținându-se că s-a propus un număr de 7 locuri de parcare într-o parcare publică, aspect inacceptabil.

Este real că în răspunsul la plângerea prealabilă autoritatea pârâtă a menționat și argumente suplimentare față ce cele reținute în HCL-ul de respingere a propunerii de aprobare a PUZ-ului, însă principalul motiv reținut în justificarea respingerii propunerii este cel referitor la mențiunile din Raportul de informare și consultare a publicului prin care s-a constatat că opțiunea populației este nefavorabilă dezvoltării urbanistice prin completarea ansamblului existent cu funcțiunea propusă, iar proprietarii care au terenuri învecinate nu și-au dat acordul pentru realizarea obiectivului propus prin PUZ; inclusiv nemulțumirile persoanelor care locuiesc în zonă au fost cunoscute de către recurenta reclamantă, chestiuni legate de distanța față de cazino fiind sesizate inclusiv prin una dintre adresele comunicate autorității pârâte cu ocazia informării și consultării publicului – adresa nr. 236 din 22.01.2021 a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, respectiv adresa nr. 1124 din 15.03.2021. Față de această împrejurare, nu se poate aprecia că actul administrativ contestat nu este motivat. În orice caz, legalitatea acestuia se apreciază prin raportare la motivele ce stau la baza refuzului de aprobare a documentației PUZ reținute în actul administrativ contestat, respectiv Hotărârea nr. 19/28.01.2021.

Sub un alt aspect, susține că nelegalitatea hotărârii atacate derivă din greșita interpretare de către prima instanță a prevederilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 544/2004 coroborate cu prevederile art. 2 din aceeași lege, a prevederilor art. 33 și 34 din HG nr. 525/1996, a prevederilor art. 5 din Metodologia de informare și consultare a publicului cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, aprobate prin Ordinul nr. 2701/30.12.2010 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, prevederile Legii nr. 350/2001, fapt ce a condus la o greșită apreciere a lipsei refuzului nejustificat de aprobare a documentației PUZ manifestat cu exces de putere de către autoritatea pârâtă prin hotărârea contestată în prezenta cauză.  În esență, aceasta consideră că, din moment ce au fost emise avizele solicitate prin certificatul de urbanism, refuzul de aprobare a documentației de urbanism nu se mai justifică.

Nici aceste critici nu sunt întemeiate.

Curtea a reținut că Avizul de oportunitate nr. 14382/30.05.2019 emis de Primăria Municipiului Z, la care face referire recurenta reclamantă, a fost emis pentru inițierea întocmirii documentației de urbanism PUZ privind modernizare, reamenajare și sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții, printre care respectarea caracterului arhitectural al zonei (condiție impusă prin certificatul de urbanism) și respectarea procedurii de consultare a populației; s-a specificat faptul că prin PUZ se va prezenta organizarea urbanistică a zonei, rezolvarea circulațiilor de acces, ieșirea din incintă fără afectarea fluenței traficului, indici urbanistici, retrageri, echiparea edilitară și acord la utilități. S-a apreciat oportună elaborarea documentației de tip Plan urbanistic zonal cu respectarea condițiilor inserate în cuprinsul acestuia și cu respectarea legislației în vigoare; mai mult, în conținutul acestuia s-a menționat că aprobarea acestuia nu obligă autoritatea publică locală implicit la aprobările ulterioare ale documentațiilor de urbanism, dacă acestea nu respectă legislația în vigoare. 

În respectarea prevederilor art. 57 alin. 1 din Legea nr. 350 din 6 iulie 2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul și a art. 5 alin. 2 din Ordinul nr. 270/2010, urmare a dezbaterii publice a proiectului a fost întocmit Raportul de informare și consultare a publicului nr. 29888 din 19.11.2020 întocmit de către Primăria Municipiului Z, constatându-se că opțiunea populației este nefavorabilă dezvoltării urbanistice prin completarea ansamblului existent iar proprietarii care au terenuri învecinate nu și-au dat acordul pentru realizarea obiectivului propus. În cuprinsul acestuia, a fost menționat punctul de vedere al populației, exprimat prin sesizări și observații transmise autorităților locale, înscrisuri care se regăsesc și la dosarul cauzei, nemulțumirile fiind legate, în principal, de stilul arhitectonic neadecvat, înălțimea clădirii, distanța foarte mică față de Cazinoul Z, monument de tip A, ce urmează a fi restaurat din fonduri europene. Se constată că în certificatul de urbanism este menționat la regimul tehnic faptul că se va respecta regimul arhitectural al zonei. 

Deși afirmă recurenta reclamantă că nemulțumirea exprimată de populație față de realizarea obiectivului propus nu este în măsură să justifice refuzul autorității pârâte de a aproba documentația PUZ în discuție, chiar acesta recunoaște prin memoriul de recurs că potrivit art. 5 alin. 2 din Ordinul nr. 270/2010 raportul informării și consultării publicului fundamentează decizia autorităților administrației publice responsabile cu aprobarea sau respingerea planului propus, în vederea respectării principiului de dezvoltare urbană durabilă și asigurării interesului general.

Contrar susținerilor recurentei reclamante, curtea a reținut că Raportul de informare și consultare a publicului nr. 29888 din 19.11.2020 întocmit de către Primăria Municipiului Z  relevă care sunt proprietarii fondurilor învecinate, iar printre aceștia se regăsește, pe lângă Parcul Municipal, și Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților - Parohia -, Catedrala Z. Așadar, în mod corect s-a reținut necesitatea notificării acesteia sub acest aspect, fiind direct afectată de propunerea PUZ.

Tot referitor la nemulțumirile exprimate de populația interesată, mai susține recurenta reclamantă că acestea nu sunt relevante la momentul întocmirii unui PUZ, în contextul în care acesta suferă modificări până la faza de obținere a autorizației de construire; or, recurenta reclamantă face o confuzie între necesitatea existenței acordului vecinilor la momentul emiterii autorizației de construire și necesitatea notificării proprietarilor ale căror proprietăți vor fi afectate de propunerea PUZ -ului cum este în cazul de față, dată fiind faza incipientă în care se află procedura. De altfel, în conținutul avizului de oportunitate, s-a făcut referire la respectarea procedurii de consultare a populației conform Legii nr. 350/2001 și a Ordinului nr. 2701/2010, manieră în care s-a și procedat.

În ceea ce privește Avizul arhitectului șef, se constată că proiectul a fost avizat favorabil, însă au fost indicate o serie de condiții; de asemenea, și în acest document se menționează că se va parcurge procedura de informare și consultare a populației în conformitate cu Ordinul nr. 2701/2010 pentru aprobarea Metodologiei de informare și consultare a publicului cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului și de urbanism și cu Regulamentul local de implicare a publicului în elaborarea sau revizuirea planurilor de urbanism și amenajare a teritoriului al municipiului Z.

În ceea ce privește criticile vizând greșita interpretare a prevederilor art. 33 și 34 din HG nr. 525/1996, cele relativ la nerespectarea distanței față de Cazino, ori cele vizând depășirea POT-ului maxim stabilit prin HG nr. 525/1996, acestea nu vor face obiectul analizei instanței de recurs, nefiind avute în vedere de către autoritatea pârâtă la emiterea HCL-ului contestat.

Pe de altă parte, contrar susținerilor recurentei reclamante, curtea a reținut că aprecierea necesității și oportunității adoptării și emiterii actelor administrative aparține exclusiv autorităților deliberative, respectiv executive; sigur, acestea sub rezerva ca autoritatea publică să nu acționeze discreționar, cu încălcarea normelor legale, aceasta trebuind să prezinte de o manieră clară și univocă argumentele care susțin conduita adoptată. Așadar, chiar și în ipoteza în care, așa cum afirmă recurenta reclamantă, în vederea aprobării documentației PUZ-ului în discuție ar fi fost obținute avizele solicitate prin certificatul de urbanism, acest fapt nu lipsește de substanță dreptul de apreciere asupra oportunității aprobării documentației PUZ; o atare împrejurare ar conduce automat la aprobarea documentației PUZ, așa cum încearcă să insinueze recurenta reclamantă, argument ce nu poate fi validat. Așa cum în mod corect a statuat judecătorul fondului, instanța nu este chemată să analizeze aspecte ce ţin de oportunitatea măsurilor dispuse prin hotărârea de consiliu local contestată - viziunea urbanistică ţinând de oportunitatea actelor administrative, ci în ce măsură, în raport de motivele invocate de recurenta reclamantă şi motivele pentru care a fost respins proiectul de aprobare a documentației PUZ modernizare, reamenajare, extindere Hotel Y, s-au depăşit limitele dreptului de apreciere, fiind manifestat cu exces de putere. Or, în speţă, nu s-a dovedit existenţa unei asemenea situaţii, nefiind dat niciun motiv de nelegalitate a hotărârii contestate, fiind respectate exigențele de proporționalitate – analiză cu care este învestită instanța.

Reținând concluziile raportului de informare și consultare a publicului, văzând și amplasarea imobilului  în zonă cu destinație specială - UTR 10 - zona de instituții publice și servicii, subzona IS, aspect cuprins în documentația ce a stat la baza emiterii HCL-ului contestat, în mod corect prima instanță a reținut că nu este dat refuzul nejustificat al autorității pârâte de aprobare a documentației PUZ, manifestat cu exces de putere.

Având în vedere aspectele reținute anterior, s-a constatat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu respectarea normelor de drept material, nefiind întemeiat motivul de casare prev. de art. 488 alin.1 pct. 8 C.pr.civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. pr. civ., curtea a respins recursul formulat, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare