Anulare decizie emisă de a.j.p.i.s. Indemnizaţie naştere copil

Recurs. Anulare decizie emisă de A.J.P.I.S. Indemnizaţie naştere copil

- art. 3 din OUG 11/2010 republicată

- art. 66, art. 76 alin. 1 şi 2 şi art. 103 Cod fiscal

Conform adeverinţei de venit eliberate de angajator (Adeverinţa nr. (...)/18.12.2017 emisă de (...) S.R.L), în cele 12 luni anterioare naşterii minorului (...) (...) reclamanta a realizat un venit net de 56.884 lei, din care 34.724 salariu şi 22.160 indemnizaţie de maternitate (ca urmare a majorării de peste zece ori a salariului în ultimele două luni anterioare intrării în concediu de maternitate);

Din Adeverinţa de venit pe anul 2017 nr. (...)/07.12.2017 rezultă că reclamanta a estimat, pentru perioada 12.06.2017 - 21.11.2017 realizarea unui venit impozabil de 86.046 lei, iar impozitul este de 13.767 lei. Astfel  că, suma netă este de 72.279 lei. Această sumă se împarte la numărul de luni în care acestea s-au realizat conform actelor oficiale eliberate de instituţiile competente (ORC şi ANAF), adică la 6 luni, PFA înfiinţată în 12.06.2017 şi activitatea suspendată la data de 21.11.2017, adică o medie de 12.047 lei/lună.

Din Adeverinţa nr. (...)/18.12.2017 emisă de (...) S.R.L reiese că în perioada 28.07.2017 -14.11.2017 reclamanta s-a aflat în concediu pentru incapacitate temporară de muncă beneficiind în această perioadă de indemnizaţie de concediu medical.

Luna noiembrie 2017 este ulterioară naşterii minorului (04.10.2017), în concluzie, raportat la prevederile legale, data naşterii minorului, documentele prezentate, calculul este următorul: 56.884 (salariu şi indemnizaţii de concediu medical conform adeverinţei eliberate de angajator) + 24.094 lei (venit din activităţi independente lunile iunie - iulie 2017) = 80.978 : 12 luni = 6.748,16 x 85% = 5.735,94 lei / lună, sumă stabilită prin decizia contestată.

Art. 2  (1) Persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară.

(2) Indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (1) se stabileşte în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului şi nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată.(…)

Recurenta a contestat faptul că intimata nu i-a luat în considerare la calculul indemnizaţiei de creştere a copilului, pe lângă indemnizaţia de concediu medical/maternitate obţinută în perioada august - octombrie 2017 şi a veniturilor impozabile obţinute în această perioadă.

După cum în mod temeinic a argumentat intimata – pârâtă, indemnizaţia de concediu medical se plăteşte pe durata concediului medical/maternitate, care se acordă de către medicul specialist, pentru perioada în care persoana, din motive de graviditate nu poate desfăşura activitate, adică nu îşi poate folosi temporar forţa de muncă şi pentru acest motiv indemnizaţia se suportă integral din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi contractul individual de muncă se suspendă de drept. Ca urmare, nu se poate susţine că nu poţi presta activitate la unul/unii din angajatori şi poţi presta activitate profesională remunerată la altul/alţi angajatori sau persoane asimilate acestora.

O interpretare ca a reclamantei ar genera o contradicție între starea de graviditate care a presupus suspendarea raporturilor de muncă la (...) S.R.L și desfășurarea în perioada de suspendare a unor activități independente similare celor care au fost suspendate.

Ar fi putut fi acceptată aceasta interpretare, dacă ar fi intervenit suspendarea concediului de maternitate pentru perioada in care reclamanta a realizat venituri, ceea ce nu s-a întâmplat în speţă.

După cum a argumentat în mod corect intimata, indemnizaţia pentru creşterea copilului nu ar trebui să fie un mijloc de îmbogăţire, ci cuantumul acesteia ar trebui să reflecte veniturile realizate de solicitantul indemnizaţiei pentru creşterea copilului din prestarea efectivă a unor activităţi profesionale reglementate de art. 67, 76 alin.1 şi 2 şi art. 103 Cod fiscal.

În concluzie, raportat la prevederile legale (art. 3 din OUG nr. 111/2010 rep.), data naşterii minorului, documentele prezentate, ca urmare a prelucrării actelor depuse de reclamantă şi anexate cererii de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, a fost stabilit in mod corect de către intimata-pârâtă dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului.

Curtea de Apel Oradea – Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 350 din 22 aprilie 2019

Prin Sentinţa nr. (...) din 01.11.2018 Tribunalul (...) a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta (...) (...), în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PLĂŢI ŞI INSPECŢIE SOCIALĂ - AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU PLĂŢI ŞI INSPECŢIE SOCIALĂ (...). Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta (...) (...), solicitând admiterea acestuia şi casarea hotărârii recurate şi după rejudecarea cauzei admiterea acţiunii şi pe cale de consecinţă anularea Deciziei nr. (...) din data de 19.01.2018 dată în dosarul nr. (...) emisă de intimată ca fiind nelegală; obligarea intimatei la recalcularea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, având în vedere totalitatea veniturilor profesionale realizate, în cele 12 luni din ultimele 24 premergătoare naşterii copilului şi obligarea intimatei la plata diferenţelor băneşti rezultate în urma recalculării indemnizaţiei pentru creşterea copilului conform noii decizii la care să se adauge dobânzile aferente începând cu data naşterii dreptului 05.10.2017 şi până la data plăţii efective.

În motivele de recurs a arătat următoarele :

În fapt, prin Sentinţa nr. (...)/CA/2018 instanţa de fond a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de către reclamantă, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. (...) din data de 19.01.2018 dată în dosarul nr. (...) emisă de AJPIS (...) ca fiind nelegală, obligarea AJPIS (...) la recalcularea indemnizaţiei pentru creşterea copilului, având în vedere totalitatea veniturilor profesionale realizate, în cele 12 luni din ultimele 24 premergătoare naşterii copilului şi obligarea AJPIS (...) la plata diferenţelor băneşti rezultate în urma recalculării indemnizaţiei pentru creşterea copilului conform noii decizii la care să se adauge dobânzile aferente începând cu data naşterii dreptului 05.10.2017 şi până la data plăţii efective.

În motivarea acţiunii a arătat că, urmare a cererii sale şi în baza documentelor aferente, Agenţia Judeţeană pentru Plaţi şi Inspecţie Socială (...) a emis Decizia nr. (...) din data de 19.01.2018 privind aprobarea acordării indemnizaţiei de creştere copil OUG 111/2010 conform căreia s-a aprobat acordarea dreptului de indemnizaţie de creştere copil OUG 111/2010 în cuantum de 5.736 lei, pentru reclamantă, în calitate de reprezentant legal al copilului (...) (...). Acest drept a fost acordat începând cu data de 21.11.2017.

Însă la calcularea drepturilor cuvenite, pârâta nu a luat în calcul toate veniturile realizate de către reclamantă în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori naşterii copilului, conform documentelor justificative ale realizării veniturilor pe care le-a depus la dosarul privind aprobarea acordării indemnizaţiei de creştere copil şi ca urmare suma acordată cu titlu de indemnizaţie de creştere copil este mult mai mică decât cea cuvenită în conformitate cu prevederile legale incidente.

La calcularea sumei de 5.736 lei nu au fost avute în vedere toate veniturile realizate efectiv în perioada de referinţă necesară calculării indemnizaţiei pentru creşterea copilului, aşadar cuantumul indemnizaţiei nu este corect.

Astfel, reclamanta a contestat neincluderea la calculul indemnizaţiei a sumelor rezultate din prestarea de activităţi liberale în perioada august – octombrie 2017 în calitate de titular al PFA, înfiinţată la data de 13.06.2017 şi suspendată la data de 21.11.2017. Ca urmare, a precizat faptul că venitul care trebuia a fi inclus în baza de calcul al indemnizaţiei este venitul obţinut din activitatea PFA, conform Deciziei de impunere emisă la 29.11.2017 şi aflată la dosarul cauzei.

Însă Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (...) a inclus în baza de calcul a indemnizaţiei veniturile realizate de reclamantă după cum urmează: - salarii în perioada 01.11.2016 - 27.07.2017; - indemnizaţia de maternitate în perioada 28.07.2017 - 31.10.2017; - media veniturilor realizate din activităţi independente (PFA) doar aferente lunilor iunie şi iulie 2017, respectiv 12.047 lei x 2 luni.

În mod nelegal Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (...) nu a avut în vedere la calculul indemnizaţiei de creştere copil şi lunile august, septembrie şi octombrie 2017 pe motiv că în lunile respective s-a aflat în concediu de maternitate deşi în perioada respectivă a încasat venituri pentru care a achitat impozit şi contribuţii de sănătate, veniturile încadrându-se din punct de vedere legal în categoria veniturilor provenite din activităţi independente.

Prin sentinţa recurată instanţa de fond a respins acţiunea formulată ca neîntemeiată şi a menţinut decizia contestată reţinând faptul că Agenţia Judeţeană pentru Plaţi şi Inspecţie Socială (...) în mod justificat nu a inclus în baza de calcul veniturile din activitatea PFA realizate în perioada incapacităţii de muncă a reclamantei.

Prin aceeaşi sentinţa instanţa de fond a considerat că nu sunt relevante nici argumentele sale în sensul că a achitat impozit pentru veniturile realizate, în discuţie fiind dacă pe perioada incapacităţii de muncă, perioada pentru care a beneficiat de indemnizaţie aferentă veniturilor realizate din muncă salarială prestată la (...) SRL, putea să obţină alte venituri din munca proprie. În opinia instanţei, răspunsul nu poate fi decât negativ deoarece se afla în incapacitate de muncă, datorită stării de sănătate.

Ori, înainte de toate, această reţinere este eronată pe considerentul că reclamanta se afla în concediu de maternitate şi nu de boală, aspect despre care instanţa de fond avea cunoştinţa din probele existente la dosar.

Soluţia pronunţată este nelegală şi netemeinică faţă de următoarele argumente:

Prin raportare la faptul că reclamanta în lunile august, septembrie şi octombrie 2017 s-a aflat în concediu prenatal instanţa de fond a considerat în mod eronat faptul că veniturile nete comerciale obţinute de către reclamantă în aceste trei luni nu pot fi luate în calcul la stabilirea cuantumului indemnizaţiei de creştere copil pe motiv că nu putea presta nici activităţi comerciale deoarece se afla în incapacitate de muncă, datorită stării de sănătate.

O asemenea justificare nu se poate reţine întrucât, după cum rezultă din documentele aflate la dosarul cauzei şi a documentelor fiscale emise, serviciile au fost efectiv prestate de către reclamantă, contravaloarea acestora s-a produs, iar reclamanta a achitat toate impozitele şi contribuţiile aferente acestor venituri comerciale realizate.

Pe cale de consecinţă nu există niciun argument viabil pentru ca aceste venituri să nu fie luate în calcul la stabilirea cuantumului indemnizaţiei de creştere copil întrucât legislaţia specifică aplicabilă nu instituie o asemenea interdicţie în ceea ce priveşte obţinerea veniturilor din activitatea comercială prestată şi care nu este desfăşurată în baza unui contract individual de muncă, caz în care acesta se suspendă pe perioada concediului pentru incapacitate temporară de muncă.

În cazul său sunt incidente următoarele dispoziţii legale: OUG 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor:

Art. 2. - (1) Persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară.

(2) Indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (1) se stabileşte în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului şi nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată.

Art. 3. - (1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, veniturile din salarii şi asimilate salariilor, din activităţi independente şi din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură prevăzute la art. 2 alin. (1) sunt cele definite la art. 67, art. 76 alin. (1) şi (2) şi art. 103 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi reprezintă valoarea obţinută după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului impozabil stabilit conform legii, corespunzător fiecărei categorii de venit.

(2) Veniturile care se iau în considerare pentru stabilirea nivelului indemnizaţiei pentru creşterea copilului reprezintă, după caz:

a) suma încasată de persoana îndreptăţită, rezultată după aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul al impozitului determinate ca diferenţă între venitul net din salarii calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni şi a deducerii personale acordate pentru luna respectivă şi contribuţiile la fondurile de pensii facultative, precum şi cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă pentru veniturile din salarii, la locul unde se afla funcţia de bază;

b) suma încasată de persoana îndreptăţită, rezultată după aplicarea cotei de 16% asupra bazei de caicul al impozitului determinate ca diferenţa între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora, pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri;

c) suma încasată de persoana îndreptăţită, calculată potrivit legii de către plătitorul acesteia, pentru perioadele prevăzute la art. 2 alin. (5) şi (6);

d) suma încasată de persoana îndreptăţită care realizează venituri supuse impozitului pe venit, dar care, potrivit legii, sunt scutite de plata acestuia sau sunt considerate neimpozabile;

e) sumă rezultată după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net din activităţi independente determinat în condiţiile legii;

f) suma rezultată după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net din activităţi agricole determinat în condiţiile legii.

(3) Pentru persoanele care realizează venituri din salarii, solde/salarii din funcţie, venitul brut reprezintă salariul de bază, indemnizaţii, sporuri, prime, orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor acordate de angajator potrivit legii.

(4)În cazul în care o persoană realizează concomitent venituri supuse impozitului din mai multe surse, se vor lua în calcul toate veniturile lunare încasate de aceasta.

De asemenea sunt incidente dispoziţiile art. 21 din Normele metodologice de aplicare a OUG 111/2010 conform căruia: „Art. 21. - (1) La stabilirea bazei de calcul a indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau în considerare toate veniturile realizate de persoana îndreptăţită, obţinute în condiţiile art. 3 din ordonanţa de urgenţă, precum şi veniturile aferente perioadelor asimilate prevăzute la art. 2 alin. (5) şi (6) din ordonanţa de urgenţă."

Ca urmare veniturile nete comerciale obţinute de către reclamantă în aceste trei luni (august, septembrie şi octombrie 2017) trebuie să fi luate în calcul la stabilirea cuantumului indemnizaţiei de creştere copil, întrucât a probat la nivelul instanţei faptul că toate aceste venituri sunt justificate, reprezintă contravaloarea activităţii desfăşurate efectiv de către reclamantă ca şi persoana fizică autorizată neavând relevanţă că au fost încasate în perioada în care se afla în concediu de maternitate, fiind achitate şi obligaţiile fiscale aferente acestora.

Pe de altă parte, trebuie reţinută situaţia specifică a reclamantei în sensul că, în lunile august, septembrie şi octombrie 2017 s-a aflat în concediu prenatal şi nu într-o situaţie de îmbolnăvire care să impună acordarea unui concediu medical obişnuit cum eronat a reţinut instanţa de fond.

Deosebirea este de esenţă, aspect reţinut de către Curtea de Apel Oradea într-o speţă similară (Decizia nr. 3700/CA/2018 - R pronunţată la data de 19 octombrie 2018 în Dosarul nr. (...)/CA/2017 - R)

„Curtea arată că o anumită distincţie trebuie efectuată între situaţia concediului prenatal, în care se beneficiază de indemnizaţie de maternitate şi situaţia concediului medical obişnuit, pentru situaţii de îmbolnăvire, când asiguratul beneficiază de indemnizaţie de incapacitate temporară de muncă, în pofida faptului că se uzitează acelaşi formular privind certificatul de concediu medical, în ambele situaţii. Distincţia este făcută tocmai de tipul de indemnizaţie acordat în cele două situaţii, indemnizaţii ce au o terminologie diferită. Astfel, chiar prevederile art. 2, alineatul 1 din O.U.G. nr. 158/2005, relevă o atare diferenţă, întrucât fac distincţie între „concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii", ipoteză reglementată de litera a) şi „concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate", ipoteză reglementată de litera c).”

Pornind de la această premisă, în aceeaşi speţă Curtea de Apel Oradea reţine: "Analizând dispoziţiile legale subliniate de către recurentă în cadrul recursului formulat, Curtea constată că nici una dintre aceste dispoziţii legale nu prohibesc prestarea unei activităţi independente autorizate şi obţinerea unor venituri dintr-o atare activitate de către o persoană, pe perioada concediului prenatal efectuat în cadrul raporturilor de muncă stabilite faţă de angajatorul respectivei persoane.

În privinţa prevederilor art. 33 din O.U.G. nr. 158/2005 şi a art. 72 din Ordinul nr. 60/2006, invocate de către recurentă în cadrul recursului, Curtea constată că aceste dispoziţii legale se referă la situaţia când aceeaşi persoană desfăşoară activitate la mai mulţi angajatori şi beneficiază de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, ceea ce nu reprezintă ipoteza speţei de faţă, întrucât intimata în lunile septembrie şi octombrie 2016 nu avea încheiat contract individual de muncă cu doi angajatori diferiţi, ci avea un singur contract individual de muncă încheiat cu un singur angajator şi a beneficiat de indemnizaţie de maternitate iar în aceeaşi perioada a desfăşurat şi activitate independenta autorizată,  obţinând venituri dintr-o atare activitate.”

"Întrucât nu există vreo prohibiţie legală privind prestarea unei activităţi independente autorizate şi obţinerea unor venituri dintr-o atare activitate de către o persoană, pe perioada concediului prenatal efectuat în cadrul raporturilor de muncă stabilite faţă de angajatorul respectivei persoane, nu există vreun temei legal ca recurenta să nu includă în baza de calcul a indemnizaţiei de creştere a copilului supusă analizei, şi veniturile obţinute de intimată din activitatea independentă prestată în lunile septembrie şi octombrie 2016, având în vedere faptul ca prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 111/2010 şi art. 6 din H.G. nr. 52/2011 impuneau includerea în respectiva bază de calcul a tuturor veniturilor supuse impozitului obţinute de intimată în perioada de referinţă, inclusiv cele obţinute din activităţi independente.”

Prin urmare, având în vedere faptul că în lunile iunie - octombrie 2017 reclamanta a desfăşurat activitate ca persoana fizică autorizată, a obţinut venituri impozabile aferente activităţii din cele cinci luni de zile, achitând impozitele şi contribuţiile pentru acestea aspect demonstrat prin documente la nivelul instanţei de fond, la calculul indemnizaţiei pentru creşterea copilului trebuie luate în calcul şi lunile august, septembrie şi octombrie 2017 în sensul înmulţirii sumei de 12.047 lei la 5 (luni) şi nu la două (luni) cum în mod eronat a procedat intimata motiv pentru care se impune obligarea intimatei la recalcularea cuantumului indemnizaţiei de creştere copil cu includerea şi a veniturilor obţinute de reclamantă din activitatea independentă prestată în lunile august, septembrie şi octombrie 2017.

În drept a invocat prevederile art. 20 Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. l pct. 8 Cod procedură civilă.

Intimata AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PLĂŢI ŞI INSPECŢIE SOCIALĂ -  AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU PLĂŢI ŞI INSPECŢIE SOCIALĂ (...), prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi neîntemeiat, menţinerea în totalitate a sentinţei civile nr. (...)/CA/2018 pronunţată de Tribunalul (...), cu următoarele consecinţe:

-să se constate că nu există motive de anulare a Deciziei nr. (...)/19.01.2018 privind aprobarea acordării indemnizaţiei pentru creşterea copilului,

-să se constatate că nu există motive temeinice şi legale pentru recalculare, în sensul stabilirii unui alt cuantum al indemnizaţiei decât cel prevăzut în decizie şi care este de 5.736 lei,

-să se constatate că nu există temei legal pentru plata vreunei diferenţe la indemnizaţia calculată prin decizia sus menţionată,

-să se constatate că nu există temei legal pentru plata vreunei dobânzi de la data naşterii dreptului şi până la data plăţii efective, (este greşit menţionată data naşterii dreptului ca fiind data de 05.10.2017, când în realitate dreptul la ICC s-a născut începând cu data de 21.11.2017, fapt necontestat de reclamantă)

-să se constatate că nu există nici temei legal pentru plata taxei de timbru sau cheltuieli de judecată, neexistând culpă procesuală,

-şi în consecinţă să se menţină răspunsul administrativ nr. (...)/19.04.2017, pentru următoarele motive:

În fapt, consideră că instanţa de fond a apreciat şi interpretat actele normative în sensul în care ele au fost adoptate de legiuitor şi că a avut în vedere şi situaţia de fapt în care s-a aflat reclamanta.

În principal a se reţine aceleaşi argumente invocate de AJPIS (...) prin întâmpinarea şi concluziile scrise depuse în dosarul de fond şi să se constate că, raportat la situaţia de fapt şi de drept în care s-a aflat recurenta, nu există motive temeinice şi legale potrivit cărora instanţa de recurs să modifice sentinţa atacată.

De altfel, prin cererea de recurs nu au fost aduse critici sentinţei civile ci reevocate aceleaşi argumente invocate şi în faţa instanţei de fond.

În ceea priveşte motivele de recurs invocate, consideră că acestea sunt neîntemeiate, raportat la situaţia de fapt în care s-a aflat recurenta şi la dispoziţiile legale care reglementează modul de calcul al indemnizaţiei pentru creşterea copilului.

Instanţa de fond a reţinut în mod obiectiv că recurenta susţine că a desfăşurat activitate ca persoana fizică autorizată începând cu data de 13.06.2017 (data înfiinţării PFA) şi până la data de 21.11.2017 (data suspendării activităţii), în luna ulterioară naşterii minorului, susţinând că a realizat venituri din activităţi independente în perioada iunie – octombrie 2017, or aceste susţineri sunt contrazise de declaraţiile depuse de recurentă la ANAF, respectiv Declaraţia 220, înregistrată la ANAF.

Consideră că starea de fapt şi actele normative au fost invocate cu obiectivitate şi în spiritul legii.

În susţinerea temeiniciei actelor administrative emise de AJPIS (...) şi a faptului că indemnizaţia pentru creşterea copilului a fost corect determinată, menţionează încă o dată faptul că, cadrul legal general care stabileşte categoriile de beneficiari şi modul de calcul al indemnizaţiei pentru creşterea copilului este O.U.G. nr. 111/2010, H.G. nr. 52/2011.

Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială (...) este instituţie publică, cu personalitate juridică care funcţionează în baza H.G. nr. 151/2012 şi O.U.G. nr. 113/2011, ca serviciu public deconcentrat al Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială.

Potrivit prevederilor art. 16 din O.U.G. nr. 113/2011 „(1) în domeniul administrării, gestionării şi plăţii beneficiilor de asistenţă socială şi al susţinerii programelor de servicii sociale, agenţiile teritoriale au, în principal, următoarele atribuţii: a) aplică legislaţia privind acordarea şi plata beneficiilor de asistenţă socială;”

Un lucru pe care îl consideră important şi îl subliniază este faptul că, indemnizaţia pentru creşterea copilului este un beneficiu de asistenţă socială potrivit art. 12 lit. c) din Legea 292/2011 pe care statul îl acordă pentru perioade determinate de timp, ca un substitut al salariului pentru perioada în care o persoană nu poate desfăşura activitate şi că, potrivit art. 23 din O.U.G. nr. 111/2010 „(1) Fondurile necesare plăţii drepturilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, cheltuielile administrative, precum şi cele de transmitere a drepturilor se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale.”

Astfel, indemnizaţia pentru creşterea copilului nu ar trebui să fie un mijloc de îmbogăţire, ci cuantumul acesteia să reflecte veniturile efectiv realizate de solicitantul indemnizaţiei pentru creşterea copilului din prestarea efectivă a unor activităţi profesionale reglementate de art. 67, 76 alin. 1 şi 2 şi art. 103 Cod fiscal.

Aşa cum se arată în preambulul actelor normative care reglementează stabilirea dreptului la indemnizaţie pentru creşterea copilului, „dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului nu este unul contributiv, ci doar adresat părinţilor activi pe piaţa muncii, iar plata impozitului pe venit nu reprezintă o contribuţie pentru acoperirea unui risc şi sumele astfel colectate la bugetul de stat asigură cheltuielile generale din sănătate, educaţie, alte drepturi de asigurări etc., inclusiv plata acestui drept.” (OUG nr. 55/2017)

I. Argumentele invocate în cererea de recurs, prin care de altfel nu se aduc nici un fel de critici Sentinţei civile nr. (...)/CA/2018 consideră că nu sunt întemeiate şi în acest sens face următoarele observaţii utile în soluţionarea cererii de recurs:

1. Documentele doveditoare anexate cererii pentru stabilirea dreptului la indemnizaţia pentru creşterea copilului:

1.Adeverinţa nr. (...)/18.12.2017 emisă de S.C. (...) S.R.L;

2.Adeverinţa nr. 28741/11.12.2017 emisa CJP (...);

3.Certificat de concediu medical seria CCMAJ nr. (...);

4.Certificat de înregistrare fiscală seria B nr. (...) din care rezultă că la data de 12.06.2017 reclamanta a înfiinţat un PFA - alte activităţi de suport pentru întreprinderi;

5.Rezoluţia nr. (...)/21.11.2017 - ORC;

6.Adeverinţa de venit pe anul 2017 nr. (...)/07.12.2017 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...);

7.Decizia de impunere anuală din 29.11.2017 privind veniturile realizate în România în anul 2017;

8.Declaraţia 220 privind venitul estimat în anul 2017;

2.Documentele depuse în probaţiune în dosarul de fond

Recurenta a susţinut că a realizat veniturile din activităţi independente în perioada iunie –octombrie 2017, dar aceste declaraţii sunt contrazise chiar de actele întocmite de recurentă şi depuse la ANAF, spre exemplu Declaraţia 220 înregistrată la ANAF în care recurenta/reclamanta a declarat data începerii activităţii şi data încetării activităţii, or, conform dispoziţiilor legale veniturile se împart la numărul de luni în care acestea au fost realizate conform actelor oficiale eliberate de organele competente, în speţă ANAF.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca veniturile să se împartă altfel, ar fi prevăzut în actul normativ să se depună nu adeverinţe şi decizii de impunere ci registre de casă, facturier, etc. Pe de altă parte la dosarul cauzei nu au fost anexate alte acte sau documente prin care să facă dovada că veniturile au fost realizate în alte perioade decât cele declarate.

3.Potrivit propriei declaraţii depuse la ANAF şi conform actelor oficiale eliberate de această instituţie şi conform şi documentelor doveditoare existente în dosarul cauzei, reclamanta a realizat venituri profesionale şi după naşterea minorului (...) (...), născut în luna octombrie 2017. Conform actelor depuse la dosar şi admise în probaţiune de instanţă, reclamanta a realizat venituri din activitatea PFA în anul 2017 în lunile iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie. Minorul fiind născut în luna octombrie 2017, potrivit dispoziţiilor legale, în calculul indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau veniturile realizate în cele 12 luni anterioare naşterii minorului şi nu ulterioare naşterii, veniturile realizate ulterior naşterii minorului, luna noiembrie 2017 nu intră în calculul celor 12 luni şi nu se ia în calculul indemnizaţiei pentru creşterea minorului (exemplu temei legal mai jos citat art. 3 şi art. 13 din OUG nr. 111/2010).

4.Scopul şi rolul indemnizaţiei de maternitate stabilit de legiuitor:

Este evident faptul că, indemnizaţia de maternitate se plăteşte pe perioada concediului de maternitate, care se acordă de către medicul specialist, pentru perioada în care persoana, din motive de graviditate nu poate desfăşura activitate, adică nu îşi poate folosi temporar forţa sa de muncă şi pentru acest motiv indemnizaţia de maternitate se suportă integral din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi contractul individual de muncă se suspendă de drept. Ca urmare, nu se poate susţine că nu poţi presta activitate la unul/unii din angajatori şi poţi presta activitate profesională remunerată la altul/alţi angajatori sau persoane asimilate acestora. Conform art. 2 lit. i) şi art. 19 din O.U.G. nr. 44/2008 „i) persoană fizică autorizată este întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de o persoană fizică ce foloseşte, în principal, forţa sa de muncă;” „(1) PFA îşi desfăşoară activitatea folosind în principal forţa de muncă şi aptitudinile sale profesionale.”

Pentru acest motiv, legiuitorul a şi stabilit în mod expres că certificatul de concediu medical indiferent de codul de indemnizaţie, de la 1 la 15, „se depune şi se înregistrează la fiecare angajator”. De aceea şi în art. 3 alin. 6 din O.U.G. nr. 111/2010 legiuitorul a stabilit modul de calcul pentru luna naşterii copilului, „cumulul dintre venitul aferent zilelor lucrate cu indemnizaţia de maternitate”.

5. Dispoziţiile OUG nr. 158/2005 şi Ordinului nr. 60/2006, potrivit cărora certificatele de concediu medical se prezintă la toţi angajatorii sau asimilaţii acestora, şi ca urmare nu poţi fi în incapacitate temporară de muncă la un angajator, să beneficiezi de indemnizaţie plătită din bugetul asigurărilor sociale de sănătate pentru perioada în care nu poţi desfăşura activitate, situaţie certificată de medic şi să desfăşori activitate în altă parte. Dispoziţiile art. 33 din OUG nr. 158/2005: „Pentru persoana asigurată care se află în două sau mai multe situaţii prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. A şi B şi care desfăşoară activitatea la mai mulţi angajatori, la fiecare fiind asigurată conform prezentei ordonanţe de urgenţă, indemnizaţiile se calculează şi se plătesc, după caz, de fiecare angajator.”

Prevederile art. 72 din Ordinul nr. 60/2006 „(1) Pentru persoana care se află în două sau mai multe situaţii dintre cele prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. A şi B din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, şi care desfăşoară activitatea la mai mulţi angajatori, la fiecare fiind asigurată conform acestei ordonanţe de urgenţă, indemnizaţiile se calculează şi se plătesc, după caz, de fiecare angajator. În  această situaţie primele două exemplare originale ale certificatului de concediu medical se prezintă spre calcul angajatorului la care asiguratul are venitul cel mai mare, iar la celălalt/ceilalţi angajator/angajatori se prezintă cele două exemplare în copii certificate de către medicul prescriptor.

(2)Pe copiile certificate se va înscrie «Conform cu originalul» şi se va aplica ştampila unităţii, parafa şi semnătura medicului prescriptor, precum şi, după caz, parafa şi semnătura medicului şef de secţie, în cazul concediului medical acordat la externare pentru o perioada mai mare de 7 zile.

(3)Angajatorii plătitori au obligaţia respectării prevederilor art. 1.”

6.Bugetul din care se plăteşte indemnizaţia de maternitate:

Conform art. 25 din OUG nr. 158/2005: „ (2) Indemnizaţia de maternitate se suportă integral din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.”

7.Dispoziţiile Codului muncii potrivit cărora contractul individual de muncă se suspendă de drept şi nu prin acordul părţilor sau la latitudinea părţilor, ci ca urmare a prescripţiei medicului care certifică prin Certificatul de concediu medical că persoana nu poate desfăşura activitate o perioadă determinată de timp:

Conform art. 49 şi art. 50 din Legea nr. 53/2003: „(1) Suspendarea contractului individual de muncă poate interveni de drept, prin acordul părţilor sau prin actul unilateral al uneia dintre părţi.

(2) Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator.”, „Contractul individual de muncă se suspendă de drept în următoarele situaţii: a) concediu de maternitate;”

8.În ceea ce priveşte veniturile realizate în lunile august, septembrie şi octombrie 2017 din activitatea de PFA, având în vedere argumentele de fapt şi de drept invocate în întâmpinare şi în prezentele concluzii scrise, faptul că reclamanta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă şi a avut contractul de muncă suspendat de drept în această perioadă, consideră că în mod temeinic şi legal pentru această perioadă a fost luată în calcul indemnizaţia de maternitate, adică sumele încasate din perioade asimilate (spre ex. art. 2 alin. 5 din OUG nr. 111/2010).

9.Alte dispoziţii legale care privesc modul de calcul şi care consideră că trebuie analizate de instanţa de fond:

Art. 3 din O.U.G. nr. 111/2010 „în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, veniturile din salarii şi asimilate salariilor, din activităţi independente şi din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură prevăzute la art. 2 alin. (1) sunt cele definite la art. 67, art. 76 alin. (1) şi (2) şi art. 103 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi reprezintă valoarea obţinută după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului impozabil stabilit conform legii, corespunzător fiecărei categorii de venit.

(2) Veniturile care se iau în considerare pentru stabilirea nivelului indemnizaţiei pentru creşterea copilului reprezintă, după caz: a) suma încasată de persoana îndreptăţită, rezultată după aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul al impozitului determinate ca diferenţă între venitul net din salarii calculat prin deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni şi a deducerii personale acordate pentru luna respectivă şi contribuţiile la fondurile de pensii facultative, precum şi cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă pentru veniturile din salarii, la locul unde se află funcţia de bază;

b) suma încasată de persoana îndreptăţită, rezultată după aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul al impozitului determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora, pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri; ... e) suma rezultată după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net din activităţi independente determinat în condiţiile legii;

(6) Pentru luna naşterii copilului se iau în calcul veniturile cuvenite pentru acea lună, respectiv venitul pe care l-ar fi primit persoana dacă ar fi lucrat în toată luna, sau cumulul dintre venitul aferent zilelor lucrate cu indemnizaţia de maternitate.”

Art. 13 din OUG nr. 111/2010 „(3) La stabilirea bazei de calcul al indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau în considerare toate veniturile supuse impozitului realizate de persoana îndreptăţită, precum şi veniturile aferente perioadelor asimilate prevăzute la art. 2 alin. (5) şi (6).

(4) Baza de calcul al indemnizaţiei pentru creşterea copilului stabilită potrivit alin. (3) se determină ca suma totală a veniturilor realizate în ultimele 12 luni anterioare naşterii copilului împărţită la 12.

(5) În cazul veniturilor din activităţi independente sau agricole, la stabilirea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau în calcul veniturile înscrise în actele doveditoare împărţite la numărul de luni în care s-au realizat acestea.”

Art. 6 din H.G. nr. 52/2011 „(5) Actele doveditoare privind realizarea de venituri, precum şi nivelul lunar, trimestrial sau anual al acestora, eliberate de angajator sau de organele competente, sunt, după caz, următoarele:

a) dovada eliberată de angajator sau de entităţile asimilate angajatorului, care au calitatea de plătitori de venituri supuse impozitului, ori, după caz de autorităţile fiscale din care să rezulte că persoana îndreptăţită a realizat timp de 12 luni în ultimii 2 ani anterior naşterii copilului venituri din salarii şi asimilate salariilor sau de autoritatea competentă, în caz de dizolvare, faliment ori lichidare judiciară a angajatorului;

b) dovada privind veniturile realizate în anii fiscali anteriori celui în care s-a născut copilul, corespunzători perioadei prevăzute la art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă sau, după caz, dovada privind venitul calculat în vederea plăţii anticipate a impozitului, eliberată de autorităţile competente, în cazul persoanelor care realizează venituri din activităţi independente, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură;

... e) adeverinţa eliberată de plătitorul indemnizaţiei de maternitate, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare, de angajator sau, după caz, de casa de asigurări de sănătate ori de agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă. Pentru persoanele care beneficiază de indemnizaţie de maternitate în baza unor statute speciale se solicită adeverinţa eliberată de casele autonome de asigurări;”

Art. 7 din H.G. nr. 52/2011:” (2) Pe perioada concediilor prevăzute la alin. (1) raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanei îndreptăţite se suspendă.

(3) În situaţia persoanelor îndreptăţite care realizează venituri din activităţi independente, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură şi care nu lucrează în baza unui contract individual de muncă, concediul reprezintă întreruperea/suspendarea activităţii pe perioada de până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, în situaţia solicitării drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1), art. 11, respectiv art. 31 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă.

(4) În situaţia persoanelor care realizează concomitent venituri supuse impozitului din mai multe surse, concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului se acordă pe baza documentelor doveditoare privind suspendarea a cel puţin uneia dintre activităţi, cu respectarea prevederilor art. 16 alin. (3) lit. c) din ordonanţa de urgenţă.”

Art. 21 din H.G. nr. 52/2011 „(1) La stabilirea bazei de calcul a indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau în considerare toate veniturile realizate de persoana îndreptăţită, obţinute în condiţiile art. 3 din ordonanţa de urgenţă, precum şi veniturile aferente perioadelor asimilate prevăzute la art. 2 alin. (5) şi (6) din ordonanţa de urgenţă. ....

(2) Cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului se calculează prin aplicarea cotei de 85% asupra bazei de calcul stabilite potrivit alin. (1) şi nu poate fi mai mic decât cel prevăzut de art. 2 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă.

(3) Pentru luna în care s-a născut copilul se ia în calcul venitul cuvenit în luna respectivă, cu respectarea prevederilor art. 3 alin. (6) din ordonanţa de urgenţă.”

Referitor la prevederile art. 3 alin 6 din O.U.G. nr. 111/2010 „(6) Pentru luna naşterii copilului se iau în calcul veniturile cuvenite pentru acea lună, respectiv venitul pe care l-ar fi primit persoana dacă ar fi lucrat în toată luna, sau cumulul dintre venitul aferent zilelor lucrate cu indemnizaţia de maternitate.”

Art. 21 alin. (3) din H.G. nr. 52/2011 „Pentru luna în care s-a născut copilul se ia în calcul venitul cuvenit în luna respectivă, cu respectarea prevederilor art. 3 alin. (6) din ordonanţa de urgenţă.”

Consideră, aşa cum a constatat şi confirmat prin Sentinţa civilă nr. (...)/CA/2018 instanţa de fond, că singurul mod de calcul efectuat în temeiul şi în spiritul dispoziţiilor legale mai sus enunţate este:

- Conform adeverinţei de venit eliberate de angajator (Adeverinţa nr. (...)/18.12.2017 emisă de (...) S.R.L) în cele 12 luni anterioare naşterii minorei reclamanta a realizat un venit net de 56884 lei din care 34.724 salariu şi 22.160 indemnizaţie de maternitate (ca urmare a majorării de peste zece ori a salariului în ultimele două luni anterioare intrării în concediu de maternitate);

- din Adeverinţa de venit pe anul 2017 nr. (...)/07.12.2017 rezultă că reclamanta a estimat, pentru perioada 12.06.2017 - 21.11.2017 realizarea unui venit impozabil de 86.046 lei, iar impozitul este de 13.767 lei. Astfel  că, suma netă este de 72.279 lei. Această sumă se împarte la numărul de luni în care acestea s-au realizat conform actelor oficiale eliberate de instituţiile competente (ORC şi ANAF) adică la 6 luni, PFA înfiinţată în 12.06.2017 şi activitatea suspendată la data de 21.11.2017, adică o medie de 12.047 lei/lună

- din Adeverinţa nr. (...)/18.12.2017 emisă de (...) S.R.L reiese că în perioada 28.07.2017  - 14.11.2017 reclamanta s-a aflat în concediu pentru incapacitate temporară de muncă beneficiind în această perioadă de indemnizaţie de concediu medical;

Luna noiembrie 2017 este ulterioară naşterii minorului, în concluzie, raportat la prevederile legale, data naşterii minorului, documentele prezentate, calculul este următorul: 56884 (salariu şi indemnizaţii de concediu medical conform adeverinţei eliberate de angajator) + 24094 lei(venit din activităţi independente lunile iunie - iulie 2017) = 80978 : 12 luni = 6748,16 x 85% = 5735,94 lei/lună.

II. În ceea ce priveşte solicitarea de a obliga la plata sumelor actualizate cu dobânda legală, întrucât, în speţa de faţă, este vorba de beneficii de asistenţă socială plătite din bugetul de stat, iar nu de folosinţa unui creanţe, consideră că nu pot fi acordate dobânzi legale remuneratorii.

Astfel că, prevederile art. 1535 Cod civil, nu se aplică în speţa de faţă, recurenta/reclamanta nu are calitate de creditor, suma nu a ajuns la scadenţă, iar AJPIS (...), în calitate de plătitor al beneficiului social nu poate avea la acest moment calitatea de debitor.

Codul civil prevede că dobânda legală se supune regimului juridic actual al dobânzilor, iar dispoziţiile O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, reglementează două categorii principale de dobânzi legale, respectiv dobânda legală remuneratorie şi dobânda penalizatoare pentru obligaţii băneşti, astfel:

-dobânda legală remuneratorie, ca echivalent al folosirii capitalului în cazul împrumuturilor;

-dobânda penalizatoare, ca sancţiune a neachitării sumelor datorate la scadenţă, atât în cazul împrumutului, cât şi în cazul altor obligaţii contractuale.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din OG nr. 13/2011 părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii pentru întârzierea la plată a unei obligaţii băneşti. Art.2 din acelaşi act normativ arată că în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi penalizatoare şi în absenţa stipulaţiei expuse a acestora de către pârâţi se va plăti dobânda legală aferentă.

Potrivit art.1 alin.3 din OG nr.13/2011 dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare. Prin urmare, în speţă, fiind vorba de beneficii sociale plătite din bugetul de stat, iar nu de folosinţa unui capital, nu pot fi acordate dobânzi legale remuneratorii, deoarece sumele care se acordă de la bugetul de stat prin intermediul M.M.J.S. au destinaţie precisă şi nu pot fi folosite în alt scop decât cel pentru care au fost alocaţi, conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice.

III. În ceea ce priveşte eventualitatea obligării AJPIS (...) la plata cheltuielilor de judecată, consideră că nu poate fi dovedită culpa procesuală, atâta timp cât au fost aplicate dispoziţiile legale în vigoare, instituţia având temei legal pentru stabilirea şi plata drepturilor conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 111/2010, H.G. nr. 52/2011 şi a celorlalte acte normative enunţate în prezenta cerere.

Pentru toate considerentele invocate atât la dezbaterea pe fond a cauzei, precum şi având în vedere considerentele invocate în această cerere, solicită respingerea recursului ca nefondat şi neîntemeiat, menţinerea în totalitate a Sentinţei civile nr. (...)/CA/2018 pronunţată de Tribunalul (...), să se constate de asemenea, că nu datorează cheltuieli de judecată.

În drept a invocat prevederile următoarelor acte normative: art. 201, art. 205 din Noul Cod de procedură civilă - Legea nr. 134/2010; Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare; O.U.G. nr. 113/21.12.2011 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială; H.G. nr. 151/2012 privind aprobarea Statutului propriu de organizarea şi funcţionarea al Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, cu modificările ulterioare; O.U.G. nr.111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor; H.G. nr.52/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor; O.U.G. nr. 158/2005 şi normele metodologice de aplicare a acestora, Ordinul 1474/2005, Legea nr.287/2009 - Codul civil, OUG nr. 158/2002, Ordinul nr. 60/2006, Codul muncii.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanţa a apreciat recursul declarat de reclamantă (...) (...) ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Din înscrisurile depuse la dosar, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Conform adeverinţei de venit eliberate de angajator (Adeverinţa nr. (...)/18.12.2017 emisă de (...) S.R.L), în cele 12 luni anterioare naşterii minorului (...) (...) reclamanta a realizat un venit net de 56.884 lei, din care 34.724 salariu şi 22.160 indemnizaţie de maternitate (ca urmare a majorării de peste zece ori a salariului în ultimele două luni anterioare intrării în concediu de maternitate);

Din Adeverinţa de venit pe anul 2017 nr. (...)/07.12.2017 rezultă că reclamanta a estimat, pentru perioada 12.06.2017 - 21.11.2017 realizarea unui venit impozabil de 86.046 lei, iar impozitul este de 13.767 lei. Astfel  că, suma netă este de 72.279 lei. Această sumă se împarte la numărul de luni în care acestea s-au realizat conform actelor oficiale eliberate de instituţiile competente (ORC şi ANAF), adică la 6 luni, PFA înfiinţată în 12.06.2017 şi activitatea suspendată la data de 21.11.2017, adică o medie de 12.047 lei/lună.

Din Adeverinţa nr. (...)/18.12.2017 emisă de (...) S.R.L reiese că în perioada 28.07.2017 -14.11.2017 reclamanta s-a aflat în concediu pentru incapacitate temporară de muncă beneficiind în această perioadă de indemnizaţie de concediu medical.

Luna noiembrie 2017 este ulterioară naşterii minorului (04.10.2017), în concluzie, raportat la prevederile legale, data naşterii minorului, documentele prezentate, calculul este următorul: 56.884 (salariu şi indemnizaţii de concediu medical conform adeverinţei eliberate de angajator) + 24.094 lei (venit din activităţi independente lunile iunie - iulie 2017) = 80.978 : 12 luni = 6.748,16 x 85% = 5.735,94 lei / lună, sumă stabilită prin decizia contestată.

Art. 2  (1) Persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară.

(2) Indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (1) se stabileşte în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului şi nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată.(…)

Recurenta a contestat faptul că intimata nu i-a luat în considerare la calculul indemnizaţiei de creştere a copilului, pe lângă indemnizaţia de concediu medical/maternitate obţinută în perioada august - octombrie 2017 şi a veniturilor impozabile obţinute în această perioadă.

După cum în mod temeinic a argumentat intimata – pârâtă, indemnizaţia de concediu medical se plăteşte pe durata concediului medical/maternitate, care se acordă de către medicul specialist, pentru perioada în care persoana, din motive de graviditate nu poate desfăşura activitate, adică nu îşi poate folosi temporar forţa de muncă şi pentru acest motiv indemnizaţia se suportă integral din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi contractul individual de muncă se suspendă de drept. Ca urmare, nu se poate susţine că nu poţi presta activitate la unul/unii din angajatori şi poţi presta activitate profesională remunerată la altul/alţi angajatori sau persoane asimilate acestora.

O interpretare ca a reclamantei ar genera o contradicție între starea de graviditate care a presupus suspendarea raporturilor de muncă la (...) S.R.L și desfășurarea în perioada de suspendare a unor activități independente similare celor care au fost suspendate.

Ar fi putut fi acceptată aceasta interpretare, dacă ar fi intervenit suspendarea concediului de maternitate pentru perioada in care reclamanta a realizat venituri, ceea ce nu s-a întâmplat în speţă.

După cum a argumentat în mod corect intimata, indemnizaţia pentru creşterea copilului nu ar trebui să fie un mijloc de îmbogăţire, ci cuantumul acesteia ar trebui să reflecte veniturile realizate de solicitantul indemnizaţiei pentru creşterea copilului din prestarea efectivă a unor activităţi profesionale reglementate de art. 67, 76 alin.1 şi 2 şi art. 103 Cod fiscal.

În concluzie, raportat la prevederile legale (art. 3 din OUG nr. 111/2010 rep.), data naşterii minorului, documentele prezentate, ca urmare a prelucrării actelor depuse de reclamantă şi anexate cererii de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, a fost stabilit in mod corect de către intimata-pârâtă dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 496 Cod procedură civilă, recursul declarat a fost respins ca nefondat, iar sentinţa primei instanţe a fost menţinută ca fiind temeinică şi legală, fără cheltuieli de judecată, nefiind nesolicitate.

Domenii speta

Spete similare