Conducere vehicul sub influenţa acoolului

Deliberând asupra contestaţiei ce face obiectul prezentei cauze, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 17.07.2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Bacău în dosar nr. 3521/180/2020/a1, s-a dispus:

“Respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul I.M.G., privind administrarea de probatorii în cadrul procedurii de cameră preliminară.

Respinge, ca nefondate, cererile formulate de inculpat privind neregularitatea actului de sesizare al instanţei, de excludere a probelor pretins a fi obţinute în mod ilegal şi de restituire a cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale

În baza art. 342 C. pr. pen., raportat la art. 35, art. 41 C. pr. pen., constată competenţa instanţei, sub aspectul funcţional, material şi teritorial.

În baza art. 346 alin. 1 C. pr. pen., constată legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 7924/P/2016/26.02.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului I.M.G., pentru săvârșirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.pen., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Dispune începerea judecăţii cauzei.

Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.

Pronunţată în camera de consiliu azi, 17.07.2020.”

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Bacău a reţinut următoarele:

„Prin rechizitoriul nr. 7924/P/2016/26.02.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul I.M.G., pentru săvârșirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.pen.

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt că, în data de 30.09.2016, în jurul orei 22:20, inculpatul I.M.G. a condus autoturismul marca T., , pe str. E.R. din mun. Bacău, jud. Bacău, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Situaţia de fapt a fost astfel reţinută, în urma administrării probatoriilor aflate în dosarul parchetului.

Verificând competenţa instanţei sub aspect funcţional, material şi teritorial, potrivit dispoziţiilor art. 342 C. pr. pen., raportat la art. 35 şi art. 41 C. pr. pen., se constată că instanţa este competentă să judece cauza.

Din actele şi lucrările dosarului parchetului, judecătorul de cameră preliminară constată că administrarea probelor şi efectuarea actelor de urmărire penală s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale privind urmărirea penală, iar rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă şi încadrarea juridică, la persoana inculpatului, la probele şi mijloacele de probă, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi la cheltuielile judiciare.

În ce priveşte cererea formulată de inculpatul I.M.G., privind administrarea de probatorii în cadrul procedurii de cameră preliminară, astfel cum s-a arătat mai sus, având în vedere dispoziţiile art. 342 Cpp., precum şi faptul că acestea pot constitui apărări de fond, judecătorul de cameră preliminară va respinge, ca nefondată, această cerere.

În raport cu cele mai sus menţionate, în temeiul art. 346 al. 1 C. pr. pen., judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea rechizitoriului întocmit în cauză, a administrării probelor şi actelor de urmărire penală şi va dispune începerea judecăţii.

Prin urmare, va respinge ca nefondate cererile formulate de inculpat privind neregularitatea actului de sesizare al instanţei, de excludere a probelor pretins a fi obţinute în mod ilegal şi de restituire a cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.”

Împotriva Încheierii din data de 17.07.2020, în termen legal, a formulat contesaţie inculpatul I.M.G., solicitând admiterea contestaţiei, desfiinţarea încheierii contestate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea contestaţiei, s-a arătat, în esenţă, că deşi instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la cererile şi excepţiile invocate, în considerentele hotărârii aceste aspecte nu au fost analizate în raport de criticile invocate, privind încălcări ale normelor procesual penale, motivarea instanţei de fond fiind străină de cauză, în sensul că se indică considerente ce ţin de judecarea cauzei în fond şi nu în raport de obiectul procedurii de cameră preliminară. Contestatorul indică practică judiciară relevantă în materie şi susţine că lipsa de motivare este evidentă.

Analizând actele si lucrările dosarului prin intermediul motivelor invocate în susţinerea contestaţiei dar şi prin raportare la motivele ce pot fi invocate din oficiu, completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău apreciază că aceasta este întemeiată şi urmează să o admită pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Cu titlu prealabil, judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău reţin că potrivit art. 342 C. proc. pen., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

Verificarea legalităţii sesizării instanţei presupune că judecătorul de cameră preliminară va verifica dacă rechizitoriul a fost întocmit de un procuror din cadrul parchetului competent, dacă actul de sesizare cuprinde menţiunile prevăzute de art. 328 C. proc. pen., dacă sunt descrise toate faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, dacă procurorul a dispus cu privire la toate faptele şi cu privire la inculpatul care a fost menţionat şi dacă rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei.

Obiectul procedurii nu include aşadar şi aspecte legate de temeinicia trimiterii în judecată sau de posibilitatea de a ordona administrarea unor noi probe de către procuror, ori oportunitatea suplimentǎrii probatoriului, aşa cum au solicitat contestatorii.

Astfel, din coroborarea prevederilor art. 345 şi urmǎtoarele C. proc. pen., cererile şi excepţiile ce pot fi invocate în procedura de cameră preliminară pot viza, în mod exclusiv, neregularităţi ale actului de sesizare, motive de nulitate a actelor de urmărire penală ori de excludere a probelor administrate în aceeaşi fază a procesului penal.

Orice alte critici la adresa urmăririi penale se constituie în apărări care vizează fondul cauzei, pot conduce la o soluţie de achitare sau încetare a procesului penal şi nu pot fi valorificate în procedura de cameră preliminară ci în etapa judecăţii.

Trebuie subliniat că judecătorul de cameră preliminară are obligaţie de a se limita la a efectua doar controlul asupra legalităţii rechizitoriului, nu şi cel asupra temeiniciei sale, iar legalitatea rechizitoriului cuprinde două componente:

- redactarea corespunzătoare, adică rechizitoriul trebuie să cuprindă toate elementele indicate de lege, respectiv de dispoziţiile art. 328 C. Proc. Pen.

- verificarea legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior celui care 1-a întocmit, conform art. 328, alin. 1 C. Proc. Pen ca o aplicare a regulii subordonării ierarhice, care guvernează faza de urmărire penală.

În schimb, temeinicia rechizitoriului presupune o corespondenţă sistematică între acuzarea formulată de către procuror (faptă materială şi încadrare juridică) şi probele pe care se fondează acuzarea. Ori acest control – al temeiniciei rechizitoriului – este o activitate specifică fazei de judecată, instanţa procedând în cursul judecăţii la verificarea punctuală a acuzaţiei penale formulate împotriva unui inculpat, cu respectarea principiilor care guvernează această fază procesuală.

De asemenea, în camera preliminară se verifică legalitatea administrării probelor, adică a modului în care au fost administrate probele pe parcursul urmăririi penale, verificarea rezumându-se doar la respectarea legii procesual penale de către procurorul de caz, fără a se lua în considerare temeinicia probelor şi modul în care acestea se coroborează, ori dacă demonstrează acuzaţiile formulate în rechizitoriu.

Sub un prim aspect, se constată că examenul judecătorului de cameră preliminară este limitat, prin voinţa legiuitorului, la chestiuni eminamente de drept, circumscrise exigențelor de formă și conținut ale actelor procedurale, de concordanță a acestora din urmă cu actele procesuale pe care le încorporează ori cu dispozițiile legale pertinente, caracteristici ce imprimă acestui examen un specific inevitabil formal.

În egală măsură, un atare examen implică o evaluare a probelor din aceeași unică perspectivă a legalității (sau, după caz, a loialităţii), judecătorul analizând doar legalitatea, iar nu oportunitatea actului prin care s-a dispus/respins administrarea unei probe de către organul de urmărire penală și putând exclude probele cu un caracter nelegal, nu și pe cele lipsite de relevanță ori de utilitate.

Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară verifică procedura, cazurile şi condiţiile expres enunţate în lege, conform cărora pot fi administrate probele prin intermediul mijloacelor de probă, excluderea probelor dispunându-se numai în situaţia în care se constată că acestea au fost administrate în mod nelegal, nu şi în situaţia în care acestea nu sunt relevante.

Un ultim aspect pe care îl verifică judecătorul de cameră preliminară este legalitatea actelor procesuale şi procedurale efectuate de către organele de urmărire penală, indiferent de natura şi scopul lor, oportunitatea actelor de urmărire penală şi modalitatea practică în care a acţionat procurorul neputând face obiectul controlului în procedura camerei preliminare.

Aplicând aspectele cu caracter general evidenţiate anterior, completul de judecători de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău, reţine că în procedura desfăşurată la instanţa de fond, contesatorul I.M.G. a invocat mai multe cereri şi excepţii referitoare la regularitatea actului de sesizare, precum şi la legalitatea administrării probelor de către organele de urmărire penală.

Fiecare dintre aceste excepţii invocate a fost motivată, cu trimitere atât la practica judiciară în materie apreciată de inculpat a fi relevantă, cât şi la solicitarea de administrare de probatorii, însă judecătorul de cameră preliminară s-a limitat la a arăta că “administrarea probelor şi efectuarea actelor de urmărire penală s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale privind urmărirea penală, iar rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă şi încadrarea juridică, la persoana inculpatului, la probele şi mijloacele de probă, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi la cheltuielile judiciare. În ce priveşte cererea formulată de inculpatul I.M.G., privind administrarea de probatorii în cadrul procedurii de cameră preliminară, astfel cum s-a arătat mai sus, având în vedere dispoziţiile art. 342 Cpp., precum şi faptul că acestea pot constitui apărări de fond, judecătorul de cameră preliminară va respinge, ca nefondată, această cerere”. În opinia judecătorilor de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bacău, aspectele reţinute de judecătorul instanţei de fond nu pot echivala cu o motivare, deşi în dispozitivul hotărârii cererile şi excepţiile astfel invocate, respectiv solicitarea de administrare a probatoriului în procedura de cameră preliminară au fost respinse.

Prima instanţă nu şi-a respectat aşadar obligaţia de a motiva hotărârea, obligaţie ce decurge atât din cuprinsul prevederilor art. 345 C. proc. pen. cât şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6, alin. 1 din Convenţie înglobează, între altele, dreptul părţilor în cauză de a prezenta observaţiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor şi în mod corelativ, o soluţionare a acestora din partea judecătorului. Convenţia nedorind să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efecte (a se vedea, spre exemplu, cauza Artico c. Italiei, Hotărârea din 13.05.1980, par. 33), acest drept nu poate trece drept efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt într-adevăr „ascultate”, adică examinate în mod judicios de instanţa sesizată. Astfel, dispoziţiile art. 6 implică în special în sarcina instanţei obligaţia de a examina în mod efectiv mijloacele, argumentele şi solicitările de probă ale părţilor, fără a le aprecia pertinenţa (cauza Perez c. Franţei, par. 80). Cu toate acestea, art. 6, alin. 1, obligă instanţele să-şi motiveze hotărârile, aceasta neînsemnând că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument invocat (cauza Van der Hurk c. Olandei, par. 61).

Modalitatea în care a procedat prima instanţă nu poate echivala cu o soluţionare efectivă a cauzei, judecata având un caracter pur formal, care nu corespunde exigenţelor procesului penal, astfel că se impune rejudecarea cauzei. Totodată, în condiţiile în care legea procesual penală prevede două grade de jurisdicţie şi pentru procedura de cameră preliminară, este necesar ca judecata să parcurgă toate etapele procesuale, pentru a nu priva inculpatul contestator de un grad de jurisdicţie, prin soluţionarea cauzei direct de către instanţa de control.

Dublul grad de jurisdicţie este un drept recunoscut în materie penală prin Protocolul nr. 7 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Acesta presupune că orice persoană declarată vinovată de săvârşirea unei infracţiuni de un tribunal, are dreptul de a cere examinarea hotărârii prin care i s-a stabilit vinovăţia de către o instanţă superioară ierarhic. Dublul grad de jurisdicţie vizează o judecare integrală a cauzei în faţa a două instanţe de judecată, una de fond, iar cea de-a doua, de control judiciar. În primă instanţă nu a avut loc o judecată cu respectarea tuturor garanţiilor procedurale întrucât nu a existat o analiză efectivă a cererilor formulate, soluţia pronunţată având un caracter pur formal, astfel că în speţă primul grad de jurisdicţie nu poate fi luat în considerare, de aceea pentru respectarea dreptului la un proces echitabil şi asigurarea efectivă a două grade de jurisdicţie, conform art. 2 din Protocolul nr. 7 al Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, este justificată trimiterea cauzei spre rejudecare.

Neregularitatea constatată de Tribunal nu se regăseşte printre cele prevăzute de art. 281 C. proc. pen. care, conform art. 425¹, alin. 7 C. Proc. Pen, permit trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe. Cu toate acestea, în condiţiile în care nu a avut loc o judecată propriu-zisă în faţa primei instanţe, pentru a nu priva intimatul de un grad de jurisdicţie prin judecarea cauzei de către instanţa control, se impune desfiinţarea sentinţei penale şi rejudecarea cauzei de prima instanţă, în vederea soluţionării fondului cauzei cu respectarea garanţiilor procesuale conferite părţilor de Codul de procedură penală. Hotărârea instanţei de control este definitivă, potrivit art. 552, alin. 2 C. proc. Pen. şi prin urmare nu există o altă instanţă de judecată care poate examina legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de către instanţa de control, pentru a corija eventualele deficienţe, context în care situaţia juridică a contestatorului ar fi soluţionată cu caracter definitiv doar de către o singură instanţă, fapt inadmisibil.

Tribunalul constată că inexistenţa unui al doilea grad de jurisdicţie este de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil al intimatului prevăzut de art. 6, par. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicţie în materie penală.

Având în vedere aceste considerente, în baza art. 425¹, alin. 7, pct. 2, lit. b C. proc. pen. raportat la art. 347, alin. 3 şi art. 346 C. proc. pen., Tribunalul va admite contestaţia formulată de către contestatorul I.M.G., împotriva Încheierii din data de 17.07.2020 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Bacău în dosar nr. 3521/180/2020/a1, pe care o va desfiinţa în totalitate şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleaşi instanţe.

Se vor menţine în totalitate actele procedurale efectuate în cauză până la termenul din data de 14.07.2020, inclusiv.

În baza art. 275, alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare