Oug 195

Sentinţă penală 60 din 08.02.2011


Dosar nr. 5090/317/2010 Cod operator 3924

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

TG-CĂRBUNEŞTI

Sentinţa Nr. 60/2011

Şedinţa publică de la 08 Februarie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE I.M.

Grefier L.V.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D.P. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.-Cărbuneşti

Pe rol fiind judecarea cauzei penale privindu-l pe inculpatul P.F.având ca obiect săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art.87 alin.5 O.U.G nr. 195/2002 Rep.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns inculpatul asistat de apărător ales P.C..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier.

Instanţa pune în discuţie trimiterea pe cale administrativă a dosarului nr.2717/P/2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.-Cărbuneşti, instanţa fiind sesizată doar cu privire la infracţiunea prev. şi ped. de art.87 alin.5 O.U.G.195/2002 Rep.

Reprezentantul Ministerului Public şi apărătorul inculpatului nu se opun.

Instanţa pune în vedere inculpatului prevederile art.3201 C.proc.pen.

Inculpatul declară că recunoaşte săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, solicitând ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte.

Reprezentantul Ministerului Public şi apărătorul inculpatului apreciază că judecarea cauzei se poate face în baza art.3201C.proc.pen.

Constatând că nu mai sunt alte probe de administrat şi cereri de formulat, instanţa, în temeiul art. 339 Cod de procedură penală, declară cercetarea judecătorească terminată şi acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public expune starea de fapt şi arată că refuzul inculpatului, în calitate de conducător al unui autovehicul, de a i se recolta probe biologice întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87 alineat 5 din OUG 195/2002 Rep. şi solicită condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, urmând ca instanţa să facă aplicarea dispoziţiilor privitoare la pedepsele accesorii şi să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Avocatul inculpatului arată că din probele administrate în cauză rezultă săvârşirea de către inculpat a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată. Solicită instanţei să constate că inculpatul a avut un comportament sincer recunoscând săvârşirea faptei şi nu este cunoscut cu antecedente penale, motiv pentru care urmează să se reţină în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal şi să i se aplice o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege în condiţiile art. 76 Cod penal, a cărei executare să fie suspendată condiţionat în baza art. 81 Cod penal.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că recunoaşte şi regretă săvârşirea faptei.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbuneşti nr.2911/P/2010 din data de 30.11.2010, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului P.F., fiul lui I. şi F., născut la data de ……….., în Com.R. de A, Jud.Gorj, cetăţean român, studii liceale, căsătorit, un copil minor, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în Com.R. de A., Jud.Gorj, CNP …………. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art.87 alin.5 din O.U.G.195/2002 Rep.

În actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut în esenţă ca stare de fapt că, la data de 09.09.2010, în jurul orei 16,25, organele de poliţie au oprit autoturismul marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare …………. care rula pe DN …., în localitatea S., fiind condus de către inculpat.

Inculpatul a fost condus la spital unde a refuzat recoltarea de probe biologice deşi a luat cunoştinţă de rezultatul testării, respectiv 0,94 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Analizând ansamblul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, instanţa reţine aceeaşi stare de fapt cu cea avută în vedere prin rechizitoriu.

Astfel, din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante încheiat de organele de poliţie, rezultă că, la data de 09.09.2010, în timp ce efectuau un control al traficului rutier, au oprit pentru control autoturismul condus de inculpat.

Conform menţiunilor aceluiaşi proces-verbal coroborat cu rezultatul alcooltestului, se constată că în data de 09.09.2010, ora 16.38, inculpatul prezenta o alcoolemie de 0,94 mg/l.

Inculpatului i s-a solicitat să însoţească organele de poliţie la spital pentru a i se recolta probe biologice de sânge, respectiv de urină. Acesta a refuzat recoltarea probelor, refuzul fiind consemnat în buletinul de examinare clinică, fila 11.

Cu ocazia audierii sale în cursul urmăririi penale şi a ascultării de către instanţă, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, recunoaştere care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate.

Faţă de starea de fapt expusă, instanţa constată că fapta inculpatului P.F.care în data de 09.09.2010, în calitate de conducător auto, a refuzat să se supună recoltării de probe biologice întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87alineat 5 din OUG 195/2002, Rep., atât sub  aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, inculpatul având în permanenţă reprezentarea rezultatului faptei sale, urmând a fi condamnat pentru săvârşirea acestei infracţiuni.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului, instanţa va avea în vedere dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate de art.87 alin.5 din O.U.G.195/2002 Rep.,  gradul de pericol social concret al faptei, împrejurarea în care aceasta a fost săvârşită, de persoana făptuitorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De asemenea, vor fi avute în vedere dispoziţiile art.3201 alin.7 C.proc.pen. conform cărora instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

În primul rând, din analiza limitelor de pedeapsă stabilite de către legiuitor pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin.5 din O.U.G.195/2002 republicată, se constată că aceasta prezintă un grad de pericol social generic ridicat, fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de minim 2 ani.

Limitele de pedeapsă vor fi reduse cu o pătrime având în vedere recunoaşterea inculpatului.

Relevante în cauză sunt şi împrejurările săvârşirii faptei. Din ansamblul mijloacelor de probă administrate rezultă că inculpatul care consumase băuturi alcoolice a condus autoturismul pe un drum naţional, intens circulat şi, fiind şi fiind surprins de organele de poliţie a refuzat să se supună recoltării de probe biologice pentru a nu i se putea stabili alcoolemia.

Simpla recunoaştere a faptului că a refuzat recoltarea, în condiţiile în care în cauză există probe evidente, care înlătură orice dubiu, cu privire la atitudinea sa (proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, buletine de examinare clinică), astfel încât inculpatul trebuia să recunoască, neputând nega o situaţie certă, nu echivalează cu o comportare sinceră în cursul procesului penal, de natura circumstanţei atenuante prevăzută de dispoziţiile art.74 alin.1 lit.c) C.pen.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că gradul de pericol social concret al faptei este ridicat, motiv pentru care nu va reţine ca circumstanţe atenuante conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii şi atitudinea sinceră constând în recunoaşterea săvârşirii infracţiunilor.

Astfel, spre deosebire de circumstanţele atenuante legale, care se aplică în virtutea legii şi se impun instanţei în mod obligatoriu, circumstanţele atenuante judiciare sunt împrejurări de fapt care numai prin raportare la fapta concretă, la ansamblul împrejurărilor în care a fost comisă şi la persoana infractorului, pot dobândi, prin apreciere, valenţe atenuante.

Împrejurările susceptibile de a constitui circumstanţe atenuante sunt realităţi obiective care, atunci când există, nu pot fi ignorate; dar, constatându-le, instanţa nu este obligată să le recunoască în mod automat caracter uşurător.

Totuşi,  având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii constând în lipsa antecedentelor penale, atitudinea conştiincioasă faţă de muncă şi comportarea corectă în relaţiile sociale şi în familie, instanţa va aplica inculpatului minimul pedepsei prevăzute de lege, de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanţa constată că scopul educativ preventiv al acesteia poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie şi, fiind îndeplinite şi condiţiile cerute de art. 81 Cod penal, va suspenda condiţionat executarea pedepsei cu închisoarea pe un termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal şi compus din durata pedepsei la care se va adăuga un termen de doi ani.

În baza art. 359 Cod de procedură penală se va atrage atenţia inculpatului, asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa reţine că natura faptelor săvârşite duce la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a  şi b) C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care, în baza art.71 alin.2 C.pen. îi va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art.64 alin.1 litera a) teza a –II –a şi b) C.pen., pe durata executării pedepsei principale.

Dată fiind suspendarea condiţionată a executării pedepsei privative de libertate aplicată inculpatului, instanţa, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, va dispune şi suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În temeiul art.191 alin.1 C.proc.pen., va obliga inculpatul la plata a 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 Rep., cu aplicarea dispoziţiilor art.3201 alin.7 C.proc.pen., condamnă inculpatul P.F., fiul lui I. şi F., născut la data de ., în Com.R. de Am., Jud.G., cetăţean român, studii liceale, căsătorit, un copil minor, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în Com.R. de A., Jud.G.j, CNP – ……………. la o pedeapsă de … (….) an şi .. (….) luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie  a interzicerii drepturilor civile  prevăzute de art. 64  alin.1 litera a) teza a -II –a şi b)  Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal, suspendă condiţionat executarea pedepsei pe o perioadă de …ani şi …(……..) luni termen de  încercare stabilit în condiţiile art.82 Cod penal.

În baza art. 359 alin.1 Cod procedură penală atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea unor drepturi civile pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata a 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 08.02.2011.

Preşedinte,

I.M.

Grefier,

L.V.

I.M. 24 Februarie 2011