Luare de mită.Trafic de influenţă.

I. Situaţia de fapt şi încadrarea juridicǎ reţinutǎ prin rechizitoriu

Prin rechizitoriul din data de 26.06.2019 al Parchetului de pe lângǎ Tribunalul Bacǎu în dosar nr. 824/P/2018 înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 1676 la data de 02.07.2019 s-a dispus trimiterea în judecatǎ a inculpatului S.L., agent de poliție în cadrul Secției 2 Poliție Rurală M.,  Postul de Poliție Z., pentru săvârșirea infracțiunilor de :

- luare de mită, prev de art. 289 alin 1 C.p. rap la art.  la art.  6 și art. 7 lit c din Legea 78/2000, fapta constând în aceea că în activitatea de instrumentare a dosarului penal nr X înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria M., a pretins de la numiții C.M. și A.I.A. suma de 5000 euro în vederea soluționării favorabile a  dosarului penal în care sunt cercetați ;

- luare de mită, prev de art. 289 alin 1 C.p. rap la art.  la art.  6 și art. 7 lit c din Legea 78/2000, fapta constând în aceea că în activitatea de instrumentare a dosarului penal nr Y înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria M. a pretins/primit de la numitul R.M.  o sumă de bani nedeterminată (cuprinsă între 1800 lei-2300 le), în vederea soluționării în mod favorabil a  dosarului penal în care R.M. era cercetat în calitate de suspect sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev de art. 228 alin 1, art. 229 alin 3 din C.p.

- trafic de influență, prev de art. 291 C.p. rap la art 6 și art. 7 lit c din Legea 78/2000, fapta constând în aceea că, în calitate de organ de poliție judiciară a pretins de la numiții C.M. și A.I.A., suma de 5000 euro, în vederea soluționării dosarului penal X în mod favorabil acestora,  lăsând să se creadă că are influență asupra procurorului de caz pentru a-l determina să dispună o soluție de netrimitere în judecată;

- inducerea în eroare a organelor judiciare, prev de art. 268 alin 1 din C.p., fapta constând în aceea că, după ce a luat  cunoștință despre faptul că numiții C.M. și A.I.A. ar fi în posesia unei înregistrări audio din care rezultă pretinderea de către suspect a  sumei de 5000 euro, cu rea credință, a sesizat organele de cercetare penală din cadrul DGA-SJA Bacău cu un denunț, cu privire la faptul că la data de 09.11.2018, numitul C.M. l-a abordat și i-a  dat de înțeles că este dispus să-i ofere bani pentru a fi favorizat cu ocazia efectuării cercetărilor în dosarul penal X înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria M., cunoscând că acest fapt este nereal, în realitate suspectul fiind cel care a pretins de la sus-menționați sume de bani.

Pentru dovedirea situaţiei de fapt au fost administrate mijloace de probǎ în cursul urmǎririi penale.

II. Camera preliminarǎ

Prin Încheierea nr. 175/P din data de 01.10.2019, rămasă definitivă prin încheierea nr. 120/28.11.2019 judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ a dispus începerea judecǎrii cauzei, constatând legalitatea sesizǎrii instanţei, a administrǎrii probelor şi a efectuǎrii actelor de urmǎrire penalǎ privindu-l pe inculpatul S.L.

De asemenea, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ a resins cererile şi excepţiile formulate de inculpat.

III. Desfǎşurarea cercetǎrii judecǎtoreşti

Prezent la judecarea cauzei, instanţa i-a adus la cunoştinţă inculpatului învinuirea care i se aduce prin actul de sesizare al instanţei, precum şi faptul că are dreptul să nu facă nicio declaraţie, că tot ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa, iar dacă acceptă să dea declaraţii are obligaţia să spună tot ce ştie cu privire la învinuirile care i se aduc.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, la data de 12.09.2019, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă, în baza art. 374, alin. 1 C. proc. Pen. a actului de sesizare al instanţei, instanţa l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396, alin. 10 C. proc. Pen.

În prezenţa apărătorului ales, inculpatul S.L. a declarat, că recunoaşte doar fapta de luare de mită în activitatea de instrumentare a dosarului penal nr X înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria M., pretinzând de la numiții C.M. și A.I.A. suma de 5000 Euro precum şi fapta de inducerea în eroare a organelor judiciare solicitând judecarea cauzei în procedură simplificată însă instanţa a respins solicitarea formulate în acest sens întrucât inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele reţinute în rechizitoriu constatând că nu sunt îndeplinte condiţiile prevăzute de art. 374, alin. 4 şi art. 375, alin. 1 C. proc. pen.

IV. Situaţia de fapt reţinutǎ de instanţǎ

Raportat la mijloacele de probǎ administrate în cauzǎ şi la poziţia procesuală exprimată, instanţa constatǎ cǎ faptele existǎ, constituie infracţiuni şi au fost sǎvârşite cu vinovǎţie de inculpat dincolo de orice îndoialǎ rezonabilǎ, aşa cum prevǎd dispoziţiile art. 396, alin. 2 C. proc. pen.

În data de 11.10.2018, în jurul orelor 23:00, inculpatul S.L., poliţist în cadrul postului de poliţie Z., a fost sunat de către operatorul SNAU 112 care a arătat  faptul că, serviciul a fost apelat de către o persoană pe nume A.C. care a sesizat faptul că numiții C.M., A.A.M.  și tatăl acestuia au pătruns în curtea sa din sat Z., comuna Z., fără drept și au lovit mai multe persoane aflate în vizită la ea, printre care și fiul său, A.M.M. Urmare acestui apel, inculpatul s-a deplasat la fața locului pentru a vedea care este situația. Ajuns acolo, împreună cu o echipă de jandarmi din M., a constatat că în curtea numitei A.C. se afla C.M., într-o stare vizibilă de ebrietate, care nu voia să părăsească spațiul curții, fiind evacuat de către jandarmi. Când a ajuns acolo, cele trei persoane agresate se aflau în două ambulanțe care au plecat spre Spitalul din M. S-a deplasat la Spitalul din M. unde erau cei trei agresați, la doi dintre aceștia fiindu-le acordate îngrijiri medicale. Ulterior, inculpatul s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunilor de lovirea și alte violențe și violarea de domiciliu. A doua zi dimineață a venit numitul A.M. care a depus certificat medico-legal cu privire la îngrijirile acordate. Unul dintre cei doi care au rămas în spital a fost internat pentru o perioadă de 5 zile.

Ulterior, în data de 24.10.2018 a primit și de la celelalte persoane, respectiv B.J. și K.M., certificate medico-legale.

La câteva zile după producerea evenimentului inculpatul a contactat telefonic pe martorul C.M. solicitându-i să se prezinte la postul de poliţie împreună cu martorul A.I.A. pentru a lămuri unele aspecte. Cei doi s-au prezentat la postul de poliţie iar în această împrejurare inculpatul le-a solicitat celor doi suma de 5000 Euro pentru rezolvarea acestui caz spunând că o să vorbească cu un procuror pe care îl cunoaşte, în caz contrar urmând să execute efectiv pedeapsa cu închisoarea ce le va fi aplicată. Aceste aspecte sunt confirmate de ambii martori, declaraţiile lor coroborându-se sub acest aspect.

La câteva zile după întâlnirea de la postul de poliţie inculpatul l-a abordat din nou pe martorul C.M. în timp ce acesta îşi spăla maşina în faţa porţii casei sale întrebându-l dacă a făcut rost de bani, martorul spunându-i că nu are de unde să-i dea.

Ulterior, după alte câteva zile inculpatul l-a apelat din nou telefonic pe C.M. solicitându-i acestuia să se prezinte împreună cu A.I.A. la postul de poliţie Z. Anticipând că şi de această dată vor fi întrebaţi despre suma de bani, cei doi martori au luat hotărârea de a înregistra pe telefon conversaţia ce urma să aibă loc.

Din relatările martorului C.M., care se coroborează cu cele ale martorului A.I.A. dar şi cu convorbirile înregistrate de aceştia pe telefon, rezultă că, într-adevăr, cu ocazia acelei întâniri inculpatul S.L. i-a întrebat pe cei doi martori dacă au făcut rost de cei 5000 de Euro însă aceştia au precizat că nu au de unde. Tot în acea împrejurare, pentru a-i determina să plătească suma de bani, inculpatul i-a avertizat că în cazul în care vor ajunge la instanţă suma va creşte.

 De asemenea, cu privire la cele discutate în acea zi la postul de poliţie, martorul C.M. a precizat că pentru a-i determina să-i dea suma de bani inculpatul a relatat un episod în care l-a ajutat pe martorul A.I.A. şi pe unchiul său  într-un dosar în care au fost surprinşi în timp ce sustrăgeau gazolină dintr-o conductă, fiind clasată cauza contra unei sume de 1800-2000 lei. Aceste aspecte se regăsesc, într-adevăr, în înregistrarea audio, inculpatul S.L. afirmând personal că nu este vorba de 1800 Euro ci de 1800 lei.

Susţinerile apărătorului inculpatului potrivit cărora cei doi martori nu sunt credibili întrucât sunt persoane care au intrat în conflict cu legea pe parcursul timpului nu pot fi primite de către instanţă întrucât acestea se coroborează între ele şi sunt conforme cu conversaţia înregistrată pe telefon.

În ceea ce priveşte suma de 1800 lei, martorul A.I.A. a susţinut în faţa instanţei că a fost de faţă în momentul în care R.M., în timp ce se afla în autovehicul, a introdus în plic suma de 17-18 milioane lei vechi, după care a coborât şi a introdus plicul prin trapa autovehiculului inculpatului, un autoturism V. de culoare roşie ce se afla în parcarea unui hotel de lângă postul de poliţie. Declaraţia sa nu se coroborează cu cea a martorului R.M., care a declarat în timpul urmăririi penale că, după ce a fost surprins alături de A.I.A. în timp ce sustrăgeau gazolină, inculpatul S.L. i-ar fi cerut, într-adevăr o sumă între 1800 -2300 lei pentru rezolvarea favorabilă a dosarului însă acesta nu i-a mai dat banii inculpatului întrucât sora martorului A.I.A. nu i-a trimis niciun ban. Aşadar nu se poate reţine că inculpatul a primit suma de bani solicitată martorului.

A mai susţinut inculpatul că nici declaraţia martorului R.M. nu e relevantă întrucât acesta şi-a schimbat declaraţia dată pe timpul urmăririi penale. Referitor la acest aspect, instanţa a dispus citarea acestui martor cu mandat de aducere însă nu a putut fi prezentat întrucât acesta este plecat în străinătate. Astfel, faţă de această împrejurare, instanţa va da valoare declaraţiei date de acesta la data de 04.04.2019 întrucât reprezintă ultima manifestare de voinţă în acest sens.

Afirmaţiile inculpatului referitoare la faptul că nu le-ar fi indicat celor doi martori faptul că are influenţă asupra vreunui procuror nu pot fi primite devreme ce ambii martori au susţinut că inculpatul le-a spus că ştie un procuror cu care cooperează şi care poate să le rezolve problema, astfel încât inculpatul a creat aparenţa că are influenţă asupra lui iar o parte din suma respectivă ar fi destinată acestuia.

Având în vedere că inculpatul fusese înştiinţat şi de martorul A.G. despre faptul că martorii C.M. şi A.I.A. au o înregistrare ce conţine detalii despre solicitarea sumei de 5000 Euro dar şi ca urmare a consultării cu şeful de post de la acel moment - agent G. şi cu martorul R.G.A. – poliţist în cadrul aceluiaşi post, inculpatul a luat decizia de a efectua un denunţ împotriva celor doi intenţia sa fiind de a contracara acţiunea celor doi.

La data de 21.11.2018 a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău denunţul înaintat de către D.G.A., formulat de către inculpatul S.L.. În denunțul formulat acesta susține că în data de 12.10.2018, în timp ce îşi exercita atribuţiile de serviciu, a fost sesizat cu privire la o altercaţie dintre mai multe persoane pe raza comunei Z., jud Bacău, în urma căreia trei persoane au fost transportate la spital. În cauza respectivă s-a întocmit dosar penal înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria M., dosar penal în care se efectuează cercetări față de numiții C.M., A.D. și A.A.I. sub aspectul săvârșirii de infracțiuni de violență. La data de 09.11.2018, numitul C.M. l-ar fi abordat pe lucrătorul de poliție(denunțătorul din prezenta cauză) și i-ar dat de înțeles că este dispus să-i ofere bani pentru a fi favorizat cu ocazia efectuării cercetărilor.

Procedând la valorificarea sub aspect probatoriu a datelor puse la dispoziție de către organele de poliție judiciară din cadrul DGA-SJA Bacău a rezultat că martorul C.M. urma a fi audiat în calitate de suspect de către denunțător la data de 05.12.2018, cu această ocazie, existând indicii că acesta va oferi lucrătorului de poliție sume de bani pentru a nu fi luate măsurile legale împotriva sa, respectiv, pentru a fi favorizat cu privire la cercetările care se efectuează sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovirea sau alte violențe, având în vedere și faptul că presupusul făptuitor se afla în termenul de reabilitare a unei alte condamnări anterioare.

 În cauză, față de aceste aspecte, la data de  05.12.2019 procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău împreună cu lucrători din cadrul MAI- D.G.A., s-au deplasat la sediul Postului de poliție al comunei Z., însă evoluția situației operative nu a confirmat aspectele sesizate, mai mult, au rezultat suspiciuni cu privire la săvârșirea de către numitul S.L., agent de poliție din cadrul Postului de poliție Z., jud Bacău, a infracțiunii de luare de mită, prev de art. prev de art. 289 alin 1 din Cp raportat la art.  6 și art. 7 lit c din Legea 78/2000, fapta constând în aceea că în activitatea de instrumentare a dosarului penal nr X înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria M., agentul de poliție S.L. din cadrul Postului de poliție Z. a pretins de la numiții C.M. și A.I.A. suma de 5000 euro în vederea soluționării dosarului penal în care sunt cercetați, în mod favorabil.

Astfel, din convorbirea înregistrată de organul de urmărire penală cu ocazia audierii martorului C.M. la data de 05.12.2019 (dată la care ar fi trebuit să se concretizeze intenţia de mituire reclamată de inculpat), acesta i-ar fi reproşat inculpatului S.L. că i-ar fi solicitat suma de 5000 Euro pentru soluţionarea favorabilă a cauzei în care martorul era cercetat sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni de lovire. De altfel, pe parcursul conversaţiei dintre cei doi se remarcă obsesia cu care martorul C.M. solicita să fie menţionată în declaraţie împrejurarea că inculpatul S.L. i-ar fi cerut bani dar şi că urmează să prezinte procurorului de caz o înregistrare efectuată de el.

Audiat fiind în faţa instanţei, la termenul din data de 18.02.2020 inculpatul a recunoscut că în activitatea de instrumentare a dosarului penal nr. X înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria M., a pretins de la numiții C.M. și A.I.A. suma de 5000 Euro însă suma de bani pe care le-a solicitat-o ar fi fost necesară pentru a se împăca cu persoanele vătămate. În ceea ce priveşte această afirmaţie, respectiv că suma ar fi fost solicitată pentru a se împăca cu părţile vătămate, instanţa constată  că nu acesta a fost motivul pentru care inculpatul a solicitat suma întrucât martorul K.M. a precizat că inculpatul nu i-a făcut vreo precizare în acest sens.

V. Încadrarea jurdicǎ a faptelor reţinutǎ de cǎtre instanţǎ

1. În drept, fapta inculpatului S.L. constând în aceea că în activitatea de instrumentare a dosarului penal nr. X înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria M., a pretins de la numiții C.M. și A.I.A. suma de 5000 euro în vederea soluționării favorabile a  dosarului penal în care sunt cercetați, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev de art. 289 alin 1 C.p. rap la art.  la art.  6 și art. 7 lit. c din Legea 78/2000.

Sub aspectul elementului material din structura laturii obiective a infracţiunii, acesta constă în pretinderea unei sume de bani, în schimbul soluţionării favorabile a cauzei penale, respectiv să îndeplinirea unui act care intră în atribuţiile sale de serviciu.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei directe întrucât, deși era conștient că nu-i este permisă pretinderea unor sume de bani în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, a urmărit scopul pretinderii acestor sume de bani pe întreaga derulare a acţiunilor ce constituie element material al infracţiunii, dându-și seama că prin faptele sale aduce atingere relaţiilor sociale privind corecta desfăşurare a relaţiilor de serviciu.

2. Faptele inculpatului S.L. constând în aceea că în activitatea de instrumentare a dosarului penal nr Y înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria M. a pretins de la numitul R.M.  o sumă de bani nedeterminată (cuprinsă între 1800 lei-2300 lei), în vederea soluționării în mod favorabil a  dosarului penal în care R.M. era cercetat în calitate de suspect sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev de art. 228 alin 1, art. 229 alin 3 din C.p., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev de art. 289 alin 1 C.p. rap la art.  la art.  6 și art. 7 lit c din Legea 78/2000.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material din structura acesteia constă în acţiunea inculpatului de a pretinde bani care nu i se cuveneau în mod legal pentru a-şi încălca atribuţiile de serviciu, ori pentru a efectua acte contrare acestora.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, urmârind şi acceptând încălcarea relaţiilor sociale referitoare la buna desfăşurare a raporturilor de serviciu în schimbul unor foloase patrimoniale şi având reprezentarea faptului că nu îi este permisă pretinderea unor sume de bani în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu stabilite prin fișa postului.

3. Fapta aceluiaşi inculpat constând în aceea că, în calitate de organ de poliție judiciară a pretins de la numiții C.M. și A.I.A., suma de 5000 euro, în vederea soluționării dosarului penal X în mod favorabil acestora,  lăsând să se creadă că are influență asupra procurorului de caz pentru a-l determina să dispună o soluție de netrimitere în judecată întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influență, prev de art. 291 C.p. rap la art 6 și art. 7 lit c din Legea 78/2000.

Sub aspectul elementului material din structura laturii obiective a infracţiunii, acesta constă în pretinderea unei sume de bani, în schimbul exercitării influenţei pe lângă procurorul de caz, pentru ca acesta să nu îşi îndeplinească îndatoririle de serviciu, respectiv să îndeplinească un act contrar acestora.

Referitor la cea de-a doua condiţie necesară pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, respectiv ca inculpatul să promită că îl va determina pe procuror să pronunţe o soluţie favorabilă în dosar, instanţa consideră că aceasta este îndeplinită chiar dacă traficantul de influenţă nu foloseşte explicit termenul promit sau făgăduiesc, garantez, relevant fiind modul în care cel care primeşte oferta percepe sau înţelege că traficantul va interveni pe lângă procuror. Această condiţie este îndeplinită în prezenta cauză întrucât martorii, persoane care nu sunt la primul contact cu legea penală şi care cunosc regulile generale de procedură penală, aşa cum reiese şi din înregistrările efectuate, aveau reprezentarea că singurul funcţionar care ar putea dispune o soluţie de clasare este procurorul şi în condiţiile în care inculpatul a creat aparenţa că o parte din suma solicitată va ajunge la procuror ca preţ pentru soluţia adoptată favorabil, s-a format implicit convingerea că inculpatul îşi asumă angajamentul de a-l determina, în acest sens, pe procuror. De altfel, chiar în considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 489/2016 la paragraful 65, penultima teză, se precizează că promisiunea poate fi şi implicită, atunci când rezultă din împrejurări de fapt, în acest caz infracțiunea existând indiferent dacă intervenția promisă a avut sau nu loc și indiferent dacă s-a urmărit efectuarea unui act legal sau ilegal.

În ceea ce privește latura subiectivă, inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei directe întrucât, deși era conștient că nu-i este permisă pretinderea unor sume de bani în scopul traficării influenţei, a urmărit scopul primirii sumei pe întreaga derulare a acţiunilor ce constituie element material al infracţiunii, dându-și seama că prin faptele sale aduce atingere relaţiilor sociale privind corecta desfăşurare a relaţiilor de serviciu.

4. Faptele aceluiaşi inculpat constând în aceea că, după ce a luat  cunoștință despre faptul că numiții C.M. și A.I.A. ar fi în posesia unei înregistrări audio din care rezultă pretinderea de către suspect a  sumei de 5000 euro, cu rea-credință, a sesizat organele de cercetare penală din cadrul DGA-SJA Bacău cu un denunț, cu privire la faptul că la data de 09.11.2018, numitul C.M. l-a abordat și i-a  dat de înțeles că este dispus să-i ofere bani pentru a fi favorizat cu ocazia efectuării cercetărilor în dosarul penal X înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria M., cunoscând că acest fapt este nereal, în realitate suspectul fiind cel care a pretins de la sus-menționați sume de bani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de inducerea în eroare a organelor judiciare, prev de art. 268 alin 1 din C.p.

Sub aspectul elementului material, instanţa reţine că acesta constă în acţiunea de sesizare a organelor judiciare deşi inculpatul cunoştea că cei doi martori nu i-au făcut nicio propunere de mituire.

Referitor la latura subiectivă se reţine că inculpatul a acţionat cu intenţie directă întrucât deşi ştia că cei doi martori nu i-au oferit mită acesta a denunţat fapta fictivă pentru a încerca să scape de rigorile legii penale creând aparenţa că cei doi intenţionează să-l mituiască.

VI. Individualizarea judiciarǎ a pedepselor

Constatând, în conformitate cu dispoziţiile art. 396, alin. 2 C. Proc. Pen., dincolo de orice dubiu rezonabil, existenţa faptelor deduse judecăţii care sunt prevăzute de legea penală, inoperabilitatea în cauză a vreunei cauze justificative sau de neimputabilitate care să înlăture caracterul penal, precum şi vinovăţia inculpaţilor, instanţa reţine că, în cauză, a fost răsturnată prezumţia de nevinovăţie ce a operat în favoarea acestora şi va proceda la tragerea lor la răspundere penală.

Instanţa va avea în vedere cǎ funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectǎ proporţionare a acesteia, ţinând seama şi de persoana cǎreia îi este destinatǎ în vederea reintegrǎrii în societate.

La individualizarea pedepsei vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare prevǎzute de art. 74 C. pen., în cuprinsul cǎruia se aratǎ cǎ stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii sǎvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evalueazǎ dupǎ urmǎtoarele criterii: împrejurǎrile şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creatǎ pentru valoarea ocrotitǎ; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul sǎvârşirii infracţiunii şi scopul urmǎrit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita dupǎ sǎvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sǎnǎtate, situaţia familialǎ şi socialǎ.

Chiar dacǎ individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecǎtorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivǎ, el trebuie sǎ fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat dupǎ reguli şi criterii precis determinate de lege. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnǎ consacrarea explicitǎ a principiului stabilirii acesteia, aşa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanţǎ. De altfel, ca sǎ-şi poatǎ îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizǎrii scopului sǎu şi al legii, pedeapsa trebuie sǎ corespundǎ sub aspectul naturii (privativǎ sau neprivativǎ de libertate) şi duratei, atât gravitǎţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintǎ, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Cu caracter general, instanţa reţine că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.

Orice pedeapsă aplicată şi executată adresându-se unei anumite persoane concrete, care a săvârşit o anumită infracţiune, este evident că funcţiile sale nu vor putea acţiona eficient în direcţia prevenirii, decât dacă, prin genul şi întinderea sa, va fi perfect adaptată cazului individual concret. A aplica o pedeapsă necorespunzătoare acestei gravităţi, ar însemna fie a-l supune pe infractor unui spor de privaţiuni sau restricţii, necesar pentru corecta conduita sa, fie dimpotrivă, a-i impune o suferinţă care, datorită intensităţii sale reduse, în loc să-l intimideze şi să-l îndrepte, mai degrabă îl încurajează să persevereze în încălcarea legii penale.

Instanţa reține că prin comiterea infracţiunilor, inculpatul a adus o gravă atingere relaţiilor sociale referitoare la exercitarea cu profesionalism şi corectitudine a sarcinilor de serviciu. Astfel, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, inculpatul S.L. a pretins suma de 5000 Euro, a pretins şi primit cu titlu de mită suma de bani pentru a efectua acte contrare acestor atribuţii, respectiv pentru a emite ordonanţa de clasare, a traficat influenţa pe care acesta a pretins că o are asupra procurorului de caz şi a indus în eroare organele judiciare denunţând o faptă despre care ştia că nu există..

Instanţa apreciază că tratamentul sancţionator al infracţiunilor de corupţie, precum şi al tututor celorlalte fapte asimilate infracţiunilor de corupţie şi, implicit, individualizarea judiciară a pedepselor aplicate în astfel de cauze, precum şi a modalităţilor de executare a acestor pedepse sunt aspecte esenţiale de politică penală care, pentru a-şi atinge scopul urmǎrit, trebuie să aibă un caracter unitar şi previzibil. Aşa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudenţa recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru ca politica penală, privită sub aspectul acţiunii de luptă împotriva corupţiei, să-şi atingă scopul - reducerea treptată a fenomenului infracţional – este necesar ca fiecare pedeapsă aplicată să-şi îndeplinească funcţiile sale, întrucât doar în acest mod scopul pedepsei va putea fi atins; în acest sens, o pedeapsă este aptă să-şi îndeplinească funcţiile şi să-şi realizeze scopul numai dacă, atât în faza judecăţii, cât şi în faza executării, este corect individualizată, ca instrument adecvat de realizare practică a politicii penale.

Instanţa va avea în vedere, pe lângă criteriile generale de individualizare a pedepsei indicate anterior, împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, respectiv modalitatea inculpatului S.L. de abordare a persoanelor implicate în faptele de natură penală, care a presupus o exploatare a stării vulnerabile a persoanelor, acestea fiind dispuse să cedeze mai uşor ştiind că dacă nu vor coopera vor risca să suporte consecinţele legii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit (obţinerea rapidă de venituri prin comiterea de acte antisociale); efectuarea de activităţi incompatibile cu funcţia deţinută şi contrare dispoziţiilor legale constând în traficarea influenţei; lipsa antecedentelor penale, conduita după săvârşirea infracţiunilor şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, situaţia familială şi socială. Se va avea în vedere şi atitudinea nesinceră a inculpatului care a negat faptele de trafic de influenţă şi luare de mită în cauza penală privindu-l pe martorul R.M..

Pe de altă parte, instanţa are în vedere că inculpatul este la primul contact cu legea penală, din analiza fişelor de cazier judiciar rezultând că nu are antecedente penale, respectiv cǎ şi-a recunoscut faptele de luare de mită în cauza penală privind pe martorii A.I.A. şi C.M. dar şi inducerea în eroare a organelor judiciare.

Doar o pedeapsǎ justǎ şi proporţionalǎ este de naturǎ sǎ creeze aptitudinea subiectivǎ a inculpatului de a se corija şi elibera de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea sǎvârşirii de infracţiuni.

Inculpatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 396, alin. 10 în ceea ce priveşte faptele pe care inculpatul le-a recunoscut însă instanţa, în acord cu doctrina juridică şi practica judiciară, apreciază că dispoziţiile art. 396, alin. 10 nu se pot aplica trunchiat ci doar prin raportare la întreaga situaţie de fapt, respectiv cu privire la toate faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul.

De asemenea, la aplicarea pedepsei instanţa va avea în vedere şi dispoziţiile art. 7, lit. c din Legea 78/2000, limitele pedepsei urmând a fi majorate cu o treime.

1. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul S.L., instanţa va dispune condamnarea la pedepsele de:

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev de art. 289 alin 1 C.p. rap la art.  la art.  6 și art. 7 lit. c din Legea 78/2000 (în activitatea de instrumentare a dosarului penal nr. X);

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev de art. 289 alin 1 C.p. rap la art.  la art.  6 și art. 7 lit. c din Legea 78/2000 (în activitatea de instrumentare a dosarului penal nr Y);

- 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influență, prev de art. 291 C.p. rap la art 6 și art. 7 lit c din Legea 78/2000.

- 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de inducerea în eroare a organelor judiciare, prev de art. 268 alin 1 din C.p.

În continuare, în temeiul art. 38, alin. 1 C. pen., instanţa va constata că infracţiunile deduse judecǎţii în prezenta cauzǎ şi pentru care s-a dispus condamnarea, au fost comise de către inculpat în condiţiile concursului real de infracţiuni, iar în baza art. 39, alin. 1, lit. b C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare la care adaugă sporul obligatoriu de 2 ani şi 8 luni închisoare reprezentând o treime din cuantumul total al pedepselor mai mici, în final inculpatul S.L. având de executat pedeapsa rezultantǎ de 7 ani şi 8 luni închisoare.

La stabilirea pedepselor accesorii şi complementare, instanţa urmează să aibă în vedere nu doar dispoziţiile naţionale, ci şi normele europene, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În cauza Cumpănă şi Mazăre împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interdicţia tuturor drepturilor ca pedeapsă accesorie, nu poate fi aplicată în mod automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracţiunea pentru care se aplică pedeapsa principală şi fără a fi supusă controlului instanţelor în ceea ce priveşte necesitatea, nefiind adecvată şi nu se justifică în raport cu natura infracţiunilor pentru care s-a angajat răspunderea penală a reclamanţilor din cauza respectivă.

În hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Calmanovici împotriva României, instanţa europeană şi-a exprimat dubiul faţă de eficienţa recurgerii la interdicţia de a vota pentru a atinge scopurile indicate de Guvern (de prevenire a infracţiunilor, de pedepsire a infractorilor şi de respectare a statului de drept, persoanele care au încălcat regulile societăţii fiind lipsite de dreptul de a-şi exprima opinia asupra elaborării acestor reguli în timpul executării pedepsei lor cu închisoarea), şi a arătat că aceste scopuri nu pot fi calificate ca incompatibile prin ele însele cu dreptul garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1. Curtea a reamintit că art. 3 din Protocolul nr. 1, care consfinţeşte capacitatea individului de a influenţa compunerea corpului legislativ, nu exclude aplicarea unor restricţii ale drepturilor electorale unui individ care, de exemplu, a comis grave abuzuri în exercitarea funcţiilor publice sau al cărui comportament a ameninţat să submineze statul de drept sau fundamentele democraţiei. Cu toate acestea, nu trebuie să se recurgă cu uşurinţă la măsura extrem de severă pe care o constituie lipsirea de dreptul de vot. Pe de altă parte, principiul proporţionalităţii impune existenţa unei legături perceptibile şi suficiente între sancţiune şi comportament, precum şi faţă de situaţia persoanei afectate. Totodată Curtea a adus în discuţie şi recomandarea Comisiei de la Veneţia, conform căreia suprimarea drepturilor politice trebuie pronunţată de o instanţă judecătorească într-o hotărâre specifică, întrucât o instanţă independentă, care aplică o procedură cu respectarea contradictorialităţii, oferă o garanţie solidă împotriva arbitrarului. Aceste aspecte pot fi regăsite şi în hotărârea dată în cauza Hirst contra Marii Britanii.

În hotărârea pronunţată în cauza Sabou şi Pîrcălab împotriva României, s-a stabilit că în ceea ce priveşte interzicerea exercitării drepturilor părinteşti trebuie să se demonstreze că retragerea absolută a drepturilor părinteşti corespunde unei necesităţi primordiale privind interesele copilului şi că, în consecinţă, urmăreşte un scop legitim, anume protecţia sănătăţii, moralei sau a educaţiei minorilor.

Faţă de toate acestea, instanţa trebuie să analizeze în concret dacă se impune interzicerea unor drepturi inculpatului S.L. şi care anume dintre cele prevăzute de lege.

Natura faptelor comise de inculpat denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale ocrotite de norma penală, ceea ce relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi lit. b (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat).

În schimb, în ceea ce priveşte dreptul de a alege, instanţa apreciază că în raport cu natura concretă a faptelor comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exerciţiul acestui drept.

Totodată, ţinând cont de împrejurarea că infracţiunile în discuţie au fost săvârşite de inculpat folosindu-se de funcţia sau profesia sa, având legătură directă cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, văzând şi dispoziţiile art. 289, alin. 1 C. Pen., pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru această infracţiune, instanţa va aplica şi pedeapsa complementară şi accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. g, respectiv dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii – agent de penitenciare.

Astfel, faţă de cele ce preced, instanţa va aplica pedepse complementare şi pedepse accesorii pe lângă fiecare dintre pedepsele principale urmând ca, în final, în baza art. 45, alin. 2 şi 3, lit. a C. pen. să aplice inculpatului pedeapsă complementară cea mai grea, respectiv interzicerea pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice), lit. b C. pen. (dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. g (dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii).

VII. Alte mǎsuri dispuse de instanţǎ

b) luarea măsurilor de siguranţă

Potrivit art. 289, alin. 3 C. pen. şi art. 291, alin. 2 C. pen., în cazul infracţiunilor de luare de mită, respectiv trafic de influenţă, banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.

În consecinţă, observând că nu s-a putut reţine acţiunea de primire a sumei de bani ci doar pe cea de pretindere, instanţa va dispune respingerea solicitării de confiscare de la inculpatul S.L. a sumei de 2300 lei.

VIII. Cheltuieli de judecatǎ

Faţă de soluţiile de condamnare dispuse în cauză şi văzând prevederile art. 272, alin. 1 şi art. 274, alin. 1 şi 2 C. proc. Pen., instanţa îl va obliga pe inculpatul S.L. la plata sumei de 3500 lei (din care suma de 1500 lei aferentă urmăririi penale) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare