Luare de mită

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A. – Secţia de combatere a corupţiei nr.147/P/2007 din 03.12.2008 s-a dispus:

1. Trimiterea în judecată a inculpatului A.V.V., pentru săvârşirea a 4 (patru) infracţiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin. 1 C.p. raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. ;

2. Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului U.V., pentru complicitate la comiterea infracţiunii de luare de mită, faptă prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. 1 C.p. rap. la art. 6 din Legea 78/2000;

 3. Neînceperea urmăririi penale faţă de denunţătorii M.D., S.C., R.I., G.I., R.F., M.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin.1 C.P., şi faţă de B.P., pentru complicitate la infracţiunea de dare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 255 al. 1 C.p., întrucât este incidentă cauza de nepedepsire  prev. de art. 255 alin.3 C.P.

4. Disjungerea cauzei faţă de învinuiţii D.M.V., P.E., T.A.A,  B.M.Ş. , P.I. şi S.A., precum şi cu privire la T.L., L.V., A.G., B.V., S.L., P.V., I.C., L.G., A.F., P.D., B.D., P.I., U.I., N.D., B.M.Ş., R.C., A.I., P.C., I.V. şi A.N., sub aspectul comiterii infracţiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 C.p. şi trafic de influenţă, prev. de art. 257 C.p. şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău pentru instrumentarea cauzei cu privire la aceştia.

5. Disjungerea cauzei cu privire la chestor S.M. şi cms. şef N.P., sub aspectul comiterii, de către aceştia, a infracţiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 248 C.p. rap. la art. 13 ind. 2 din Legea 678/2000, cauza urmând a fi reţinută pentru competentă soluţionare la Direcţia Naţională Anticorupţie.

În actul de sesizare al instanţei se reţine că:

Inculpatul  A.V.V., având gradul de comisar şef de poliţie, a îndeplinit, până la data de 18.04.2008 inclusiv, funcţia de şef al S. P. C. R.P.C.Î.V.B. Anterior, până la data numirii în această funcţie – 01.06.2004, a activat ca ofiţer de poliţie în cadrul aceleiaşi instituţii.

În calitate de şef de serviciu, potrivit fişei postului întocmită de Prefectura Bacău, instituţie în a cărei subordine se află direct şi nemijlocit, potrivit legii, Serviciul Public Comunitar menţionat, inculpatul avea, între altele, următoarele atribuţii :

- îndrumă, coordonează şi controlează activitatea desfăşurată de lucrătorii din cadrul serviciului,

urmăreşte respectarea prevederilor metodologice privind activităţile pe linie de examinare, eliberare a permiselor de conducere şi înmatriculare/radiere a vehiculelor,

organizează, coordonează şi controlează activitatea de examinare a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere,

organizează şi coordonează activitatea de primire şi eliberare a documentelor.

Înregistrarea, la diferite instituţii ale statului, a unor sesizări repetate ale A.I.A.B. şi a unor denunţuri formulate de persoane fizice a constituit punctul de plecare a unor investigaţii complexe demarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi, apoi, după declinarea competenţei de soluţionare, continuate de Direcţia Naţională Anticorupţie – Structura Centrală, cercetări efectuate cu privire la fapte de corupţie săvârşite de comisarul şef de poliţie A.V.V..

 Practica promovării probei practice a examenului de obţinere a permisului de conducere prin oferirea unor sume de bani angajaţilor din cadrul S.P.C.R.P.C.Î.V. devenise extrem de cunoscută şi uzitată de membri comunităţii judeţului Bacău, împrejurare care a impus necesitatea monitorizării acestui fenomen în scopul identificării unor elemente cu potenţial de valorificare probatorie, a unor momente operative care să permită confirmarea unor situaţii de fapt cunoscute până atunci doar la nivel de zvon public sau ca urmare a unor sesizări anonime repetate. 

Activităţile derulate în perioada august 2007 – aprilie 2008 au permis identificarea  unui mare număr de persoane care, în modalităţi extrem de variate, facilitau obţinerea permisului de conducere, sau doar pretindeau că realizează acest lucru, obţinând în acest mod sume de bani de la candidaţii convinşi, prin raportare la percepţia generală, că acesta este modul cel mai sigur de a obţine dreptul de a conduce autovehicule.

Focalizând investigaţiile asupra activităţilor cu caracter infracţional desfăşurate de inculpatul A.V.V., sprijinit de apropiaţi aflaţi în cercul său relaţional imediat, conturat de datele şi informaţiile obţinute, s-a reuşit identificarea unui modus operandi extrem de eficient în direcţia protejării inculpatului de eventuala identificare a participaţiei sale penale. 

Astfel, sumele de bani remise de candidaţii la obţinerea permisului de conducere erau colectate de către persoane apropiate inculpatului, cu care acesta se afla în relaţii consolidate în timp, bazate pe încredere şi discreţie, iar aceste persoane remiteau inculpatului, cu prilejul unor întâlniri planificate „din scurt”, codificat, în locuri neutre ( de regulă benzinării, spălătorii auto, fast-food-uri etc. ), atât sumele de bani cuvenite cât şi listele cu numele candidaţilor pe care inculpatul urma să le comunice subordonaţilor săi examinatori.

A.V.V., folosindu-se de prerogativele funcţiei, planifica de regulă sesiunile de examen în aşa fel încât candidaţii care trebuiau ajutaţi susţineau examen la aceeaşi dată, fiind examinaţi de poliţiştii desemnaţi de inculpat dintre cei care se bucurau de încrederea sa. Ulterior, simpla comunicare a numelor candidaţilor de către inculpat examinatorilor, echivala cu necesitatea imperativă ca aceştia să beneficieze de clemenţă cu ocazia susţinerii probei practice, îndeplinirea misiunii primite fiind ulterior confirmată de examinatori inculpatului prin referiri directe sau codificate la numele persoanelor care fuseseră ajutate să promoveze examenul. Poliţiştii examinatori care se bucurau de încrederea inculpatului, ei înşişi reclamaţi în prezenta cauză pentru un mare număr de fapte de corupţie, reacţionau întotdeauna pozitiv şi prompt la solicitările lui A.V.V., şeful lor, fără a cărui bunăvoinţă astfel câştigată nu ar fi reuşit ei înşişi să-şi valorifice poziţia deţinută, necircumscrisă, în contextul dat, nici unei cenzuri din partea conducerii Serviciului Public Comunitar Regim Permise Auto.

Persoanele aflate în cercul relaţional al inculpatului se bucurau de încrederea acestuia de mai bine de 20 de ani, din perioada în care A.V.V. lucrase şi el ca instructor auto, relaţiile de prietenie şi colaborare fiind menţinute şi după încadrarea acestuia ca poliţist în cadrul P.R. şi, mai ales, după numirea lui ca şef al S.P.C.R.P.A.

Cercetările efectuate au relevat numeroase situaţii de tipul celor prezentate generic anterior, fără a se fi reuşit, în absenţa logică, prin prisma interesului reciproc satisfăcut, a unor denunţuri (cu excepţiile ce vor fi în continuare prezentate), dar şi  din cauza modului de operare folosit (primire şi pretindere indirectă, prin interpuşi, de foloase materiale), probarea comiterii unor fapte de corupţie în aceste cazuri.

De asemenea, inculpatul nu ezita să sprijine, fără rezerve, în modul arătat, pe acei candidaţi la obţinerea permisului de conducere pentru care interveneau rude şi cunoscuţi ai săi, notabilităţi ale comunităţii, transformând practic examenul de obţinere a permisului de conducere într-o simplă formalitate pentru candidaţii care ajungeau să se bucure de sprijinul său, lipsa unor criterii obiective în examinare conducând atât la o inegalitate a şanselor celor care susţineau examenul, dar şi la crearea unei premise generatoare de pericol social în condiţiile în care promovau examenul practic de obţinere a permisului de conducere persoane care erau verificate doar formal cu privire la aptitudinile practice de conducere a vehiculului.

Inculpatul U.V. este administrator al SC A. SRL, în cadrul căreia funcţionează şcoala de şoferi cu acelaşi nume. Inculpatul activează de mai bine de 20 de ani şi ca instructor auto, aflându-se, aşa cum relevă probele administrate, între persoanele care se bucura de încrederea inculpatului.

Şaptezeci şi şapte dintre elevii Şcolii de Şoferi A., condusă de U.V., erau programaţi să susţină examenul în ziua de 14.04.2008. La data de  08.04.2008, A.V.V. ia hotărârea de a crea o sesiune de examene specială în ziua de 18.04.2008,  dedicată exclusiv candidaţilor acestei şcoli şi celor care absolviseră cursurile Şcolii M. SRL, condusă de U.I., un alt instructor auto – administrator de şcoală de şoferi agreat de inculpat. Decizia este comunicată de inculpat personal lui U.I. şi telefonic lui U.V., aşa cum rezultă din conţinutul notei de redare:

"U.V. – Da şefu´!

A.V.V. – Măi, câţi oameni ai la examen tu pe 14!

U.V. – Vreo 18...

A.V.V. - ...Da...N-am ce face cu 18....(dezamăgit)

U.V. –...Vine mâine DORU....(să-i aducă ceva)

A.V.V. – Păi nu!...Câţi oameni ai de toţi în sală?

U.V. - Din toată şcoala vreo 77.

A.V.V. – (nedumerit) Deci câte dosare ai băgat tu pentru 14?

U.V. – 76 de dosare.

A.V.V. – 76 de dosare?!

U.V. – Da domnul colonel!Da!

A.V.V. – Da!Deci nu mai dai pe 14...Băi m-auzi?!

U.V. – Da!....(neinteligibil)...

A.V.V. – Poţi să-i anunţi pe oamenii tăi...şi-a lu´ ....NELUŢU(U.I.) e-aicea...Oamenii tăi să dea pe data de 18?

U.V. – Îi anunţ şefu!Ce să fac!"

U.V. şi-a anunţat imediat colaboratorii apropiaţi (instructorii de la şcoala sa de şoferi) de modificarea datei de susţinere a examenului pentru cei ce fuseseră programaţi pe data de 14.08.2008.

Totodată, U.V. a făcut demersurile necesare pentru colectarea sumelor de bani şi finalizarea listei candidaţilor care vor avea asigurată promovarea probei practice,  listă ce va fi remisă apoi inculpatului A.V.V.. Acesta, potrivit uzanţelor, urma să se deplaseze la data stabilită în municipiul Oneşti pentru organizarea examenului şi verificarea modului în care se derulează acesta, atribuţii conforme fişei postului.

Concret, încă înaintea modificării datei de susţinere a examenului, inculpatul pretinsese şi primise sume de bani, direct sau prin instructorii de la şcoala sa de şoferi, de la elevi interesaţi de promovarea facilă a probei practice.

Astfel, aşa cum rezultă din denunţul formulat la data de 18.04.2008 de numita S.C., inculpatul U.V. a pretins şi a primit de la eleva sa suma de 100 euro în schimbul garantării promovării, de către aceasta, a probei practice a examenului pe care era programată să-l susţină la data de 18.04.2008. Denunţătoarea a acceptat să remită suma de bani respectivă întrucât cunoştea faptul că aceasta era o practică generalizată în judeţul Bacău, o conduită contrară diminuându-i substanţial şansele de obţinere a permisului de conducere. 

De asemenea, R.I., tatăl candidatului R.I., a denunţat faptul că inculpatul U.V. i-a pretins în cursul lunii aprilie 2008, suma de 150 de euro pentru ca fiul său să fie ajutat să promoveze proba practică a examenului pentru obţinerea permisului auto din data de 18.04.2008. Cunoscând din zvon public împrejurarea că promovarea examenului este condiţionată de oferirea unor sume de bani persoanelor cu putere de decizie din cadrul S.P.C.R.P.A., şi dorind foarte mult ca fiul său, a cărui angajare depindea de obţinerea permisului de conducere, să promoveze examenul, R.I. a acceptat să ofere inculpatului suma de bani pretinsă, întâlnindu-se cu acesta în acest scop, aşa cum rezultă, de altfel, explicit, din cuprinsul notei de redare a convorbirilor telefonice purtate la data de 04.04.2008, ora 16,34:

"R.I. : Da, şefu, deci îl băgaţi la examen pe data de 14, da?

U.V. : da, da, da!

RI : Şi dacă o fi ceva la oraş…

UV : Nu discutăm la telefon!

RI : Am înţeles, da. Când ne putem întâlni?

UV: ….Sâmbată, duminică, luni după-amiază încolo, vino încoace ca să stăm de vorbă ca bărbaţii

RI : Bine, şefu !"

Totodată, un alt candidat la obţinerea dreptului de a conduce autovehicule, M.D., care în vara anului 2007 fusese respins la proba practică, a denunţat faptul că a oferit suma de 150 de euro instructorului auto L.V., colaborator apropiat al instructorului T.L. şi al inculpatului U.V., care i-a garantat că îl va ajuta să promoveze examenul. Numele denunţătorului se va regăsi pe lista remisă la data de 18.04.2008 de instructorul T.L. inculpatului A.V.V., înscrisul fiind găsit asupra ultimului cu ocazia percheziţiei corporale efectuate în circumstanţele flagrantului realizat la data menţionată.

Colectarea sumelor de bani de la candidaţii interesaţi de promovarea, în acest mod, a probei practice a examenului este relevată şi de de discuţiile telefonice purtate de U.V. în perioada premergătoare sesiunii programate la 18.04.2008, I.D., T.L., A.V., etc.

De asemenea, în discuţiile purtate cu alţi instructori, U.V., care îşi confirmă prin acest comportament statutul de “persoană de legătură”, are acelaşi gen de conexiuni şi cu persoane care susţineau examenul în sesiunea din 14.04.2008, chiar dacă nu erau elevii săi (care, aşa cum am arătat, fuseseră reprogramaţi).

Expunerea activităţilor precedente desfăşurate de U.V. permite o corectă înţelegere a succesiunii evenimentelor derulate la 18.04.2008, dată la care acesta va remite inculpatului A.V.V. atât lista persoanelor care urmează a fi ajutate să promoveze proba practică cât şi suma de bani colectată în modul arătat de la acestea.

Din analiza notelor de redare a convorbirilor telefonice purtate de cei doi în perioada anterioară datei de 18.04.2008, ambii manifestă, de regulă, o deosebită prudenţă cu privire la discutarea aspectelor legate de examen, finalizând abrupt orice discuţie referitoare la eventualele aranjamente, aşa cum este şi cazul discuţiei purtate între ei în după-amiaza zilei de 17.04.2008, orele 16,09, când U.V. apelează pe A.V.V. şi discută următoarele :

AVV : Da.

UV : Mâine dimineaţă ne vedem la benzinărie, acolo, e bine ?

AVV : Da.

UV : Atât, să trăiţi ! 

În dimineaţa zilei de 18.04.2008, potrivit atribuţiilor sale, inculpatul A.V.V. a alcătuit comisia de examinare pentru sesiunea din ziua respectivă de la Oneşti şi a remis şefului acesteia, insp. G.O., seturile de formulare necesare probei teoretice. Potrivit uzanţelor, inculpatul a făcut, la sediul S.P.C.R.P.A.Bacău, instructajul membrilor comisiei anunţându-şi, totodată, prezenţa la faţa locului în scopul verificării modului în care se derulează examenul. A fost întocmit un proces verbal cu privire la acest instructaj, semnat de inculpat şi de membri comisiei de examinatori.

În acest timp, inculpatul U.V. şi U.I., ultimul instructor auto ai cărui elevi erau programaţi pentru aceeaşi zi, stabilesc telefonic meniul pentru masa la care urmau să fie invitaţi, după sesiunea de examen, poliţiştii examinatori D.V., T.A.A., P.E. şi P.R., nu însă şi pentru A.V.V., a cărui prezenţă se limita la durata sesiunii de examene. 

S-a procedat la supravegherea operativă - încuviinţată de Tribunalul Bacău care a emis Autorizaţia nr. 137/2008 - a inculpatului A.V.V. şi a inculpatului U.V. .

Inculpatul A.V.V. s-a deplasat cu autoturismul personal oprindu-se la staţia PECO unde s-a întâlnit, la ora 10,15, cu instructorul auto S.A., ca urmare a solicitării telefonice a acestuia. Problema abordată de cei doi cu ocazia întâlnirii a fost, potrivit afirmaţiilor lor, coroborate cu conţinutul discuţiei telefonice purtate, aceea a reprogramării la examen a unui elev.

În acest interval de timp, U.V., care, potrivit înţelegerii din seara precedentă, urma să se întâlnească cu inculpatul la o benzinărie, îl apelează pe acesta, dar apelul îi este respins.

Pentru a evita folosirea propriului telefon mobil, A.V.V. îl roagă pe S.A. să-i transmită lui U.V. ora şi locul întâlnirii, iar acesta se conformează rezultând convorbirea telefonică purtată la ora 10,28 :

“UV : Da!

SA : Băi, şeful zice că la şi zece ( n.n. ora 11,10 ) să-l aştepţi în staţia MOL!

UV : Am înţeles, să trăiţi !”

Comisarul şef A.V.V. îşi continuă deplasarea, fiind aşteptat la benzinăria MOL de la intrarea în municipiu de U.V., cu care se întâlneşte şi discută în apropierea autoturismului său, oprit la o pompă de alimentare.

Inculpatul U.V. remite în timpul discuţiei inculpatului A.V.V. o bucată de hârtie pliată pe care acesta o introduce în buzunarul interior - stânga al uniformei de poliţist, moment după consumarea căruia ambii se deplasează în interiorul staţiei PECO din care ies împreună după câteva minute, plecând apoi în tandem spre oraş.

Inculpatul A.V.V. a intrat apoi în sediul Colegiului Naţional „D. C.”, locul în care era organizată susţinerea probei teoretice de către candidaţii la obţinerea permisului de conducere instruiţi doar de către şcolile de şoferi aparţinând inculpatului U.V. şi lui U.I.. Inculpatul a purtat discuţii cu membrii comisiei de examinare şi a părăsit sediul colegiului după circa o oră de la sosire, când proba teoretică se încheiase.

Inculpatul se întâlneşte la ieşirea din colegiu cu U.I. şi U.V., cu care schimbă câteva cuvinte, plecând apoi cu autoturismul său, în tandem cu cele ale celor doi instructori menţionaţi, spre spălătoria auto a SC M.SRL, aparţinând firmei lui U.I.. Toţi trei se deplasează la biroul situat în incinta spălătoriei, A.V.V. lăsând-şi maşina pentru a fi spălată. La scurt timp soseşte în locul respectiv şi T.L., instructor auto, apropiat al lui U.V., acesta intrând, de asemenea, în biroul respectiv.

Momentele reunirii celor patru persoane coincid cu cele anterioare susţinerii, de către candidaţi, a probei practice a examenului de obţinere a permisului de conducere.

Cunoscând, din analiza situaţiilor anterioare că inculpatul foloseşte acest gen de întâlniri pentru primirea folosului material cuvenit favorizării, la proba practică, a candidaţilor aflaţi pe listele remise de instructorii auto, echipa de anchetă care desfăşura activităţi de supraveghere operativă a descins în biroul situat în incinta spălătoriei auto unde se aflau, aşa cum am arătat, inculpatul A.V.V., inculpatul U.V. şi instructorii auto U.I. şi T.L..

După identificarea persoanelor găsite şi prezentarea motivului prezenţei echipei de anchetă în acel loc s-a solicitat inculpatului A.V.V. să prezinte de bună voie bunurile şi sumele de bani pe care le avea asupra sa, acesta prezentând, pe lângă alte bunuri personale, suma de 1103 RON, aflată în portofelul său, precum şi un bilet pe care figurau două nume : M.D. (denunţătorul menţionat mai sus) şi I.C., precum şi menţiunea T.

Fiind întrebat dacă mai are asupra sa alte sume de bani, inculpatul a negat, spunând că biletul fusese primit de la instructorul T.L. cu puţin timp înainte, aspect confirmat şi de acesta din urmă.

S-a procedat la percheziţia corporală a inculpatului A.V.V., ocazie cu care în buzunarul interior stânga a vestonului de poliţist a fost găsită suma de 2900 de euro, bancnotele fiind pliate.

Întrebat fiind despre suma de bani respectivă inculpatul a afirmat că îi aparţine, dar nu a oferit o motivaţie logică refuzului de a o prezenta de bună voie la solicitarea echipei de anchetă.

Continuându-se percheziţia asupra inculpatului U.V. au fost identificate asupra acestuia trei liste cu nume de persoane care susţineau examenul de obţinere a permisului de conducere la acea dată, una dintre liste având trecut în paranteză numele instructorului auto C. Observarea listelor permite identificarea numelor denunţătorilor S.C. şi R.I., dar şi a persoanelor la care U.V. făcea referire în convorbirile lui telefonice, respectiv C.V., C.A., U.M., L.C.,G.F., L.F.

În scrumiera aflată pe biroul din incintă se găsea o bucată de hârtie carbonizată ce a fost ridicată în vederea cercetărilor.

Atât inculpatul A.V.V. cât şi inculpatul U.V. au avut o atitudine nesinceră în cursul urmăririi penale.

Astfel, A.V.V. a negat atât provenienţa banilor cât şi întâlnirile repetate premeditate cu U.V., afirmând că s-a întâlnit cu acesta, ca şi cu ceilalţi instructori, absolut întâmplător la spălătoria auto a SC M. SRL, acceptând să servească cu ei o cafea în perioada în care maşina sa era spălată. Inculpatul neagă orice înţelegere cu aceştia referitoare la favorizarea unor candidaţi la proba practică, afirmând că nu a făcut acest lucru niciodată.

În legătură cu lista găsită asupra sa inculpatul declară că acceptase, la rugămintea lui T.L., să verifice dacă persoanele respective, care nu promovaseră anterior examenul, fuseseră reprogramate să susţină examenul de obţinere a permisului de conducere.

Inculpatul afirmă că avea suma de bani respectivă, în valută, întrucât vânduse anterior un apartament al fiului său către R.I. Este adevărat că în autoturismul lui A.V.V., în portbagaj, a fost găsită, împachetată alături de un contract de vânzare – cumpărare şi suma de 40000 de euro, dar aceasta era compusă exclusiv din bancnote în cupiuri de 500 de euro, prinse cu elastice de uz bancar şi introduse, aşa cum am arătat într-o mapă de plastic transparent, alături de contract. Inculpatul a motivat depozitarea acestor bani în portbagajul maşinii prin faptul că nu dorea ca alţi membri ai familiei să cunoască  despre vânzarea apartamentului. În mod evident, suma de bani găsită asupra inculpatului nu avea aceeaşi provenienţă cu cea găsită în portbagajul maşinii, suma de 40 000 de euro fiind, de altfel, restituită acestuia în cursul urmăririi penale.

Tot în portbagajul maşinii a fost identificat şi un raport întocmit de A.V.V., adresat M.I.R.A., prin care acesta solicita menţinerea sa în activitate după data de 21.09.2008, la care împlinea vârsta legală de pensionare, raportul având avizul Directorului D.R.P.A. Bucureşti, chestorul S.M., dar nu şi avizul reprezentantului prefecturii.

Aşa cum rezultă din probele administrate, inculpatul derula în acea perioadă o serie de demersuri pentru obţinerea avizului care lipsea, lovindu-se constant de refuzul reprezentanţilor prefecturii, în pofida sprijinului primit de la funcţionar din cadrul M.I., între care se remarca şeful Serviciului Resurse Umane din cadrul M.I.R.A., N.P..

Tot pentru a evita angajarea răspunderii sale penale pentru faptele comise, inculpatul A.V.V. şi-a reconsiderat poziţia imediat după punerea în mişcare a acţiunii penale, reţinerea sa pe timp de 24 de ore şi după dispunerea, de către Tribunalul Bacău, a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, întocmind un raport prin care a solicitat pensionarea sa anticipată, începând cu data de 18.04.2008. Directorul D. R.P.A. a dispus efectuarea de urgenţă a demersurilor necesare încetării raporturilor de muncă ale inculpatului, ignorând situaţia juridică de ultim moment a acestuia. Şeful Biroului Resurse Umane, N.P., făcând abstracţie de comunicările primite la data de 22.04.2008 din partea Prefecturii Bacău, Tribunalului Bacău şi D.N.A., verifică doar îndeplinirea condiţiilor de vechime şi propune, la data de 29.04.2008, încetarea raporturilor de muncă ale inculpatului şi pensionarea anticipată şi retroactivă a acestuia începând cu data de 18.04.2008 ( la care A.V.V. îndeplinise atribuţii specifice postului ocupat ), cu drept la pensie raportată la venitul din ultima lună, corespunzătoare gradului şi funcţiei avute la acea dată. Propunerea formulată a fost însuşită de ministrul de resort, care a semnat ordinul nr. 2735/06.05.2008 prin care se dispune încetarea raporturilor de serviciu de la data solicitată de acesta.

 La scurt timp după declanşarea cercetărilor în cauză au fost formulate mai multe denunţuri de către persoane care aveau cunoştinţă despre fapte de corupţie comise de inculpatul A.V.V., fiind dispusă, prin ordonanţă, extinderea cercetărilor penale şi cu privire la aceste fapte penale.

Primul denunţ, formulat la data de 21.04.2008, aparţine instructorului auto B.P., preşedinte al A.I.A.B..

Din conţinutul denunţului formulat a rezultat că denunţătorul a remis personal, în ziua de 28.02.2001, inculpatului A.V.V. suma de 100 USD pentru ca acesta, în calitate de poliţist examinator, să faciliteze promovarea probei practice a examenului de obţinere a permisului de conducere de către candidatul G.I..

Acelaşi denunţ a fost formulat la 21.04.2008 de G.I., persoană cu deficienţe de vorbire şi auz, care a afirmat că avea cunoştinţă despre faptul că promovarea probei practice era condiţionată de oferirea de bani poliţistului examinator, astfel că, dorindu-şi foarte mult să obţină permisul de conducere, l-a rugat pe instructorul său, B.P., să intermedieze acest lucru.

La data menţionată, inculpatul A.V.V. avea gradul de locotenent – colonel în cadrul P.R. Bacău, având ca atribuţii, între altele, şi participarea, ca poliţist examinator, la sesiunile de examene organizate pentru obţinerea permisului de conducere, denunţătorul G.I. fiindu-i repartizat pentru verificarea deprinderilor şi cunoştinţelor la proba practică.

Imediat după promovarea, de către G.I., a probei teoretice, inculpatul l-a întrebat pe B.P. dacă elevul său are banii pregătiţi pentru proba practică. La rugămintea instructorului de a-l scuti pe elev de plata sumei de bani, pe motiv că este surdo-mut şi are o situaţie materială dificilă, A.V.V. a afirmat : "Ce, P., banii lui nu merg?".

 După susţinerea probei practice, la coborârea din maşină, B.P. – care asistase la examinare, i-a remis inculpatului A.V.V., în prezenţa candidatului – denunţător G.I., suma de 100 USD pretinsă de poliţist pentru promovarea probei practice.

Situaţia de fapt expusă este confirmată de martora G.G., soţia denunţătorului, şi ea hipoacuzică, aceasta aflând din relatarea soţului ei despre banii oferiţi poliţistului examinator , bani pe care G.I. îi împrumutase de la CAR-ul fabricii A.SA Bacău, unde lucra la acea dată. Şi martora, la fel ca denunţătorul, au fost audiaţi în prezenţa unui interpret autorizat pentru persoanele cu handicap, cei doi menţinându-şi declaraţiile şi în prezenţa apărătorului inculpatului.

Inculpatul nu a recunoscut fapta, afirmând că motivaţia denunţului formulat de B.P. ar fi mai vechea preocupare nejustificată a acestuia de a-l reclama, ca reprezentant al A.I.A.B., la diferitele instituţii ale statului.

La data de 15.10.2008 M.A. a denunţat faptul că în ziua de 17 martie 2008 a remis, prin intermediul lui I.V., cunoştinţă apropiată, suma de 150 de euro inculpatului A.V.V., pentru ca acesta din urmă să-i faciliteze promovarea probei practice a examenului de obţinere a permisului de conducere pe care era programată să-l susţină la data de 19.03.2008.

 Denunţătoarea a acceptat să ofere respectiva sumă de bani întrucât, aşa cum afirmă, devenise notorie posibilitatea aranjării examenului practic şi ea dorea să aibă certitudinea promovării acestuia.

Astfel, aşa cum se proceda îndeobşte în astfel de cazuri, denunţătoarea a promovat în cadrul sesiunii din 13.02.2008 doar proba teoretică şi nu s-a prezentat la proba practică, fiind reprogramată să o susţină la data de 19.03.2008.

La data menţionată denunţătoarea a promovat fără probleme proba practică, având ca examinator pe agentul P.R., subordonat care se bucura de încrederea inculpatului.

La data de 20.03.2008, orele 09.42, agentul examinator P.R. l-a sunat pe inculpatul A.V.V. pentru a-i confirma faptul că M.A. a  promovat examenul.

După reţinerea inculpatului, denunţătoarea a fost contactată de I.V., care a avertizat-o să manifeste discreţie maximă cu privire la aceste împrejurări.

 La data de 15.10.2008 R.F. a denunţat faptul că la începutul lunii aprilie 2008, cunoscând posibilitatea oferirii de bani pentru promovarea cu certitudine a examenului de obţinere a permisului auto, a remis intermediarului A.I., care-i fusese prezentat de colegul său de serviciu P.C., suma de 200 de euro, acesta garantându-i promovarea probei practice.

În discuţia purtată la 03.04.2008, ora 17.12, inculpatul, care uitase numele candidatului pe care urma să-l ajute, află de la intermediar că acesta se numeşte R.F. şi că are examenul în ziua următoare.

La doar două minute după această convorbire, inculpatul A.V.V. îl sună pe agentul examinator P.R. (alintat P.), căruia îi transmite numele candidatului respectiv, programat să susţină examenul în ziua următoare.

În ziua de 04.04.2008, R.F. a promovat fără probleme proba practică a examenului fiind examinat de agentul P.R..

În cursul aceleiaşi zile, după-amiaza la ora 18,42, inculpatul l-a apelat pe P.R. pentru a afla dacă denunţătorul promovase examenul, discuţia decurgând după cum urmează :

PR : Ordonaţi !

AVV : Băi, ai luat legătura cu doctorul acela ?

PR : Cum să nu ?

AVV : Da ?

PR : Da, şefu. Cum? O fost azi, s-o prezentat, s-o rezolvat, totul îi bine…

Actul de sesizare se întemeiază pe următoarele mijloace de probă: declaraţii denunţători S.C., R.I., R.F., M.A., M.D., G.I., B.P.; proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante, înregistrări video activitate, planşe foto anexă ; înscrisuri olografe ridicate (liste candidaţi) ; proces verbal supraveghere operativă, înregistrări video activitate şi planşe foto anexă ; procese verbale valorificare înregistrări convorbiri telefonice purtate de inculpat şi învinuit ; declaraţii martori, declaraţii alte persoane cercetate ; documente ridicate de la Prefectura Bacău, D.R.P.A.B., S.P.C.R.P. B. ;

 În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi cei doi inculpaţi şi toţi martorii din lucrări, cu excepţia martorei I.L.M., pentru care instanţa a constatat imposibilitatea audierii acesteia,a vându-se în vedere menţiunile din mandatul de aducere, astfel că potrivit art.327 alin.3 din Codul de procedură penală instanţa a dat citire depoziţiei dată de aceasta în cursul urmăririi penale.

 De asemenea, la termenul din 03.02.2010, instanţa a pus în discuţia părţilor schimbarea de încadrare juridică a faptelor pentru care cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată pentru următoarele considerente:

Prin actul de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.V.V. pentru săvârşirea a 4 infracţiuni prev.de art.254 alin.1 raportat la art.6 din Lg.78/2000 cu art.33 lit.a din Codul penal şi a inculpatului U.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.26 raportat la art.254 alin.1 Cod penal raportat la art.6 din Lg.78/2000.

Potrivit art.254 alin.2 din Codul penal, săvârşirea infracţiunii de luare de mită de către un funcţionar cu atribuţii de control constituie o condiţie agravantă.

Prin expresia „atribuţii de control” al cărui conţinut nu este explicat în codul penal, trebuie înţeleasă, potrivit sensului acceptat al unor cuvinte uzuale o activitate complexă de verificare şi analiză a unor situaţii sau sectoare în vederea urmăririi evoluţiei acestora şi care se desfăşoară pentru moment sau periodic în baza unor sarcini şi atribuţii concrete menţionate expres în fişa postului sau în lege.

În varianta agravată introdusă prin art.7 alin.(1) din Legea nr.78/2000, subiectul activ este de asemenea calificat. Astfel infracţiunile de corupţie mai pot fi săvârşite şi de persoane care, conform legii au atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor.

În cauza de faţă având în vedere fişa postului, funcţia de şef al B.P.C.R.P.C.Î.V.B. deţinută de inculpatul A.V.V. în perioada 01.06.2004 – 18.04.2008, conferă acestuia atât atribuţii de coordonare şi conducere, cât şi atribuţii de control al activităţii subordonaţilor, astfel că se impune schimbarea de încadrare juridică pentru faptele din 18.04.2008, 17.03.2008 şi 04.2008, pentru care inculpatul A.V.V. a fost trimis în judecată prin actul de sesizare, din 3 infracţiuni prev.de art.254 alin.1 Cod penal raportat la art.6 din Lg.78/2000, în 3 infracţiuni prev.de art.254 alin.1,2 din Codul penal raportat la art.7 alin.1 din Lg.78/2000.

Pentru aceleaşi considerente mai sus expuse, urmează a se dispune schimbarea încadrării juridice şi pentru inculpatul U.V. din infracţiunea prev.de art.26 rap.la art.254 alin.1 din Codul penal raportat la art.6 din Lg.78/2000 în art.26 rap.la art.254 alin.1,2 din Codul penal raportat la art.7 alin.1 din Lg.78/2000.

 Cât priveşte fapta din 28.02.2001 pentru care inculpatul A.V.V. a fost trimis în judecată, instanţa a pus în discuţia părţilor schimbarea de încadrare juridică numai în ceea ce priveşte Lg.78/2000, în sensul că inculpatul la acea dată, conform adresei aflată la fila 10 vol.III dosar instanţă, îndeplinea funcţia de ofiţer operativ II la Serviciul P.R. iar în principal avea următoarele atribuţii: îndrumare şi control al traficului rutier, controlul participanţilor la trafic, constatarea şi sancţionarea contravenţiilor şi constatarea de infracţiuni(până la întocmirea „referatului” cu propuneri corespunzătoare); instruirea, controlul şi analiza activităţilor desfăşurate de agenţii de circulaţie şi a lucrătorilor de poliţie de la posturile de poliţie comunale.

Aşa fiind în calitatea sa, inculpatul desfăşura doar o activitate de constatare şi sancţionare a contravenţiilor şi constatarea de infracţiuni, îndrumare şi control în traficul rutier şi control a activităţii agenţilor de circulaţie şi lucrătorilor de poliţie de la posturile de poliţie comunale, ceea ce diferă de activitatea de control pe care o impune al.2 al art.254 din Codul penal.

Mai mult agravanta din alin.2 al art.254 Cod penal are în vedere funcţionarul cu atribuţii de control, care în exercitarea acestora pretinde sau acceptă bani sau foloase  necuvenite tocmai pentru a nu îndeplini un act legal, legat de exercitarea atribuţiilor de control, condiţie care evident nu este realizată în cauză în ceea ce priveşte fapta din 28.02.2001 pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.V.V..

 Faţă de această situaţie urmează ca în cauză să se dispună schimbarea încadrării juridice pentru fapta din 28.02.2001 din art.254 alin.1 rap.la art.6 din Lg.78/2000 în art.254 alin.1 rap.la art.7 alin.1 din Lg.78/2000, avându-se în vedere atribuţiile acestuia de la acea dată.

Examinând actele şi lucrările dosarului, atât cele din cursul urmăririi penale, cât şi cele din faza de cercetare judecătorească, Tribunalul apreciază că situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu nu se confirmă, nefiind susţinută de probele administrate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Infracţiunea de luare de mită prev. În art.254 din Codul penal constă în fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă permisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea uni act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Pretinderea unei sume de bani presupune o acţiune(comisiune), constând în formularea unor pretenţii neechivocă, precisă, exactă cu privire la o sumă de bani în scopul prevăzut de legiuitor(de a îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu, sat de a nu face un act ori a efectua un act contrat acestor îndatoriri).

Primirea unei sume de bani presupune o acţiune(comisiune), constând în o activitate de luare în posesie, de preluare a sumei de bani în scopul prevăzut de legiuitor(de a îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu, sat de a nu face un act ori a efectua un act contrar acestor îndatoriri).

Activitatea de luare în posesie trebuie să fie voluntară şi presupune o relativă simultaneitate, concomitentă cu acceptarea sumei de bani care  o precede.

Luarea în posesie a banilor este într-o legătură necesară cu acceptarea prealabilă a sumei de bani.

Acceptarea promisiunii de bani presupune o acţiune(comisiune), constând în activitatea prin care să îşi fi exprimat expres sau tacit acordul cu privire la promisiunea de bani în schimbul serviciilor pe care acestea ar fi trebuit să le îndeplinească(de a îăndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu, sat de a nu face un act ori a efectua un act contrar acestor îndatoriri).

Trebuie să fie o acceptare voluntară şi spontană a promisiunii privind primirea sumei de bani fără a exista vreun dubiu sau confuzie.

 În fine, a patra modalitate de săvârşire a infracţiunii de luare de mită, constă în fapta funcţionarului de a nu respinge promisiunea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin.

Prin „nu o respinge”, se înţelege conduita persoanei care nu dă la o parte, nu refuză, nu-şi manifestă dezacordul faţă de promisiunea mituitorului. Nerespingerea unei promisiuni nu poate fi nici ea concepută fără actul corelativ al formulării unei promisiuni de către o altă persoană.

 Nerespingerea promisiunii de mită nu este decât o acceptare tacită, doar că a fost incriminată separat pentru a se stabili clar obligaţia funcţionarului de a respinge asemenea promisiune şi a-l sili să iasă din apatie faţă de solicitările exterioare, asociindu-l astfel la opera de prevenire a infracţiunilor şi de apărare a onoarei şi prestigiului funcţiei pe care o ocupă.

 Pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii să aibă ca obiect bani sau alte foloase. Prin expresia „alte foloase” utilizată în cuprinsul art.254 Cod penal se înţeleg orice fel de avantaje patrimoniale dar şi nepatrimoniale.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de luare de mită se realizează numai dacă acţiunea ori inacţiunea făptuitorului este săvârşită cu intenţie directă şi este calificată prin scopul urmărit şi reglementat de art.254 din Codul penal.

În privinţa laturii obiective în cauza de faţă nu sunt satisfăcute niciuna din modalităţile alternative ale elementului material a infracţiunii şi nici cerinţa esenţială a elementului material.

Cu privire la fapta reţinută în sarcina celor doi inculpaţi, faptă din data de 18.04.2008, instanţa constată următoarele:

Inculpatul A.V.V. în perioada 01.06.2004 – 18.04.2008 inclusiv, având gradul de comisar şef de poliţie a îndeplinit funcţia de şef al S.P.C.R.P.C.Î.V. Bacău  iar anterior datei de 01.06.2004 a activat ca ofiţer de poliţie în cadrul aceleiaşi instituţii.

 În calitate de şef de serviciu, potrivit fişei postului întocmită de Prefectura Bacău, instituţie în a cărei subordine se află direct şi nemijlocit, potrivit legii, Serviciul Public Comunitar menţionat, inculpatul avea, între altele, următoarele atribuţii :

îndrumă, coordonează şi controlează activitatea desfăşurată de lucrătorii din cadrul serviciului,

urmăreşte respectarea prevederilor metodologice privind activităţile pe linie de examinare, eliberare a permiselor de conducere şi înmatriculare/radiere a vehiculelor,

organizează, coordonează şi controlează activitatea de examinare a persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere,

organizează şi coordonează activitatea de primire şi eliberare a documentelor.

Inculpatul U.V. era administrator al SC A. SRL Oneşti, în cadrul căreia funcţionează şcoala de şoferi cu acelaşi nume.

La data de 14.04.2008 elevi ai şcolii condusă de inculpatul U.V. erau programaţi să susţină examenul, însă la data de 08.04.2008 se lua hotărârea de către inculpatul A.V.V. de a se reprograma acest examen pentru data de 18.04.2008 la Oneşti, dată la care urmau să susţină examenul şi elevi de la Şcoala „M.” SRL condusă de numitul U.I..

În dimineaţa zilei de 18.04.2008, potrivit atribuţiilor sale, inculpatul A.V.V. a alcătuit comisia de examinare pentru sesiunea din ziua respectivă de la Oneşti şi a remis şefului acesteia, insp. G.O., seturile de formulare necesare probei teoretice. Porivit uzanţelor, inculpatul a făcut, la sediul S.P.C.R.P.A.Bacău, instructajul membrilor comisiei anunţându-şi, totodată, prezenţa la faţa locului în scopul verificării modului în care se derulează examenul. A fost întocmit un proces verbal cu privire la acest instructaj, semnat de inculpat şi de membri comisiei de examinatori.

S-a procedat la supravegherea operativă - încuviinţată de Tribunalul Bacău care a emis Autorizaţia nr. 137/2008 - a inculpatului A.V.V. şi a inculpatului U.V. .

Inculpatul A.V.V. s-a deplasat cu autoturismul personal oprindu-se la staţia PECO unde s-a întâlnit, la ora 10,15, cu instructorul auto S.A., ca urmare a solicitării telefonice a acestuia. Problema abordată de cei doi cu ocazia întâlnirii a fost, potrivit afirmaţiilor lor, coroborate cu conţinutul discuţiei telefonice purtate, aceea a reprogramării la examen a unui elev.

Inculpatul A.V.V. şi-a continuat deplasarea spre Oneşti, unde s-a oprit la staţia de benzină „M.O.L.”.

 În staţie inculpatul şi-a alimentat maşina cu carburant şi în timp ce  angajatul presta acest serviciu,  inculpatul a rămas lângă maşină. Este adevărat că  în staţie a venit la el inculpatul U.V.  însă  din examinarea casetei şi a imaginilor filmate în mişcare se constată că cei doi nu s-au apropiat  prea mult unul de altul iar la un moment dat inculpatul U.V. îi remite acestuia un bilet pe care îl desface, îl citeşte, însă îl dă înapoi. Rezultă deci că orice gest putea să fie observat şi înregistrat. Or filmul acestei întâlniri demonstrează că  inculpatul nu a primit nici o sumă de bani de la  U.V. în staţia  PECO şi cu atât mai mult nu rezultă că acea bucată de hârtie pliată a fost băgată în buzunarul interior-stânga al uniformei de poliţist, aşa cum se susţine şi se reţine în actul de sesizare al instanţei(fila 15).

Mai mult din nici o fotografie ataşată la dosar şi nici  din CD cu imagini în mişcare nu rezultă că inculpatul avea  bani în mână.

Inculpatul A.V.V. a intrat apoi în sediul Colegiului Naţional D.C., locul în care era organizată susţinerea probei teoretice de către candidaţii la obţinerea permisului de conducere instruiţi doar de către şcolile de şoferi aparţinând inculpatului U.V. şi lui U.I.. Inculpatul a purtat discuţii cu membrii comisiei de examinare şi a părăsit sediul colegiului după circa o oră de la sosire, când proba teoretică se încheiase.

După ieşirea de la Liceul „D.C.”, inculpatul a mers la  o spălătorie auto unde  a cerut să i se efectueze un serviciu de spălare a maşinii. În staţie se aflau  mai multe persoane astfel încât acesta a putut să fie observat tot timpul. Din imaginile examinate rezultă că  în exteriorul spălătoriei auto  inculpatul nu a fost contactat de nimeni . La un moment dat acesta a  intrat într-un birou al spălătoriei, incintă care era un geam mare de sticlă  îndreptat observării şi  înregistrării fiecărui gest  în parte . În această incintă  au  venit  inculpatul U.V., T. şi U.  care au discutat cu inculpatul  despre  organizarea examenului numărul 2  deoarece aveau candidaţii amânaţi şi restanţieri care doreau să susţină proba fiind în criză de timp . Aceste discuţii nu constituie indicii că inculpatul a primit sume de bani de la  vreuna din persoanele cu care discuta. De alt fel acest aspect era  absolut  exclus deoarece  cea ce se petrece în birou  putea să  fie văzut în afară  şi în plus urmărirea şi  filmarea acestor evenimente nu confirmă acest lucru. În timpul discuţiilor  directorul T. i-a dat inculpatului o  bucată de hârtie pe care erau trecute numele a două persoane pentru care i-a cerut acestuia să verifice programarea pentru examenul  2 deoarece din greşeală fuseseră omişi la programare. Acest aspect nu constituie însă un indiciu că inculpatul a primit  bani de la interlocutorii săi.

Mai mult din punctul de vedere al regulamentelor  nu există nici o dispoziţie care să interzică  unui conducător al unui asemenea serviciu de a  purta discuţii cu  directorii de  şcoli , care sunt  implicaţi în activitatea organizatorică  întrucât trebuie să asigure participarea candidaţilor la examene şi să le depună  spre înregistrare dosarele. Din analiza conţinutului concret a fiecărei convorbiri purtate cu subalterni sau alţi participanţi la organizarea acestor activităţi nu rezultă  nici un fel de referiri la primirea  de sume de bani ori pretinderea ori încurajarea primirii unor sume de bani de către inculpat.

Or, în cauză, prezenţa inculpatului A.V.V. în aceeaşi încăpere cu inculpatului U.V. şi cei doi directori de şcoli de şoferi, încăpere care a fost permanent monitorizată şi prin geamurile căreia se putea observa absolut tot ce se întâmpla înăuntru, fără să pretindă, primească, să accepte promisiuni sau să nu refuze promisiuni de bani, nu poate fi calificată ca o activitate săvârşită cu intenţie directă în scopul de a îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu, sau de a nu face un act ori a efectua un act contrar acestor îndatoriri.

Referitor la sumele de bani găsite asupra inculpatului A.V.V., în portbagajul maşinii  în mapa cu acte şi în torpedo s-a făcut dovada pe deplin că ele provin din banii  pe care acesta  îi dobândise cu trei zile înainte  din vânzarea unui  apartament  în Bacău  operaţiune din care a dobândit suma de  55.000 de euro conform  contractului de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică notarială. Cu privire la prezenţa acestor sume asupra sa inculpatul a motivat că  intenţiona să-i schimbe pe  toţi în bancnote mai  mari de 500 de euro.

Este adevărat că inculpatul A.V.V. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu inculpatul U.V., că s-a întâlnit cu acesta în ziua de 18.04.2008, dar nu rezultă din nici un mijloc de probă că inculpatul a pretins ori a primit bani sau alte foloase.

În legătură cu suma de 2.900 EURO găsită asupra inculpatului A.V.V. cu ocazia percheziţiei corporale şi despre care în actul de sesizare se susţine că i-a fi fost dată de inculpatul U.V., în urma colectării acestei sume de la diverşi elevi care urmau să susţină examenul din 18.04.2008, aceasta nu  este confirmată şi susţinută de probele aflate la dosar.

 Astfel din declaraţia martorei S.C. se reţine că aceasta într-adevăr a dat suma de 100 E inculpatului U.V. însă pentru ca acesta să-şi repare maşina, neavând cu el nici o discuţie în legătură cu examenul de şoferi. De asemenea, R.I. a arătat atât în cursul urmăririi penale, cât şi la instanţă faptul că a dat bani inculpatului U.V., însă impresia pe care i-a lăsat-o a fost aceea că banii erau pentru el şi nu pentru o altă persoană.

Mai mult a arătat că nu ştie dacă inculpatul a dat banii unei alte persoane şi cu atât mai puţin inculpatului A.V.V., despre care nici nu au discutat.

În acelaşi timp, martorul M.D. a învederat instanţei că pentru examenul susţinut nu i-a cerut nimeni nici un ban şi nici el personal nu a oferit bani pentru obţinerea permisului de conducere.

În volumele 3 şi 4 ale dosarului de urmărire penală sunt depuse  consemnările după toate convorbirile telefonice purtate de inculpat cu superiorii, subalternii săi  sau cu directorii de scoli de  şoferi. Din aceste  înregistrări rezultă că pe linia atribuţiunilor ce-i reveneau în calitate de sef serviciu , inculpatul a purtat convorbiri telefonice cu directorii de scoli din judeţ  cu scopul de a clarifica  chestiuni organizatorice sau  de programare , amânare , reprogramare ori desfăşurare a  examenelor pentru obţinerea permiselor de conducere auto.

Din nici una din aceste convorbiri nu se poate reţine că inculpatul A.V.V. ar fi pretins în mod direct vreo sumă de bani sau că inculpatul U.V. a solicitat la rândul său sume de bani pentru inculpatul A.V.V. de la elevii şcolii pe care o administra.

Aşadar din probele administrate legal în cauză rezultă că activitatea celor doi inculpaţi din data de 18.04.2008 nu întruneşte sub aspectul obiectiv sau subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prev.de art.254 din Codul penal, respectiv complicitate la infracţiunea de luare de mită prev.de art.26 rap.la art.254 Codul penal

Mai mult, din nici o probă administrată nu rezultă că inculpatul U.V. a pretins, primit sau acceptat promisiunea de bani de la martorii denunţători S.C., R.I. şi M.D., martori a căror depoziţii au fost expuse mai sus şi din care nu se poate reţine vreo activitate infracţională din partea inculpatului.

 Referitor la fapta de luare de mită din data de 28.02.2001 reţinută în sarcina inculpatului A.V.V., urmare a denunţului formulat la 21.04.2007 de către B.P., instanţa reţine următoarele:

 Din conţinutul denunţului, ca şi din depoziţia martorului denunţător, rezultă că acesta la data de 28.02.2001 ar fi remis personal inculpatului A.V.V. suma de 100 USD pentru ca acesta în calitate de poliţist examinator să faciliteze promovarea probei practice a examenului de obţinere a permisului de conducere de către G.I..

Acelaşi denunţ a fost formulat la 21.04.2008 de G.I., persoană cu deficienţe de vorbire şi auz, care a afirmat că avea cunoştinţă despre faptul că promovarea probei practice era condiţionată de oferirea de bani poliţistului examinator, astfel că, dorindu-şi foarte mult să obţină permisul de conducere, l-a rugat pe instructorul său, B.P., să intermedieze acest lucru.

La data menţionată, inculpatul A.V.V. avea gradul de locotenent – colonel în cadrul P.R. Bacău, având ca atribuţii, între altele, şi participarea, ca poliţist examinator, la sesiunile de examene organizate pentru obţinerea permisului de conducere, denunţătorul G.I. fiindu-i repartizat pentru verificarea deprinderilor şi cunoştinţelor la proba practică.

Declaraţia martorului denunţător B.P. nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat legal în cauză, în sensul că inculpatul A.V.V. ar fi pretins şi primit suma de 100 USD, pe care denunţătorul ar fi primit-o la rândul său de la G.I.

De asemenea, se constată că există contradicţii chiar între declaraţiile date de denunţător la urmărirea penală şi cele date în faţa instanţei de judecată.

 Astfel în cursul urmăririi penale(fila 2 vol.II), martorul denunţător arată că după coborârea din maşină a lui G.I., inculpatul i-ar fi cerut bani, pe care de altfel i-a şi dat, însă în faţa instanţei(fila 42 vol.I), acesta nu-şi mai aminteşte dacă atunci când a dat banii inculpatului era de faţă sau nu G.I..

Astfel susţinerea din actul de sesizare, cum că cei 100 USD au fost daţi inculpatului A.V.V. în prezenţa candidatului G.I.(fila 22 rechizitoriu) nu este confirmată nici de depoziţia acestuia din urmă, care atât la urmărirea penală, cât şi la instanţă a arătat în mod constant faptul că nu a fost de faţă când B.P. ar fi dat banii inculpatului, însă a făcut şi precizarea că niciodată B.P. nu i-a spus că banii vor fi pentru inculpat sau pentru o altă persoană.

În acelaşi sens a declarat şi soţia lui G.I., respectiv G.G., din depoziţia căreia se reţine că banii au fost daţi de către soţul ei lui B.P., însă acesta nu i-a spus pentru ce anume vroia aceşti bani, nu i-a indicat o persoană anume, în schimb i-a spus că toată lumea trebuie să dea bani(fila 80 vol.I instanţă)

În consecinţă din nici un mijloc de probă administrat legal în cauză, cu excepţia declaraţiei martorului – denunţător între afirmaţiile căruia există contradicţii aşa cum s-a menţionat mai sus, nu rezultă că inculpatul A.V.V. ar fi pretins şi primit suma de 100 USD, activitatea acestuia neîntrunind sub aspect obiectiv sau subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită.

Inculpatul A.V.V. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea unei fapte de luare de mită urmare a denunţului făcut la data de 15.10.2008 de către denunţătorul M.A..

Aceasta a arătat în denunţ faptul că la data de 17.03.2008 a remis lui I.V., cunoştinţă apropiată, suma de 150 Euro pentru a fi dată apoi inculpatului A.V.V. în vederea facilităţii promovării probei practice a examenului de obţinere a permisului de conducere pe care era programată să o susţină la data de 19.03.2008.

De asemenea, se arată că examenul din data de 19.03.2008 a fost promovat iar examinator a fost agentul P.R..

Atât în cursul urmăririi penale, cât şi la instanţă martora-denunţător a arătat faptul că a dat banii lui I.V., însă declaraţia acesteia este irelevantă, întrucât relatările se termină în momentul în care a dat banii lui I.V., în cauză nefiind demonstrat prin nici o probă faptul că aceşti bani au ajuns la A.V.V.. 

 În esenţă, singura concluzie care se poate trage din materialul probator înfăţişat este că probele existente la dosar nu pot crea convingerea, şi nici măcar aparenţa, realităţii faptei prin actul de sesizare. 

 Nu poate fi reţinută nici susţinerea din actul de sesizare cum că I.V. era o cunoştinţă apropiată a denunţătoarei, în condiţiile în care aceasta atât la urmărirea penală, cât şi la instanţă a arătat că acest I.V. era un şofer de taxi cu care a circulat şi  pe care îl cunoştea doar din vedere.

 Mai mult se invocă o convorbire telefonică din data de 20.03.2008 ora 09,42, între inculpat şi P.R., prin care se reţine că acesta din urmă l-ar fi sunat pentru a-i confirma promovarea examenului de către M.A..

 Instanţa a verificat această convorbire aflată în vol.III fila 95 din dosarul de urmărire penală, însă nu se poate reţine că între cei doi a avut loc o discuţie pe tema promovării unui examen de obţinere a permisului de conducere, se spune la un moment dat doar un nume „M.” fără a se da alte detalii.

Astfel declaraţia denunţătoarei nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat legal în cauză, în sensul că banii daţi lui I.V. ar fi fost pretinşi sau primiţi de către inculpat.

 În cauză, instanţa s-a aflat în imposibilitate de a-l audia pe I.V., avându-se în vedere disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor cu privire la acesta şi la alte persoane, dosarul aflându-se încă în lucru la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, aşa cum de altfel rezultă din adresa aflată la fila 310 vol.II dosar instanţă, prin care se învederează faptul că dosarul nr.470/P/2008 privind pe învinuiţii D.M.V., I.V., P.C., L.V. ş.a. nu a fost finalizat.

 Mai mult instanţa a considerat că audierea în calitate de martori a acestor persoane nu este posibilă, întrucât nimeni nu poate avea calitatea de martor în propria cauză; o persoană nu poate avea calitatea de învinuit(continuându-se cercetările în alt dosar) iar în faţa instanţei să fie audiat ca martor în legătură cu aceeaşi faptă.

Cu privire la fapta de luare de mită de la începutul lunii aprilie 2008, reţinută în sarcina inculpatului se reţine că la data de 15.10.2008 denunţătorul R.F. a arătat faptul că a remis intermediarului A.I. suma de 200 EURO, acesta din urmă fiindu-i recomandat de către colegul său de serviciu P.C. pentru a i se garanta promovarea probei practice la examenul pentru obţinerea permisului de conducere.

Martorul denunţător R.F., atât în cursul urmăririi penale, cât şi în declaraţia dată la instanţă, a susţinut faptul că a dat 200 EURO lui Anghel Ion chiar acasă la acesta, unde a fost  însoţit de P.C., însă nu a pronunţat numele nici unei persoane căreia urma să-i dea această sumă de bani.

Fiind audiat atât la urmărirea penală, cât şi în faţa instanţei de judecată, martorul A.I. a învederat faptul că la el acasă nu a venit niciodată R.F., pe care de altfel nici nu îl cunoaşte, nu cunoaşte nici un poliţist din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi nici nu intervenit pentru nici o persoană în vederea obţinerii permisului de conducere.

Verificându-se convorbirea telefonică despre care se face vorbire în actul de sesizare se constată că la data de 03.04.2008 are loc o discuţie între inculpat şi P.R. în legătură cu „doctorul R.F.”, însă nu se poate reţine că aceasta s-a purtat pe marginea promovării unui examen pentru obţinerea permisului de conducere şi cu atât mai puţin despre pretinderea sau primirea unei sume de bani din partea inculpatului.

Faţă de cele reţinute, Tribunalul apreciază că prezumţia de nevinovăţie nu a fost înfrântă în cauza de faţă neexistând probe care să dovedească cu certitudine că inculpaţii au comis faptele pentru care au fost trimişi în judecată.

Principiul prezumţiei de nevinovăţie are o vocaţie universală, fiind unul din drepturile fundamentale ale omului.

În legislaţia noastră, prezumţia este reglementată atât de Constituţie, cât şi de Codul de procedură penală. Legea procesual penală reglementează prezumţia de nevinovăţie în art.5/2: orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.

Pentru a se dispune trimiterea în judecată a inculpaţilor trebuie să existe probe indubitabile de vinovăţie, din care să rezulte că există fapta, că aceasta a fost săvârşită de ei şi aceştia răspund penal.

Inculpaţii beneficiază de prezumţia de nevinovăţie.

Prezumţia de nevinovăţie nu poate fi răsturnată decât prin probe certe, sigure de vinovăţie. Atunci când din probele administrate se ajunge la îndoială asupra vinovăţiei, prezumţia nu este răsturnată,  regula  fiind că îndoiala profită inculpatului(in dubio pro reo).

Astfel, faţă de considerentele mai sus expuse se constată că din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate legal în cauză, nu rezultă săvârşirea infracţiunii de luare de mită, respectiv complicitate la luare de mită de către inculpaţii A.V.V. şi U.V., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni, motiv pentru care se va dispune achitarea acestora.

În consecinţă, urmează ca în baza art.334 Cod procedură penală să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, după cum urmează:

Pentru inculpatul A.V.V., din  4 infracţiuni prev.de art.254 alin.1 din Codul penal raportat la art.6 din Legea 78/2000, în o infracţiune prev.de art.254 alin.1 raportat la art.7 alin.1 din Legea 78/2000(fapta din 28.02.2001) şi în 3 infracţiuni prev.de art.254 alin.1,2 Cod penal raportat la art.7 alin.1 din Legea 78/2000(fapta din 18.04.2008, 17.03.2008 şi 04.2008).

Pentru inculpatul U.V., din infracţiunea prev.de art.26 raportat la art.254 alin.1 Cod penal raportat la art.6 fin Legea 78/2000 în infracţiunea prev.de art.26 raportat la art.254 alin.1,2 din Codul penal raportat la art.7 alin.1 din Legea 78/2000(faptă din 18.04.2008).

II. În baza art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.d din Codul de procedură  penală se va  dispune achitarea inculpatului A.V.V., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- luare de mită prev.de art.254 alin.1 din Codul penal raportat la art.7 alin.1 din Legea 78/2000(faptă din 28.02.2001);

- 3 infracţiuni de luare de mită prev.de art.254 alin.1,2 din Codul penal raportat la art.7 al.1 din Legea 78/2000(fapte din 18.04.2008, 17.03.2008 şi 04.2008).

III. În baza art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.d din Codul de procedură penală se va dispune achitarea inculpatului U.V., pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev.de art.26 raportat la art.254 alin.1,2 din Codul penal raportat la art.7 alin.1 din Legea 78/2000(faptă din 18.04.2008).

 În baza art.163 şi următoarele din Codul de procedură penală se va dispune ridicarea sechestrului asigurator aplicat prin Ordonanţa din 21.04.2008 în dosarul 147/P/2007 a Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A. – Secţia de Combatere a Corupţiei(fila 251 vol.II urmărire penală) şi menţinut prin Ordonanţa din 25.11.2008)fila 253 vol.II urmărire penală), asupra sumei de 3250 EURO ridicaţi de la inculpatul A.V.V. şi consemnată la C.E.C. BANK – Agenţia Victoria pe numele inculpatului şi la dispoziţia organului de urmărire penală.

 Se va constata că atât la urmărirea penală, cât şi la instanţă inculpaţii au fost asistaţi de apărător ales.

 În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare