Plângere contravenţională

Prin Sentinţa Civilă nr. X din 2021 pronunțată de Judecătoria S., s-a admis plângerea contravenţională formulată de petentul P.I,  în contradictoriu cu intimata IJP,  împotriva procesului verbal de contravenţie seria PBHX nr. ...../ 2021, s-a anulat  în totalitate procesul-verbal.

În fapt, prin procesul-verbal, petentul a fost sancționat contravențional cu avertisment şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. e) din OUG 195/2002. Ca stare de fapt s-a reținut că a efectuat o depășirea neregulamentară la mai puțin de 50 de metri de trecerea la nivelul cu calea ferată pe marcaj format din linie continuă.

Sub aspectul temeiniciei instanța a reținut că petentul, nu a contestat existența faptei, însă a invocat că a săvârșit contravenția în condițiile stării de necesitate.

Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile stării de necesitate care înlătură caracterul contravenţional al faptei, instanţa a reţinut că fapta pentru care a fost sancţionat petentul nu întruneşte toate condiţiile pentru tragerea la răspunderea contravenţională a petentului, astfel că, în baza art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa a admis plângerea, a anulat  procesul-verbal de contravenţie şi a exonerat petentul de la sancţiunile aplicate prin acesta.

Analizând apelul formulat împotriva hotărârii Judecătoriei S., prin prisma motivelor invocate de apelantul I.P.J., instanța de control judiciar a constatat caracterul nelegal al soluției primei instanțe de judecată, derivat din interpretarea eronată a normelor legale în materie de cauze care înlătură caracterul contravențional al faptei, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța de control judiciar a reținut că pentru a se putea constata incidența stării de necesitate, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: fapta contravențională să fie săvârșită ca urmare a unui pericol neprevăzut, pericolul trebuie să fie iminent, real și inevitabil, fapta să fie săvârșită numai în scopul de a salva viața, integritatea corporală sau sănătatea făptuitorului sau a altei persoane, un bun material al său sau al altuia ori un interes public, iar prin contravenția comisă să nu se producă în mod conștient urmări mai grave decât cele ce s-ar fi produs dacă făptuitorul nu intervenea.

În speță, instanța de apel a retinut că situația invocată de intimatul  petent,  nu se circumscrie noțiunii de stare de necesitate, în sensul dispozițiilor art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care să înlăture caracterul contravențional al faptei săvârșite, întrucât nu este îndeplinită condiția ca pericolul să fie inevitabil, adică să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin comiterea faptei.

În acest sens, în acord cu susținerile apelantului, Tribunalul a reținut că in momentul savarsirii faptei  intimatul petent  ,  se afla al volanul autoturismului personal, nu al autospecialei de pompieri, astfel  că susținerea  primei instanțe în sensul că  prin fapta  comisă  petentul a urmărit a reduce timpul de intervenție în vederea stingerii incendiului și a salva astfel bunuri, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea altor persoane  este  lipsită  de  orice  suport probator. Împrejurarea că petentul intimat se  grăbea a  da  curs apelului de  prezentare, subliniată de  acesta  la  rubrica „ obiecțiuni „  din actul  sancționator, nu justifică nesocotirea  regulilor  de circulație  iar prin fapta sa nu a înlăturat un pericol care altfel nu putea fi înlăturat.

Într-o atare ipoteză, Tribunalul a constatat că nu se poate reține incidența în speță, prin raportare la starea de fapt existentă la momentul săvârșirii faptei contravenționale, a cazului de înlăturare a răspunderii contravenționale reprezentat de incidența stării de necesitate, potrivit art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Analizând plângerea contravențională formulată, prin prisma temeiniciei sancționării contravenționale a petentului intimat , instanța de control judiciar a reținut caracterul legal și temeinic al actului administrativ menționat.

Astfel, efectuarea manevrei de depășire a fost probată de apelant prin depunerea atât a unor planșe fotografice  cât și a înregistrării video a faptei, probe încuviințate  si  administrate  în cauză.

Pe de altă parte, instanța a constatat că intimatul petent nu a contestat săvârșirea faptei, apărările formulate de acesta vizând intervenția stării de necesitate, conform art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța de control judiciar a reținut caracterul legal și temeinic al procesului-verbal de contravenție.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea sancţiunilor aplicate cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, Tribunalul a reţinut că în mod corect a procedat agentul constatator la aplicarea, în sarcina petentului, atât a sancțiunii contravenționale principale cât și a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, sens în care nu se impune reindividualizarea acestor sancțiuni.

O atare soluție se justifică, reține Tribunalul, având în vedere gravitatea sporită a contravenției sancționată de art. 100 alin 3 lit  e)  din O.U.G. nr. 195/2002, republicată,  prin săvârșirea ei petentul intimat punând  în pericol nu  numai  propria siguranță  dar şi a  celorlalți participanți la trafic, ceea ce imprimă faptei un grad de pericol social ridicat.

Totodată, Tribunalul a apreciat că nu există nici un element specific cauzei care să impună reindividualizarea sancțiunii contravenționale complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile, aplicată petentului prin procesul-verbal contestat .

Domenii speta

Spete similare