Anulare act administrativ

Prin cererea de chemare in judecata, înregistrată pe  rolul Tribunalului Bihor , reclamanții  M.L și soția M.F împotriva pârâtului Mun.M. prin INSTITUȚIA PRIMARULUI au  solicitat  anularea deciziilor de impunere aferente anului 2019 şi 2020, conform art. 149 alin. (4) C.pr.fisc iar  în subsidiar, anularea parțială a Deciziei de impunere .../ 2020 cu privire la debitele principale, respectiv cu privire la accesoriile aferente acestor sume potrivit art. 49 lit. b raportat la art. 95 alin. (2) C.pr.fisc., cu cheltuieli de judecată

Analizând  actele si lucrările dosarului instanța a retinut următoarele:

 In  fapt, prin  Deciziile de impunere contestate au fost stabilite in sarcina  reclamanților  obligații fiscale de plată  fata de bugetul local  al mun. M

Din analiza  înscrisurilor  aflate la  dosarul cauzei , respectiv a dosarului fiscal al  reclamanților, instanța a reţinut  că Deciziile de impunere  pentru anul 2019 au fost  emise  conform  art. 93  alin.2  lit b)  cod pr. fiscală  de  organul fiscal  in baza  Declarațiilor  fiscale pentru stabilirea impozitului pe clădiri nerezidențiale  depuse  la parată Declarațiile  fiscale  privesc  3 clădiri  distincte  situate administrativ  in mun. M  De asemenea s-a avut in vedere  Contractul de comodat din 2015 încheiat între  reclamanți, in calitate de  comodanți și comodatara S.C. SM S.R.L., care se referă la darea în folosință gratuită a unui imobil în suprafață de 889 mp, situat administrativ  in mun. M  .

Contestația administrativ  fiscală formulată de reclamanți în baza art. 268 și urm. din Legea nr. 207/2015, înregistrată la Primăria Municipiului M. a  fost  soluționată  prin Decizia nr. ...../ 2020  pârâtul respingând contestația  fiscală în privința deciziilor fiscale pe anul 2019 ca fiind  tardivă  iar in privința  Deciziei de impunere pentru anul 2020  ca  neîntemeiată.

 Cu privire la  respingerea contestației  administrativ  fiscale împotriva Deciziilor de impunere ca urmare a tardivității contestației,  instanța consideră că au fost respectat prevederile art. 47 din C.pr.fisc..

 Potrivit art. 47 alin  (3) Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului acestora, la domiciliul fiscal, direct, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

 Actul administrativ fiscal se poate comunica prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire ori prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia şi dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.  Numai în situația în care comunicarea nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.

 In speța de fata  se  retine  că deciziile de impunere s-au comunicat  prin scrisoare recomandată la  adresa de domiciliu , însă plicul s-a reîntors cu mențiunea  „ expirat termen  păstrare” Ulterior, ca o măsură în plus luată de organele fiscale pentru realizarea procedurii de comunicare,  s-a procedat  la  comunicarea  acestora  prin publicitate , in conformitate cu  dispozițiile art. 47  alin 5 cod pr. fiscala prin  Anunțul colectiv din 20.01.2020 .

 Conform prevederilor art. 270 alin (1) din Codul de Procedură Fiscală „Contestația se depune în termen de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.’", astfel  că în ceea ce privește Deciziile de impunere din anul 2019,  prin raportare la  datele de  mai sus  şi  văzând  prevederile art.47 alin. (7)din Codul de Procedură Fiscală, contestația fiscală  depusă  la  data de 16.10.2020 este tardivă, iar  decizia de soluționare a contestației administrative  este legală.

În consecință, nu se mai impunea analizarea  legalității  deciziilor  de impunere contestate  fiind corect respinsă contestația administrativă si fata de prevederile  art. 281 alin 7  cod pr.  fiscală  instanța nu mai poate analiza fondul raportului juridic  , fiscal respectiv motivele  de  nelegalitate invocate.

Prin  Decizia de impunere pentru anul 2020 pentru stabilirea impozitelor/ taxelor datorate de persoanele fizice  au fost stabilite în sarcina  reclamanților  obligații fiscale de plată fata de bugetul local  al mun. M , aferente  anului 2020 reprezentând: impozit  clădiri  , impozit  teren intravilan, amenzi circulație ( suma  achitată in anul 2020) ,  la  care se  adaugă  suma  rămășită  ani  anteriori  şi accesorii.

 A reţinut instanţa  că, anterior  emiterii deciziei contestate , prin  Adresa ..../ 2019 s-a  adus la  cunoștința  reclamantului  prevederile legii 227/2015 privind  Codul fiscal referitor  la  modalitatea de  stabilire a  impozitului pe  clădiri nerezidențiale si obligațiile prevăzute de Codul Fiscal în sarcina contribuabililor.

În data de 06.02.2020 s-a depus de către contribuabil raportul de evaluare al clădirilor proprietatea sa ,situate in mun. M, în baza căruia au fost întocmite Deciziile de impunere din  2020 pentru fiecare corp de imobil reevaluat  stabilindu-se impozit aferent  anului  2020  .Aceste  decizii fiscale nu au  fost contestate.

Ulterior, a fost emisă Decizia de impunere pentru anul 2020 , care pe lângă debitele aferente anului 2020, mai cuprinde și debitele- rămășițele și accesoriile din anii precedenți, neachitate la momentul emiterii deciziei

Din analiza  criticilor nelegalitate  formulate, instanța a retinut  că reclamanții nu  contestă modul de  stabilire  a impozitului pe clădirea situată în  mun.  M.  , str. R. si terenul aferent  si nici impozitul  pe teren intravilan  situat în mun.  M.  str. B. In ce privește  impozitul pentru fiecare  corp de clădire  situat pe  str. B a reţinut instanţa că pentru  același impozit  si  aceeași perioada  s-au  emis  Deciziile de impunere X și Y din 2020  astfel că nu exista nici o justificare  legală  în  a emite  mai multe  titluri de creanță  fiscală pentru  aceeași materie impozabilă, același impozit,  aceeași perioadă.

Urmare a celor de mai sus, instanța a  dispus  anularea în parte  a  Deciziei  de  soluționare  a contestației  administrativ  fiscale  şi respectiv  anularea în parte  a Deciziei de impunere pentru anul 2020 cu privire la  suma reprezentând impozit clădire  situate în mun.  M. ,str. B.

 In ce privește suma rămășită  ani  anteriori şi  accesorii la  11.08.2020 , reclamanții au susținut  că pentru  anii 2016-2018 nu s-a emis nici  o  decizie de impunere  astfel că lipsește fundamentul juridic  al impozitului pe  anii 2016-2018 .

 Pârâta  a subliniat  că în cuprinsul deciziilor  de impunere individuale aferente anului 2019 se menționează debitele aferente  anilor anteriori, dar această modalitate  de  lucru  nu  răspunde  exigentelor  legale şi nu  scutește pârâta de obligația de  a  emite  decizii de impunere .  Astfel, conform  art. 95 alin (5) cod pr. fiscală, în situația în care legea nu prevede obligația de calculare a impozitului in  sarcina  contribuabilului (cazul in speță), declarația de impunere, care  reprezintă actul întocmit de  contribuabil cu privire  la bunurile impozabile, precum şi  la alte  elemente  ale bazei de impozitare,  este  asimilată unei decizii referitoare la baza de impozitare în raport de care organul fiscal calculează impozitul şi emite  decizia de impunere.

Din înscrisurile depuse în probaţiune, rezultă că pârâta nu a  emis deciziile  de impunere prin care să stabilească impozitul  pe clădiri/teren aferent anilor  anteriori  anului  2019 pentru sumele de  cuprinse in Decizia de impunere din 11.08.2020  ( rămășită  ani  anteriori ) şi respectiv  decizii  privind  accesoriile eventual datorate  pentru perioada  anterioară  anului 2020  şi nici nu s-a făcut  dovada comunicării  acestora în conformitate  cu prevederile art. 47  cod pr. fiscală astfel încât  devin incidente prevederile  art. 48 din același act normativ, conform cărora (1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului/plătitorului sau la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. (2) Actul administrativ fiscal care nu a fost comunicat potrivit art. 47 nu este opozabil contribuabilului/plătitorului şi nu produce niciun efect juridic.

 Întrucât  nu s-au emis  decizii de impunere pentru anii anteriori  anului 2019,  nu au fost comunicate reclamanților, instanța a retinut nelegalitatea procedurii administrative în cadrul  căreia  a fost emisă  Decizia  de impunere pentru anul 2020 si au fost  stabilite  obligații fiscale  principale  reprezentând  rămășită  ani  anteriori  şi  accesorii la  11.08.2020 ,  şi a anulat actele administrativ  fiscale, anume  Decizia de impunere si Decizia  de respingere  a  contestaţiei pentru aceste sume.

 Acesta soluție  se impune  cu atât mai mult  cu cât, după cum rezultă din dosar , anterior, pe seama reclamanților  au  fost  emise decizii de impunere pentru anul 2019,  ceea ce  aduce  reclamanții  in situația ca  împotriva lor  să  existe,  simultan,  mai multe  acte administrativ  fiscale prin care  se  stabilește  obligația de  plata a impozitului pe  clădiri  pentru anul 2019 .

Domenii speta

Spete similare