Infracțiunea de evaziune fiscală prev de art 9 alin 1 lit c din Legea 241/2005 cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal 9 acte şi art 5 Cod penal.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

- SECŢIA PENALĂ -

Dosar penal nr. 4220/62/2019

SENTINŢA PENALĂ NR  197/S

Şedinţa publică din data de 21.12.2020

PREŞEDINTE : MP

GREFIER: MM

PROCUROR : LG  – din cadrul Parchetului de pe lângă  Tribunalul Braşov

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cauzei penale privind  inculpatul BI trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală  prev de art 9 alin 1 lit c din Legea 241/2005 cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal 9 acte şi art 5 Cod penal.

Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform art.369 cod procedură penală. 

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare  este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Dezbaterile în cauza penală de faţă au avut loc în şedinţa publică din data 07.12.2020, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea cauzei pentru data de 14.12.2020 şi apoi pentru data de 21.12.2020.

 TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, reţine următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 201/P/2013 din data de 04.11.2019 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, înregistrat la data de 11.11.2019 pe rolul Tribunalului Brașov sub dosar nr. 4220/62/2018 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului BI, cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de „evaziune fiscală”,  prev. de art. 9 alin. 1 lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal de la 1968 (9 acte materiale) si art 5 Cod penal.

În cuprinsul rechizitoriului s-a reţinut în fapt că inculpatul BI in calitate de administrator al SC TM SRL, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale, in semestrul I 2010 a evidentiat in actele contabile si in alte documente legale  (declaratii depuse la DGFP Brasov) cheltuieli care au la baza operatiuni fictive,respectiv achiziitii de la SC A SRL, SC C RO SRL, SC M SRL, SC F SRL, SC A SRL, SC TC SRL, SC C SRL, SC C&C B SRL și SC FM SRL, creand astfel un prejudiciu in suma de 955.926 lei, reprezentand datorii principale (436.995 lei - impozit pe profit si 518.931 lei- TVA) , la care se adauga suma de 464.102 lei - reprezentand datorii accesorii ( dobânzi si penalităţi)..

Această situaţie de fapt a fost reţinută pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: vol I dup: sesizare penala – file 1-17, proces-verbal constatare- file 18-39; declaratie suspect- fila 127-128; raport de constatare tehnico-stiintifica- file 152-159; declaratii martor- file 162-163, 170-171, 180-181, 187-189, 197-199, 214-215, 234-235, 242-245, 249-251; analiza extrase cont- file 267-278; extrase cont- file 282-301, 304-334; vol. II dup: declaratii fiscale – file 51-68, 71-284, istoric TM – fila 287-297, contract cesiune – file 298-299, 302-319; vol. III dup: extrase ORC- file 1-88.

Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a arătat că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală Regionala a Finanţelor Publice Braşov s-a constituit parte civilă cu suma de 1.420.028 lei- vol. I dup –fila 51.

Cu privire la măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale, se constată că prin ordonanţa din data de 26.07.2019 procurorul a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile si imobile detinute de suspectul BI pana la concurenta valorii pagubei de 1.420.028 lei (955.926 lei - debite principale si 464.102 lei - debite accesorii), nefiind identificate în concret bunuri care sa poata fi indisponibilizate (vol. I dup -fila 73).

În cauză nu s-au luat măsuri preventive.

În cursul urmăririi penale, inculpatul BI a fost cercetat în stare de libertate, a dat declarații dar nu a recunoscut fapta, susținând că nu a avut relatii comerciale cu societățile menționate si ca probabil fosta contabila PV a declarat la ANAF respectivele tranzactii. Ulterior, cu ocazia punerii în mișcare a acțiunii penale, BI nu a mai fost găsit din verificările efectuate reieșind că ar fi plecat din țară - fila 139 vol. I dup.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 18.02.2020, judecătorul de Cameră Preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, administrării probelor şi  efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii (fila 45 d.i./a1).

În faza de judecată, la termenul de judecată din 15.09.2020, ulterior citirii actului de sesizare, inculpatul prin apărător ales a declarat că nu recunoaște situația de fapt reținută în sarcina sa în rechizitoriu și, de asemenea, raportat la dispozițiile art. 374 alin.7 C.proc.pen., a precizat că nu contestă probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, solicitând reaudierea doar a martorei PV. La același termen, instanța a încuviințat audierea martorei PV (fila 60 di, audiată prin videoconferință la Judecătoria Tecuci) și audierea inculpatului, luându-se act de poziția procesuală a inculpatului care prin apărător ales a precizat că nu dorește să dea declarații. De asemenea, instanța a dispus din oficiu atașarea fișei de cazier și a sentinței penale nr. 150/S/31.05.2013 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr.10435/62/2012 (fila 33-36 di) cu care inculpatul figurează înregistrat în cazier. La termenul din 10.11.2020, instanța a încuviințat cererea în probațiune formulată de inculpat având ca obiect comunicarea de către ANAF a persoanei care în cursul anului 2010 a fost împuternicită de către SC TM să depună declarații fiscale ori să aibă drept de semnătură electronică (fila 62, 71 di).

În cursul judecății, inculpatul a fost asistat de apărător ales (av. Mihai Carapcea).

Sub aspectul laturii civile, la termenul din 15.09.2020, s-a luat act de constituirea formulată de ANAF de parte civilă cu suma de 1.420.028 lei. 

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În fapt, în semestrul I a anului 2010, inculpatul BI, în calitate de administrator al SC TM SRL, în baza aceleiasi rezolutii infractionale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligatiilor fiscale, a evidentiat in actele contabile si in alte documente legale (declaratii depuse la DGFP Brasov) cheltuieli care au la baza operatiuni fictive, respectiv achizitii de la SC A SRL, SC C RO SRL, SC M SRL, SC F SRL, SC A SRL, SC TC SRL, SC C SRL, SC C&C B SRL și SC FM SRL, creând astfel un prejudiciu in suma de 955.926 lei, reprezentand datorii principale (436.995 lei - impozit pe profit si 518.931 lei- TVA), la care se adauga suma de 464.102 lei - reprezentand accesorii (dobânzi si penalităţi).

 Pentru a reține această situație de fapt, instanța se raportează la ansamblul probatoriu administrat în cauză. Astfel, având ca situație premisă împrejurarea că la data de 29.03.2013, Garda Financiară Brașov a efectuat verificări de specialitate la SC TM SRL pentru perioada 01.01.2010-31.12.2010, s-a constatat că în declarațiile D394 aferente anului 2010 există neconcordanțe între raportările societății TM SRL și raportările societăților comerciale SC A SRL Călărași, SC C RO SRL Bistrița, SC M SRL Bălești, SC F SRL București, SC A SRL București, SC TC SRL București, SC C SRL București, SC C&C B SRL Turda, SC FM SRL Mureș. Pentru a se stabili realitatea tranzacțiilor declarate de SC TM SRL în declarațiile D394, întrucât această societate nu a furnizat documentele financiar – contabile, au fost efectuate controale încrucișate la cele 9 societăți sus menționate, stabilindu-se că nici una dintre cele 9 societăți comerciale nu atestă relații comerciale cu SC TM SRL.

Acest context faptic este susținut de declarația inculpatului BI care nu a contestat în nici un fel fictivitatea relațiilor comerciale, ci dimpotrivă a confirmat că SC TM SRL nu a avut niciodată raporturi comerciale cu vreuna dintre cele 9 societăți comerciale, poziție procesuală care se coroborează sub toate aspectele cu declarațiile administratorilor celor 9 societăți care deopotrivă au infirmat orice raport comercial cu SC TM SRL, declarații pe care inculpatul nu le-a contestat. Astfel, martorul BV, asociatul și administratorul SC C SRL a declarat că: ,,SC C SRL nu a avut niciodată relații comerciale cu SC TM SRL Brașov, nu am semnat contracte, nu am transportat mărfuri către această societate, nu am emis facturi ori eliberat chitanțe și nu am încasat ori achitat sume de bani către societatea în cauză.”; martorul BF, administratorul SC F SRL a declarat că: ,,Nu am desfășurat niciodată relații comerciale cu SC TM SRL Brașov, nu am livrat sau achiziționat produse de la această societate.”;  martorul OSC, administratorul SC A SRL a declarat că ”SC A SRL nu a desfășurat relații comerciale niciodată cu SC TM SRL Brașov, nu am cunoștință despre această societate, nu am emis niciodată facturi fiscale sau chitanțe către SC TM SRL, nu am achitat sau încasat sume de bani de la aceștia, nu am transportat mărfuri și nu există în contabilitatea firmei acte referitoare la această societate având în vedere că nu am colaborat cu ei.”; martorul BPD, administratorul SC A SRL a declarat:,, Menționez faptul că nu am colaborat niciodată cu societatea TM SRL Brașov și nu am achiziționat/comercializat niciodată nimic de la aceasta. Întrucât nu am avut nici un fel de relație comercială cu societatea TM SRL Brașov, nu există nici un document contabil și nici de altă natură pe care să-l pun la dispoziția organelor de poliție.”; martorul BCC - administratorul SC C&C B SRL a declarat următoarele:,, Nu cunosc această societate și nici pe reprezentanții acesteia, nu am derulat relații comerciale cu această societate, respectiv nu am emis facturi către această societate și nici nu am achiziționat produse sau orice alte bunuri/prestări servicii de la această societate și pe cale de consecință nu dețin documente contabile în relație cu societatea mai sus menționată.”; martorul CL, administratorul SC C RO SRL care are ca obiect principal de activitate ,,lucrări de demolare a construcțiilor (materii explozive)” declară următoarele: ,, Societatea pe care o administrez nu a desfășurat niciodată relații comerciale cu TM SRL Brașov (cui 26445134). Consider că reprezentanții TM SRL Brașov au emis facturi fiscale false în numele societății mele.”; martorul MI, administratorul SC TC SRL a declarat: ,, Am înființat SC TC SRL în anul 1991, datorită unor probleme de natură penală, numele societății fiind implicat în diverse dosare penale fără ca societatea pe care o înființasem să aibă colaborare cu acele societăți, am luat decizia de a schimba denumirea societății cu SC PIC SRL, în anul 2013. Nu îi cunosc pe numiții BI și RS. Societatea pe care o administrez SC PIC SRL  nu a colaborat niciodată cu SC TM SRL Brașov, nu am achiziționat produse și nu am făcut plăți către această societate din Brașov.”; martorul SD, administratorul SC M SRL a declarat  că:,, Societatea pe care o administrez nu a avut niciodată relații comerciale cu SC TM SRL Brașov. Datele societății mele au fost clonate și utilizate fraudulos în țară de diferite firme, însă eu am desfășurat activitatea doar în comuna Bălești, fiind citat în multe localități din țară unde am dat mai multe declarații explicând această situație.”

În ceea ce privește relația comercială cu SC FM SRL în sumă de 127.922 lei fără TVA și TVA de 24.305 lei, concluzia fictivității relației comerciale evocată și de inculpatul BI este confirmată și de faptul că în declarația D394 pentru anul 2010, SC FM SRL nu a declarat livrări către SC TM SRL, această societate având cazier fiscal, fiind în insolvență din 15.02.2012, iar începând cu luna februarie 2010 SC FM SRL nu a mai depus nici o declarație fiscală, Garda Financiară Mureș întocmind sesizare penală, întrucât s-a constatat că sediul social declarat al  SC FM SRL este unul fictiv, iar firma are un comportament de tip ,,fantomă”.

Concluzia fictivității raporturilor comerciale cu societățile sus menționate sunt susținute și de procesul verbal privind tranzacțiile comerciale aferente unicului cont bancar cu care a fost identificată SC TM (…, cont în lei) și în cuprinsul căruia s-a specificat ca nu au fost identificate operatiuni bancare efectuate de catre SC TM SRL cu vreuna dintre societatile: SC A SRL, SC C RO SRL, SC M SRL, SC F SRL, SC A SRL, SC TC SRL, SC C SRL, SC C&C B SRL și SC FM SRL, deși în perioada de referință (08.02.2010-31.12.2010) a existat rulaj, fiind efectuate un număr de 638 operațiuni, valoarea creditărilor fiind egală cu cea a debitărilor: 2.935.245,72 lei.

Raportat la apărările inculpatului B care încearcă să acrediteze teza potrivit căreia o altă persoană ar fi responsabilă de completarea declarațiilor fiscale D394, aferente primului semestru a anului 2010, instanța constată că acestea nu sunt susținute de nici un mijloc de probă administrat în cauză. Persoana pe care inculpatul a indicat-o în mod direct a fost martora PV care însă a declarat în mod constant atât în cursul urmăririi penale cât și în fază de judecată că nu a ținut contabilitatea pentru SC TM, că nu îl cunoaște pe inculpat ci pe fiul acestuia, numitul SI, negând orice legătură cu cele 9 societăți comerciale enumerate în acuzația adusă inculpatului precum și orice contribuție în completarea declarațiilor fiscale pentru SC TM. De asemenea, demersul probatoriu al inculpatului având ca obiect comunicarea de către ANAF a persoanei care în cursul anului 2010 ar fi fost împuternicită de către SC TM să depună declarații fiscale ori să aibă drept de semnătură electronică s-a dovedit a fi lipsit de forță probantă în condițiile în care ANAF a comunicat că nu există nici o astfel de desemnare făcută în beneficiul SC TM (fila 62, 71 di). 

În susținerea acuzației adusă inculpatului, se reține și că potrivit datelor transmise de Oficiul Registrului Comerțului Brașov, asociat unic și administrator în perioada 01.01.2010-09.12.2010 (perioada de referință) este numitul BI, context în care instanța și-a format convingerea că inculpatul este cel care a depus în numele societății SC TM SRL declarațiile fiscale în care a evidențiat cheltuieli care au la bază achiziții fictive. Nu se poate face abstracție nici de împrejurarea că ulterior finalizării activității infracționale în cadrul societății, la data de 10.12.2010, prin contractul de cesiune și actul adițional la statutul SC TM SRL certificat cu nr. 1122, inculpatul BI a cedat părțile sociale ale societății TM SRL, numitului RS, pentru ca ulterior, prin sentința civilă nr. 2244/SIND/24.10.2012, SC TM SRL să intre sub incidența Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței fiind numit administrator judiciar TE SPRL din Brașov. De asemenea, instanța constată că din situația tranzacțiilor financiare aferente SC TM SRL, s-a constatat că această societate a deținut în perioada de referință un singur cont bancar - …, cont în lei, care a înregistrat în perioada 08.02.2010-31.12.2010, un număr de 638 operațiuni, valoarea creditărilor fiind egală cu cea a debitărilor: 2 935 245,72 lei. În ciuda acestui rulaj, în doar câteva luni, societatea a fost cesionată și la scurt timp a intrat în insolvență, împrejurare care contribuie la formarea convingerii instanței că rulajele generate de activitatea infracțională cercetată în cauză sunt fictive și deplin imputabile inculpatului.

În continuare, sub aspectul apărărilor invocate în cadrul dezbaterilor pe fond de apărătorul inculpatului potrivit cărora împrejurarea că martorii, administratori ai societăților comerciale implicate, au declarat că nu au avut relații comerciale cu SC TM SRL, nu echivalează cu fictivitatea operațiunilor comerciale, instanța o va aprecia pe de o parte ca o reorientare în demersul probatoriu al apărării, în condițiile în care inclusiv inculpatul a confirmat în cursul urmăririi penale că SC TM nu a avut relații comerciale cu cele 9 societăți comerciale. Totuși, în contrazicerea și a acestui argument formulat de apărare, instanța se va raporta la definiția noțiunii de operațiune fictivă astfel cum este reglementată în cuprinsul art.2 lit.f din Legea nr. 241/2005 și cum a fost interpretată de doctrină și de jurisprudență.

Art. 2 lit. f) din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale definește operațiunea fictivă ca fiind „disimularea realității prin crearea aparenței existenței unei operațiuni care în fapt nu există”. Astfel, operațiunile fictive sau nereale sunt simple consemnări sau mențiuni scriptice, realizate în cuprinsul unor evidențe financiar-contabile și fiscale prevăzute de lege, ale unor tranzacții care nu au corespondent în realitatea faptică. În esență, pentru ca o operațiune să poată fi calificată ca fictivă sau nereală, este necesar să se constate o discrepanță sau o inexactitate cu caracter esențial între situația reală și modul în care aceasta a fost consemnată în documentul financiar-contabil corespunzător.

Astfel, dezideratul definirii fictivității și al depistării acesteia nu poate fi realizat decât prin analiza celor patru elemente esențiale care caracterizează orice operațiune economică, respectiv furnizorul sau prestatorul, cumpărătorul sau beneficiarul, bunurile sau serviciile tranzacționate și prețul sau contraprestația. În acest sens, pentru ca o operațiune economică să aibă caracter fictiv, este suficient ca oricare dintre cele patru elemente esențiale să fie fictiv pentru a compromite caracterul real al întregii operațiuni, întrucât situația faptică nu va mai corespunde cu modul în care aceasta este consemnată în evidențele financiar-contabile și fiscale. Or, tocmai declarațiile inculpatului BI care confirmă că SC TM SRL nu a avut relații comerciale cu cele 9 societăți comerciale dar și declarațiile martorilor administratori ai acestor societăți care neagă vreun raport commercial, atestă caracterul fictiv al operațiunilor economice.

În ceea ce privește prejudiciul cauzat prin comiterea faptei, instanța reține din concluziile raportului de constatare tehnico-stiintifica intocmit de inspectorul antifrauda din cadrul Directiei Generale Antifrauda Fiscala – Directia de Combatere a Fraudelor, detasat in cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov, din 21.02.2018 că prejudiciul total cauzat de SC TM SRL, bugetului general consolidat al statului in suma de 1.420.028 lei compus din 955.926 lei reprezentând datorii principale (din care 436.995 lei - impozit pe profit și 518.931 lei – TVA) și 464.102 lei reprezentând datorii accesorii (din care 212.161 lei  - accesorii impozit pe profit ( dobânzi +penalităţi ) și 251.941 lei - accesorii TVA ( dobânzi +penalităţi). Se mai constată că în prezenta cauză cuantumul prejudiciului nu a fost contestat.

În drept, instanța reține dispozițiile art. 9 din Legea nr. 241/2005 potrivit cărora ”(1) Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.”

În continuare, se constată cu prioritate că, de la momentul epuizării activităţii infracţionale şi până în prezent, a existat o succesiune de legi penale în timp, fiind necesar a se stabili care dintre acestea este mai favorabilă inculpatului. Sub aspectul infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului se constată că Legea nr. 241/2005 nu a suferit modificări de-a lungul timpului sub aspectul incriminării și a limitelor de pedeapsă. Cu toate acestea, din perspectiva modalității de executare ce urmează a fi avută în vedere de instanță, respectiv executarea efectivă a pedepsei, se poate constata că vechea reglementare este mai favorabilă prin prisma condițiilor de liberare condiționate ori de obținere a reabilitării judecătorești. În acest contect, instanța va da eficiență ansamblului normativ în vigoare începând cu data de 22.03.2013 (care exclude prevederea prin care, în cazul în care prejudiciul este mai mare de 100.000 euro – ceea ce ar fi incident în speță – maximul special se majorează cu 2 ani, prevedere existentă în forma legislativă în vigoare la momentul săvârșirii faptei – 31.12.2010). 

Latura obiectivă a acestei infracţiuni presupune evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, săvârşită în cazul unei societăţi.

Elementul material al acestei infracţiuni s-a comis prin înregistrarea de către inculpat a unor cheltuieli fictive aferente achiziţiilor efectuate aparent de la SC A SRL Călărași, SC C RO SRL Bistrița, SC M SRL Bălești, SC F SRL București, SC A SRL București, SC TC SRL București, SC C SRL București, SC C&C B SRL Turda și SC FM SRL Mureș. Se constată că infracțiunea prev de art. 9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2005 se poate comite doar printr-o acţiune (infracţiune comisivă), respectiv prin acţiunea de evidenţiere, care presupune mai multe etape: întocmirea unui document justificativ pentru respectiva operaţiune, evidenţierea operaţiunii în registrele sau jurnalele contabile, evidenţierea  operaţiunii în situaţiile contabile recapitulative şi depunerea unei declaraţii fiscale nereale.

Urmarea imediată constă în dezechilibrul bugetului de stat, privind veniturile şi cheltuielile, cu repercusiuni asupra posibilităţilor de acoperire a necesităţilor de investiţii şi a programelor sociale. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul, prin comiterea faptelor, a cauzat un prejudiciu total bugetului de stat în valoare de 1.420.028 lei compus din 955.926 lei reprezentând datorii principale (din care 436.995 lei - impozit pe profit și 518.931 lei – TVA) și 464.102 lei reprezentând datorii accesorii (din care 212.161 lei  - accesorii impozit pe profit ( dobânzi +penalităţi ) și 251.941 lei - accesorii TVA ( dobânzi +penalităţi).

Legătura de cauzalitate rezultă din raportul de constatare din data de 21.02.2018 (fila 152/157 vol I dup), potrivit căruia prin operațiunile comerciale fictive înregistrate în contabilitatea SC TM SRL, atât taxa pe valoare adăugată cât şi impozitul pe profit datorate bugetului de stat au fost influenţate, fiind calculat un prejudiciu adus bugetului consolidat al statului în cuantum de 1.420.028 lei.

În ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005, instanţa reţine că acesta este circumstanţiat, calificat, fiind persoana care în societatea comercială are atribuţii financiar-fiscale, neputând fi aşadar decât administratorul sau persoana fizică sau juridică care are obligaţia legală sau contractuală de a organiza şi conduce contabilitatea. Prin decizia nr. 272/28.01.2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că subiect activ al acestei infracţiuni, precum şi a celei prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. c) din lege, poate fi orice persoană fizică sau juridică care acţionează în numele sau în interesul contribuabilului ori în realizarea obiectului de activitate al acestuia. Prin urmare, subiect activ poate fi administratorul de drept al societăţii sau orice altă persoană din cadrul societăţii – director, contabil, vânzător – în măsura în care prin acţiunile sau inacţiunile lor urmăresc ca societatea să se sustragă de la plata taxelor şi impozitelor datorate.

Aplicând aceste considerente prezentei cauze, instanţa reţine că inculpatul BI are calitatea de subiect activ al infracţiunii, din probele administrate rezultând, fără putinţă de tăgadă, că aceasta a exercitat toate atribuţiile administratorului societăţii, exercitând în fapt conducerea activităţii contabile a SC TM SRL.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, în sensul dispoziţiilor art. 19 alin.1 lit.a C.pen. 1969, prevăzând şi urmărind producerea acestui rezultat.

Cu privire la forma continuată reţinută cu privire la actele materiale săvârşite în dauna statului, instanţa apreciază că sunt întrunite condiţiile prev de art. 41 alin.2 C.pen., inculpatul acţionând în baza unei rezoluţii infracţionale unice, la scurte intervale de timp, folosind acelaşi mod de operare, săvârşind fapte ale căror conţinut întrunesc elementele constituitive ale infracţiunii de evaziune fiscală.

Prin urmare, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. 2 C.proc.pen, în sensul că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiuni și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză urmează a opera răspunderea penală a inculpatului față de infracțiunea comisă.

Pe cale de consecinţă, la individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului pentru infracţiunea comisă, instanţa va avea in vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen, respectiv gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, precum şi de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, urmarea produsă sau care se putea produce.

În concret, instanța reține cu prioritate conduita procesuală a inculpatului care a negat constant comiterea faptelor, încercând însă să orienteze ancheta penală  în dauna altor persoane, erijându-se astfel de la răspunderea penală. De asemenea, se constată că atitudinea procesuală a inculpatului a fost una distantă, pe parcursul judecății inculpatul nu a dorit să se prezinte la nici un termen de judecată, toate apărările fiind invocate prin apărător ales. Sigur, că aceasta este o posibilitate pe care legiuitorul o conferă inculpatului, dar instanța nu a putut observa o atitudine de regret ori de colaborare cu organele judiciare, în raport de fapta pentru care este cercetat, atitudine remarcată pe întreaga durată a procesului penal.

Un alt aspect cu consecințe asupra individualizării pedepsei și mai ales a modalității de executare este dat de cuantumul deosebit de ridicat al prejudiciului – 955.926 lei (debit princial), la care se adaugă dobânzile și penalitățile (464.102 lei), în condițiile în care inculpatul nu a făcut nici un demers în vederea achitării prejudiciului. De asemenea, modul în care inculpatul a acționat, repetabilitatea activității infracționale demonstrată prin reținerea formei continuate (9 acte materiale), maniera în care inculpatul în mod cu totul discreționar dispunea de sumele de bani ale SC TM SRL, adoptarea cu ușurință a rezoluției infracționale pentru obținerea în mod facil a unor sume uriașe, cu consecințe asupra bugetului de stat și cu încălcarea principiilor care guvernează gestionarea bugetului unei persoane juridice demonstrează suplimentar pericolul social al inculpatului.

În acest context participativ, instanța și-a format convingerea că în cauză se impune o pedeapsă orientată spre minim, în cuantum de 2 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă în raport de care se va dispune executarea efectivă și căreia îi va fi alăturată în baza art. 71 al. 1, 2 C.pen. 1969 și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), b, c (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) C.pen. 1969 pe durata executării pedepsei.

În raport de jurisprudenţa Curţii Europene (cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, ) instanţa reţine că natura faptelor săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.l lit.a teza a II-a, lit.b, C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat și dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale, aceasta din urmă fiind pe deplin justificată raportat la maniera profund eronată în care inculpatul a înțeles să administreze SC TM SRL în scopul comiterii de infracțiuni.

Instanța are în vedere și concluziile reprezentantului Ministerului Public sub aspectul antecedentelor penale cu care inculpatul figurează înregistrat, constatând că prin sentința penală nr.150/S/31.05.2013 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr. 10435/62/2012, definitivă la data de 23.05.2014 a fost stabilită în sarcina inculpatului o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, fiind stabilit un termen de încercare al suspendării condiționate sub supraveghere de 5 ani. În raport de această condamnare, instanța apreciază că în cauză nu se poate proceda la o contopire a pedepselor întrucât termenul de încercare al suspendării condiționate sub supraveghere s-a împlinit la data de 22.05.2019, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare fiind considerată ca executată, nu mai are vocație la un procedeu de contopire și mai mult, în lipsa unei mențiuni în fișa de cazier în sensul revocării, în virtutea art. 86 ind. 6 C.pen. 1969, din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, inculpatul se poate considera reabilitat de drept.

Cu toate acestea, pentru rațiuni de echitate și proporționalitate a pedepselor, instanța se va raporta la această pedeapsă și la contextul faptic pentru care a fost condamnat, respectiv la faptul că în respectivul dosar inculpatul a fost cercetat pentru o infracțiune de evaziune fiscală  săvârșită în formă continuată (14 acte materiale, prejudiciul cauzat fiind de 292.983 lei), în vreme ce în prezenta cauză, pe linia unei perseverențe infracționale care nu trebuie încurajată, inculpatul este cercetat pentru o infracțiune de evaziune fiscală săvârșită tot în formă continuată (9 acte materiale) dar care a generat un prejudiciu peste triplu. În acești parametri și în condițiile în care în dosarul nr. 10435/62/2012, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă orientată spre maximul compatibil cu suspendarea condiționată sub supraveghere, termenul de încercare fiind situat la limita maximă la 5 ani, instanța și-a format convingerea că, raportat la perseverența infracțională asociată aceleiași perioade infracționale, în ceea ce îl privește pe inculpat se impune executarea efectivă a pedepsei. Instanța are în vedere că acesta nu are antecedente penale care să atragă starea de recidivă precum și o situație medicală delicată (fila 16, 17 di), însă aceste aspecte nu sunt în măsură să contrabalanseze cu suficientă putere argumentele evocate mai sus care justifică executarea efectivă a pedepsei (perseverența infracțională, profitul uriaș pe care îl prefigura, prejudiciul deosebit de ridicat cauzat bugetului de stat, atitudinea procesuală, lipsa oricărui demers pentru achitarea prejudiciului, erijarea constantă de la răspunderea penală).

În continuare, urmare a soluției dispuse în cauză, în baza art. 13 din Legea 241/2005, după rămânerea definitivă a prezentei, o copie a hotărârii judecătoreşti se va comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

De asemenea, în baza art. 2 raportat la art. 6 alin. 1 lit. a din O.G. nr. 75/2001 va dispune înscrierea prezentei hotărâri judecătoreşti, la data rămânerii ei definitive, în cazierul fiscal gestionat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov.

Cu privire la latura civilă, instanța va constata că ANAF – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov s-a constituit partea civilă cu suma de 1.420.028 lei (din care 955.926 lei debit principal – impozit pe profit și TVA și 464.102 lei dobânzile şi penalităţile de întârziere) – fila 51 vol I dup.

Instanţa reţine că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale ca temei al obligării la plata de despăgubiri, trebuie îndeplinite condiţiile prev. de art. 1349 şi art. 1357 Cod civil şi urm. (aplicabil în speţă), respectiv fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate şi vinovăţia. În speţă, aceste condiţii sunt întrunite existând fapta ilicită a inculpatului, prejudiciul cauzat părții civile, legătura directă de cauzalitate între prejudiciu și acțiunea inculpatului precum și vinovăția acestuia sub forma intenţiei. În raport de acestea, reţinând şi că prejudiciul a fost dovedit prin înscrisurile depuse la dosar, instanţa în baza art. 19, 397 alin.1 C.proc pen rap. la art. 1349, 1357 C.civ., va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov și va  obliga inculpatul la plata către partea civilă ANAF – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, AJFP Brașov, a sumei de 1.420.028 lei (din care 955.926 lei debit principal – impozit pe profit și TVA și 464.102 lei dobânzile şi penalităţile de întârziere), la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente, calculate pentru fiecare zi de întârziere, de la data scadenţei până la data plăţii efective.

În baza art. 249 C.proc.pen. şi art. 11 din Legea nr. 241/2005 va menține măsura asiguratorie a sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa valorii prejudiciului, respectiv 1.420.028 lei, măsură instituită prin ordonanța procurorului din data de 26.07.2019.

În baza art. 274 alin. 1, 3 C. proc.pen., va obliga inculpatul BI la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1.600 lei (600 lei în cursul urmăririi penale şi 1000 lei în cursul judecăţii).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În  baza  art. 9 alin 1 lit c din Legea nr 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.1969,  condamnă pe inculpatul BI la pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală vizând evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive (9 acte materiale).

În baza art. 71 al. 1, 2 C.pen. 1969, interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), b, c (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) C.pen. 1969 pe durata executării pedepsei.

În baza art. 64 al. 1, 2 C.pen.1969 interzice inculpatului cu titlu de pedeapsa complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II-a), b, c C.pen.1969 (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a exercita funcţia de administrator al unei societăţi comerciale) pe o perioadă de 2 ani, ce se va executa conform art.66 C.pen. 1969.

În baza art. 13 din Legea 241/2005, după rămânerea definitivă a prezentei, o copie a hotărârii judecătoreşti se comunică Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

În baza art. 2 raportat la art. 6 alin. 1 lit. a din O.G. nr. 75/2001 dispune înscrierea prezentei hotărâri judecătoreşti, la data rămânerii ei definitive, în cazierul fiscal gestionat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov.

În baza art. 19, 397 alin.1 C.proc pen rap. la art. 1349, 1357 C.civ., admite acțiunea civilă formulată de partea civilă ANAF – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov formulată  obligă inculpatul la plata către partea civilă ANAF – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, AJFP Brașov, a sumei de 1.420.028 lei (din care 955.926 lei debit principal – impozit pe profit și TVA și 464.102 lei dobânzile şi penalităţile de întârziere), la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente, calculate pentru fiecare zi de întârziere, de la data scadenţei până la data plăţii efective.

În baza art. 249 C.proc.pen. şi art. 11 din Legea nr. 241/2005 menține măsura asiguratorie a sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului până la concurenţa valorii prejudiciului, respectiv 1.420.028 lei, măsură instituită prin ordonanța procurorului din data de 26.07.2019.

În baza art. 274 alin. 1, 3 C. proc.pen., obligă inculpatul BI la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1.600 lei (600 lei în cursul urmăririi penale şi 1000 lei în cursul judecăţii).

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 21.12.2020.

PREŞEDINTE GREFIER

Red M. Potârnichie/01.02.2021

Tehnored MM/03.02.2021/4 ex

Domenii speta

Spete similare